Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Schimbarea la Fata a Domnului (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5060)
-   -   Schimbarea la Fata a Domnului (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4245)

costel 03.08.2008 00:26:57

Stim ca Schimbarea la Fata a Domnului s-a petrecut pe muntele Tabor. Insa, evanghelistii nu mentioneaza nicaieri numele de Tabor pentru acesta minune. Multi dintre exegeti prefera Hermonul, ca loc in care s-a petrecut Schimbarea la Fata a Domnului. Exista si ipoteza ca minunea a avut loc spre seara. In Evanghelia dupa Luca se spune ca Hristos, impreuna cu ucenicii, au coborat a doua zi din munte (Luca 9,37); marturie care ne descopera ca ei au petrecut noaptea sus. La fel ca si la creatie - trecerea de la seara la dimineata - ziua I. Indiferent unde si cand a avut loc minunea, de retinut este ca Lumina vesnica S-a descoperit prin trup omenesc. E lumina ce poate fi vazuta de fiecare dintre noi.

"Schimbatu-Te-ai la Fata in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie."

icamilin 03.08.2008 02:16:22

" Sfanta lui Dumnezeu Biserica praznuieste cu bucurie in ziua a sasea din luna august, pomenirea dumnezeiestii Schimbari la fata a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar istoria ei este asa: De vreme ce Hristos multa vorba cu ucenicii a avut despre moarte si despre patima Sa si despre junghierea ucenicilor Sai, si ca rautatile erau in viata aceasta gata, iar bunatatile in nadejde, vrand sa le adevereze si chipul acelora si sa le arate care este slava cu care avea sa vina, i-a suit intr-un munte inalt, si s-a schimbat la fata inaintea lor, fata Lui a stralucit ca soarele, si hainele lui au fost albe ca lumina. Si s-au aratat lor Moise si Ilie vorbind cu Dansul. Si a luat din ceilalti numai pe acestea trei: pe Petru care iubea foarte pe Domnul, pe Ioan caci era foarte iubit de Dansul si pe Iacov caci putea sa bea paharul pe care l-a baut Insusi Domnul.Si a adus de fata pe Moise si pe Ilie, indreptand relele banuieli ce se faceau de multi despre Dansul: caci unii ziceau ca este Ilie, iar altii Ieremia. Pentru aceasta a adus de fata pe acesti trei ucenici ca ei sa cunoasca din aceasta osebirea slugii de Stapan, si ca sa stie ca EL este Cel ce are toata stapanirea si asupra vietii si asupra mortii. A Caruia este slava si puterea in veci.Amin " mesaj extras din Vietile Sfintilor de peste tot anul, Doamne ajuta! cu mult drag, icamilin

georgeval 04.08.2008 00:13:41

Lumina dumnezeiasca era mai stralucitoare decat soarele, insa a fost impartasita doar celor trei Apostoli (Ioan, Iacob, Petru) pentru ca la vederea lumini necreate se ajunge dupa nevoita(purificare de patimi). Sfantul Grigorie Palama ne spune ca cei trei simbolizeaza cele trei virtuti teologice: credinta(Petru), nadejdea (Iacob), dragostea(Ioan).

costel 04.08.2008 17:18:00

Aceasta lumina dumnezeiasca nu mai vine prin intermediari, ci ea lumineaza direct de la Dumnezeu. Dumnezeul slavei nu se mai adreseaza cu "Asculta, Israele" ci cu "Deschide-ti ochii si vezi".

sherlock_holmes 05.08.2008 20:09:29

Astazi s-a vazut ceea ce este de nevazut ochilor omenesti:un trup pamintesc stralucind de frumusetea dumnezeiasca,un trup muritor radiind slava dumnezeirii.Caci Cuvintul S-a facut trup,iar trupul Cuvint,chiar daca Acesta n-a parasit natura dumnezeiasca.

O,minune,ce depaseste orice intelegere!Caci slava n-a venit spre trup din afara,ci dinlauntru,din dumnezeirea supradumnezeiasca a Cuvintului lui Dumnezeu,unita in chip negrait cu trupul,dupa ipostas.

Cum, oare,cele ce nu se pot amesteca s-au amestecat,ramanind totusi aceleasi ?Cum se pot,oare impaca cele incompatibile,fara sa iasa din conditiile specifice naturii lor ?....Caci El este Dumnezeu.El care este vesnic Dumnezeu,iar mai tirziu S-a facut om.

Slava dumnezeirii devine astfel " slava trupului".

Sfintul Ioan Damaschin

Marius22 05.08.2008 21:06:46

Potrivit zilei liturgice, praznuim deja Schimbarea la Fata, asadar, sa-L slavim si noi pe Domnul zicand:

"Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie".



getaballa 05.08.2008 21:09:21

Rugaciune:Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuiesti intru Lumina Cea nepatrunsa, si esti Stralucirea Slavei Tatalui si Chipul Ipostasului Sau ! Pentru ca a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusa fata de neamul omenesc cel cazut, Te-ai micsorat, chip de rob luand, Te-ai smerit pe Sine, ascultator fiind chiar pana la moarte.Totusi, inainte de Cruce si de patima cea de buna voie, in mumtele Taborului, Te-ai schimbat la Fata, intru Slava Ta Dumnezeiasca, inaintea sfintilor Tai ucenici si Apostoli, ca atunci, cand Te vor vedea rastignit si dat mortii, sa priceapa ca patima este de buna voie si Dumnezeiasca.Invredniceste-ne si pe noi pe toti sa praznuim Preacurata Schimbare la Fata cu inima curata si cu minte neintinata sa urcam muntele Tau cel Sfant, in salasul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce praznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, impreuna cu Sfintii, Fata catre fata, sa vedem Slava Ta, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale si sa preaslavim Preasfant Numele Tau, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh acum si pururea si in vecii vecilor.Amin!

C-tin 05.08.2008 23:21:23

Citat:

În prealabil postat de costel
"Schimbatu-Te-ai la Fata in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie."

Ei atunci sa ne "schimbam si noi la fatza" in acest Post, cu spovedanie si pocainta sincera, milostenie dupa putinta, gandind si facand numai ceea ce e placut lui Dumnezeu.

costel 05.08.2008 23:47:07

Constantin, ce minunat ar fi daca Hristos ar straluci din nou pe Tabor, iar de-a dreapta si de-a stanga Lui nu s-ar arata doar Moise si Ilie, ci si noi. Iar in fata Sa, nu ar fi doar trei Apostoli plecati cu capetele la pamant, ci toti marturisitorii, dar fata catre fata.

cristiboss56 05.08.2008 23:52:59

Sa dea Domnul, frate Constantine si frate Costel, pentru ca de aceea trudim in rugaciune, post. Dar, multe mai trebui retusate, indreptate, cel putin pentru mine. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne schimbam de cu totii de haina cea lumeasca, imbracand haina Lui Hristos.

georgeval 06.08.2008 15:39:40

"Straluceasca si noua pacatosilor lumina Ta cea pururea fiitoare".
Ce satbatoare, Doamne, ne-ai dat noua pacatosilor.

vsovi 06.08.2008 16:04:27

Dar trebuie luat shi ascultat shi indemnul venit de la Tatal prin sfintzii Apostoli:
"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit, de El sa ascultatzi" glas al Tatalui din norul cel luminos care i-a umbrit, caci asha se aratase lui Israel pe vremea Lui Moise, iar pe Tabor era prezent shi Moise dar shi Ilie care shi ei il priveau pe Hristos shi vorbeau despre cum va fi sa moara peste putzin timp...

"Fatza Lui stralucea ca soarele shi veshmantul Sau era alb ca lumina, ca zapada cuarata" shi glasul Tatalui confirma ca shi atunci cand l-a Botezat sf. Ioan, ca El este Cel mult ashteptat... (citatele sunt din memorie shi nu sunt chiar exacte deci imi cer scuze)

Ii luase cu El pe Petru, shi Iacob shi Ioan poate pentru ca ei credeau mai mult, pentruca ishi dadusera seama, ca aveau in ei Adevarul de sus shi nu vroia probabil ca sa-i raneasca sau sa-i vateme sufleteshte pe ceilaltzi, caci celui ce crede multe Taine ii destainuie Hristos shi il intareshte... sau de ce oare nu i-a dus pe totzi pe munte? poate tocmai pentru ca sa-i intareasca pe cei mai slabi shtiind ca aveau credintza slaba... cine shtie care or fi adevaratele motive... poate ca doar lor le-a aratat cum va fi sa moara, adica sa nu-i intristeze shi pe ceilaltzi cu privire la crudul adevar... pe care nu prea il pricepeau ucenicii... caci nu intzelegeau scripturile...

Marius22 06.08.2008 16:47:14

Stie cineva, de ce anumite evenimente din iconomia mantuirii (darea Legii, Schimbarea la Fata, Inaltarea) au avut ca loc de desfasurare muntele? Exista un simbolism aparte?
Daca aveti talcuiri ale Parintilor,in acest sens, va rog sa mi le impartasiti.

Un pelerinaj inedit pe Muntele Tabor http://video.crestinortodox.ro/cJChH...ele_Tabor.html

georgeval 06.08.2008 16:48:48

Citat:

În prealabil postat de vsovi


Ii luase cu El pe Petru, shi Iacob shi Ioan poate pentru ca ei credeau mai mult, pentruca ishi dadusera seama, ca aveau in ei Adevarul de sus shi nu vroia probabil ca sa-i raneasca sau sa-i vateme sufleteshte pe ceilaltzi,

I-a luat pe cei trei nu ca pe niste privilegiati , ci pentru ca prin cei trei, in sens duhovnicesc, trebuie sa intelegem credinta, nadejdea si dragostea.(Sf Grigorie Palama). Cum sa ne suim in Tabor fara credinta, nadejde si dragoste?

mirelat 06.08.2008 21:22:27

mi-a placut foarte mult talcuirea Sf. Grigore Palama, multumesc George ca ai insistat sa avem aceasta intelegere.

antoniap 09.08.2008 00:41:56

O, de ne-ar ajuta Dumnezeu sa punem inceput bun adevaratei pocainte, sa ne transformam inimile intr-un munte Tabor in care Iisus sa aiba unde sa-si plece capul. Cu credinta , cu nadejde si cu dragoste.

radu_trandafir 27.07.2009 10:39:25

Tabor
 
Taborul și-a primit numele înainte ca israeliții să sosească în țara promisă, nu se știe de la cine: de la asirieni, de la sumerieni, de la canaaniți sau de la fenicieni. Nici semnificația numelui nu e cunoscută. Pentru Sfântul Ieronim, Tabor înseamnă veniens lumen sau veniat lux: lumina care vine, să vină lumina, părere confirmată de unul din numele pe care arabii îl dau muntelui: Gebel en-Nur, adică muntele luminii.
Muntele Tabor se ridica pe partea nord-estica a depresiunii Yizreel si este localizat la 9 km est de Nazaret.

