Adam-model de pocainta
 

' Adam, părintele întregii lumi, în Rai a cunoscut desfătarea iubirii lui Dumnezeu, şi de aceea, când a fost gonit din Rai pentru păcat, şi s-a lipsit de dragostea lui Dumnezeu, amar a suferit, şi cu mare suspin se tânguia în toată pustia. Sufletul său era chinuit de gândul: Pre iubitul Dumnezeu am întristat;.
Nu atâta îi părea rău după rai şi după frumuseţea lui, cât pentru că se lipsea de iubirea lui Dumnezeu care, în chip nesăţios, în fiece clipă trage sufletul către Dumnezeu.

Aşa şi tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu în Duhul Sfânt, iar apoi a pierdut harul, cearcă chinul lui Adam. Sufletul doare şi amarnic se căieşte când mâhneşte pe Domnul cel iubit.

Tânjea Adam pe pământ, şi amarnic se tânguia, şi pământul nu îi era drag. El se stingea după Dumnezeu şi zicea:
Tânjeşte sufletul meu dupre Domnul, şi cu lacrămi caut pre El. Cum să nu-L caut? Când eram cu El sufletul meu era vesel şi liniştit, şi vrăjmaşul la mine nu ajungea; dar acum un duh rău a pus stăpânire asupra mea şi îmi clatină şi chinuie sufletul, şi de aceea tânjeşte sufletul meu dupre Domnul până la moarte, şi râvneşte duhul meu către Dumnezeu, şi nimica pre pământ mă veseleşte, şi de nimica voieşte sufletul meu a se mângâia, ci voieşte din nou a vedea pre El şi a se plini întru Dânsul.

Nu pot a-L uita nici o clipă, şi se stinge sufletul meu dupre Dânsul, şi de multă durere cu suspin plâng: Miluieşte-mă, Dumnezeule, pre căzută zidirea Ta;.' (Sf Siluan Aghioritul-Tanguirea lui Adam)

Înainte de a fi un model de pocăinţă , el a fost un altfel de "model", un model copiat până în zilele noastre, din păcate ! Să nu uităm acest aspect , căci omenirea a evoluat complet altfel de după căderea lui Adam . Mult mai bine era să fie în ascultare . Apoi, el a cunoscut Raiul , şi Pocăinţa lui era întărită de acest aspect deloc de neglijat , un aspect necunoscut nouă . Sunt multe de spus pe tema acestui "model" , dar e discutabil !

Eu am incercat sa scot in evidenta nu caderea, ci tanguirea sa de dupa cadere…

Ce chin trebuie sa fi simtit cand s-a departat de Dumnezeu, pricina a neascultarii sale! Sa se desfateze de iubirea Domnului si s-o piarda.
Noi, cei de care se milostiveste Domnul si ne mai daruieste, dupa masura noastra, cate o raza de lumina, cand ne vedem dinou in intuneric cuprinde iar nelinistea, tristetea sufletul nostru. Dar el? El, ce s-a desfatat cu totul in lumina? Cat chin trebuie sa fi simtit! Cata durere si cat suspin o fi fost atunci in sufletul lui?

Am citit si eu pe vremuri o carte despre parintele Siluan Athonitul. Acesta s-a invrednicit, dupa indelungi nevointe, de harul Sfantului Duh, de contemplatia mistica, insa apoi aceasta i-a fost luata, iar cealalta vreme a vietii sale a trait-o in pocainta, asteptand sa ajunga din nou la masura de dinainte - de aici comparatia cu Adam, care a cunoscut Raiul, apoi a fost izgonit din el si a trait toata viata dorind cu ardoare sa se intoarca la starea de dinainte.

Modele de pocainta mai sunt: Sfantul Apostol Petru, talharul de pe cruce, Sfanta Maria Egipteanca, pe care o vom lua ca mijlocitoare in postul care va veni, mai ales la slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul, apoi sfantul apostol Pavel si multi multi alti sfinti...:63:

Personal , am inteles perfect mesajul tau , si tocmai de aceea am accentuat cele postate , si pe care le-am scris din metrou . Adam are mare vina , mai ales ca l-a cunoscut direct pe Dumnezeu , a cunoscut frumusetea Raiului , nu a auzit de el . Regretul lui a fost imens ,dar si gresala pe masura , o gresala capitala pe care noi o purtam de atata timp in noi , prin felul nostru , prin comportamentul nostru , prin tot raul pe care-l facem inaintea lui Dumnezeu . N-am invatat aproape nimic , am ramas niste Adami mult mai rai si mai vicleni . De ce , nu stiu exact , dar asta-i realitatea !

Nu de modele ducem lipsa , ci de vointa , si mai ales RABDARE !

Cu astfel de ganduri putem sa ne ridicam si noi casa pe piatra dupa cum spune Scriptura, pe care nici un val nu o va putea strica.