Ce inseamna iubirea vrajmasilor
 

Unii postatori cu ambitii de pe acest forum invocă doar cînd le convine acest îndemn tulburător al Mîntuitorului. Propun să medităm la ceea ce se poate face, concret, pentru vrăsmasii de astăzi ai crestinilor. De pildă, îi iertăm sau îi uităm pe tortionarii si activistii fărăr Dumnezeu de ieri, care trăiesc astăzi si se bucură de viată cu pensii grase... pentru crimele comise în numele bolsevismului?

Cine vrea "toleranta", "iubire" si "duh smerit" de la noi, trebuie sa fie de partea lui Hristos, nu a diavolului.
(Arhiepiscopul Serghei de Vladimir)

poi eu cred ca ar putea sa insemne:

sa nu-i judeci pe pacatoshi...

dar asha sa nu-i judeci ca sa nu-i pizmuieshti daca se mantuiesc inaintea ta...

ci daca itzi apre invinovatzirea aproapelui atunci dumneata sa shtii ca in deznadejde te afli...

mie asha imi pare... cum gasesc vina altuia, cum arunc vina pe cineva, pe aproape sau pe cei mici, cum shtiu sigur ca-s in deznadejde shi am cazut in necredintza... ???:(:(

asha ca Adam Barnaw... :)

Personal, cred ca sensul existentei noastre este viata in comuniune si in iubire. Potrivit Sfantului Apostol Ioan, cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire. Totodata, imi place sa cred ca Dumnezeu ne-a creat capabili sa ajungem la iubirea desvarsita, la o iubire fara margini indreptata catre El si catre aproapele nostru.

In acest sens, Dumnezeu ne-a "trasat" si cateva etaloane. Astfel, pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim din toata inima nostra, din tot cugetul nostru si cu toata puterea noastra. Iubirea de aproapele trebuie sa fie cel putin egala cu iubirea fata de noi insine. Dar, pana aici vorbim de o iubire fireasca, naturala, cu care oricum suntem datori.

Domnul ridica iubirea noastra pe un alt plan prin porunca: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri. De acum vorbim de o iubire deasupra celei naturale, firesti, prin care nu numai ca iertam vrasmasii pentru ceea ce ne-au facut, ci ii si socotim ca prieteni ai nostri.

De fapt, iubirea de vrasmasi nu face decat sa pregateasca iubirea desavarsita si anume iubirea jertfelnica, despre care Mantuitorul spune: "Nimeni nu are o dragoste mai mare decat cel care isi da viata pentru prietenii sai".



"Sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu." 1 Ioan 4, 7-8

da, daca asa ne porunceste Hristos, asa trebuie sa facem, si nu fortati de o Lege, ci chiar sa ajungem sa simtim asa cu inima

Caci daca te rogi pentru iertarea pacatelor, pentru ce vorbesti de pedeapsa? Trebuia sa faci deci dimpotriva, chiar sa te rogi pentru iertarea pacatelor vrajmasilor, ca sa poti sa-L rogi pe Dumnezeu cu indrazneala si pentru iertarea pacatelor tale. (Sf Ioan Gura de Aur).
Daca nu ii poti iubi pe vrasmasii tai, macar nu-i uri. ( pr. Arsenie Papacioc)

Da Marius22, apreciez cele 4 trepte spre iubirea desavarshita date de tine, mi se par foarte adevarate, trepte spre Raiul Lui Dumnezeu, dar pentru a ajunge acolo trebuie sa urci scara desavarshirilor adica sa duci viatza sfintzita, sa mergi doar pe calea Sfintzenie arata de Hristos, nu ca sa te crezi sfintzishor ci sa rabzi multa umilintza shi sfioshenie ca altfel ajungi rau, altfel mananci aluatul fariseilor shi saducheilor cai aia stiau multe dar era stintza shi puteri vrajitoreshti, adica era aluatul ingamfarii, shi sa evitzi gLumea care te indeamna la fel ca shi draci sa-tzi amesteci firea cu organul sau dobitoacele ca sa itzi formezi o dragoste blestemata care nu poate produce decat scarba shi nu falasa fericire in care ne balacim mereu intru inchipuita parere de sine...

deci e foarte greu sa te desavarsheshti shi trebuie voire multa shi hotarata in ascultare ca sa dobandeshti la inceput rabdarea in lucru ca altfel mergi la biserica Duminica dar tu defapt toata saptamana n-ai cinstit prin nimic ziua... nici a Domnului shi nici "ziua cand vei veni sa judeci shi sa plateshti fiecaruia dupa faptele lui"

deci fara paza buna care vegheaza la bostanii shi bostanishorii pana la sfarshit shi multe sfarshituri sunt, ca nu cumva sa cazi ca Esau de oboseala sau sa stai in picioare ca un nepasator... cum a stat Iuda Iscarioteanul, deshi a trimis Domnul dupa el ca sa nu se piarda, sa-l intoarca din gandul sau,... deci fara paza, nu faci altceva decat sa fi aruncat pe treptele aluatului ingamfarii, ca daca mananci de la aia aluatul lor atunci o sa le fi shi sluga credincioasa, ei itzi dau lepadare de Dumnezeu shi ingamfare de sine, iar tu le dai frica shi laude, amestecandu-tzi firea cu boala lor, necredintza, necredincioshie, prefacatorie shi multa lingusheala shi dregoste fatzarnica... adica sluga aparenta a orgoliului personal dar defapt fiind tarfa dracului din vazduh avand o strambatate shi neglijentza in orishicefaci vazand mereu cu un ochi judecator shi osanditor, dar nu-tzi dai seama ca la inceput se va arata blanda nebunia in care ai cazut.... ca vei capata entuziasmul nebuniei din care va tzashni defranarea trufiei pentru ca ai mancat alutatul acele al ingamfarilor, shi al trandaviilor de toate soiurile... tot anul, tot semestrul, toata perioada, tot trimestrul, toata luna, toata sapatamana, toata ziua, toata dimineatza, toata amiazazia, toata seara, toata noaptea, toata ora, tot sfertul de ora, tot minutul, toata secunda shi iarashi toata secunda, toto minutul, tot sfertul de ora, toata ora, toata noaptea, toata seara, toata dimineatza, toata amiaza shi toata seara, toata ziua, toata saptamana, toata luna, tot trimestrul, toata perioada, tot semestrul shi tot anul.

deci vrajitoria puterilor aluatului ingamfarilor shtiintzifice sau al fariseilor shi saducheilor, mari arhiconi ai VT sau doar ale unor partzi din Scripturi, ashtia shi totzi sectantzii shi necredincioshii vor veni sa te traga indarat, sa te traga de pe scara shi sa-tzi fure sau sa-tzi viermuiasca bostaneii asha cum au facut caldeenii, deci te vor talhari iar patimashii se vor distra iar tu nu vei shti unde te afli shi de ce mintea ta este disperata shi trasa jos de diavoli... nu vei shti shi vei viatzui cu porcii shi vei manca cele ale porcilor shi de ghinda shi roshcoave te vei satura shi iarashi te vei satura shi vei dormi linishtit intr-o bunastare a mortzilor ce lucreza pentru vremelnicia lui faraon shi trandavesc la tot ce inseamna veshnicia shi Adevarul... shi asta dintr-o potrivitnicie cu neputintza shi cu toate loviturile care ar vrea sa-l doboare pe Hristos, puterea din tine pentru El, potrivindu-se cu mishelashii, intr-o barfire shi autobarfire interioara plina de nedreptate, judecatzi shi hule shi minciuna...

caci in tot acest drum cu minciuna trebuie sa luptzi, cu minciuna, cu minciuna din tine, de la tatal minciunii ce insamantzeaza maica patimii ca sa te infratzeshti shi sa te supui fiului pacatului, amestecandu-tzi firea cu dobitoacele, cu organul, cu diavolii, cu ingerii cazutiz, cu toata fatzarnicia... vrajitoriei puterilor ingamfarii.

Shi in tot acest drum groaznic, tu trebuie sa ajung sa nu pizmuieshti cu draci, sa nu te nemultzumeshti cu razvratitzii, sa-tzi pazeshti ascultarea shi frica de Dumnezeu ca sa dobandeshti rabdarea spre credintza spre nedejde shi spre dragostea curata shi desavarshita, pe calea cea buna, aceea care nu judeca, nu osandeshte, nu se manie, nu pofteshte poftele cele rele, nu se ingamfa, nu se lauda cu sine, nu strange averi desharte, nu-shi aduna pe langa el shi pe el fatzarnicii, ci cauta mereu sa slujeasca shi sa vorbeasca shi sa se roage Celui ce vede in ascuns... fugind de slava de la oameni dar shi de slava la draci, sa nu cumva ca pentru slava de la oameni sa iubeasca ceva shi sa faca vre-o fapta buna, caci aceia shi-au primit plata lor cum spune Hristos....

Deci ce vreau sa spun este ca pare simplu shi pare ca ar fi ushor ce ai scris cu cele 4 trepte ....

dar nu trebuie uitat ca se merge doar pe calea sfintzeniei care inseamna : Duh umilit, inima franta shi smerita shi pe care Dumnezeu nu o va urgisi, deci nu invers sau cautand starnirea maniei lui Dumnezeu care lasandu-ne shi lepadandu-ne din pricina cerbicei noastre ne-am atrage toata urgia pamantului shi vazduhului shi toata rautatea... caci blestemat va fi pamantul pe care vom calca shi ne va ura shi izgoni plantele, copacii, pasarile, animalele, toate vor turba shi ne vor ocoli shtiind cu cine au de-aface.... dar nebunia asta la inceput se va arata blanda ca sa potzi gusta din entuzismul inaltzarii caruia-i urmeaza marea decadere... pe care fireshte ca n-o ia in seama la timpul potrivit fiindca cine ar vrea sa shtie de ea... daca acum mi-e bine... un fals bine, findca am mancat din aluatul acela de care vorbeam...

Deci e groaznic de greu, dar aratatu-neau desfranatele shi vameshii, aratatu-ne-au noua fariseilor shi saducheilor ca pocaintza shi intoarcerea este totushi posibila...

Exista sigur multzi sfintzi sfintzitzi in Raiul lui Dumnezeu, shi care au biruit prin Hristos-Dumnezeu.

Doamne ajuta...

Intrebarea e ce a facut Domnul Iisus, cand a fost rastignit: a imbratisat pe cei care L-au rastignit, sau S-a rugat Tatalui din ceruri pentru iertarea lor?
Poate asta ar trebui sa dea de gandit celor, care in greseala fiind, cer dragoste de la cel, pe care il nedreptatesc. Cel nedreptatit se va ruga pentru iertarea greselilor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se arate cu toata blandetea fata de ei, incurajandu-i astfel in actiunea lor gresita. Una e sa suporti, alta e sa incurajezi fapta; prin incurajare facandu-te partas.

"Vazand multimea chipurilor iubirii Tale de oameni aratate asupra noastra, am indraznit si eu a ridica ochii mei catre Tine. Cel ce locuiesti in Ceruri, milueste-ma, Doamne, ca neputincios sunt, izbaveste-ma Doamne,dintru aceasta mare intristare si durere si ma invredniceste pe mine cu bucurie si veselie a canta Tie :Aliluia !"(Condacul al 2-lea din Acatistul catre Atotputernicul Dumnezeu, la Vreme de Necaz sau de Ispita). "Ca iubeste Domnul poporul Sau si va invata pe cei blanzi si-i va izbavi"( din Psalmul 149)

"Ce minunate cuvinte ai spus, Doamne, celor in necazuri:<sa nu se tulbure inima voastra , credeti in Dumnezeu, credeti in Mine, si veti mosteni imparatia gatita voua de la intemeierea lumii>.Eu, insa, gandind la faradelegile mele, Te rog Bunule, lumineaza ochii mintii mele, ca sa nu adorm in somnul mortii, ci treaz sa-Ti strig;Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cred in Tine, ajuta necredintei mele[...]"

Cu noi este Dumnezeu !

Cind Mintuitorul a dat aceasta porunca nu erau"acesti tortioari si activisti fara Dumnezeu de ieri...etc"asa cum plastic cuvintati caci sf.apostol Pavel daca nu ma insel a spus"pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afara" ,si inca, Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu.Inteleg ca acesti despre care vorbiti va sunt vrajmasi!Daca este asa de ce ii uriti? Societate in care train s-ar putea schimba daca am fi mai toleranti cu trecutul caci de fapt comunismul a fost o soc. care a pus omul in locul lui Dumnezeu si au fost pedepsiti. Daca acei oameni care vin din trecut cu aceasta greutate in spate s-au schimbat,au primit pe Hristos ca Mintuitor si traesc dupa morala crestina,sunt smeriti si iubesc sfinta biserica ortodoxa de ce sa nu fie acceptati? Oare Mintuitorul gindeste ca noi pacatosii?Eu cred ca nu,Sa ne iubim,sa iertam, sa incercam a indrepta strimbatatea acestor timpuri fiind noi drepti. Cineva inteba pe un intelept:"cum sa fac pe aproapele meu sa se schimbe? si raspunsul a fost"schimba-te tu!". Dumnezeu va judeca pe fiecare dupa faptele lui indiferent daca a fost comunist,legionar, desfrinat sau hot.De ce sa-ljudec eu cind sunt asemenea lui sau mai ticalos? Eu pot doar sa-l iert caci sunt om asemenea lui!