sofiaiuga 02.08.2009 20:16:54

am auzit ca in noaptea aceea ,in timpul slujbei,apare o lumina dinspre Nazaret ,care vine si sta deasupra manastirii cit timp este sf.liturghie,ea aparind cumva palpabila ,ca mici particole dense.Ce mi-ar place sa ajung acolo intr-un an in timpul slujbei de pe Tabor.Locul acela degaja o pace deosebita ce ne inunda sufletele ..si in alt timp al vizitarii..de care m-am bucurat asta toamna,Am scris citeva impresii la impresii din pelerinaje tari straine ,aci pe forum.Daca aj. acolo iti este f.dor sa mai mergi ,sa revii in acel loc.:32:

georgeval 03.08.2009 00:54:30

Citat:

În prealabil postat de sofiaiuga (Post 157782)
am auzit ca in noaptea aceea ,in timpul slujbei,apare o lumina dinspre Nazaret ,care vine si sta deasupra manastirii cit timp este sf.liturghie,ea aparind cumva palpabila ,ca mici particole dense.Ce mi-ar place sa ajung acolo intr-un an in timpul slujbei de pe Tabor.Locul acela degaja o pace deosebita ce ne inunda sufletele ..si in alt timp al vizitarii..de care m-am bucurat asta toamna,Am scris citeva impresii la impresii din pelerinaje tari straine ,aci pe forum.Daca aj. acolo iti este f.dor sa mai mergi ,sa revii in acel loc.:32:

Eu am auzit de un nor care sta deasupra manastirii in timpul Sfintei Liturighii. La Biserica ortodoxa de pe muntele Tabor se nevoiesc 6 maici romance.
Mai multe detalii http://www.crestinortodox.ro/biserica-in-lume/91057-muntele-tabor-manastirea-schimbarea-la-fata

windorin 03.08.2009 09:36:26

Sa ne aducem aminte de frumusetea icoanelor bizantine.
Sa ne bucuram de odihna ce ne vine de Sus, prin aceasta sfanta icoana.
Sa ne aprindem inima, in post si rugaciune, spre bucuria intalnirii cu Dumnezeu.
Sa ne deschidem ochii cei orbi ai inimii, spre a vedea lumina Sfantului Sau chip.


Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule,
aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea;
straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare,
pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie.

georgeval 03.08.2009 12:06:36

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule,
aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea;
straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare,
pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie.


Acest tropar cuprinde o intreaga teologie. Pe Dumnezeu nu - L cunoastem intr-un mod abstract, decat in relatie- ca vedere- cunoasterea nu va fi niciodata totala, ci pe masura progresului nostru duhovnicesc asa cum Apostolii au vazut slava lui Hristos "pe cat li se putea"

georgeval 05.08.2009 22:32:52

„In Adam imbracandu-Te tot, Hristoase, firea cea innegrita de demult schimband-o, ai luminat-o si, cu schimbarea chipului Tau, dumnezeu ai facut-o“

De la cartea Facerii, in care se descrie vederea lui Dumnezeu de catre Adam, si pana la cuvantul tainic al Apocalipsei, intreaga Scriptura vorbeste despre cautarea vederii lui Dumnezeu, dorul nestins al omului de a-L cunoaste pe Cel Care l-a creat, de a cauta comuniunea cu El. Aceasta vedere nu inseamna cunoasterea Fiintei lui Dumnezeu, ci o participare la energiile prin care Dumnezeu Se face prezent in lume si in viata omului. Prezenta harului dumnezeiesc aduce omului acea pace negraita, o mireasma fara asemanare in aceasta lume - dupa marturia Sfantului Serafim de Sarov.

costel 06.08.2009 17:39:59

In Vechiul Testament, Dumnezeu vorbea din nor. In ziua schimbarii la Fata a Mantuitorului, norul este luminos, ceea ce arata ca omului ii este ingaduit a se impartasi de harul divin. Asta e deosebirea dintre perioada de dinainte de intruparea Fiului si cea de dupa Intrupare - acum firea omeneasca nu mai este in afara celei dumnezeiesti, caci s-au unit in persoana lui Hristos. Iar prin unirea cu Hristos devenim partasi la viata nestricacioasa.

georgeval 06.08.2009 17:59:49

De aceea mistica ortodoxa este o teologie a luminii nu a intunericului. nu a negatiei intelectuale ci a negraitului- a intunericului supraluminos.

Florin-Ionut 06.08.2009 18:05:33

meditatie
 
Cine a fost pe muntele Taborului? Petru, Iacob si Ioan. Acestia au vazut cu ochii lor ca Iisus este Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, nu un simplu profet sau prooroc. Credinta lor nu a mai fost necesara, din acel moment ei au stiut ca Il au pe Dumnezeu in mijlocul lor.

Mai este si episodul in care Iisus ii intreaba: cine credeti voi ca sunt Eu? Si Petru, inspirat de la Tatal Il marturiseste ca fiind Insusi Fiul Lui Dumnezeu.

Vine insa momentul ispitei... Si Petru, care stie ca Fiul Lui Dumnezeu este in fata lui, se leapada de El de trei ori, nu o data! Desi stia care este realitatea! Si demonii stiau ca gresesc si stiu si in momentul asta, dar raman in alegerea lor pacatoasa. Ideea este ca e foarte interesanta lepadarea lui Petru, o cadere uriasa de la extazul Taborului pana sub pamantul celui rau... Dar lectia de invatat este ca Petru s-a pocait cu amar dupa episodul din acea noapte si a fost iertat, pe cand Iuda s-a descurajat si a ajuns in randul celui vicelan care l-a pacalit... Si Iuda ar fi fost iertat, bineinteles, dar a ales sa cada in continuare, nu sa se ridice cu ajutorul Lui Hristos.

costel 06.08.2010 12:55:12

Nu am auzit ca in ziua de 6 august sa fie prezent un nor deasupra Manastirii de pe Tabor. Daca este asa, trebuie cinstita minunea prin tacere. Cu siguranta se vor incerca si explicatii pur rationale, cum sunt cele legate de retragerea Iordanului atunci cand se praznuieste Botezul Domnului.

Impartasirea de lumina de pe Tabor nu se va face doar in lumea de dincolo, cum afirma unele persoane, ci ea se face din aceasta lume. Vedem acest lucru si in chipurile sfintilor.

Tare mult mi-a placut aceasta relatare cu Parintele Serafim de Sarov:

"Atunci parintele Serafim m-a luat dupa umeri si strangandu-ma tare, a spus: " Si tu, si eu ne aflam amandoi in plinatatea Duhului Sfant. De ce nu ma privesti ? "Nu te pot privi, parinte. Din ochi iti ies fulgere si fata ta s-a facut mai stralucitoare decat soarele. Ma dor ochii..." Parintele Serafim mi-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu. Si tu te-ai facut la fel de stralucitor ca si mine. Si tu te afli acum in plinatatea Duhului Sfant, altfel nu m-ai fi putut vedea". Dupa aceste spuse, mi-am ridicat ochii spre chipul sau si m-a cuprins o teama si mai mare. Inchipuiti-va in mijlocul soarelui, in stralucirea sa cea mai puternica din miezul zilei, chipul unui om care va vorbeste... Nu mai zaresti nimic decat o lumina stralucitoare care se revarsa de jur imprejurul tau... "Ce simti, prietene? "O pace negraita... O dulceata negraita... O nemarginita bucurie..." "Cand Duhul Sfant pogoara peste om cu plinatatea darurilor Sale, sufletul omenesc este coplesit de o nespusa bucurie, caci Sfantul Duh rezideste in bucurie tot ceea ce atinge...."

gabriela8 06.08.2010 23:45:42

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 275512)
Nu am auzit ca in ziua de 6 august sa fie prezent un nor deasupra Manastirii de pe Tabor. Daca este asa, trebuie cinstita minunea prin tacere. Cu siguranta se vor incerca si explicatii pur rationale, cum sunt cele legate de retragerea Iordanului atunci cand se praznuieste Botezul Domnului.


Am auzit de aceasta minune, insa din cate stiu norul apare la Schimbarea la Fata pe vechi, asa am auzit nu stiu sigur:106:

glykys 05.08.2011 22:52:38

Maine praznuim Schimbarea la fata. Va fi, de asemenea, si pomenirea de sase luni a bunicii.
Sarbatoare luminata va doresc tuturor!

George.m 06.08.2011 00:23:06

Aflam din Evanghelie ca Moise si Ilie s-au aratat celor trei Apostoli ce au fost martorii Schimbarii la Fata a Domnului.
Foarte interesanta e incercarea Sfantului Ioan Gura de Aur de a schita motivele pentru care Mantuitorul i-a adus pe Moise si pe Ilie la Schimbarea Sa la Fata:


"Se pot spune multe pricini! Prima este aceasta: pentru ca unii spuneau ca Hristos este Ilie, altii ca este Ieremia, iar altii, unul din profetii cei din vechime, Hristos aduce pe corifeii profetilor, ca ucenicii sa vada si prin aceasta deosebirea dintre robi si Stapan si ca pe buna dreptate a fost laudat Petru cand L-a marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu.

In afara de asta, se poate spune si o alta pricina: iudeii Il invinuiau continuu pe Hristos ca ar fi calcator de lege si-L socoteau hulitor, pentru ca Isi atribuie o slava ce nu I se cuvenea, anume slava Tatalui si spuneau:
Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru ca nu pazeste sambata si iarasi:
Pentru lucru bun nu Te lovim cu pietre, ci pentru hula; ca om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
De aceea Hristos, ca sa arate ca amandoua aceste invinuiri sunt pornite din invidie, ca sa arate ca nici nu calca legea, si nici nu-Si atribuie o slava ce nu I Se cuvine cand spune ca este egal cu Tatal, aduce alaturi de Sine pe acesti doi oameni ai Vechiului Testament, care au stralucit si in una, si in alta.
Intradevar, Moise a dat legea (...), iar Ilie era un mare aparator al slavei lui Dumnezeu.

Se mai poate spune si o alta pricina pe langa cele spuse: Ca sa afle ucenicii ca are stapanire asupra mortii si a vietii, ca stapaneste si pe cele de sus si pe cele de jos. De aceea aduce pe Muntele Taborului si pe Moise, care murise, si pe Ilie, care nu murise.

Iar a cincea pricina ne-o descopera insusi evanghelistul
- Care e aceasta?
Ca sa le arate slava crucii, sa mangaie pe Petru si pe ceilalti ucenici care se infricosasera de patimile Domnului si sa le dea curaj.
Moise si Ilie, fiind alaturi de Iisus, nu taceau, ci vorbeau, spune evanghelistul Luca, de slava ce avea sa se implineasca la Ierusalim (Luca 9,31), adica patimile si crucea. Ca slava este numele ce se da totdeauna patimilor si crucii.

Hristos nu i-a incurajat pe ucenicii Sai numai prin cuvintele spuse de Moise si Ilie, ci si prin virtutea acestor barbati; si aceasta virtute mai cu seama le-o cerea ucenicilor Sai (...). Voia ca ucenici Lui sa fie urmatori acestor barbati si in conducerea poporului, si in staruinta, si in tarie; sa fie blanzi ca Moise, ravnitori ca Ilie si tot atat de purtatori de grija ca si ei; Ilie a indurat foametea trei ani de zile pentru poporul iudeu, iar Moise a spus: De le ierti lor pacatul, iarta-l! Iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea pe care ai scris-o." (Omilia LVI la Matei).

pilgrim1 24.08.2011 02:12:09

Predica la Schimbarea la Fata
 
Sfinta Biserica Ortodoxa sarbatoreste Schimbarea la Fata a Mintuitorului nostru la 6 (19 in calendarul civil) august. Redau aici predica tinuta cu aceasta ocazie de Ips Moise al Portlandului si Vestului si membru in Sfintul Sinod al Bisericii Ordodoxe - celei adevarate - a Greciei, sinod condus de Ips Kallinikos – Arhiepiscopul Atenei si a toata Grecia.
Astazi praznuim o sarbatoare a Stapinului Hristos, Dumnezeul – Om care ni s-a facut cunoscut in Slava. Asa cum este scris, Mintuitorul nostru s-a urcat pe Muntele Tabor impreuna cu cei mai apropiati discipoli, Petru, Ioan si Iacov, si a fost Schimbat la Fata in prezenta lor.

In vremea Sf. Grigore Palamas a existat o controversa cu privire la ce a fost cu adevarat acea Lumina a Schimbarii la Fata. Au existat invatatori in Vest care au insistat ca Lumina a fost creata si, prin urmare, si Harul insusi a fost creat. Acei oameni au ajuns la asemenea concluzii din cauza ca ei au fost mai intii de toate educati in filozofia greaca si au incercat sa potriveasca doctrinele crestinatatii in sistemele filozofice grecesti. In concordanta cu ideile lor false, Dumnezeu nu se poate impartasi cu oamenii cu adevarat.

Sf. Grigore Palamas a dovedit neadevarul sustinut de acei oameni si a expus invatatura crestin ortodoxa conform careia Dumnezeu este in totalitate transcendent si de neatens in esenta Sa, dar care Dumnezeu se impartaseste cu noi prin Harul Sau. Cind auzim vorbindu-se de Harul lui Dumnezeu sau de Slava lui Dumnezeu sau de Lumina lui Dumnezeu acestea se refera la ceea ce Sfintii Parinti mai numesc Energiile Necreate ale lui Dumnezeu. Esenta este cauza, iar energia efect. Parintii purtatori de Dumnezeu ne-au explicat ca numai nefiinta este fara capacitate de actiune. Iar daca cineva spune ca energia sau capacitatea de actiune a Sfintei Treimi a fost creata, atunci concluzia logica este ca Sfinta Treime este creata (ceea ce este blasfemie). Sfintii Parinti ne invata ca Natura Necreata are Energie Necreata.

Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a fost facut cunoscut ca noul Adam, o singura persoana in doua naturi, Dumnezeu intrutotul si om intrutotul. Noi sintem chemati sa-I semanam, pastrindu-ne natura umana, dar ridicati la un nou mod de existenta prin participare in energiile Sale necreate, in Harul Sau.

Ca si crestini ne incepem viata transfigurata odata cu Sfintul Botez si ne-o mentinem luind parte in Harul Dumnezeiesc in special prin euharistie. In alte cuvinte, sintem schimbati, transfigurati, devenind membre ale Trupului lui Hristos, adica ale Bisericii.
Urcam si noi Muntele Tabor ca sa participam la Schimbare prin pocainta. In acest sens, Sf. Apostol Matei in evanghelia sa trimite la cuvintul Duhului Sfint primit prin proorocul Isaia:
“Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit". (Matei 4:14-16),

si versetul urmator “De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.” (Matei 4:17)

Aceasta pocainta inseamna respingerea intunericului pacatului si intoarcerea la Lumina si Harul lui Dumnezeu. La Schimbarea la Fata apostolii au avut parte de Har in supra-abundenta, vizibil chiar propriilor ochi. De asemenea experiente au parte din cind in cind sfintii, dar in vietile noastre putem percepe in inimi lupta dintre Lumina lui Dumnezeu si intunecimea pacatului. Inima este chiar cimpul de batalie, iar rugaciunea si gindul la Dumnezeu sint armele noastre. Ne folosim mintile ca sa ne aparam inimile. Mitropolitul Antonie (Khrapovitski – al ROCOR-ului, n.t.) spunea odata:
““Daca am fi avut grija, n-am fi fost condamnati” scriu apostolii. Trei patrimi sau, poate, noua zecimi din pacatele, grijile si chiar crimele noastre au loc din cauza ca lumea nu vrea sa se opreasca si sa se gindeasca inainte de a vorbi sau de a face. Cel care nu incearca sa se stapineasca nu intelege importanta enorma pentru suflet si traiul simtit a ruperii de sine, chiar si doar pentru un moment, de la lucrurile zadarnice care ne inconjoara si a concentrarii gindurilor proprii si a constiintei la ceea ce Domnul cere in circumstanta data si la momentul dat.”
Aceasta atentie interioara este cheia pentru acea viata schimbata, transfigurata.

Mai exista inca o invatatura importanta pe care ne-o ofera Evanghelia cu prilejul Schimbarii la Fata, care pare sa fie uitata de unii, insa eu ma simt obligat sa “spun adevarul in dragoste” cu privire la aceasta. Un nor luminos i-a acoperit pe cei prezenti si vocea Tatalui l-a marturisit pe Domnul Iisus zicind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L." (Matei 17:5)

Multi scriitori in zilele noastre au comentat pe tema Schimbarii la Fata si au adus cu sirguinta la lumina citate revelatoare din Sfintii Parinti cu privire la terapia mintuirii pe care o ofera Biserica spre vindecarea sufletului. Unii chiar i-au citat pe Sfintii Parinti acolo unde spun ca Rugaciunea Inimii este un mijloc eficace de sirguinta in a fii in Harul lui Dumnezeu. Si totusi, chiar in aceste vremuri grele, ei ignora cuvintele Mintuitorului nostru si decid sa nu-L auda atunci cind El zice: “Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.” (Ioan 4:23-24)

Putem participa la Schimbare, Transfigurare, numai slujindu-I lui Dumnezeu in duh si adevar. Ecumenismul este marea minciuna care ii desparte in zilelel noastre pe unii de adevar. Aceasta erezie respinge invataturile apostolice cu privire la unicitatea adevarului imbratisind totodata toate celelalte ereziile, toate invataturile mincinoase ale trecutului si din aceasta cauza o numim pan-erezie.

Sf. Apostol Pavel ne-a invatat ca “Este un Domn, o credinta, un botez.” (Efeseni 4:5) Sfintii Parinti ne-au invatat si ei ca exista doar Una Biserica, Sfinta, Apostoleasca si Soborniceasca, si un singur Botez spre iertarea pacatelor.

Nimeni nu poate fii in acelasi timp si in Lumina Schimbarii, si in intunericul ereziei. Vai voua stareti moderni si teologi care ignorati insemnatatea cuvintelor Mintuitorului nostru despre slujirea in duh si adevar! Din cauza ca acesti oameni au abandonat invataturile importante ale Sfintilor Parinti cu privire la marturisirea credintei, ei s-au dezis de marturia cea adevarata a Bisericii si de Drumul Crucii. Biserica s-a cladit pe invatatura apostolilor si pe marturia martirilor, insa acesti stareti moderni vorbesc si traiesc de parca, oarecum, viata spirituala ar putea fi separata de marturisirea adevarului. Aceasta, insa, este inselaciune duhovniceasca.

Multi credinciosi bineintentionati sint orbiti de personalitatea acestor falsi stareti, si din aceasta cauza sint inselati sa ramina in impartasire cu o erezie pe care nu o aproba. Acesti oameni citesc vietile sfintilor, dar sint atit de confuzi incit nu realizeaza ca propriile vieti in impartasire cu erezia sint in contradictie cu felul in care sfintii au trait. Oricine familiar cu viata Sf. Vasile cel Mare stie ca acela mai degraba ar fi murit decit sa intre in impartasie cu erezia lui Arie sau a lui Macedoniu. Oricine familiar cu viata Sf. Sava cel Sfintit stie ca acela mai degraba ar fi indurat moartea decit sa fie in impartasire cu monofizitii. Un crestin, oricit de bine intentionat ar fi, nu poate spera sa intre in ceata Sfintilor Parinti daca in aceasta viata paminteasca nu accepta invataturile Sfintilor Parinti si nu-i imita in marturisirea credintei.

Cu gura acesti falsi stareti condamna erezia ecumenismului, dar in fapta slujesc cu episcopi eretici si pomenesc episcopi eretici. De aceea liturghiile lor sint pingarite prin pomenirea episcopilor eretici, dupa cum spune Sf. Teodor Studitul. Fiindca aceea nu este nicidecum slujire in duh si adevar, ci slujire in duplicitate si impartasire cu minciuna.

Acesti falsi stareti inteleg si cred anumite lucruri privitoare la viata duhovniceasca, dar nu marturisesc din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga: Caci iubesc slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu. (Ioan 12:42-43) Sa nu va indoiti: participarea in Consiliul Mondial al Bisericii inseamna apostazie. A fi membru al unei jurisdictii bisericesti care a semnat falsa unire de la Balamand sau falsa unire de la Chambesy inseamna tradare a Ortodoxiei si respingere a adevarului duhovnicesc.

Vai celor cu dorinta de putere! Vai celor indiferenti fata de adevarul duhovnicesc si care impinzesc lumea astazi! Se cuvine sa ne rugam pentru pocainta si intoarcerea la credinta a acestor falsi invatatori, dar se cuvine si mai mult sa ne rugam in special pentru luminarea si descatusarea celor inselati de ei.

Sa ne straduim ca de-a lungul vietilor noastre sa auzim si sa raspundem ascultatori invataturilor Mintuitorului nostru despre cum se cuvine sa-I slujim in duh si adevar. Sa ne ferim de intunecimea ereziei cautind intotdeauna Lumina Schimbarii la Fata, care este a adevarului.

Fie ca Lumina si Harul Schimbarii la Fata sa fie peste familiile voastre, sa va binecuvinteze si sa va apere pina in veacuri. Amin.

costel 06.08.2012 12:06:06

Cele trei colibe de pe Tabor - chipul Bisericii
 
In predica de astazi, patriarhul Daniel a spus ca cele trei colibe pe care dorea sa le faca Petru pe Tabor simbolizeaza cele trei parti din Biserica: altarul, naosul si pronaosul. Sa inteleg ca nu i-a permis sa faca trei colibe pentru ca deja se impartaseau de cele din imparatia cerurilor (li s-a aratat slava Sa pe cat li se putea), in timp ce noi suntem prin Biserica spre impartasirea de cele din imparatia vesnica?

Adriana Cluj 06.08.2012 17:36:17

Parintele nostru ne-a talmacit astfel:
Petru, un om, doar un om pana la urma, uimit si inmarmurit de cele ce i se aratasera, si nevoind sa se desparta de acelea- de acea stare de bine mai presusus de fire- ar fi dorit sa ramana acolo si in acea stare pentru totdeauna, de aceea dorea sa faca cele trei colibe acolo: pentru a ramane pentru totdeauna acolo, cu Domnul Iisus, cu Moise si Ilie Proorocul.

ovidiu b. 06.08.2012 17:50:16

Sunt curios ce explicații mai aduc cei care cred în reîncarnare...susținând de fapt că Iisus Hristos este o reîncarnare a lui Ilie proorocul. Cum explică că Domnul Iisus Hristos era împreună cu proorocul Ilie și Moise.

