Sunt foarte trista
 

Buna seara....Numnele meu este Simona-Marilena. De la un timp...obisnuiesc sa am diverse ganduri urate, ce ma chinuie si...nu stiu sunt foarte trista si sunt pe punctul de a cadea in pacat din cauza acestor ganduri. Sunt foarte foarte trista. Inainte ma bucuram de toata splendoarea naturii, insa de cateva zile sunt din ce in ce mai egosita. Nu ma mai impresioneaza nimic, si am inceput sa injur. Simt un gol, o tristete mare in suflet si chiar nu stiu de ce....

Esti rasfatata. Mai du-te si tu pe la biserica, spovedeste-te la duhovnic si iti trece.

Ce m-ai facut sa zambesc, Camina...si, nu din ignoranta, caci simt compasiune fata de o persoana trista, dar, in acelasi timp stiu ca si Camina are dreptate, stiu din experienta, nici nu ne dam seama din cata mandrie si rasfatare ajungem la polul opus satisfactiei.

Merg si la biserica foarte des. M-am si spovedit.

caminaris, de depresie ai auzit?????? se pare ca nu! sa te fereasca Dumnezeu sa suferi de asa ceva sau sa ai pe cineva drag care sufera de asa ceva! esti maestu in a da "sfaturi" fara sa stii exact despre ce e vorba. eu una n-am intalnit persoane rasfatate care sa se bucure de natura....genul ala de persoane se bucura de alte lucruri nu de lucrurile simple.
Simona, incearca sa socializezi cat mai mult, evita singuratatea, fa-te utila, ajuta-ti prietenii, parintii.... fa orice numai nu sta asa ca te afunzi si mai tare si va fi ft greu de iesit.

Simona, curaj! Oricine trece prin perioade din astea. Este o ispita, in general. Important este sa nu te lasi batuta.
In afara de rugaciune si spovedanie, ce face bine este si o ocupatie interesanta, sa vezi persoane dragi, sa citesti carti care iti plac, sa descoperi ceva nou care te intereseaza, sa inveti ceva nou.. ce ma ajuta pe mine ste si sa fac ordine, sa arunc lucruri care doar stau degeaba in casa, hartoage nefolositoare etc.. Asa parca se mai aeriseste si mintea.

Multumesc tuturor pentru sfaturi. Dumnezeu sa va dea sanatate si implinire sufleteasca.

Iesi in natura si observa cata viata si bucurie se gaseste in creatia lui Dumnezeu! Toate ne-au fost date spre mangaierea noastra, nu spre intristare.
Cu siguranta e un moment trecator! Esti tanara, frumoasa, credincioasa, asa ca poti gasi destule surse de inveselire si improspatare a ei!
Adolescentii au adesea asemenea stari de apatie,e normal la varsta voastra...

Iti recomand sa citesti "De veghe in lanul de secara" - J. D Sallinger, "Romanul adolescentului miop" - Mircea Eliade si poate si "Adolescetul" lui Dostoevski. Te vei descoperi in aceste carti, vei gasi aceleasi stari si intrebari care iti fura linistea si cu siguranta vei vedea altfel viata, cu mai multa incredere si determinare!

Domnul sa te ocroteasca!

Aici cred ca eu te pot contrazice cu mare tarie, desi nu te cunosc deloc. Nu te-ai dus la biserica si nu te-ai spovedit. