Nu sunt neconcordante, unele lucruri au o mai mare si profunda semnificatie duhovniceasca. Frate Raziel, daca vrei sa afli, atunci afla. Mergi intru Domnul si tot vei sti, tot vei cunoaste.

atitudinea atunci cand ne gandim la oamenii acestia este de rugaciune
 

Spunand ca sunt pierduti, ii judecam. Sa ne ferim cat putem de aceasta patima. Toti suntem pacatosi. Parintele Arsenie Papacioc spune ca raiul e plin de pacatosi pocaiti.
Atunci cand avem o patima, ea ne tine mintea invaluita in ceata. Asa si oamenii acestia care nu stiu spre ce sa se orienteze, isi fac rau fara sa stie, crezand ca-si exercita o libertate, desi ,,Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos'', cum spune Sf Apostol.
Acestia si multi dintre noi suntem bolnavi de patima, dar tot bolnavi ne numim. Nadejedea noastra? Pai cine a dat orbilor vederea, a ridicat pe paralitici, a inviat morti, cine a intrat sa cineze cu cei pacatosi? Este suficient un singur strigat catre Dumnezeu, pentru ca El sa ne ridice.
Dar a tacea inseamna a aproba. Datoria noastra de crestini este ca, atunci cand avem ocazia, sa le vorbim cu blandete despre prapastia in care se afla. Pentru ca ei nu sunt niste damnati, ci pur si simplu semeni in suferinta, asa cum multi dintre noi ne aflam de multe ori.
Doamne, ajuta-ne!

Colega mea
 

"Dar a tacea inseamna a aproba. Datoria noastra de crestini este ca, atunci cand avem ocazia, sa le vorbim cu blandete despre prapastia in care se afla"

Colega mea de birou este lezbianca grecoaica ortodoxa si ce sa fac eu acum sa-i tin teorie cu blandete ca nu face bine ce face? ne respectam reciproc in rest ce face ea in dormitorul ei asta e treaba ei. Dumnezeu le stie pe toate si a lui este judecata.

Cum sa nu fie? vrei sa-ti dau eu cateva zeci de exemple?

Poate sub logica matematica si asa mai departe, dar Biblia e o capodopera divina care inglobeaza multe straturi de intelesuri duhovnicesti. Ce vezi tu cu ochiul ca fiind erori sau asa ceva, un om induhovnicit vede cu sufletul sau plin de har intelesuri marete, peste imaginatia si mintea noastra.

Sau un om induhovnicit navigheaza cu indemanare printre multiplele disonante cognitive cu care trebuie sa se descurce zilnic, asa ca inventeaza cu spor explicatii ad-hoc care sa explice bubele Bibliei, atat siesi cand si celorlalti.
Explicatii pe care, bineinteles, nu e pus vreodata in situatia de a le dovedi, ca doar lumea il crede din oficiu, nu?

Uite, ca afirmatia asta de mai jos, exemplu clar de "scoasa din burta":

Parintele Arsenie Papacioc spune ca raiul e plin de pacatosi pocaiti.

OK. De unde stie? A fost acolo? Are poze? Nume? Ceva, orice, care sa dovedeasca ca nu sunt doar vorbe? Evident ca nu. Dar lumea crede, pentru ca spune ceea ce ei vor sa auda. Marketing de baza.

Spune-mi un pic, daca toti duhovnicii astia au acces la un plan superior de cunoastere, cum de nimic din ce afirma ei nu e destul de clar incat sa poata fi verificat empiric? Ce fel de cunoastere e aia, daca nu poate fi verificata, doar crezuta sau respinsa? Iti spun eu: nu e cunoastere, e fum, asezat in multe perdele, ca nu cumva sa nu se vada ca in spatele lui nu e nimic. Doar sperante si minciuni, care se hranesc unele pe altele.

Dacă Dumnezeu ar fi putut fi cunoscut empiric ar mai fi putut fi Dumnezeu? Ai putea crede într-un Dumnezeu imanent? Ar mai fi el atotputernic, atotprezent? Ar mai fi el Iubire?

Dovedeşte empiric iubirea? Sau o reduci la o reacţie chimică?

Si de ce nu ar mai fi Dumnezeu? De ce ideea de divinitate trebuie invaluita in nenumarate valuri de fum si o perpetua nevoie de intermediari, fie ca sunt preoti, imami sau shamani?

Nu iti da de gandit faptul ca in religie, nimic nu e definit in mod clar? Nu iti da de gandit ca in crestinism, esti indemnat sa lasi ratiunea la o parte inainte de a "intelege" ceva? De ce suntem indemnati sa simtim, in loc sa gandim? De ce emotie, in loc de ratiune? Oare pentru ca emotiile sunt mult mai usor de manipulat?

S-a inteles devreme, inca de la Sfintii Parinti, ca dogma crestina nu are absolut nici o sansa in fata unei analize rationale. Asa ca, de atunci, ratiunea a fost stigmatizata, si exprimarea neclara, din care fiecare intelege ce vrea, a fost ridicata la rang de virtute. Bineinteles, coroborata cu lipsa de responsabilitate de a dovedi vreodata ca ceea ce zici e si adevarat.

Asa ca daca ma intrebi de ce Dumnezeu nu e unul care poate fi cunoscut empiric, iti raspund: pentru ca este un Dumnezeu inventat de oameni, care se folosesc de el pentru a le spune altora ce sa faca si cum sa traiasca. Si le e frica de oamenii care isi pun (si le pun) intrebari, pentru ca stiu ca, de fapt, nu au raspunsuri.

Evident ca mi-ar fi mai usor sa cred intr-un astfel de zeu, pentru ca nu ar fi atat de contradictoriu ca cel pe care il venerati acum. V-ar fi mai usor si voua, pentru ca daca Dumnezeu era asa, nu va mai rupeati in cele 30.000 de secte crestine prezente azi pe mapamond, pentru ca v-ati fi inteles intre voi, ca stiati clar cu ce termeni lucrati.

Problema ar fi fost la intermediari, insa, pentru ca cel mai probabil, nu ar mai fi fost nevoie de ei.

Unde e Iubire, omule? Eu vad doar reprezentanti ai lui care arunca cu noroi in toti ce nu sunt ca ei, fi ca sunt homosexuali, fie ca sunt atei, fie ca sunt doar oameni care considera ca, de exemplu, Catedrala Neamului e o prostie.

Vad un cler care a colaborat fara ezitare cu Securitatea, facand rau atator oameni, si care respinge orice fel de responsabilitate in legatura cu asta.

Vad un Patriarh, reprezentantul iubirii divine pe Pamant, care declara in public ca daca nu esti ortodox, nu esti roman, si ca parintii tai sunt niste iresponsabili daca nu te boteaza.

Astea sunt exemple de iubire? Daca da, inseamna ca ati redefinit iubirea, si ati transformat-o in ceva ce nu ma intereseaza sa experimentez vreodata.

Il astept pe el sa iasa la rampa, sa explice, ca astia care pretind ca vorbesc in numele lui sunt orice, numai iubitori nu.

Deci, de unde pana unde treaba cu Iubirea? Si nu, nu ma intereseaza afirmatii in limbaj alambicat, vreau argumente.

Faptul ca iubirea e o reactie chimica nu o face cu nimic mai putin pretioasa. In plus, iubirea poate fi observata empiric, chiar daca nu e in totalitate inteleasa, deocamdata.

In plus, iubirea nu are legatura cu absolut nimic din ce am zis mai sus. Vorbim aici de oameni care sustin ca se afla in legatura directa cu divinul, si fac niste afirmatii prin care le spun altora cum sa isi traiasca viata.

Avem o tara plina de oameni care cred ca din simplul motiv ca ei cred intr-un prieten imaginar in care eu si altii nu credem, asta le da dreptul sa impuna politici publice cand vine vorba de educatie, sexualitate, etc.

In cazul in care aveti pretentia ca aveti o legatura cu divinitatea, ca o intelegeti si ca actionati in numele ei, si asta afecteaza viata altora (inclusiv a celor pe care divinitatea voastra nu ii intereseaza), nu ti se pare o chestie de bun simt sa vii si cu niste dovezi care sa arate ca acea divinitate exista, si tu chiar te afli in legatura cu ea?

Ii acord cinstea care i se cuvine ,parintelui Papacioc (Dumnezeu sa-l odihneasca intre sfintii LUI!),dar ascult si urmez CUVINTUL Mintuitorului Hristos ,care n-a pus nicio virgula,ci ,concis a spus: "sa iubesti pe aproapele tau...!"
Daca semenul meu e homosexual ,e problema lui ,nu a mea...asta e intre el,constiinta lui,si...Dumnezeu.Ca oricare alta patima,dealtfel...MINTUIREA E DE SINE!...desigur ,poti dezbate,poti incerca ,cu un sfat,sa indrepti,sa ajuti,sa alini ,dar...cam atit.Nu poti forta pe nimeni,sa fie ca tine(ca mine,ca altii)...Oricum,personal,cred ca,Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut,si CRED,cu tarie,ca va avea grija de fiecare...