Libertatea crestinilor
 

As vrea sa deschid acest thread pentru a discuta despre ce se intelege in crestinism prin libertate, pentru ca am observat ca exista multe neintelegeri despre acest subiect.

Multi, cand citesc cuvantul libertate in legatura cu credinta, se gandesc imediat la permisivism, la libertinaj, la neascultare. Eu nu cred ca libertatea se opune credintei si ascultarii. Cred dimpotriva ca, pe masura ce innaintam in credinta, devenim mai liber si ne potrivim mai bine spuselor lui Hristos din Evanghelie: 'Adevarul va va face liberi'.

Mai intai cateva texte din NT despre libertate:

Ioan 8, 31-36: 31. Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: Daca veti
ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei;
32. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
33. Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi?
34. Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului.
35. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac.
36. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar.

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

1 Petru 2, 16: 16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.


Suntem liberi in masura in care credem in Hristos si ne eliberam de pacat. Si nu trebuie sa facem din libertate un pretext pentru 'a sluji trupului', ci pentru dragoste. Libertatea crestina este deasupra Legii precum este si dragostea crestina.

Eu cred ca libertatea este ... a Iubirii, cu alte cuvinte, daca-l privim pe celalalt cu iubire, nu-l vom rani, il vom intelege, il vom ajuta (dupa puterile noastre), ne vom ruga pentru el, dar mai ales nu-l vom judeca...
Cine a spus ca este usor sa fii CRESTIN?...

Libertatea inseamna a face binele si a fugi de rau.

Insa, chiar si inteleasa in sensul de "sunt liber, fac ce vreau", tot mai are o masura de adevar in ea. Cum anume? Pai, sa zicem asa: daca vreau sa desfranez, o pot face foarte usor, daca vreau insa sa tin post si sa fac 3 metanii pe zi, sa tac atunci cand sunt injurat, nu o sa o pot face. Nu suntem liberi, caci nu putem face binele pe care'l dorim, ci raul pe care nu'l dorim.

De ce pot face usor raul si nu pot face binele? Pentru ca nu suntem liberi, pentru ca suntem robi diavolului.

Sunt lucruri pe care omul nu trebuie sa le faca, pentru ca prin savrasirea lor isi pierde libertatea, devine un rob al patimilor. Sfantul Apostol Pavel spune: "Toate imi sunt ingaduite", "dar nu toate imi sunt de folos..., dar nu toate zidesc..., dar nu ma voi lasa stapanit de ceva (1 Corinteni 6,12; 10,23). Pacat ca omul nu-si mai da seama ca prin libertate, isi poate pierde libertatea.

Pentru un ateu acest verset poate aparea ca un paradox. Daca te schimbi din rob al pacatului in rob al Lui Dumnezeu, adica al Binelui, nu inseamna acest lucru o negare a libertatii?

Ca un prim comentariu propriu, cred ca insasi schimbarea din starea implicita de rau in starea de bine care se face numai si numai de bunavoie este o exprimare personala a libertatii de a alege intre moarte si viata, intre propunerea Lui Hristos de a trai asemenea Lui si propunerea celui rau de a exista negandu-L pe Dumnezeu.

Libertatea nu inseamna a face ceea ce vrei, fara sa tii seama de ceilalti si de Dumnezeu.
Adevarata libertate a fost cea a lui Adam in rai, inainte de cadere, cand era in comuniune cu Dumnezeu. Iesind liber din aceasta relatie de dragoste cu El, in mod paradoxal, a devenit mai putin liber, pentru ca s-a robit propriei persoane.
Hristos ne face din nou liberi, dar, la fel ca in cazul botezului, nu in mod magic, automat. Trebuie sa asumam si noi aceasta libertate, sa o 'lucram'.

Sa luam exemplu unor oameni care se iubesc: ei vor face fiecare ce ii face placere celuilalt, ce ii face bine, ce il bucura, in mod liber, nu pentru ca s-ar simti obligati sau dintr-o ascultare exterioara.
De altfel ascultarea conjugala in acest fel trebuie inteleasa, ca fiind rezultatul direct al dragostei.

E ceva ce nu inteleg: esti in fata unui strain, ai un cutit in mina stinga si un puf de gisca in cea dreapta; trebuie sa alegi, infigi cutitul sau incepi sa il gidili. Ce alegi mai usor?

Depinde de cum ti-ai trait viata pana atunci ;-)
Asta spunem noi, ca libertatea noastra adevarata este in functie de eliberarea de egoism, si de ceea ce decurge din el.

Existential, toti suntem robi ai lui Dumnezeu. Prin dragostea Sa am fost adusi la existenta, si, prin acest fapt, Dumnezeu ne robeste pentru vesnicie. Nu putem exista prin noi insine, ci numai in relatie cu El.

Daca in intelesul curent, calitatea de rob, presupune intr-o masura mai mica sau mai mare, anularea libertatii, in relatia Dumnezeu-om, paradoxal, omul ca rob al lui Dumnezeu are o libertate neingradita.

Slujind diavolului si patimilor nu facem nimic altceva decat sa ne pierdem adevarata libertate, ajungand sa slujim fapturii, in locul Creatorului.

Numai Dumnezeu este garantul libertatii absolute. Prin urmare, Dumnezeu este primul si singurul Domn, caruia, trebuie sa-i slujim. Cu El avem partasie atunci cand, in mod liber, savarsim binele.

Potrivit acestui rationament, si ingerii cazuti sunt robii Lui Dumnezeu - ceea ce este fals.

Eu cred ca expresia "rob al Lui Dumnezeu" nu inseamna "sclavul Lui", ci "cel care urmeaza voii Lui prin voia sa libera".