Annyta 06.08.2012 19:07:37

Citat:

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 463501)
Sunt curios ce explicații mai aduc cei care cred în reîncarnare...susținând de fapt că Iisus Hristos este o reîncarnare a lui Ilie proorocul. Cum explică că Domnul Iisus Hristos era împreună cu proorocul Ilie și Moise.

Dacă sunteți împotriva unei asemenea interpretări, de ce o mai aduceți în discuție?

Iertare!

ovidiu b. 06.08.2012 19:24:42

Citat:

În prealabil postat de Annyta (Post 463517)
Dacă sunteți împotriva unei asemenea interpretări, de ce o mai aduceți în discuție?

Tocmai am găsit un răspuns împotriva acestei interpretări eronate...poate mai sunt alții care vor să-l știe. :1:

cristiboss56 05.08.2013 20:26:31

Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos
 
Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numește foarte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.
Potrivit unei vechi tradiții, evenimentul istoric al Schimbării la Față a Domnului a avut loc cu 40 de zile înaintea Pătimirii Sale. Dar Sfinții Părinți au strămutat Sărbătoarea după Paști, în data de 6 august, cu 40 de zile înaintea praznicului Înălțării Sfintei Cruci, pentru a evidenția semnificația eshatologică a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului care încheie salba praznicelor împărătești dintr-un an liturgic.
Dacă la început sărbătoarea marca aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în anul 326 de mama împăratului Constantin cel Mare, Sfânta Elena, pe muntele Taborului, în a doua jumătate a secolului al IV-lea aceasta începe să aibă un loc aparte în rândul marilor praznice bisericești. Atât în Răsărit cât și în Apus, serbarea ei începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului V, de când avem cuvântări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei și de la Leon cel Mare, episcopul Romei. O găsim indicată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane și în alte cărți liturgice (manuscrise grecești), apare pe la începutul secolului al VIII-lea. Tradiția consemnează că generalizarea ei ca praznic împărătesc în Imperiul Bizantin a avut loc abia acum, în secolul VIII. În această perioadă, Sfântul Andrei Criteanul a rostit o frumoasă predică festivă la acest mare praznic. Cu alte cuvinte, sărbătoarea era deja generalizată în tot Răsăritul creștin până în secolul al VIII-lea, când Sfinții Ioan Damaschinul și Cosma de Maiuma compun imnurile pentru slujba zilei.
Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numește foarte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.
În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, care se binecuvintează și se împart (obicei creștin vechi, amintit în canonul 28 al Sinodului II Trulan). În unele părți (Biserica Rusă) în această zi se face în biserici și la cimitire pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor căzuți pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe.
(Mărturiile icoanei SCHIMBAREA LA FAȚĂ, broșură editată de Arhimandrit Mihail Stanciu,Sfânta Mănăstire Antim, București, 2009)

Decebal 05.08.2013 20:39:58

Reiau citatele pe care deja le-am dat de la Grigorie Palama, în legătură cu lumina Schimbării la față a Domnului Hristos:

După Sf. Grigorie Palama, „marea vedere a Schimbării la Față a Domnului este taina zilei a opta, adică a veacului ce va să fie, care se arată după crearea lumii acesteia în șase zile și după trecerea celor ce sunt simțirii noastre de aici, care lucrează după șase simțuri, adăugând la cele cinci pe care le avem și simțul cuvântului rostit. Și asta, deorece nu numai dincolo de simțire, ci și dincolo de orice cuvânt este împărăția lui Dumnezeu, cea făgăduită celor vrednici. Astfel, după încetarea cea bună a celor ce se săvârșesc prin cele șase simțuri, se face roditoare din valoarea lor în ziua a șaptea, și apoi, cu puterea lucrării de sus, în ziua a opta se face arătată împărăția lui Dumnezeu. (...) Prin urmare, nici nu devine, nici nu se termină, nici nu se descrie și nici nu cade sub simțuri lumina Schimbării la Față a Domnului, chiar dacă a fost văzută cu ochii trupești, pentru scurt timp. Prin schimbarea simțurilor care a lucrat-o în ei Duhul, cei îmbunătățiți ai Domnului au fost mutați din cele ale trupului în Duh, adică pe acea tainică lumină, pe care nu o înțeleg cei care zic cuvinte necuviincioase despre ea.”

Tot după Sf. Grigorie Palama, „Zice deci „ca soarele” pentru ca nu cumva după simțire să înțeleagă cineva lumina aceea; departe să fie de noi nebăgarea de seamă a minții acelora care, în afară de cele ce cad sub simțuri, nu poate produce nimic mai înalt. Și a zis aceasta, pentru ca să cunoaștem că, precum este soarele pentru cei ce trăiesc și văd după simțire, tot așa este Hristos Dumnezeu pentru cei ce trăiesc și văd după Duhul și nu au nevoie de o altă lumină aceia care prin vedere dumnezeiască au ajuns să fie chipuri dumnezeiești, căci El și nu altul le este lumină. Ar mai avea ei nevoie de o altă lumină, de vreme ce au dobândit-o pe cea mai mare? Și pe când Se ruga așa a strălucit acea lumină negrăită și s-a arătat în chip negrăit apostolilor chemați, în timp ce erau prezenți corifeii profeților, ca să se arate rugăciunea ca fiind pricinuitoarea acelei fericite vederi și să învățăm că prin apropierea de Dumnezeu cea prin virtute și cea prin unirea minții cu El prin rugăciune, se săvârșește și se face arătată acea strălucire. O strălucire care se dă la toți și este văzută de toți aceia care tind fără încetare spre Dumnezeu, prin binefacere și rugăciune curată. Căci zice, frumusețea cea adevărată și binevoitoare, văzută numai de cel curat la minte, este după dumnezeiasca și fericita fire, iar de se va întâlni cineva cu strălucirile și harurile ei, se împărtășește cu ceva din ea, ca și când s-ar topi pe fața lui o strălucire înfloritoare.”

Decebal 05.08.2013 20:42:25

Din Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama

[...]nu suntem în neștiință cu privire la rațiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe față și ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind inițiați în ele prin experiență -- și anume câți pentru viața evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuțiilor, de slava oamenilor și de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea față de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-și printr-o isihie fără împrăștiere răgaz pentru ei înșiși și pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înșiși și, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost inițiați în cele mai presus de minte --, iar ceilalți prin respectul, credința și afecțiunea față de unii ca aceștia. (Tomosul Aghioritic, prolog)

Oricine afirmă că unirea desăvârșită cu Dumnezeu se săvârșește numai prin imitare și relație, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleași purtări și se iubesc unii pe alții, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raționale care vine doar prin imitație, și nu o strălucire suprafirească și negrăită și o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici și înțeleasă în chip neînțeles, acesta să știe că a căzut, fără să o știe, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea și imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putință îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârșește însăși această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2)

Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă și un simbol care se face și desface, dar nu există propriu-zis și nu este o energie/lucrare dincolo de orice înțelegere a minții, ci e inferioară intelecției minții, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinților. Fiindcă atât în cântările cât și în scrierile lor, aceștia o numesc negrăită, necreată, veșnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri și oameni, frumusețe arhetipală și neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii și altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4)

Dar atunci când se împărtășesc cu simțirea și cu mintea de un har și de o putere duhovnicească și supranaturală, cei învredniciți văd cele mai presus de orice simțire și orice minte
ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum știe singur Dumnezeu și cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6)

sursa: Sfântul Grigorie Palama, Scrieri, vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163

cristiboss56 05.08.2013 20:47:57

Fiul lui Dumnezeu devine un singur Trup cu noi și face din noi un Templu al dumnezeirii. Cum să nu îi lumineze pe aceia care sunt vrednici să se împărtășească din raza dumnezeiască a Trupului Său care este în noi, luminându-le sufletul, așa cum El a luminat trupurile ucenicilor Săi pe Muntele Taborului? Căci atunci acest Trup, izvor al luminii Duhului, nu era încă unit cu trupurile noastre: El îi lumina din afară pe aceia care se apropiau cu vrednicie și trimitea lumina sufletului prin mijlocirea ochilor trupului; dar astăzi - spune Sfântul Grigorie -, pentru că El S-a unit cu noi și trăiește în noi, El luminează sufletul chiar din lăuntrul nostru

cristiboss56 06.08.2013 22:13:03

SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI - Omilia Sfantului Teofan Zavoratul (fragment)

Prin schimbarea Sa la față, Domnul arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească.
Schimbarea la față a omului lăuntric este însă cu neputință fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine

“Prăznuind Schimbarea la Față a Domnului, suntem datori să ne însușim însemnătatea ei și să dăm chip în noi înțelesului ei. Nu pentru Sine însuși a arătat Domnul, prin Schimbarea la Față, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalță El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbării Lui la Față este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiți!”

Adevărat e cuvântul Domnului! Fără îndoială, asa sunt meniți să fie toți cei ce cred în numele Lui – însă așa ne vom arăta de-abia după cea de-a Doua Venire a lui Hristos, după învierea tuturor și după reorânduirea a toate; ne vom arăta când vom fi vrednici de aceasta.

Acum se pune întrebarea: cum să ne facem vrednici de asta?! Trebuie să ne schimbăm la față lăuntric în această viață, ca în cea viitoare să primim slava în care a arătat Domnul omenitatea Sa când S-a schimbat la față.

Iată spre ce trebuie, prin urmare, să se îndrepte toată grija noastră: să ne zidim după omul lăuntric (Rom. 7, 22), schimbându-ne la față în el din slavă în slavă de la Domnul Duhului (II Cor. 3, 18).

http://img843.imageshack.us/img843/5251/3mi8.jpg

Din lucrarea SPRE TABOR de marele teolog si martir marturisitor in inchisorile comuniste , Preot Ilarion Felea (lucrare considerata una din capodoperele literaturii teologice romanesti, dupa cum afirma si parintele Iustin Parvu.

Redau continutul acestei mari lucrari, exprimat cu o mare putere de sinteza in doar cateva cuvinte de catre parintele Ilarion, autorul cartii:

” Desavarsirea, calea si urcarea spre Tabor, ca si Schimbarea la Fata, nu cere omului o schimbare a sufletului in alta fata, ci aratarea sufletului in adevarata lui fata, in frumusetea si in stralucirea lui dumnezeiasca.
Taborul nu schimba, ci descopera, dezvaluie fata cea adevarata: curata, luminoasa, divina, a sufletului. Taborul e culmea curatirii, luminarii si desavarsirii sufletului, iar cartea de fata vrea sa fie calauza noastra spre culmile lui de lumina si bucurie sfanta; ghidul, tipicul, dreptarul dupa care se face pregatirea de calatorie, curatirea, luminarea, si sfintirea sufletului pentru a ajunge la inaltimea culmilor vietii duhovnicesti, la unirea si trairea fericita cu Dumnezeu.”

semnat, Preot Ilarion Felea

Sa ne ajute Dumnezeu noua, celor care credem in El, ca sa parcurgem acest drum ce presupune un urcus anevoios, iar la capatul lui, pe “culmea Taborului”, sufletul nostru sa fie cel adevarat, cel daruit noua de Creator: luminos si pur, curat si sfant, asa precum Mantuitorul nostru S-a aratat in adevarata Lui Fata, cea Divina, ucenicilor Sai acolo pe Muntele Sfant. AMIN


Ora este GMT +3. Ora este acum 21:21:47.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.