Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu Persoana Mantuitorului si face trecerea la Inviere. Dau numai doua exemple: a) "Crucea Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu, legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".
Din toate acestea eu inteleg ca Hristos este nedespartit de Cruce, iar Crucea nu este un obiect cu puteri prin sine. Toata puterea Crucii iradiaza din persoana lui Hristos. Numai in teologia apuseana s-a ajuns la aceasta separatie intre persoana lui Hristos si opera Sa de mantuire.

Nu cadem in idolatrie prin faptul ca avem un acatist inchinat sfintei cruci. Crucea in ortodoxie este nedespartita de persoana lui Hristos. Ea nu se identifica cu persoana lui Hristos si nu ii tine locul. Hristos nu mai poate fi cunoscut in afara crucii. Biserica spune: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase". Prin aceste cuvinte spunem de fapt: "Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!" Asa cum spunem: "Si sfanta Invierea Ta o laudam si o cinstim", nu ne gandim la o inviere oarecare, ci la invierea intiparita in El sau la trupul Lui inviat, asa vedem si Crucea nedespartita de Hristos.

vad ca tot nu ne intelegem, nu asta-i problema,normal ca nu il despartim pe Hristos de Cruce, stim de ce cinstim crucea, dar de ce ne rugam ei asta-i intrebarea? nu exista niciun fundament biblic sau invatatura ori dogma care sa prevada ca este bine si nu se incalca porunca lui Dumnezeu de a nu cadea in idolatrie daca ne rugam repet ne rugam nu cinstim, Crucii ii cerem personal Crucii ajutorul, asta este de neinteles si totodata de neacceptat, sunt de acord cu parintele Teofil, cinstirea crucii este impersonala,

Nu sunt de acord nu neaparat cu acatistul Sf Cruci, ci cu unele formulari ale acestui acatist, da veti zice k este scris de sfinti, da se poate, ii cinstesc pe sfinti, ma rog sa mijloceasca pentru mine inainte Tronului Ceresc, incerc sa le urmez exemplul vietii dar niciodata n-o sa acept ceva ce este contrar poruncilor lui Dumnezeu pt ca ar insemna sa-l pun pe Dumnezeu pe locul doi, si asta nu se poate, iar Dumnezeu imi spune sa nu ma inchin lucrurilor din cer sau de pe pamant si sa nu le slujesc, o sa cinstesc pe Nascatoarea de Dumnezeu , o sa-i cinstesc pe Sfinti, o sa ma rog sa mijloceasca pentru mine, o sa cinstesc si o sa ma insemn cu semnul Sf Cruci care ma intareste si imi da putere, dar niciodata n-o sa ma inchin unei cruci pe care nu este Hristos si niciodata n-o sa-i cer crucii personal ajutorul pentru ca nu e logic

:)Rugacinea catre sfanta cruce merge catre Cel ce s-a rastignit pe ea.Astfel a devenit altar de jertfa si arma puternica impotriva duhurilor rele.Deci adresarea merge catre Duhul Sfant care pe toate le Sfinteste si le implineste.Doamne ajuta!

Eu te inteleg. Pentru tine problema este ca acatistul are expresii personaliste adresate Sfintei Cruci. Considera ca ai in fata ta o antinomie, care nu exista in Dumnezeu, ci in mintea noastra marginita.

Antinomie, poi sa vedem definitia din DEX a antinomiei "Antinomie: Contradictie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent"

Dar cand ma rog Crucii ca unei divinitati ca unui dumnezeu si ii cer ajutorul ca unei persoane ca si cum Crucea de la sine putere ar putea auzi in primul rand rugaciunea si ar putea actiona in vreun fel ea insasi ca raspuns al rugaciunilor mele adresate ei, ce sa mai demonstram ca nu este gresit a te ruga personal crucii? ca nu este asta o erezie? ca nu este asta conform cu dogma ortodoxa privind inchinarea si cinstirea? ce este asa de neinteles de nu putem concepe cu mintea omeneasca, faptul ca personificam Crucea? cand , cine si pe ce baza a invatat sa ne inchinam crucii si sa ne rugam ei ca unei persoane?

"Bucura-te Crucea lui Hristos" presupune o adresare personala crucii Mantuitorului de a se bucura. Ori aceasta proprietate o au doar fiintele. Nu putem spune ca de fapt adresarea este catre Hristos pentru ca ar insemna sa identificam Sfanta Cruce cu Cel care a sfintit-o. Acest lucru neavand logica deoarece Sfanta Cruce emana putere din Hristos si nu invers.

Este adevarat ca Biserica are si cantari de cinstire pentru Sfanta Cruce ca si aceasta: " Crucii Tale ne inchinam Hristoase" ori eu aici ma inchin Sf Cruci dar nu ma adresez ei, ma adresez lui Hristos pentru ca nu spun: " Ne inchinam tie Sf Cruce"...Este adevarat ca cinstirea se face prin inchinare si sarutare ca si in cazul Sf icoane, si nu contest asta. Consider ca Dumnezeu isi manifeta harul Sau, pronia Sa, prin Sf Cruce, Sf Icoane facatoare de minuni (pe care le cinstim), dar slava si adresarea ar trebui facuta pe cale directa catre Dumnezeu.