Foarte greu lucru ni se cere nu numai prin această poruncă de iubire a vrăjmasilor (pe care eu mărturisesc: nu reusesc decît să-i ignor!), ci si prin întoarcerea obrazului atunci cînd ai fost lovit. Totusi, "dorinastoica14", dv. conditionati iubirea tortionarilor de ieri: "Daca acei oameni care vin din trecut cu aceasta greutate in spate s-au schimbat,au primit pe Hristos ca Mintuitor si traesc dupa morala crestina,sunt smeriti si iubesc sfinta biserica ortodoxa de ce sa nu fie acceptati?" Dar daca nu numai ca ei nu-si recunosc vina, ci în continuare sfideaza, pozînd în oameni politici?...
Ori altii chiar luptă deschis împotriva crestinilor - un exemplu recent ar fi cazul acelor sustinători decerebrati ai scoaterii religiei ca materie din scoli si ai eliminarii icoanelor din spatiile publice. Lor li se adauga nerusinatii gay ce ne fortează sa le vedem manifestările publice, multi dintre realizatorii emisiunilor tv. promovînd violenta si desfrînarea s.a.m.d.
Desigur, pentru oamenii care se fac vinovati de toate aceste mîrsăvii trebuie să avem întelegere, să-i pomenim în rugăciuni ca pe toti rătăcitii si bolnavii; dar pacatele lor trebuie înfierate curajos, fără istov, pentru ca numărul lor să nu ajungă să ne covîrsească!

Nu cred, draga Mihai, ca numarul celor in grave rataciri, ne vor covarsi vreodata. Numarul lor a crescut , dar Bunul Dumnezeu nu-i va lasa sa ne carmuiasca raul, viata noastra. Cel ce a zidit urechea, aude , si ochiul, vede. Se-nsala firea omeneasca ca ziditorul tuturor celor vazute si nevazute, va lasa lumea de izbeliste. Sa avem nadejdie si rugaciune multa!

Citeste in Patericul atonit frinturi din viata Sfintului Agapie. sint exemple tulburatoare, pe care putini le-ar putea intelege, daramite sa le urmeze.

Sfintul Agapie a fost prins de turci si dupa 12 ani de captivitate a fost eliberat printr-o minune a Maicii Domnului. S-a intors la Muntele Athos, la batrinul lui.

Batrinul l-a mustrat pentru fuga lui pe ascuns de la turci.
Sfintul l-a ascultat, s-a intors si, prin virtutile si sfintenia sa, l-a convins pe stapinul sau turc si pe cei 2 fii ai sai sa vina l;a Sfintul Munte Athos, unde au fost botezati si au devenit calugari.[/b]


asta inseamna iubirea, nu doar al aproapelui, ci chiar al dusmanului.
iubirea care te face sa doresti mintuirea tuturor, chiar si a celor care te-au asuprit.

din Patericul Atonit.

Ma iertati dar nu am vrut sa conditionez nimic am prezentat doar o situatie(poate reala si dureroasa) a unui crestin care nu este acceptat de alti crestini pentru vina de a fi fost sa zicem comunist iar acum este un crestin traitor.un om absolut normal ca si dv. si ca multi altii din tara aceasta,nu este vorba de acei care desi murdariti in vechiul regim s-au cocotat in virfuri(caci numai acolo le place )si care din mari aparatori ai reg.de trista amintire au devenit mari democrati!Nici de acei care nu stiu nimic despre adevarata credinta dar se etaleaza pe la ev. religioase in scopuri electorale.Eu cred(dar este numai o parere personala)ca omul religios,omul smerit si care traieste dupa rinduiala crestina ,acela poate schimba soc.corupta si vulgara in care sufletele curate mor."Daca cel credincios e nebun/cel bun cum e oare?/Traim intr-olume in care/a fi ticalos e-o onoare/iar cinstea e-o masca de bal/Se minte,se fura se-inseala/din zorii de zi pina-n seara/iar cinstea e viciu suprem./La Tine-i nadejdea,speranta/ridic ochii mei catre cer/Maica Curata si Sfinta/nu ma lasa sa pier.!"

Multă rugăciune îmi mai trebuie, constat, ca să înteleg si mai ales să aplic toate cele reiesind din Pateric si din sfaturile dv., stimati postatori! Consider însă că doar în împărătia cerurilor se pot realmente trăi asemenea sentimente de netulburare la rău, de seninătate dinaintea nedreptătilor...
Eu, de pildă, ca profesor, sînt grav tulburat de cele ce se întîmplă în învătămîntul românesc. În timp ce la clasă, eu îmi expun si-mi argumentez cum pot mai bine punctul de vedere că trebuie să fii cinstit, să te multumesti cu nota pe care o poti dobîndi prin fortele proprii, la examenele de anul acesta elevii mei care nu au copiat au gustat din amărăciunea devansării lor de către hoti! Cum să mă rog pentru hotii acesita si altii ca ei, pe care-i consider cei mai mari vrajmasi ai celor ce vrem astăzi să schimbăm ceva în bine în această tară?

