Ca sa plineasca Legea: "Lasa acum. Asa se cuvine, sa plinim toata dreptatea" se spune in Scriptura. Vechiul Testament ne pregatise pentru primirea lui Hristos, de aceea El nu-l desfiinteaza, ci doar il plineste.

Faptul ca El a fost lipsit de pacat se arata si in faptul ca El a iesit de indata din apa, deci nu a stat in ea spre a marturisi pacate, caci nu avea. Scriptura spune "indata iesind, cerul s-a deschis si Duhul Sfant a coborat peste El in chip de porumbel si glasul Parintelui ceresc s-a auzit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit...".

Mi-a placut ce a spus parintele Galeriu legat de botezul Domnului: "a zis un profet - un cuvant de la Dumnezeu: "Nu pe Mine M-ati parasit, ci pe voi insiva". Te cutremuri, si ar trebui fiecare sa se gandeasca la acest fapt: Cand Il parasesti pe Dumnezeu te parasesti pe tine insuti; adica menirea ta, taina ta, rostul tau in fata lui Dumnezeu si in fata creatiei intregi". Si el spune mai departe ca e de plans faptul ca Tatal I se adreseaza doar Fiului: "Tu esti Fiul Meu cel iubit", cand acest lucru ar fi trebuit spus catre noi toti. Pentru detaliu:
http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/predica-botezul-domnului-98620.html

Hai sa ne gandim: care este atunci adevaratul sens al Botezului Domnului? Pentru ca nu cred ca este pur simbolic, cum nici impartasirea de la Cina cea de Taina nu este simbolica. Hristos devine prin cuminecare Cap al Bisericii, pe care o face Trup al Sau, de unde si ideea de a ne cumineca si noi la Liturghie, cat mai des, cu Trupul Sau, adica unii cu altii - asta daca vrem sa devenim cu adevarat activi in iubirea la care suntem chemati.

Pe Cruce, Dumnezeu-Omul ne-a luat pacatele asupra-Si in sensul ca le-a trait impreuna cu noi, a constientizat tot raul din lume de la inceput pana la sfarsit, a trait moartea fiecarui om care s-a nascut si se va naste vreodata ca sa anihileze astfel puterea celui rau fara a-i incalca libertatea si fara a ne incalca nici noua libertatea. Cele sase ore de suferinta trebuie deci intelese in acest sens, nu ca durerea si chinurile fizice ne-au salvat pe noi din moarte. Nu, ci iubirea Sa ne-a salvat si nu numai atat, dar ne-a aratat calea spre Viata prin smerenie, ascultare si dragoste infinita.

Deci este posibil ca pacatele sa ne fi fost iertate la Botez, iar pe Cruce sa ne fie luate asupra-I. Ar fi cumva un alt paradox temporal, dar sa nu uitam ca Dumnezeu este in atemporalitate, pentru El este mereu un astazi si un acum continuu, dinainte de veci, in Intrupare, in Botez, in viata traita pe pamant, pe Tabor, pe Cruce, in moarte, in Iad, in Inviere, in Inaltare, acum, la Judecata si in vecii vecilor.

Daca privim aceste acte ale Mantuitorului asa cum propui mi se pare
si mai grav pentru ca, daca la Botezul Sau Domnul Iisus Hristos ne-a
sters pacatele, ar inseamna ca la Cina cea de Taina ne-a facut partasi
Trupului Sau, si atunci la ce a mai fost necesara Jertfa?
Cred ca cel mai nimerit ar fi sa ascultam parerea unui teolog, desi eu
marturisesc ca nu am citit de o astfel de interpretare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu cred ca pacatele au fost iertate fara cruce, sau cel putin nu in mod desavarsit.. Iisus a murit jertfindu-se pe cruce ca si celor ce erau in locuinta mortilor sa le dea o sansa.. Iisus a murit si ca sa invinga moartea..

Da, ar fi mai nimerit sa ascultam un teolog, dar nu cu parerea lui, ci cu trimiteri la Sfintii Parinti. Pana una-alta, Sorin Dumitrescu este profesor la Teologie, discipol direct al Parintelui Galeriu.

La Cina cea de Taina Hristos i-a facut co-partasi cu Sine pe Apostoli, mai apoi fiind si noi invitati sa gustam din Painea Vietii la fiecare Liturghie, ca sa nu pierdem legatura cu Trupul Sau si ca sa fim iertati de pacate prin Sangele Sau.

Am mai scris mai sus ca Jertfa este asumarea directa si nemijlocita de catre Hristos a tuturor relelor din lume, prin traire si prin constientizare, pana la moartea fiecaruia dintre oameni. Toate ororile lumii, groaza, teroarea, frica, durerea psihica samd au fost, sunt si vor fi prezente in inima Lui in cele sase ore de agonie. Deci sa avem grija, ca Mantuitorul inca Se jertfeste pentru noi, pana la Judecata de Apoi, in fiecare moment in care comitem pacate. Nu suferinta Lui fizica ne-a impacat cu Dumnezeu-Tatal, ci iubirea, smerenia si ascultarea de care Fiul a dat dovada, indurand toate acestea pentru ca sa moara si sa omoare prin moartea-I tot raul, sa mearga pana la adanc pentru a-i salva pe cei de demult si mai apoi sa invie. Da, a facut toate acestea pe Cruce, insa de ce s-ar contrazice cu faptul ca iertarea pacatelor s-a facut mai inainte de Jertfa, adica sub apele Iordanului?

Unde mai plasam importanta Tainei Botezului nostru daca Taina Spovedaniei ne iarta pacatele? Iarasi, ce sens mai are Taina Spovedaniei daca Sangele Lui Hristos ne curata de pacate? Eu zic sa nu tratam aceste lucruri cu usurinta, pentru ca sunt foarte profunde si necesita multa lectura, meditatie, deranjul duhovnicilor, intrebari puse teologilor - daca-i prindem pe la radio sau la tv...

Nu inteleg care-i rostul iertarii unui lot/pachet/camion/container de pacate daca ele in loc sa scada s-au inmultit.

Hristos ne-a spus sa avem incredere numai in cei cu ROADE(Asa ii veti recunoaste!!!), nu cei care ne spun unele si altele, verzi si uscate( nu toti, doar unii)?
Unde sunt roadele acestui demers, a faptului ca pacatele lumii au fost ridicate, din moment ce noi mai avem un pic si detonam planeta asta de cite pacate avem! Unde-i indumnezeirea, desavirsirea?

Pe parintele Galeriu il apreciez in mod deosebit, insa nu am intalnit
la el o astfel de interpretare. Daca o gasesti, te rog sa-mi dai si mie
coordonatele. Dar daca este doar interpretarea lui Sorin Dumitrescu
atunci am mari semne de intrebare ca parintele Galeriu ar fi fost de
acord cu ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Botezul înseamnă iertarea păcatelor de până la botez. Iar Spovada înseamnă iertare păcatelor făcute după Botez.
Ce anume este neclar ?

Ce pacate a apucat sa faca un bebe pina la Botez?