Aia e moartea, nickul tău, porecla ta... și așa face tot omul ”credincios” cu el, cu alții, cu oricine și chiar până și cu Domnul Dumnezeu, toată ziua, stâlcește și poreclește pe toți și pe toate de parcă ar fi Adam și toate nu ar avea niciun nume și acolo în porecle introduce batjocură și mustrare lovitoare, crudă, criminală și glumește și râde de răul tău și asta înseamnă a lua în deșert numele Domnului, asta înseamnă a ucide, a umili. Vorbește mereu o nouă limbă de lemn de parcă ar glumi, de parcă ar fi serios, de parcă ar numi-boteza, de parcă ar porecli și reporecli fiecare ființă vie, fiecare lucru bun la fiecare cuvânt vorbit sau scris, la fiecare interjecție și onomatopee, corcind limba și generând un nou limbaj, o nouă modă a trufiei. Și apoi toate relele astea cad pe aproape, pe fată, pe mamă, pe fetița cuminte care tace, lucrează și rabdă căci omul o numește, o poreclește, o face în toate felurile.

Deci vezi ce e moartea, trădarea, părăsirea Dumnezeirii? E ca și în povestea lui Păcală la moara dracilor. Veniți, săriți că m-a orbit, striga dracul. Cine te-a orbit și te-a omorât, au întrebat ceilalți draci? Eusingur! (așa i-a zis Păcală că așa îl cheamă pe el și dracul l-a crezut iar apoi Păcală l-a plesnit cu clisa peste ochi și dracul a orbit pentru că dracul își atingea broasca râioasă de clisa lui Păcală căci de foame frigeau la foc unul clisa cu pită și cu ceapă și altul broasca. După care Păcală a zis că dracii de la moară sunt tâlhari și că în loc de grâu i-au băgat cenușă și atunci toți dracii cercetând și văzând că nu minte i-au pus făină în saci, defapt cenușă a pus popa în saci ca să scape de Păcală că nu-și poate îndeplini sarcina vrând să-i taie nasul ca la ceilalți frați, adică culmea, să-i taie mândria, cui? slugii). Deci eusingur e vinovatul, eusingur e răul, eusingur e mortul, eusingur e satana, eusingur e mai rău ca moartea căci e răul suprem, porecla supremă ca un înlocuitor de orice nume, e defapt renumele ce ține locul tuturor poreclelor, a tuturor numelor de hulă primite pe frunte sau pe mâna dreaptă, e taina babilonului.

Omul credincios ca să învie trebuie să se întoarcă, să creadă și să se boteze creștin dacă vrea să mărturisească Adevărul căci dacă va citi eusingur scriptura o va porecli cu mândrie EUSINGUR-ortodoxia răspunzând eusingur la oriceîntrbare lăudându-se cu o poreclă pe dos adică cu numele unui idol mare la orice întrebare pusă de alții: Cum ai ajuns credincios? Eusingur am citit scriptura. Cine ți-a revelat tainele și înțelesurile ei? Eusingur. Cine te-a învățat ce e bine și ce e rău? Eusingur. De cine ai ascultat și de cine asculți? De eusingur. Cine le-a făcut pe toate? Eusingur. Cine e Dumnezeul care a scris Biblia căruia te închini și-I slujești? Ăăăă... eusingur. Cine te va corecta și îndrepta? Eusingur. Asta-i teroia ”beroică” greșită a ieșirii din pile, relații și privilegii, teoria și practica ascetică metempsihotică a reîmcarnării care învață din propriile greșeli... mândria. (omului sin-guru neg-ru ce se dă față palidă).

Răspuns divin menționat scripturistic și dat omului încă din Rai tuturor necredincioșilor: ”Nu este bine să fie omul singur (eusingur)” și nici să se poreclească pe sine cu porecla tuturor poreclelor pe față sau pe dos în sens rău sau în sens bun spunându-și sufletului său cu mândrie și lăudăroșenie fie pentru ce a făcut bine fie pentru ce a făcut rău: eusingur sunt eusingur care pe toate le fac eusingur. Când e vorba de răspundere atunci strigă eusingur eusingur nu a făcut niciun rău ci eusingur a făcut toate relele, hoțul strigă hoții șantajând și amenințând a răzbunare. Cine se scuză-disculpă mai rău se acuză. Eusingur e porecla, taina numelui cel mai râvnit la bine și cel mai urât la greu, la rău. Ca să ducă Crucea până la sfârșit și să moară pe Cruce pentru oamenii păcătoși Domnul Hristos a rămas un eusingur și așa s-a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu: ”Eu sunt cel ce sunt”... Dumnezeul lui Avraam, Isaak și Iacov, Dumnezeul părinților voștrii.

Sper să nu te superi. Eusingur e doar un nickname și nu mă refer la domnia ta.

La întrebarea ta finală în care zici că Biblia susține reîncarnarea deoarece invierea tuturor e o evidentă reîncarnare îți răspund cu o întrebare logică: dacă abea la învierea tuturor oamenilor avem parte de ”reîncarnarea” tuturor atunci ce sunt toate reîncarnările succesive ale tuturor morților inainte de marea reîncarnare a tuturor? Sunt cumva decât niște minciuni?.. hule și amăgiri?

Ei bine așa contrazice Biblia reîncarea tocmai prin faptul că învierea tuturor oamenilor va fi abea atunci când va fi învierea tuturor oamenilor așa cum este prezentată această dreaptă credință în Biblie. Între timp oamenii învie la Cuvântul Domnului și nu prin faptul că aleg ei după moarte să se reîncarneze ca să evolueze întro viață de unul-eusingur.

NU MA SUPAR, NU AM CUM, DAR ZAMBESC..e convenabila explicatia ta...torsionata si rasucita, ca o manusa de bine venita...te intrebam de moarte ca fenomen fizic(si spiritual), nu ca dogma...nu stu, cine e mai moralist aici...steril. Am fost mort 7 luni, Dumnezeu m-a inviat...ori vei sustine alcumva?

Cum adica?

adica exact cum auzi, am suferit de un ABC si dupa 7 luni am revenit la viata, fara nici un betesug...glorie lui Dumnezeu, deasemeni eu programez, nu am uitat nimic, uita-te aici http://www.rqwork.de si vezi...

N-AI FOST MORT CI în stare de inconștiență 7 luni. Dacă ai fi fost mort te-ar fi îngropat.

Moartea înseamnă NECREDINȚĂ. Metampsihoza e o stare de amăgire și de necredință.

Dacă va fi învierea tutuor oamenilor așa cum ne spune scriptura cum se vor reîncarna ei între timp fără Domnul Iisua Hristos?

Nu cred în oameni și nici în reîncarnarea oamenilor ci în Domnul Hristos. A dovedit că merită a fi crezut.

Despre AVC (Accident Vascular Cerebral) am mai auzit, dar de ABC nu; ce inseamna ABC?


P.S.Pentru linkul alaturat te felicit,chiar daca nu inteleg aproape nimic.

Asa credem toti ortodocsii, deci ai foarte mare dreptate, nu degeaba ai nickname sfant Petru7.

Oamenii botezati, crestini si toti oamenii care sunt morti in lume asa cum sunt ei crzandu-se "vii" prin credintele lor pagane si drepti in religiile lor lumesti cum e si credinta asta amagitoare cu reancarnarea oamenilor dupa moarte, toti vor invia mai inainte de marea inviere a tuturor cand vor incepe sa creada in Evanghelie si in Domnul Hristos si in Cuvantul lui Dumnezeu de la sfarsit de timp care a fost propovaduit si marturisit de drepti, sfinti si prooroci inca de la Adam si Abel care a adus jertfe din animalele curate din mielul Domnului ce ridica pacatele omenirii pentru a i se face Domnului Dumnezeu mila de noi oamenii pacatosi si rei.

Doar Domnul Hristos a marturisit ca are de le Dumnezeu aceasta putere de a muri, de a-si da viata in mod liber si de a o lua inapoi in mod liber... si de a da si altora din puterea Lui de Credinta.

Aceasta putere nu este reincarnarea ci puterea sfanta a IUBIRII lui Dumnezeu care prin Credinta si prin Cuvantul lui Dumnezeu inviaza si innoieste toata creatia si omenirea.

Reincarnarea este una din amagirile inghitismului asa ca o balta care inghite bolovani ca sa te ia acolo unde locuieste satana in inghitismul lipisului comunis din sufletul pofticios si somnolent al atipitului si trezitului haitei de oameni si demoni eusinguri lucrand schimbismul si invartosarea inimii adica strambarea sau finalul in stil ariel codita de purcel a Dreptei Credintei oferindu-ti pacea lumeasca, iertarea mituitor inutila, odihna in tradare, viata in minciuna si blestem, vesnicia in iad si pedeapsa. Reicarnarea este una din multiplele inghitismuri care fermeca pe om devanind si el un sugaci sau un inghitist ticalos ce se lupta in voire, ura, stapinism, in armaghedon cu Dumnezeirea si cu tabara sfintilor ce implinesc poruncile Domnului.

Cei ce cred si vor trai conform Adevarului vor invia spre mila si binecuvantare, spre iertare, pace, putere, fericire in iubire (Dumnezeu) iar cei ce nu cred vor invia spre pedeapsa. Aceasta pedeapsa vine nu de la Dumnezeu caci Dumnezeu nu-i invie ca sa-i pedepseasca ci nefericirea si pedeapsa vine in iubire din necredinta lor pacatoasa caci plata tuturor pacatelor si relelor este pedeapsa, suferinta pe buna dreptate.

Pentru a te feri de raul care vine trebuie sa asculti Adevarul care vine de la Dumnezeu prin cei mai sfinti si sa iei atitudine dreapta ca traind sa implinesti binele si sa ai dreapta CREDINTA.

(Cum am putea avea parte de inviere, pace si unitate cu Cerul si cu Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul Fericirilor, daca noi ortodocsii in postul Craciunului petrecem si sarbatorim lumeste anul nou iar de Craciunul cel adevarat vom sarbatori alte lucruri caci suntem defazati cu 13 zile asa cum ne-a amgit eretismul occidental? Sa ne ierte Dumnezeu!)

scuze , inseamna AVC, in traducere.
multumesc

eu nu am sustinut reincarnarea intr-o pisica ori broasca...si coma de grad "5" ce poate insemna in viziunea ta? moralistule, EI AU VRUT SA O FACA, dar fiul meu s-a opus cu vehementa...m-au tinut in neputrezaciune cu aparatele lor...eu, nu ma dau mare cu asta, nu pot sa o fac, doar ti-am zis ca in unele doar speculezi...nestiind NIMIC...
reinvierea mortilor, nu poate fi numita "reincarnare"?...te intreb asa retoric...Si ce, eu am zis ca e rau ca tu crezi in IIsus Hristos???!
Problema ta, e mandria, te falesti cu asta, crezi ca esti singurul care "crede", ei bine surpriza, MAI SUNT SI ALTII...nestiuti de tine...ori pur si simplu necunosscuti de tine..."si ii veti cunoaste, dupa roadele lor..."

Nici eu așa că prin asta ne aflam în unitate întro dreaptă credință”Pacientul este in coma profunda, cu rigiditate de decerebrare, muribund, dacă aparatele ce întrețin viata sunt oprite pacientul moare” Asta spune neurochirurgia despre coma de grad5E normal ca un fiu să nu dorească moartea părinților în timp ce medicii se gândesc doar la bani și te sfătuiesc să renunți să crezi. Dumneata crezi că ai murit și ai înviat socotind asta ca un fel de reâncarnare dar nu erai mort decat adormit profund și din pricina atacului cerebral functiile vitale nu mai puteau fi întreținute de organism așa că ai fost conectat în timp util la aparate. Dacă ai fi fost deconectat de la aparate urma trecerea din somn profund în starea de moarte și odată constatată mortea veneau cei doi îngeri, unul la cap și altul la picioare care te purtau spre Cer. Nu speculez ci vorbesc din Credință, din interpretarea scripturilor. N-am cum să știu ca un om ce a trecut prin așa ceva. Alții care au trecut prin tunelul luminos și s-au reîntors pe pământ căci au trecut prin moarte, deci au trecut prin ceea ce urmează după comă profundă, unii au mărturisit că s-au întâlnit cu Hristos, alții că au fost duși în iad și niciunii nu au mărturisit că s-au reîncarnat în alți oameni. Teoria și logica asta amăgitoare, metampsihoza asta, este o teorie filozofică demonică, în astea cred budiștii, popoarele asiatice de parcă asta ar fi iubirea lui Dumnezeu și calea cea bună de a ajunge la desăvârșire, iluzia reîncarnărilor pentru ca să înveți din greșeli și din experiențele de viață până ajung în nirvana și nu mai e nevoie să se reîncarneze devenind liberi ca să reîncarneze sau să nu se reîncarneze în mod liber. Aceste amăgiri sunt croite de demoni ca să amăgească pe oameni că nu e nevoie de Dumnezeu, de Domnul Hristos, că nu e nevoie de nimeni ci doar de o mulțime de greșeli din care învățând în viețile tale să ajungi să nu mai suferi, să eviți suferința, să nu mai greșești ajungând în suferință. Dacă nu ai o Credință în Dumnezeul cel Adevărat și în Învățătura Lui, ca om astăzi spui că ceva îți provoacă suferință și că e o greșală să faci acel lucru dar mâine spui invers, că acel lucru te face fericit și că invers era greșit. Dacă le combini ajungi la ideea că pe o cale mergi în suferină dar și pe calea contrară ajungi tot în suferință, lafel cu căile laterale, strâmb în stânga e greșit, strâmb în dreapta e greșit deci o să alegi calea ”aurită” de mijloc care firește că e ispita supremă, fie stai pe loc fie mergi între cele două căi așa că o să mergi în cea mai mare ispită. Cumulând deci învățătura asta ”echilibrată”, ”cumpătată”, ”înfrânată” pe care o deprinzi nu prin ascultare și Credință de la Tatăl Ceresc sau de la sfinții părinți ci de la eusingur și de la duhurile demonice ajungi la concluzia deprimantă că greșești pe orice cale și vrei să nu te mai miști și apoi înțelegi că și așa e greșit, a sta și a nu mai merge pe nicio cale. Deci învățătura ta care se aplică inclusiv, credinței, iubirii, ascultării este de a fi un om de mijloc deoarece extreismul e socotit ca un rău, adică un om mediocru, un om cu normă, cu rație, adică un om normal și rațional, adică un om ce face toate păcatele și merge pe toate căile însă cu moderație, cu socoteală, și astfel devine un om extrem de păcătos și de desfrânat și în același timp mediocru în sfințenie. iubire, credință ascultare pe baza acestei învățături pe care o practică nu de la Tatăl care a poruncit înfrânarea ci împreună cu eusingur sau demonii căci nu e nevoie de niemni decât de multe reîncarnări ca să ajungi la concluzia statului pe loc sau a mergerii înainte și înapoi sau în părți puțin câte puțin nepricepând că așa ajungi cel mai defrânat și cel mai păcătos și cel mai nedesăvârit. Deci iată că ăn teoria lor la finalul tuturor reîncarnărlor tale, învățînd din greșelile tale ca să eviți suferința o să ajungi cel mai păcătos, desfrânat și rău care nu a făcut nimic bun cu sufletul său căci și l-a băgsat în necredință. Acest căldicel lipsit de credință este scuipat afară de Domnul Hristos din gura sa căci ăsta este omul nou comunis cu față umană care nu are credință și nici curaj ci este închis în infernul măsurii și raționalității, în infernul căii de mijloc și al cumpătării căci starea asta lipsită de greșeli și de suferință, căreia ăși supune viața și mintea și-a lucrat-o eusingurul ca un om singur deci în lipsa lui Dumnezeu iar asta e dezbinare și îndoială căci pui greșala și suferința ca un dumnezeu-idol mai sus și mai mare decât Calea-Hristos ce duce la împăcarea cu Dumnezeu, nepricepând că dezbinarea de IUBIRE e adevărata suferință și greșală.