Te poti ruga asa: Doamne, lumineaza-i pe elevii, care copiaza, ca sa inteleaga si ei ca nu e bine ceea ce fac. Amin!

Virtutea virtutilor! Nu exista nevointa mai mare decat ati iubi vrasmasul. Numai sa ne uitam putin in vietile sfintilor. Sa citim viata Arh.Stefan: Nu socoti lor pacatul acesta! Cum ar fi lumea daca nu ne-am mai ura atat de mult? Cum ar fi lumea fara atatea razboaie, crime, violuri, furturi? ce ne costa domnule Mihai Floarea sa incercam macar sa nu uram daca nu putem sa iubim?

Parintele care isi bate sau cearta copilul il uraste?nu.Dumnezeu daca ne pedepseste ne uraste?nu.Si exemplele ar putea continua.Am sa va relatez un fapt care poate vati zice ca nu are legatura cau subiectul dar are!Intr-o zi ma opreste pe strada o fosta vachina de la vachea mea loc.cu care din uitate motive nu mai vorbeam de ani si cu care m-am gindit sa ma impac fiind postul pastelui.Intrebind-o de ce nu vorbim de ani mi-a spus ca a avut o rel. intima cu sotul meu acum multi ani.Am ramas masca caci nu intelegeam cum dupa ce a facut acest lucru il mai si spune.Nu am inteles de ce imi spune tocmai mie.Imi venea sa-l string de git pe sotul meu,dar am discutat cu duhovnicul meu cu mama mea cu fiul meu am asteptat doua sapt,m-am spovedit si am constatat ca nu sunt nici eu fara pata si "nu pot sa iau piatra sa dau in el",am avut o disc.a recunoscut si l-am iertat si am continuat sa fim o familie fericita"Eu pot sa schimb durerea-n fericire/Eu pot sa iert mai mult decit se poate/Si pot sa vreau sa am numai iubire,/Acolo unde-i ura,necredinta si pacate"(nu-i chear asa dar macar ma straduesc).

:dozingoff: pai, dorina draga, ti-a spus pentru ca ai intrebat-o, mie asa mi se pare.

:)"Pentru panza de iubire
E razboiul cel mai greu.
Diavolul,tot rupe fire,
Noi le innodam mereu."

M-as ruga: ,,Doamne, ajuta-ma sa-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine insami!", dar constat ca nici pe mine insami nu ma iubesc suficient. Caci daca m-as iubi cu adevarat, as face tot ce este important pentru sufletul meu. Mi-as calca in picioare orgoliile, as da branci maniei, mandriei, lenei etc.

Din pacate, nu intotdeauna reusesc sa aplic in practica cele citite. Adeseori abia dupa ce despic firul in patru imi amintesc cuvintele intelepte ale Sfantului Siluan Athonitul sau ale Parintelui Porfirie sau ale altor sfinti cu privire la iertare si la iubirea vrajamasilor. Verific daca n-am gresit eu, apoi mai verific daca n-am facut vreun pacat pentru care sa-mi trimita Dumnezeu vreun canon de pocainta prin cei pe care sunt tentata sa-i numesc vrajmasi.

Apoi mai stiu ca diavolului nu-i place sa someze, abia asteapta sa-i raneasca pe crestini. Pe mine m-a ranit prin cel pe care-l numesc dusman. Dar si ,,dusmanul' respectiv este tot o victima a diavolului, fiindca pentru a ma supara pe mine si-a agonisit pacate si, poate, munca vesnica. Daca am sufletul plin de iubire, ma gandesc la sufletul lui si ma rog pentru mantuirea lui. Ma intristez vazandu-l cazut intre talharii patimilor. O, de mi-ar veni in minte cat mai des acest gand mantuitor!

Porunca iubirii si a iertarii fata de semeni este categorica pentru un crestin: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este." (I Ioan 4, 20).

In rugaciune Tatal nostru spunem: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Dar daca noi doar uram si nu iubim, nu ajungem oare sa rostim: Doamne, eu raman pentru totdeauna dusmanul aproapelui meu, fii si Tu totdeauna dusmanul meu?

Se vehiculează, cred eu, prea mult cuvîntul ură în aceste postări. Eu m-am referit la ceva ce, poate, e mai subtil decît ura în cele ce-am afirmat pînă acum,anume la indiferentă.
Întrebarea care mă chinuie rămîne: cum să-mi înfrîng indiferenta fată de neprieteni, venind în întîmpinarea poruncii Mîntuitorului de a ne ruga pentru vrăsmasi (inclusiv, să zicem, pentru tortionarii din epoca 1945-1989). Oare din egoism îmi vine indiferenta aceasta? Sau din spiritul de conservare, specific fiinţelor vii? Mă tem însă că e o lucrare a diavolului mai gravă decît pot eu întelege deocamdată...

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/08/31/duminica-datornicului-nemilostiv-lupta-si-osteneala-iertarii/

Mihai, ura a ajuns sa fie mai apropiata de noi decat iubirea. Am ajuns sa o consideram ca fiind un raspuns firesc atunci cand cineva ne face un rau. Cat priveste intrebarea ta: cum sa-mi inving indiferenta fata de semeni? Pot spune ca acest lucru nu se poate face decat prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos. Numai asa pot ajunge sa primesc si eu putere sa iubesc asemnea Lui. Cand ajungi sa-L simti pe Hristos, prin El vrajmasii iti apar altfel, nu in rautatea lor, ci in dimensiunea de fiinte create dupa chipul lui Dumnezeu. Atat timp cat raman despartit de Hristos, nu voi avea niciodata puterea sa vad si altceva in cel ce ma uraste, vad doar rautate. Iar daca voi ramane in aceasta stare, nu-i voi putea raspunde niciodata cu iubire.

te inseli. sint sfinti carer ani de zile nu s-au Impartasit si cu toatea acestea, erau placuti in fata Lui Dumnezeu. Impartasirea nu garanteaza si iubirea pentru aproapele, daca este facuta spre pierzare. caci multi astfel se impartasesc.

poi iubirea vrajmashilor inseamna sa urashti cu ura desavarshita pacatele in care eshti fara sa fi sadic shi sa-tzi faci vre-un rau, nici tzie shi nici altora, pacate pe care urmeaza sa le faci mereu ca un zombii fiindca iubeshti inaltzarea botoChiulului inspre trufia vietzii shi mai inseamna ca trebuie sa te lepezi de maica patimilor=iubirea de sine foarte vicleana shi imprashtiata ca shobolanii prin toate cotloanele fiintzei, ca nishte threaduri, ca nishte robotzi, ca nishte taskuri ce primesc din cand in cand puterea shi continua lucrarea la patima respectiva in care au fost programate de tatal minciunii... iar tu ce crezi ca ajungi daca pofteshti sa doreshti poftirea cea rea? poi ai sa ajungi inhaitat cu fiul faradelegii ca pe acela il primeshti shi il crezi lepadand astfel dragostea de la Hristos care te indeamna sa-tzi lucrezi pentru bogatzia din Ceruri... shi nu sa te distrezi vremelnic in mocirla shi oceanul baltzii pacatelor.

deci este vorba de a nu judeca shi a nu osandi caic vina cu sigurantza a ta este chiar daca din deznadejde ai vrea sa scapi shi sa o pui pe altcineva ca ii vezi dumneata paiul... paiul... iar la tine este intronat stalpul de telegraf cu sisteme ultra performante de teleghidaj... ca nu vezi ca defapt eshti sluga gLumii pentru slava de la oameni shi pe acolo itzi strecoara programare shi duhul rau, cu mana ta tzi-o strecoara... shi ce-shi face omul cu mana lui luandu-se dupa malahishtii shtiintzifici, lucru manual se cheama...

shi ce mai inseamna, inseamna sa-tzi curetzi simtzurile, botochiulul, liliacul-zombi cu botochi, ca simtzurile faradelegilor dobitoceshti dau apa la moara mintzii omeneshti, ca daca ar fi minte cereasca s-ar ridica spre cele Cereshti, dar mintea omeneasca e infratzita cu vicleniile gLumei gLumii shi-shi imprumuta de la animale simtzuri dobitoceshti care n-au nici un hotar...

poi mai inseamna ca "prin lege sa mori fatza de lege ca sa vietzuieshti lui Hristos" cum spune sf. ap. Pavel deci cum ai sa mai potzi osandi daca conshtientizezi ca legea nu este pentru nimeni ci doar sa te osandeshti dumneata cu ea, sa dobandeshti conshtiintza de a nu mai pacatui shi sa te calauzeasca pe tine spre Dumnezeu, caci prin lege trebuie sa mori fatza de lege caci nimeni nu este dator sa respecte legea pe care o tzii dumneata... nimeni, deci nu osandi caci vei plati cu legea pe care o pui peste altul... caci dator eshti nu sa tzina altzii legea in locul tau ci sa urmezi iubirii curate shi de 7 ori curatzite a lui Hristos, nu pentru slava de la oameni sau in fatza gLumii ci pentru ca vei lua rasplata de la Dumnezeu.

Nu ma insel Andrei. Din Hristos vine puterea de a birui ceea ce e stricacios in noi. Eu nu ma impartasesc sa-mi satisfac o curiozitate, ci ca sa devin om nou. Iar cand devin om nou, iubesc curat. Eu stiu ca si sfintii din pustie se impartaseau. Daca au fost cazuri cand pentru o vreme nu s-au impartasit, cred ca nu au plecat in pustie singuri, ci cu Hristos. Fara El nu puteau deveni placuti inaintea lui Dumnezeu.

Andrei nu a vrut sa spuna ca multi se impartasesc din pura curiozitate, ci mai degrab din automatism, ca asa trebuie, sau ca asa a facut nu stiu ce vecin, sau mai grav intru fala, mandrie. Decat o astfel de Impartasanie, mai bine mai rar, avand un timp pregatitor, premergator Sfintei Impartasanii. Si sufletul si trupul trebuie pregatite cu atentie si apoi actul in sine va fi intradevar cu folos .

tu nu te impartasesti ca sa devii un om nou, ci ca sa fii in legatura permanenta cu Dumnezeu. fiind in aceasta legatura indestructibila cu El, te transformi treptat intr-un om nou.
si nu trebuie sa fortezi tu acest fapt, ci lasa-ti duhovnicul sa hotarasca.

Andrei, cuvintele "om nou" nu inseamna sfarsit in viata dumnezeiasca. Niciodata omul nu va ajunge sa spuna: nu mai am ce sa cunosc in Dumnezeu; El nu mai are nimic nou pentru mine. Asa ca afirmatia "om nou" exprima dinamism, nu finalitate. Pentru mine, impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, aduce schimbare in ganduri, in fapte, in cuvinte. Iar aceste schimbari sunt semne ale omului nou in Hristos. Iar omul acesta, primeste permanent un chip mai luminos daca ramane in Hristos.

Iubirea inseamna Dumnezeu. "Sa iubesti aproapele ca pe tine insuti"
Daca il iubesti mai mult decat pe tine insuti, si nu primesti mai nimic inapoi... si suferi, si versi lacrimi... ce inseamna ca Dumnezeu te-a parasit?
Cine poate sa spuna cum sa-ti infranezi iubirea pentru a iubi aproapele ca pe noi insine si nu mai mult? Nu mai mult decat viata noastra.

domnule, n-atzi intzeles porunca aia shi tot vorbitzi aiurea "ca pe noi inshine shi nu mai mult"

poi domnule, pana la porunca aia mult ai de indurat shi nici nu e vorba de egalitate acolo, cu mai mult sau mai putzin, nu e vorba de asha ceva, ci altceva e acolo: "ceea ce ai vrea sa-tzi faca tzie aproapele cand eshti la necaz, la durere, la deznadejde, aia sa le faci tu lor, shi asa sa te comportzi shi sa le faci ceea ce ai vrea sa tzi se faca tzie daca ai fi in cazul lor" aia inseamna ca pe tine insutzi... shi mai inseamna multe dar este o porunca shi mai mare decat aceea din Vechiul Testament dar shi aia din vechiul tesptament daca o aplici incomplet, sau stramb sau intzelegand sa faci alte lucruri in numele ei, atunci te tarashti in desfranare... ca daca ar fi s-o pricepi exact cum e scrisa, atunci inseamna sa nu te iubeshti nici pe tine shi nici pe aproape ci doar pe Dumnezeu shi sa lucrezi shi sa aplici iubirea Lui atat tzie cat shi aproapelui tau, asta inseamna porunca aia mare a vechiului testament citita Mot-a-Mot shi nu cum citesc "unii" deci nu asha cum se straduie s-o aplice in od stramb shi fals... fiindca nu citesc Scriptura... dar exista una shi mai mare ca asta in Noul Testament pe care n-am s-o mai explic ca o sa zica cineva ca ma dau mare... ??? ca oricum shtie toata lumea cum suna ea, cum este scrisa, care ii sunt cuvintele, dar este foarte greu de aplicat, dar nu imposibil, sfintzii au aratat ca e posibil. :)

schimbarea in ginduri si celellalte trebuie sa fie anterioare Impartasirii.

Nu vad schimbarea in gand, fapta si cuvant ca fiind doar anterioara impartasirii. Asa cum am spus, suntem intr-o continua prefacere, schimbare. Deci, ea urmeaza si dupa impartasire. Scriptura ne marturiseste "Fara de Mine nu puteti face nimic" - iata de ce este important sa plec in a zidi omul nou in Hristos si nu in afara Sa.

Am impresia că sîntem multi dintre cei ce gîndim/scriem aici (foarte) buni teoreticieni, precum cărturarii si fariseii de odinioară. Or, faptele mele - căci eu nu judec pe nimeni, fiindcă n-am acest drept! - nu-mi mulţumesc constiinta, deocamdată. Vreau să mărturisesc că nu-mi amintesc să fi săvîrsit vreodată vreo faptă bună pentru vreun vrăsmas (de pildă fată de un hulitor al credintei ortodoxe; am întîlnit asemenea oameni, chiar si-n cancelaria unde-mi petrec atîta vreme, ori printre elevii mei - 2-3% apartinînd penticostalilor, evanghelistilor ori iehovistilor). Ei bine, din comoditate poate, sau din lehamite, sau din timiditate sau din toate aceste pricini la un loc, eu am tăcut, căci mă prevalam de faptul că nu eram părtas de dialog, ci doar ascultător întîmplător al unor astfel de fraze răuvoitoare... Am dăruit, totusi, o dată, o carte de rugăciuni directoarei liceului unde lucrez, care-mi mărturisise că este atee; dar nici cu acel prilej n-am fost consecvent, nemaiinteresîndu-mă, luat pe sus de multele treburi cotidiene, dacă gestul meu a avut vreun efect sau nu... Am lăsat totul în grija Domnului...
Tot astfel, cînd mă rog pentru vrăsmasi (există o superbă rugăciune în cărtile de rugăciuni pe care le am de la Mînăstirea Sihăstria) am sentimentul apăsător că e inutil, judecata mea intervenind astfel: degeaba o faci, dacă ei nu se căiesc, dacă ei nu-L au pe Hristos. Îmi dau seama că e de la cel rău acest gînd, dar el nu mă părăseste, orice-as face.
Lucrurile sînt cu totul schimbate cînd mă rog pentru familie, pentru elevii mei, pentru prieteni, vecinii de palier, cunoscuti etc. Dintr-o dată, sufletul si mintea îmi devin una, conlucrînd, fiindcă simt cum rugăciunile îmi sînt primite. Poate voi fi catalogat drept naiv de cei care-mi oferiti sfaturi atît de profunde (ca întotdeauna, "vsovi" e la mare înăltime!); dar aceasta este, deocamdată, realitatea pe care o am de combătut...

Aceasta pilda a fost postata la alt topic, dar prin analogie, cred ca o putem folosi si aici:
"Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, incat si pe ulitele cetatii umbland el, mergea dupa dansul multime de saraci. Iar el se facea ca si cand ii gonea si-i indeparta, insa punea in mainile lui milostenie. Si facea aceasta, voind sa se tainuiasca de oameni. Deci, unul din prietenii lui credinciosi l-a intrebat pe el cum s-a facut milostiv. Si i-a spus lui, graind: "Cand eram mic, ca de zece ani, si am intrat in biserica sa ma rog, am vazut pe un batran duhovnic, invatand poporul si spunandu-i despre milostenie: cel ce da saracului pune in insesi mainile lui Hristos. Iar eu am auzit si n-am crezut pe cel ce invata, ca gandeam: Eu am auzit ca Hristos sta in cer, de-a dreapta Tatalui, deci, cum se afla pe pamant, precum invata acesta, ca sa ia ceea ce se da saracilor? Iar acestea gandind eu, m-am dus la casa mea si am vazut pe un sarac in haine rupte mergand, iar deasupra capului sau sta un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Si cum mergea saracul acela pe calea sa, iata un om milostiv l-a intampinat pe el si i-a dat lui o paine. Si cum a intins mana cela ce da painea, iata si chipul Mantuitorului, care Si-a intins mainile Sale spre mainile lui si l-a binecuvantat pe acela. Deci aceasta vazand-o, am crezut ca acel ce da saracului, cu adevarat lui Hristos da. Dar eu inca si acum vad acelasi chip, stand deasupra capului saracilor si pentru aceea sunt cuprins de frica si fac milostenie dupa putere, pe cat pot."

Daca Mantuitorul da binecuvantare pentru milostenie, oare nu crezi ca va da binecuvantarea si daca noi vom rasplati raul cu bine, iubindu-ne vrajmasii?!?
De cand am inteles ca omul este bun, si doar faptele lui sunt rele, de atunci nu mai am probleme cu iubirea de vrajmasi. Acelasi om, care azi face cel mai teribile lucruri, maine se poate pocai si poate deveni un sfant, in vreme ce eu raman cu judecata si ma innec in pacatele mele.
De aceea trebuie sa facem diferenta intre om si faptele lui. Si daca am ajuns sa nu uram omul, atunci putem sa il si iubim.
E mai usor sa iubim pe cei din familie sau din anturajul nostru, caci ii cunoastem. Poate nu intamplator Sf. Petru vorbeste de iubire si de dragoste. Iar dragostea e cea mai mare dintre toate pe scara virtutilor. "La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea." (" Petru 1.7)

Si iarta-ma daca si eu vorbesc ca un fariseu, caci nu-mi reuseste nici mie din prima si intotdeauna. Dar principiul conteaza.