SUNT CURIOASA , IN ZIUA DE AZI TINERII CE DUHOVNICI ISI ALEG.

PR. CIPRIAN DE LA MAN. SIHASTRIA

Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, altii cu... duhovnicii lor. Anul trecut am fost cu un prieten cu masina intr-un pelerinaj la manastirile din Moldova. La o manastire, dupa ce ne-am spovedit si impartasit, am fost sfatuiti ca la Sihastria nu cumva sa ne spovedim, "ca pentru nimica lucru te leaga pe multi ani". Nu cred ca e o metoda buna in cresterea duhovniceasca. Mult mai mult se obtine cu dragostea si cu iertarea. Nu e de acord cu ei si cu asprimea lor nici parintele Arsenie Papacioc, care a pus metanie acolo. In fond canonul trebuie sa aiba rolul de a-l scoate pe om din starea de pacat. Oprindu-l de la impartasire pe multi ani, il lasi singur fara ajutor, desi pana atunci n-a fost indrumat din ograda Sihastriei. Ca sa nu mai vorbim de canoanele date pentru pacatele deja depasite. N-au nimic cu Scriptura, care e toata mila si iertare. E, asa cum scria Serafim Rose "o incercare de inlocuire a Harului lui Dumnezeu cu o justitie omeneasca, preluata de la catolici". Si apoi, multi din cei legati nici nu mai faceau parte din biserica, erau sub acel canon care spune "crestinul care nu se impartaseste 3 duminici consecutiv (fara motiv) este afurisit" (exclus din biserica). Si in loc sa fie re-primiti in biserica si pusi in randuiala cu dragoste... Am fost la Sihastria (era pt a treia oara), am participat la maslul de noapte, dar nu ne-am spovedit, desi am fost sfatuiti insistent s-o facem. Am un gust amar vis-a-vis de Sihastria, prea isi aroga rolul de conducator in monahismul romanesc (le-a mai scazut din pretentii dupa plecarea parintelui Cleopa), prea si-au facut reclama prin "Pelerinul roman" si alte scrieri. Si prea dau cu noroi in altii, sperand sa apara ei mai curati. Il prefer pe parintele Ioan de la Recea, acoperit cu minciuni si mult hulit la Sihastria, caruia nu i-am descoperit insa un echivalent in dragoste.

Uneori alegem duhovnici dupa poftele noastre. Asta mi se pare cel mai rau, pentru ca ascunde, chiar in fata propriei constiinte, dorinta de a nu suporta nimic pentru greseli, care, la randul ei, e urmata adeseori de ispita reintoarcerii la pacatele savarsite inainte. Astea nu vi le spun din carti, desi am mai citit un pic, ci le spun din ceea ce mi s-a intamplat (vai!) de atatea ori.
Dar chiar si atunci cand afli un duhovnic ingaduitor, singurul lucru care te scapa e reamintirea continua a milei lui Dumnezeu, care a iertat pacate care mi s-au parut de neiertat.
Pe de alta parte, e firesc ca atunci cand afli un duhovnic bun, care pe tine te-a sustinut in ridicarea ta si te-a ajutat si te sustine in continuare, sa-l recomanzi cu dragostea care te-a legat fireste de el si te leaga prin el de Dumnezeu mai mult. Iar daca punem la socoteala si viata lui despre care marturisesc si multi altii...
Dumnezeu sa ne dea sa ne spovedim cu adevarat si sa ne intoarcem de la tot ce am gresit!
As mai dori sa adaug o istorioara:
Mai multi credinciosi dintr-un sat, suparati pe parintele lor pentru unele pacate evidente ale lui, s-au hotarat sa ceara episcopului sa le dea voie sa se spovedeasca la un altul, dintr-un oras apropiat. Episcopul s-a uitat la ei (si a inteles ca n-aveau un duh adevarat de pocainta, ci probabil luau Spovedania ca pe ceva legat de obicei) si le-a raspuns astfel: cel care vrea sa spovedeasca (cu adevarat!), se spovedeste si la un copac!
Cand am auzit acest raspuns (finndca am fost de fata), am ramas mult pe ganduri si mi-am dat seama ca acest foarte smerit si batran episcop a pus degetul exact pe rana lor: pentru ca pe de o parte judecau pe preot, iar pe de alta nici nu aveau o dorinta autentica de a se indrepta.
Am speranta ca nu veti intelege gresit mica istorioara, care nu e numai pentru tineri, fiindca nu numai ei trebuie sa-si aleaga duhovnic.

Sunt cu totul de acord cu ceea ce spui....si as dori sa mai adaug un sfat :cei ce cauta duhovnic este bine sa se orienteze spre preotii de mir cu viata crestina adevarata si care respecta misiunea pe care o au,iar pt sfaturi pot apela si la ieromonahi...marea majoritate din habotnicie sau diverse alte motive alearga la manastiri,la duhovnici renumiti....dar cand vad asprimea canoanelor nu le mai convine...asta se intampla pt ca se amesteca drumurile...calugarii au viata si misiunea lor,iar mirenii au viata si misiunea lor oarecum diferita de a celorlalti....telul este acelasi MANTUIREA.

Salut,

Va scriu din Canada. As dori sa vorbesc la telefon cu parintele Ciprian de la Sihastria. Am o problema mai grea duhovniceasca si am nevoie de un duhovnic.
Multumesc pentru ajutor! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Eu in general am mers la spovedanie la unul din preotii bisericii la care mergeam duminica la liturghie. Am schimbat cativa, datorita si faptului ca numai in ultimii 5 ani am trait in 3 tari diferite. N-as putea spune ca "mi-am ales" duhovnicul, dar nu am avut niciodata a ma plange de cel pe care mi l-a dat Dumnezeu.

Iar in privinta mersului la manastire, nu cred ca femeile merg acolo in mod special ca sa isi gaseasca duhovnici si sa-i sminteasca.

Exista un sambure de adevar in ce spui ,din pacate...:(

scuze, clausemi, dar chiar nu inteleg sensul comentariului tau... ce vrei sa spui?

mirelat
"Iar in privinta mersului la manastire, nu cred ca femeile merg acolo in mod special ca sa isi gaseasca duhovnici ci(deci nu si) sa-i sminteasca. "

La afirmatia aceasta am spus cuvintele de mai sus...dar desigur nu este o regula generala..in ziua de azi sunt multe femei cu probleme care nu stiu unde sa mai alerge si cum sa le mai rezolve...deci, sminteala nu vine intotdeauna din partea femeii ci si din partea ochiului care priveste.