Nu este totuna și nu poate fi numită reîncarnare deoarece învierea presupune să te întorci acasă ca fiul risipitor, să revii în firea divino-umană, să fii în unitate cu Iubirea Tatălui și a Duhului lucrând ascultarea cu sfințenie prin Hristos, prin Credință, prin urmare pe Cale, pe când reîncarnarea presupune o stare de lipsă de iubire, lipsă de unitate, lipsă de sfințenie și mai ales lipsă de Credință în Dumnezeu, în Adevăr, în Iubire, lipsa lui Hristos-Calea cea dreaptă a Credinței.

N-am spus că ai zis că e răi ci am mărturisit eu că nu mai cred în reîncarnare și în budism sau în teoriile lume-eurilor asiatice cu religiile lor ci în Domnul Iisus Hristos (Unsul și Trimisul Domnului și în unșii și trimișii Lui)

Așa este, ai mare dreptate, mândria și fala feței palide care-și lucrează toată ziua turnul babilonic al fețelor, de parcă n-ar avea față, cer, sau credință, de parcă nu le-ar da Dumnezeu dacă cer, e nenorocirea cu care păcălesc fetele ca să slujească la idoli. Mereu mă întristează această neputință și muncă în deșert, lucrarea luxiferică a comunismului cu față tot mai umană folosindu-se de Legea și de Biserica Domnului jucând defapt dreptatea și iubirea ca actorii, ca istericii, fără seriozitatea Credinței și Adevărului ascunzându-se undeva în euri. Acest balaur care se joacă inclusiv cu joaca înșelând și păcălind și amăgind IUBIREA te face să ți să pară că ar avea-o, că ar fi iubire însă e amăgire, vrea să te facă să crezi că luptă în numele dreptății divine și că e o dragoste plină de Credință, că face roade pocăinței când defapt e doar un Smith al unui Matrix, o inteligență artificială a unui joc de scenă ce lucrează din eurile din sinele său egoist omul nou și fața comunisului ateist al lumeurilor raționale ce se depărtează și se rup de Dumnezeu prin ”reîncarnarea” pe care o practică prin aruncarea vinei pe fata-sfântă pe care, ca să scape de sexismul pe care și-l provoacă prinvd la ea, găsesc ca toată lumea soluția de a o arunca la BaBel ca săa aibă noroc și împreună cu balaurul o devorează cu prietenii asezonând-o cu o sticlă de tărie în Barul cu bordelatorie fără părinți savurându-și unii altora fețele iar apoi fiind fericiți și fermecați de plăcerea reîncarnării căci și-au umplut burțiel cu carnea ei albă și cu oasele ei moi și dulci hăituiesc și hărșuiesc și atacă și copilașul fetei sfinte de parte bărbătească ca să-l mânce și pe el.

Deci n-aș vrea să mă mândresc cu roadele pământului bun în care a aruncat Semănătorul sămânța Credinței ci să-mi recunosc jocul ”iubirii” și lucrul infernal la fața palidă de om și atât, de fiu al păcatului pentru ca să pot să ies din minciună și să reintru în Duhul Adevărului și acolo să pot să iubesc așa cum ne-a învățat Tatăl prin trimișii și unșii Săi.

Ai mare dreptate in ce ai scris domnule Petru7, bine ca am reusit sa citesc, tot. N-a fost chiar la maximul numarului de caractere admisibile dar pe aproape.

Asa este, Antihristeul-lumeuUul arunca vina pe fata, pe fatza, pe pamant parand ca cica pamantul e vinovat ca cica el nu da rod asa ca lui Cain cel blestemat prin pacatul razbunarii lui pe fratele sau Abel aruncand prin asta defapt vina pe Dumnezeu care cica El nu te iarta, pe Creatorul care a facut si a randuit Cerul si Pamantul nevrand sa mai citeasca si sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu de la sfarsit de timp, de frica superstitioasa si de frica ghinionului lansand tot felul de duhuri de broasca vrand sa adune in armaghedon pe imparatii pamantului ca sa se razboiasca cu fata, cu mielul, cu pruncul de parte barbateasca al Noului Ierusalim.

Apocalipsa e in desfasurare domnilor asa ca in loc de reincarnarea metempsihotica mai bine am citi din Cuvant ca sa auzim ce ne spune Dumnezeu si ce vrea de la noi.

asa, si cine crezi ca te va auzi? poti "urla" cat vrei cu Apocalipsa ta...toti sun preocupati de cat de "parunsi" sunt ei,plini de sine ii invata pe altii,nu au timp de apocalipsa ta...iar altii pur si simplu e ocupati cu mescedesu...cum sa-l faca. Asa ca ia-ti apocalipsa si cara-te,nimeni nu are timp de asta, bine?

Că ignoră pe Dumnezeu și că nu au timp pentru Apocalipsă nu înseamnă că nu vor fi afectați de necredința și preocupările lor lumești.

Degeaba cred ei în credințele desfrânate păgâne care și-au pus temple pe munți ca să-i crezi că ar fi spiritualitate și de la Dumnezeu când ei defapt vorbesc cu morții din iad și cu duhurile rele cu îngerii căzuți. Te uiți în sus la templele asiatice puse pe munți și la idolii lor și crezi că evvorba de Dumnezeu și de spiritualitate. Ei defapt sunt niște oameni banali care vorbesc cu satanele și cu morții și fac tot felul de experiențe morbide, experiențe din iad și din desfrânare. Așa s-a păcălit toată lumea și toate religiile lumii și oamrenii au crezut pentru că sunt puse pe munți și în înălțimi așa cum și-au ”pus” americanii și musulmanii steagul pe lună ca să crezi că e vorba de Dumnezeu și de sfinți sau de îngeri crezând omul ca fraierul că au ei dreptate și că spun Adevărul.

Citește în Apocalipsă și vei vedea că Domnul va birui tot satanismul și antihtrismul și toată minciuna și vei pricepe că vremurile Apocaliptice sunt în derulare chiar dacă unii ortodocșii ar vrea să le tăgăduiască. Toată lumea va fi prinsă, nu vor putea să se ascundă sau să evite ignorând la nesfârșit Adevărul.

petre, petre, eu stiu...da multi,nu...asa ca mai bine lasa vorbaria multa si sterila, si incepe prin ai convinge

I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.

”Mustrarea învinge dar nu convige”, ”Nici abuzul, nici refuzul” parintele prooroc Arsenie Boca.

Rencarnarea, adică ideea că imediat după ce mori o să alegi să te naști in alt copil uitând și neștiind că tu ai mai fost în alta viață anterioară pare un fel de posesie demonică inconștientă. Despre evoluția cui ar putea fi vorba și despre ce evoluție vorbim dacă tu ai uitat tot și practic nu mai ai nicio învățătura de urmat în minte din moment ce nu mai știi nimic din viața anterioară? Dacă ar fi așa atunci nu ar fi vorba de evoluția ta ci a unei vieți trupești păcătoase care se tot perpetuează folosindu-se de tine căci tu de fiecare dată uiți și nu mai știi nimic luând-o de la capăt. E ca și cum ar evolua o haină a vieții trupești în care reintri mereu în timp ce conținutul ei este de fiecare dată resetat și omul trebuie să o ia de la zero. Reîncarnarea e ca o haină a păcatului pe care o tot dai jos și o reîmbraci și care ”evoluează” ea folosindu-se de tine păcătosul uituc spre ”perfecțiunea” de a se crede ea și ea și tu Dumnezeu dar și ca să te amăgească și să te facă să uiți de haina sfântă pe care o primești prin botez creștin ortodox de la Domnul Hristos. E o minciuna demonica de turnatori ai pacatului căci atât haina vieții trupești cât și omul care reintră mereu în altă haină sunt văzuți ca niște spirite malefice care posedă ceva ce nu e a lor pentru ca să dăinuie.

Minciuna asta pe care o crezi e o sursă de desfrânare și ispitire pe care o pot folosi demonii turnători încărcători-descărcători ca să te poată stăpâni și folosi așa cum vor ei și la ce vor ei folosindu-se de iubirea de sine și de păcatele desfrânării pe care le introduc în oameni ca mită ca să-i crezi și să li te supui și pentru ca să-i vezi ca pe Dumnezeu. Iubirea și nirvana de care vorbesc ei e iubirea de sine și de a face rău Adevăratului Dumnezeu și e bucuria răzbunării și pissmei lor pe care caută să o împlinească în contra oricărui bine iar treptele spre ”desăvârșire” sunt defapt treptele prin care ajungi în chinurile iadului încă de aici căci ăsta e iadul: iubirea contrară iubirii divine ca un fel de femeie desăvârșită ce șade pe munți, pe limbi, pe împărați, femeie rea, plină de duhul desfrânării ce bântuie și amăgește ortodoxia și creștinismul cu dramaturgia și ”dreptatea” desfrânărilor ei egoiste și mândre dându-se ea, egoista, soția cea desăvârșită, bună și credincioasă a Mielului când ea defapt desfrânează cu demonii turnători, cu slugile necredinței.

Plină e lumea veche de idoli, de oameni și de desfrânate zeificați și de statui și de demoni vicleni care se dădeau dumnezei și oamenii credeau în ei, le aduceau jertfe crezând că o să-i scape de ghinion. Naivii și astăzi cred din pricina că erau puși pe munți, în boscheți, în texte și legi, în steaguri, în locuri de închinare și de rugăciuni și iată multe filme avem azi pline cu ”eroi” de legendă, cu razbunători, cu roboți gigannți și de oameni mari și puternici, bătăuși care vorbesc gros și sunt in mod inconștient luați de spectatori ca un fel de zei-dumnezei. Nu sunt decât niște oameni și mulți dintre ei sunt răi și păcătoși deci nici pe departe nu e vorba de Dumnezeire acolo. Decât niște amăgiți amăgitori sunt toți ăștia iar cei ce îi cred ajung niște fraieri desfrânați, niște proști, niște pui de vipere care lovesc în sfinți și în adevăratul Dumnezeu slăvind niște gozile, king-kongi și tot felul de gladiatori sau de razboinici teroriști prădători .

17. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.(Is65,17)

Nimeni nu poate alege, ci totul este randuit; "candidatul" este interesat sa se reintrupeze si cu bucurie accepta orice "trup"(omenesc, desigur), fiindca este singura lui sansa sa evolueze, adica sa se mantuiasca. Nu poate face voia lui Dumnezeu fara trup, fiindca numai trupul e capabil de fapte.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)
Adica se reseteaza mintea si nu-si mai aminteste nimic, dar nu se pleaca de la 0(zero) fiindca inima a acumulat invatatura si aia nu se sterge caci toata s-a transfromat in sentimente, unele ziditoare, care sunt binecuvantate(cimentate), altele osanditoare, care sunt evaluate la judecat particulara in care i se stabileste ( pentru viata ce urmeaza sa debuteze) o predispozitie astrologica cu un parcurs corector. Si sentimentele negative sunt inradacinate in inima si au nevoie in noua viata de un "tratament" forte.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.(Efeseni4,26)
Apusul soarelui cimenteaza sentimentele din inima.

A uitat tot, dar in Imparatia lui Dumnezeu este randuit pentru fiecare sa se implineasca in noua viata educatia si scolirea noului nascut astfel ca el sa dobandeasca in copilarie (in cei 7ani de-acasa) instruirea necesara pentru o continuare relativa a vechiului destin reorientat(in urma judecatii) spre acelasi scop: evolutia spre mantuire.

Imbraca aceeasi aura sufleteasca cu aceleasi pete dobandite in trecut(de care nu-si mai aduce aminte), insa botezul "insarcineaza" nasii sa-l ajute sa curete aura de petele pe care nici ei nu le stiu ca nu le vad.

Si cand semnezi Moroco (sau cand Moroco semneaza Petru7), folosesti pers.a II-a singular pentru exemplele impersonale.

Aici tocmai despre mentalitatea lumii reintruparilor vorbesti, in care Tatal L-a trimis pe Fiul Sau Unul nascut, sa ne invete IUBIREA cuantica(adica evolutia intr-o singura viata, intr-un singur trup), in care se cuprinde toata Legea si proorocii.

Citatul tău bolduit nu se referă la reîncarnarea sufletelor oamenilor ci la Apocalipsă, la împlinirea proorociei dată sfântului Ap. Ioan Evanghelistul pe insula Patmos la bătrânețe. Deci dacă asta face Dumnezeu la sfârșit de timp cum ai putea crede că e o lege firească de înnoire prin migrația sufletelor în mod obijnuit? Practic tu susții prin citate biblice păgânismul demonic.

”4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)” Pieirea oamenilor răi duce la pieirea tuturor gândurilor lor rele căci plata păcatelor este moartea și asta înseamnă că vor pieri mai ales gîndurile rele din inima lor de pe pământ care nu se vor mai cunoaște că au fost vreodată deci oamenii scapă de rău, de toate bârfele, de toate răutățile, de toate uneltirile. Nu are legătură cu reîncarnarea. Nu se resetează nicio minte din moment ce bogatul nemilostiv stiind tot ceea ce a făcut pe pământ și aflându-se în iad îl roagă pe părintele Avraam ca să-l trimită pe săracul Lazăr la el cu puțină apă căci nu mai putea de sete și să meargă cineva din iad la frații lui, să învie și sp le spună adevărul ca să nu ajungă și ei în acel loc de suferință. Deci despre ce gânduri resetate vorbești? Cei ce ajung în iad își amintesc faptele lor rele iar cei din Rai știu și ei Adevărul.

E o concluzie ciudată nu zic greșită. Dar e vorba de a nu rămâne supărați și furioși peste noapte căci mânia chiar dacă este ea la unii fără greșală trebuie să înceteze până seara căci seara se cuvine a liturghisi cu pace spre odihna de peste noapte. Are și sensul de a nu crede cineva că Dumnezeu binecuvintează prin apusul soarelui mânia-furia cuiva chiar dacă ea este fără greșală. Dumnezeu este blând și smerit, deci furia-mânia este o patimă. Iar dacă apare, ea trebuie curățată de greșeli căci o furie plină de greșeli este un pericol serios la adresa oricui, e ca o nebunie temporară foarte violentă și agresivă.

continuarea mai jos

continuare
 

Ce e aia aură de trebuie curățită? Domnul vorbește despre hăinuța ortodoxă primită prin botez, aia e plină de pete dacă după ce o îmbraci păcătuiești. Nașii trebuie să grijească și să povățuiască creștinul botezat toată viața ca niște părinți duhovnicești pentru ca la marea trecere să se vadă pe hăinuța fiului duhovnicesc că are o haină a Credinței curată și că sufletul lui e și el curat asemenea hăinuței. ”Câți în Hristos v-ați botezat cu Hristos v-ați și îmbrăcat.”

A folosi impersonalul ca alții așa cum se pare că constați dumneata, pentru a nu acuza și pentru a nu aface cuiva vreun atac direct la persoană nu mă face altcineva. Ai tu un fix la adresa mea, știi tu că sf. Ilie care trebuia să vină e defapt sf. Ioan Boteztorul și atunci iată m-ai identificat pe mine cu Moroco. Arunci peste mine o presupunere a ta susținând așa ca în PIF : Bougredane et Bougredandouille ne font qu'un.

Văd că sesizezi asemănări, dar diferențele nu poți sau nu vrei să le sesizezi? N-ai avut când ai fost mic cărți cu jocuri în care trebuia să găsești diferențele? Tu dacă găsești câteva asemănări afirmi că persoanele sau lucrurile sunt identice și că e vorba de aceiași persoană sau același lucru? Dar dacă găsești deosebiri ce poți să afirmi? Oare n-ar trebui să afirmi în lipsă de probe că nu poți să te pronunți că e vorba de aceiași sau de alte persoane? Patima te face să vezi asemănările și să ignori deosebirile deoarece ești sigur de părerea ta pentru ca să te auto-îndreptățești. Așa pățești și când e vorba de Creștinism și Reîncarnare, vezi asemănările dar ignori deosebirile și susți ipoteza ta privind cu patimă la asemănri și îndreptățindu-te inclusiv cu scripturile că Hristos sau psalmistul ar mărturisi ca adevărate teoriile păgâne demonice, adică reîncarnarea. Toată lumea și mai ales sfinții folosesc impersonalul dacă nu vor să lovească, să acuze, să facă atac la persoană în mod direct la adresa cuiva.
Hristos nu ne învață Iubirea cuantică fiindcă aia e o iubire materialistă, a sîngelui și a cărnii, e o manifestare a iubirii chimice, ateiste, păgâne, josnice, ”iubirea” aia o învață lumea. Hristos ne vorbește despre noua poruncă a Iubirii și Credinței ca să primim de sus Iubirea Duhovnicească și trupească, pe Hristos Domnul, ce vine din Cer, de la Dumnezeu și ne este dat în dar ca iubire pentru ca să o lucrăm și să o trăim pe ea prin Credință spre îndumnezeirea noastră cerându-ne să lepădăm lumea și iubirea ei păcătoasă și a noastră egoistă, materialistă, plină de idol-euri, iubirea omului de sine însuși și de noi înșine așa ca o haită, ca un clan exclusivist interesat să parvină, adică ar vrea să lepădăm și să uităm toată iubirea păcătoasă și egoistă și lipsită de o Dreaptă Credință. Iubirea păcătoasă ce o promovează metempsihoza și reîncarnarea este contrară iubirii divine și este un iad pus pe munți ca s-o iei de dumnezeu, e iadul de care nu suntem conștienți că ne distruge și că ne târăște prin păcatele ei în iad și că ne încurcă de nu mai putem ieși din ea ca într-o mreje, așa ca dintr-un bordel, ca dintr-o baltă lipicioasă plină de focul mândriei și trufiei și lăudăroșeniei ca o slavă ”eroică”, ca dintr-un vis pervers roșu și umed-lipicios. Ea este amăgirea despre care vorbesc. Oare chiar nu poți sau nu vrei să faci diferența dintre iubirea care este iubire pentru că este credincioasă lui Dumnezeu și iubirea care trădează la fiecare secundă și hulește pe adevăratul Dumnezeu mândrindu-se cu multimea cruzimilor desfrânărilor ei idolești și cu toate religiile ei lumești cu care amăgește și instigă la vărsare de sânge nevinovat invocând o ”dreptate” a necredinței până la capăt? Dacă nu putem atunci ne rugăm Domnului să ne dea discernământ ca să deosebim binele de rău fără ca să cădem în ispita unei experiențe păcătoase pentru această cunoștință. ”Crede numai” .......și nu căuta să cazi în ispită ca să o pățești vrând să te lămurești.

petre, petre, de trei ori te-ai lepadat...si lumea asta pe care tu o dispretuiesti, dar Dumnezeu NU, pentru ca altminteri o neantiza, cine a facut-o?...Cum ar putea Dumnezeu sa urasca Lumea?...cat o sa mai bat campii petre? Dumnezeu DISPRETUIESTE PACATUL nu pe pacatos...mediteaza...e timpul

Aura este stalucirea curateniei sufletesti, iar culoarea petelor de pe ea sunt reflectarea pacatelor savarsite si gravitatea lor; cam ceea ce ai spus si tu. Sunt unii oameni virtuosi(foarte putini) care au capacitatea sa vada aura oamenilor si sa le spuna ce au facut si ce vor face.

Iubirea cuantica am definit-o eu cu curaj, fiindca Hristos e capabil de a oferi o iubire adaptabila la orice nevoie(nu la orice dorinta omeneasca, cum spui tu).

Așa a fost, m-am lepadat de trei ori pâna a cântat cocoșul de două ori dar pocăindu-mă și întrocându-mă ca fiul risipitor acasă am fost iertat de Dumnezeu. La fiecare cântat de cocoș din dimineți omul ar trebui să știe că dreptatea Domnului înseamnă și iertare și nicidecum călcarea Credinței iertării Sale acordate păcătoșilor care s-au pocăit.

Lumea de care vorbim ca fiind un iad nu e lumea pe care o iubește Dumnezeu pentru că ea e stăpânită de duhurile rele, de păcat, de răutate, de moarte și de suferință. Oamenii din ea nu vor să se întoarcă acasă, nu vor să audă de Dumnezeu, nu vor să se pocăiască. Nu poate nimeni dintre drepți, dintre sfinți să iubească iadul, chinurile, suferința nesfârșită a oamenilor din lume sau din iad dar nici nu-i poate mântui cu forța, nu-i poate silnici ca să-i scoată din poftele iadului și din muncile lumești pe cei chinuiți vrând să-i aducă acasă în Dumnezeu ca să-și lucreze ei raiul și fericirea pe care nu o doresc și nu o înțeleg.

Nu bat câmpii deloc, cine iubește lumea asta nu are cum să iubească pe Dumnezeu. Nu poți să slujești la doi stăpâni care sunt în război total unul împotriva altuia. Tocmai de aia L-a trimis Tatăl pe Domnul Hristos împreună cu Duhul în lume, să-l caute și să-l găsească pe om, mai întâi pe cei căzuti ai casei lui Israel dintre oameni pentru că păcatele lor sunt mai mari decât ale oamenilor obijnuiți, L-a trimis după fiii pierzării ce pierd și distrug, ca să-i scoată din adâncul necredinței și a morții, din adâncul iadului, din adâncul lumii. Nu pentru ca să salveze lumea, nu de dragul lumii și a religiilor, regilor și stăpânilor ei, nu de dragul credințelor pagâne și blestemate ci Dumnezeu a iubit omul și oamenii din lume nu lumea, nu lumea care a luat locul Domnului și nici babilonul construit de oamenii neascultării ca să fie lumea lor blestemată stăpână și acolo sus în cer, nu pentru lumea care-și implementează la nesfârșit idealuri lumești ca să dăinuie lumea în timp ce omul din ea piere. Nu a iubit Domnul răzvrătirea și despărțirea oamenilor de Dumnezeu ca să meargă în lume unde să se împreuneze cu femeile frumoase ale oamenilor. Nu a iubit pieirea oamenilor din pricina păcatelor și potopul. Nu a iubit păcatele lumești ale oamenilor, războaiele lor de distrugere, îmbogățirile lor idolești, muncile lor deșarte, poftele, plăcerile, bordelurile și desfrânările lor, închinările și slujirile lor la idoli și la minciuni în sinagogi satanicești, în templele morții, în capiștele demonilor puse pe munți, nu a iubit idolii, banul ochiul dracului, minciuna vrăjitorilor și pe cea a științificilor experimentaliști, prostia, lăcomia, sclavia și teroarea stăpânilor de sclavi, nu a iubit niciodată eul și egoismul lumii și nu va iubi niciodată nedreptatea-răutatea.

A spus mereu că pe cele lumești păgânii le caută mai întâi și că lumea vă urăște pe voi pentru că sunteți ai Mei în căutarea împărăției Cerurilor și a dreptății ei și că voi, cei care Credeți nu mai sunteți din lume și ai lumii. Lumea iubește ceea ce este al ei iar tot ceea ce nu este al ei, nu se poate rabda și strică, urăște, distruge, chinuie, omoară, spurcă, lovește, hulește, nedreptățește. Dar Dumnezeu nu a dorit distrugerea Lumii așa cum dorește lumea distrugerea oamenilor lui Dumnezeu și a poporului lui Dumnezeu din ea ci Dumnezeu lucrează pentru a schimba omul din lume după omul Său și după poporul Său. Nu idealul lumesc al lumii îl lucrează Domnul, de a face lumea mai bună căci nu pe lume o iubește Domnul ci pe oameni și face o lume mai bună ca o consecință nu ca un țel și se va ajunge la o lume mai bună nu schimband lumea ci oamenii din ea, pe fiecare în parte și fiecare comunitate. Ce lume ar fi aia, mai ideala, mai perfectă, mai frumoasă, mai bună dacă în ea oamenii ar fi mai răi, mai proști, mai urâți decât cei din vechime sau cei de astăzi?

Pentru a face o lume nouă, o lume mai bună Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Hristos prin Cuvântul Său nu după lume ci după om și omul împreună cu Domnul și cu ceilalți oameni trăind în Voia Dumnezeirii va Crede și va locui într-o lume mai bună ca o consecință a vieții sale mai bune și a celor cu care se află în comuniune de Credință, oameni drepți care și ei s-au schimbat.

Pe Lumea aia o iubește Dumnezeu. Lumea aia care va fi a Domnului și a oamenilor și nu a lumii. Lumea aia pe care o va face Hristos și ortodoxia din oameni drepți, buni, sfinți, iubitori, schimbați și transfigurați ca să fie ei nu după chipul lumilor vechi sau al lumii actuale ci după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a poruncilor Sale, după miezul Harului și Cuvântului Domnului.

Exact asta sustine și Petru7 deci suntem perfect de acord și Credem exact la fel și mă mir că ai priceput altceva din textele mele. N-are omul ce să mediteze, el ar trebui să asculte, să creadă căci dacă meditează atunci îl păcălește demonul dement și desfrânat cu demon-str-ați-il-E sale ”logice” făcându-l să strângă orice ca într-un clește, ca într-o menghină vrând să obțină rezultatul dorit de păcat, pentru că omul estre rob egoismului și păcatului. Asta spune ortodoxia și asta spune orice ortodox normal la cap, că păcatul e din lume, din lumea in care a căzut omul lepădând pe Dumnezeu devenind un păcătos pieritor iar Domnul luptă nu cu păcătosul ci cu duhurile rele care stăpânesc lumea păcătoșilor prin păcatele și minciunile demonilor și prin păcatele și minciunile oamenilor. Luptă Domnul în războiul cel sfânt, cel drept, cu armele Sale, Crucea Domnului și Cuvântul Blând și Smerit, iubirea Sa de om și de oameni dintr-o inimă curată, Duhul sfânt și smerit al Înelepciunii, luptă nu folosind armele lumii sau pe cele ale omului și luptă cu armele Sale pentru om chiar dacă omul e păcătos și potrivnic, luptă pentru ca omul păcătos să se lepede de lume, de păcatul și de iubirea lui egoist-păcătoasă, potrivnică lui Dumnezeu, luptă pentru ca să redevină omul un credincios și să poată birui și învinge și el toată lumea-păcătoșilor cu tot răul și cu toată ispita din ea. ”Biruiți lumea!... pentru că Domnul a biruit lum-E-a.”

Nu sufletul tău sau aura ta va mărturisi despre tine și despre Credința ta ci hăinuța ortodoxă și îngerașul tău. Nu are nevoie Dumnezeu de mărturii ale oamenilor ca să știe starea ta sufletească de curățenie. Dacă haina îți este murdară atunci e clar că sufletul tău care poartă acea haină este un suflet nepăsător, neglijent, păcătos. Ea se murdărește de afară însă și dinlăuntru, din cele ce ies din inima omului ce o poartă. Nu pe aură apar și se văd petele și murdăriile ci pe hăinuță. În suflet, toate păcatele stau ascunse și omul merge și prezintă cu maxim ipocrism așa o aură luminoasă și curată, lucrată, încât ai zice că n-a făcut niciun păcat, n-a mâncat usturoi și gura nu-i miroase. Nu poate omul să spună adevărul sau să fie cinstit nici cu el însuși și de aceea îl îmbracă Domnul în hăinuță ortodoxă curată, în Har, în Cuvânt ca să nu se chinuie omul vrând să mărturisească adevărul pentru ca să fie crezut ci iată mărturisește pentru om Domnul din hăinuța ortodoxă vie, îngerașul nu demonul pârâcios, sângele și trupul Domnului din om, pecetea sfintei Cruci, roadele pocăinței și celelalte daruri. Astea mărturisesc în Cer despre om și nicidecum aura sau sufletul omului. Cine a lepădat sau nu a primit darurile acestea mântuitpare pline de slavă și de cinste va fi judecat după legea conștiinței lui proprie iar conștiința nu este aura sau karma ci este o cunoștință a binelui și a răului aflată în om ca un fel de lege de respectat prin deosebirea binelui de rău în faptele și trăirile sale.

Nu-mi dau seama ce înțelegi tu că aș spune eu despre diferența dintre iubire și Iubire. Spun ceva foarte simplu. Iubirea adevărată, altruistă este Hristos și EA vine ca dar din Cer, de la Dumnezeu prin Credința în Hristos (nimeni nu s-a suit la Cer afară de Cel ce s-a pogărât din Cer și Care este în Cer și Care este Ușa și Scara celor ce vor să se suie la Cer) pe când iubirea lumii este un egoism al ei și al ”cerului” ei păcătos și mândru și ea este de jos, este o desfrânare materialist chimică păcătoasă care te ia și te duce înapoi în lume, în plăcerile iubirii egoismului lumii în care tu ești decât o marionetă trasă de sforile demonstrative ale demonilor demenți și desfrânați care o slujesc, îngeri căzuți care desfrânează cu ea și cu ”dreptățile” ei și ale necredinței ei în Dumnezeu. Iubirea asta lumească a lumii de ea însăși și a omului de sine însuși își face locaș în inima omului și-l păcălește că este iubire de Dumnezeu, căci fiind iubire și fiind luată de iubire de omul orb și amăgit, se arată ca ipocrita că are bărbat (că ascultă), că nu este văduvă (că are Credință) și păcălește omul că împreună cu ea nu va suferi dacă se lasă sedus și luat în mrejele ei lumești ci va ajunge omul ei, idolul ei, gigoloul și ibovnicul ei în rai împreună cu Hristos. E vorba de a despărți apele de ape, marea roși de marea roșie, marea negră de marea negră, și a avea discernământul ca să poți deosebi Iubirea adevărată de iubirea egoistă a lumii de ea însăși care nu este iubire ci pieire căci lumea este o deșertăciune a deșertăciunilor care piere, pe când IUBIREA adevărată dăinuie și are Credință și caută să fie Credincioasă pentru ca să nu cadă, iar dacă nu poate altfel și cade atunci se va pocăi așa cum cere Domnul: ”Pocăiți-vă, pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat.”

Of, of..., n-am vorbit in limbi straine! Eu am zis aura, tu ai zis hainuta, despre acelasi lucru.
Toate sufletele au aura(sau hainuta), nu numai cele ortodoxe, astfel ca "hainuta ortodoxa", cum ii spui tu, este un sofism(pacaleala) care te pacaleste pe tine(nu pe mine!) fiindca ar fi intr-adevar "ortodoxa" daca ar fi mereu curata, insa asta este un deziderat, nu o realitate.

Dumnezeu nu are nevoie de absolut nimic,insa a randuit oamenilor sa se marturiseasca, adica sa-si curete periodic "hainutele" de pete.
Petele de pe aura vor marturisi fara nicio tagada despre faptele mele(tu ai spune: faptele tale!-hi,hi) fiindca petele rezista la orice, numai la spovada nu. Ti-am spus ca unii vazatori(cu duhul) pot vedea petele pe care, altfel, numai Dumnezeu le vede deoarece sunt savarsite de pornirile inimii omului, asa ca vin dinlauntru(niciuna din afara); da tu un exemplu "din afara" ca sa-ti demonstrez ca e dinlauntru!

Am scris românește, limba de la sfârșit de timp a Dumnezeirii, eu am înțeles dar se pare că tu nu vrei să respecți ce înțelegi din ce scriu. Tu spui că e același lucru iar eu spun că nu e același lucru.

HĂINUȚA ORTODOXĂ nu e AURA sufeltului.Nici aureola sfinților nu o are orice om, nici măcar oamenii socotiți sfinți în tot felul de religii lumești sau păgâne.

Nu este niciun sofism. Nu eu te păcălesc.

Or fi având toate sufletele aură, halou energetic ce se poate vedea pe aparate, nu contrazic existența unei aure, a unui halou energetic citibil, însă nu toate sufletele au hăinuță ortodoxă, doar cele botezate au. Haina botezului nu e un idol infailibil, nu este mereu curată ci ea poate fi plină de pete căci ortodoxul nu e întotdeauna un sfânt ce veghează să păstreze haina albă și imaculată așa cum o avea și o păstra Hristos ci în general orice creștin-ortodox păcătuiește și apar pete pe hăinuța lui sau ea se face neagră și murdară în întregime. Pocăindu-se în rugăciune și post merge să se spovedească și să se împărtășească cu Domnul pentru ca să-i ierte Dumnezeu păcatele și abea atunci se curăță hăinuța lui ORTODOXĂ. Nu știu ce se întâmplă cu aura în tot acest timp. Aura, haloul energetic sufletesc observat de unii, citit și interpretat, poate sau nu să sufere schimbări. Dacă apar, modificările care apar pot fi întrun sens sau invers. La unii le pot aparea sau dispărea petele de pe aură, negrelile. Culorile aurei se pot schimba, modifica, însă la unii fenomenul ce se poate citi pe aură poate fi întrun sens iar la alții exact pe dos căci aura nu reflectă direct păcate ci funcționări, stări sufletești, stări de spirit, stări emoționale și sentimentale ale sistemului.Dacă Dumnezeu a rânduit botezul ca oamenii să aibă hăinuțe iar apoi mărturisirea, taina pocăinței pentru ca oamenii să-și poată curății hăinuțele înseamnă că nu e un sofism, o păcăleală de care Dumnezeu nu are nevoie ci cu asta se ocupă biserica întemeiată de Hristos și în cadrul ei are și tot omul botezat și Dumnezeu nevoie de a se păstra această lucrare creștin-ortodoxă de curățire și de sfințire a vieții creștinului. Aura sufletească sau energetică este ceva ca un halou energetic și pe ea se poate citi așa cum ai citi simptome, semne, schimbări, culori care-ti pot indica ceva, o boală, o stare negativă, o tulburare de funcționare. La orice trăire pot apare modificări, pete, schimbari de culori în aură în funcție de orice tot așa cum apar schimbări de temeperatură, schimbări de puls, de ritm cardiac, de furtună mentală. Se pot face poze, filme, se pot înregistra pe electrocardiogramă modificările de ritm cardiac sau pe encefalogramă schimbări de stare mentală ca să ai o imagine a funcționării creierului. În toate astea apar schimbări, pete, modificări de culori, modificări ce pot fi puse în evidență și analizate. Aura nu este o oglindă sau o hârtie de turnesol ce pune în evidență păcatele ci pe ea se pot citi tot felul de lucruri căci în ea se reflectă stări sufletești, de boală sau de sănătate, de supărare sau de fericire ale omului.Pe baza lor unii pot trage concluzii și în ceea ce privește păcatele. Un om care păcătuiește dar care crede că nu păcătuiește și se bucură sufletește păcătuind va avea pe moment o aură care va reflecta sănătate, fericire, lumină, pe când hăinuța lui ortodoxă va fi pătată și doar ea va mărturisi drept. În timp, dacă omul persistă în păcătuire, se îmbolnăvește, starea negativă în care va cădea va apare și se va vedea ceva și în aură. Deci aura are o relevanță în diagnosticarea stării de funcționare a organismului dar un organism poate oricând să fie sănătos și curat și luminos cu aura și în același timp păcătos și murdar cu hăinuța ortodoxă și invers. Deci citirea păcatelor în aură este o deșertăciune, o vrăjitorie, o amăgire. A vedea porniri rele și păcătoase ce vin din inima omului e ca și cum ai putea citi o funcționare sănătoasă sau bolnavă a setimentelor, a iubirii, bună sau rea a omului pe care unii o pot vedea direct privind ca Hristos la inima omului sau direct în aură. Uni citesc direct ăn inimă, în aură, în minte, direct în sufelt iar alții nu pot vedea, nu pot citi. Văzătorii respectivi, cu Duhul sau nu, vrăjitori sau medici, ei nu pot afirma că ai fi păcătos sau nu ci ei prin ceea ce văd spun despre funcționarea ta ca sistem fizic, energetic făcând corelări ipotetice cu păcatele tale. Doar pe hăinuța botezului se văd petele care se datorează păcatelor în mod sigur. În urma păcătuirii, omului pot sau nu să îi apară modificări în funcționare, nu neapărat boli, apoi cu timpul dacă se instalează viciul și omul se îmbolnăvește pot să apară boli care se reflectă și în aură. Din medicina asiatica vine tratamentul aurei socotindu-te ei sănătos dacă ai o aură curată luminoasă cu vibrații înalte, dacă ești echilibrat energetic și folosesc metode de vindecare în acest sens. Citesc aura, simt fluxurile energetice ce curg prin trup și elimină dezechilibrele și blocajele. Tot așa cum citești aura poți citi gândurile minții, pornirile poftelor sau ale inimii, mișcările curenților psihici sau energiile ce circulă prin organism. Le poți pune în evidență și studia la oameni sau la animale. Astea pot spune ceva despre funcționarea organismului. Cum păcatul e sursa tuturor bolilor și a tuturor funcționărilor defectuoase atunci citind, investigând, ai putea spune ceva și despre păcatele săvârșite, despre starea vicioasă, ai putea face analize și trage concluzi. Ca medic-duhovnic sau ca un șarlatan amărât poți să-ți dai cu părerea și cu presupusul despre starea vicioasă, păcătoasă a omului și despre trecutul lui păcătos. O mărturisire, o spovedanie poate sau nu să aibă efectul unei modificări vizibile în bine a funcționării organismului respectiv pot apare modificări de aură, de energie, de halogramă, de orice poate fi citit, văzut și pus în evidență. Haina botezului, hăinuța ortodoxă și petele de pe ea nu sunt ceva în care să ghicești ci pe ea vei știi sigur căci se va vedea. Ghicitul în aură sau în tot felul de simptome, în halou, în poftele inimii, în electroencefalogramă sau electrocardiogramă este o formă de amăgire vrăjitorească sau o formă de investigare medicală și cu cât citești mai bine corelând cu boala și cu păcatul cu atât ești medic mai bun inclusiv de sulfete. Petele de pe Hăinuța ortodoxă mărturisesc strict păcatele tale și pe alea le văd doar cei ce sunt în Duhul Sfânt și ele reflectă nu starea ta de boală sau de sănătate ci ascultarea ta de Dumnezeu și Credința ta în Dumnezeu. Petele de pe aură nu reflectă neapărat ascultarea ta de Dumnezeu ci doar o stare energetică ce poate fi citită deci pe baza ei nu poți trage nicio concluzie sigură, relevantă în ceea ce privește păcatul ci poți să te ocupi cu ghicitul și păcălitul oamenilor dându-te mare cititor de aură, mare ”medic” și mare ”duhovnic”. Sigur că orice suferință a ta se reflectă în orice ține de tine dar omul poate suferi din orice motiv inclusiv că nu e lăsat să păcătuiască. Copilul prost suferă că nu e lăsat de mămica lui să meargă la discotecă sau să fure împreună cu prietenii distrându-se sau să aibă relații sexuale întâmplătoare cu fetele minore, sau să privească la filme interzise. Suferă teribil și își modifică sănătatea în rău prin nemulțumire, prin revoltă, prin depresie și îi apar ceva schimbări pe aură sub formă de pete, de colorări întunecate. Unii cititori în aură vor trage concluzia că i se întâmplă ceva rău, negru, că suferă copilul că moare, deși el nefiind lăsat de mămica lui să păcătuiască, hăinuța ortodoxă i se va menține curată, albă, luminoasă, fără pete, în timp ce pe aură poți vedea tot felul de stări de negreală căci copilul e foarte trist și supărat și se cere să fie lăsat la păcat insistând cu supărare și șantaj. Abea dacă va fi lăsat liber de părinți și va săvârși păcatele respective abea atunci vor apare și pete pe hăinuța ortodoxă și ele se vor vedea doar pe hăinuța ortodoxă în timp ce de pe aură vor dispărea petele și culorile întunecate apărute de la supărare putându-se citi și interpreta în aură revenirea stării de sănătate, de funcționare energetică bună și corectă a organismului, a sufletului deoarece copilului i-a trecut furia și supărarea și e fericit pentru că se poate juca cu prietenii lui păcătuind fără opreliști. Abea mult mai târziu vor vreni durerile asupra lui de la păcatele săvârșite și atunci s-ar putea sau nu să îi apară pete și întunecări și ale aurei pe baza cărora medicii vor trage concluzii, că ar fi bolnav, încercând revenirea la o stare de echilibrare energetică, de curățire a aurei, de funcționare corectă a organismului, prelungind amăgirea omului căci el deși se va trata de curățirea aurei va rămâne cu hăinuța ortodoxă murdară. Pentru curățirea Hăinuței ortodoxe nu este altceva rânduit decât lacrima, pocăința, îndreptarea și ascultarea de Dumnezeu, adică Credința și doar îmbrăcat cu ea se stă în cinste înaintea lui Dumnezeu și a sfinților cu cât ea este mai lipsită de pete.

Toate pacatele ies, purced din inima omului dar ele pot sa reintre ca demonii in inima aceluias om sau in inima altui om si sa mearga din om in om si sa dainuie prin contaminarea si pacatuirea perpetua a oamenilor, a lumii. Ceea ce iese din om, purcederea duhului, purcederea oricaror iubiri sau sentimente, aia strica pe om caci purcederea din omul singur ce nu-si recunoaste Tatal, parintii, este o renegarea a Tatalui Ceresc, are la baza o minciuna, o rautate. Toti ereticii, toti ateii si paganii ce vorbesc despre dumnezeii lor, despre idolii lor, neaga purcederea Duhului Sfant din Tatal, neaga purcederea Iubirii din Tatal, nepricepand ei ca daca Tatal Ceresc e Tatal a toate atunci e musai sa fie si Tata al Duhului de iubire ce izvoraste din om dar purcede din Tatal. Ei sustin ca si din om sau ca si din Fiul purcede Duhul Sfant si Iubirea. Cum atunci putem sa mai sustinem in Credinta despre Dumnezeu ca Tatal din Sfanta Treime este Tatal a toate (afara de minciuna, de pacat si de moarte)? Duhul Iubirii Fiului de Tatal Ceresc nu purcede din Fiul ci izvoraste din Fiul prin Credinta dar are originea in Tatal si purcederea din Tatal caci Tatal fiind Tatal a toate este si Tatal Duhului Sfant de iubire cu care Fiul iubeste pe Tatal, pe Duhul si pe om si tot ceea ce iubeste Fiul.

Purcederea din om a ceva este un pacat si o mare mandrie caci daca preiei ideile astea de tata si purcezator o sa te crezi si tu fie asa ca si tatucii comunisoizi raspopiti ca fiind si tu un tatuc al omenirii, un tatuc al dreptatii si al universului si al statului paternalist, manifestand o iubire ce purcede din omul nou comunis fie asa ca si ereticii si paganii care sustin ca iubirea de Dumnezeu sau de idoli purcede din ei asa ca din niste fii asemenea Tatalui ce pot si ei iubi orice cu iubirea lor "parinteasca" si "purcezatoare" din ei. Sunt ca niste tati fara Tata, ca niste fii din care ies iubiri-duhuri fara Tata. Purcederea asta din om a minciunii, a oricarui pacat, a "iubirii" strica si pe om si pe cele pe care omul le baga in gura.