Nu vreau sa par deplasata, dar daca cu ajutor Sf Cruci trec de o ispita, venita de la cel rau, zic: "Slava tie Hristoase ca prin Sf Crucea Ta m-ai aparat pe mine" si nu " Slava tie Sf Cruce ca prin Tine m-a aparat Hristos". Ii aduc slava Celui ce m-a zidit, Celui care a sfintit lemnul. Sf Cruce este un mijloc si nu un subiect(persoana) prin care se manifesta harul lui Dumnezeu.

Pai daca o tinem asa inseamna ca nu doar acatistul este gresit, ci intreaga imnologie alcatuita de sfintii Parinti. Oare asa sa fie?
Cum sunt pentru tine cele doua expresii: "Bucura-te Sfanta Cruce" si "Crucii Tale ne inchinam" sinonime sau se deosebesc??

Sa fim seriosi! Crucea nu este numai obiect si si nici numai un simbol!
Crucea este ca si o entitate vie, in duh, ca in duh ii sta puterea (in nevazut)! deaceea se zice ca este facatoare de viata!

Cat priveste a doua, d-voastra vorbiti de un alt aspect.

In textul meu, cuvantul CRUCE il folosesc ca sinonim pt JERTFA/SUFERINTA.

Caci nu cruciulita de la gat ma inobileaza, cat jertfa si suferinta proprie intru Hristos...Aspectul asta!

"Crucea"/Jertfa/Suferinta Mantuitorului a inobilat Crucea de Lemn si Simbolul Crucii!

si daca tot intoarcem cuvintele asa ajungem la ....cine a fost mai intai oul, sau gaina?
deci eu ma opresc aici!

Constat ca precum odinioara, cuvantul Crucii pentru unii este "nebunie" iar pentru altii este "puterea lui Dumnezeu". Potrivit invataturii noastre de credinta, Crucea este semnul pogorarii lui Hristos si al iubirii sale de oameni mantuitoare. Legatura sa intima cu Hristos face din ea, icoana icoanelor, locul insusi al prezentei lui Hristos. Importanta acordata Sf. Cruci in cultul ortodox este subliniata prin sarbatorile inchinate acesteia de-a lungul anului liturgic. Atat la Inaltarea Sf. Cruci cat si la Duminica a III-a din Post, Sf. Cruce este cinstita prin intermediul a numeroase tropare. Formulari de genul "Bucura-te, cinstita Cruce..." sunt intalnite in intreaga imnografie consacrata si nu doar in Acatistul Sf. Cruci. Consider ca evlavia credinciosilor si a imnografilor a condus la "personificarea" Sfintei Cruci, totodata acest mod de adresare fiind statornicit in Biserica.

Spre exemplu, troparul urmator se canta in Duminica a III-a din Post:"Acum ostile ingeresti insotesc lemnul cel cinstit cu buna cucernicie inconjurandu-l, si cheama pe toti credinciosii la inchinare. Veniti deci, cei ce va luminati cu postul, sa cadem la el cu bucurie si cu frica, strigand cu credinta: Bucura-te, cinstita Cruce, siguranta lumii". Iata cum talcuieste Makarios Simonopetritul acest tropar: "Venerarea transmite credinciosilor <<bucuria Crucii>>, adica efectele mantuitoare ale Patimii. Cei ce o saruta cu evlavie sunt incredintati ca primesc Duhul Sfant si gasesc o adevarata sfintire in razele duhovnicesti pe care le iradiaza Crucea".

In urmatorul tropar:"Bucura-te cruce, purtatoare de viata, raiule cel frumos al bisericii, pomul nestricaciunii, care ne-ai inflorit desfatarea slavei celei vesnice...da-ne si noua acum sa ajungem la Patimile lui Hristos si la Inviere!", Crucea si Invierea fiind la fel de inseparabile ca si umanitatea lui Hristos de Divinitatea Lui, lumina Crucii o aduce oarecum si pe cea a Pastelui. In acelasi timp, crucea este simbolul participarii noastre la Patima lui Hristos. Caci scopul vietii noastre este a "purta crucea in toate zilele" pentru a urma lui Hristos, a fi rastignit impreuna cu El pentru a putea invia impreuna cu El. Despre aceasta "rastignire duhovnicesca" vorbeste si Sf. Ap. Pavel cand spune: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!"

Nu pot sa cred ca am ajuns sa ne smintim de textele slujbelor bisericesti. Cred ca s-a ajuns aici pentru ca am uitat ca acestea reprezinta rugaciuni ale Bisericii, ce trebuie cantate/ascultate cu evlavie si nu adaptate "nivelului nostru de intelegere". Caci daca, cautam "intelepciunea cuvantului" riscam sa punem in umbra Crucea lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului: "Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos."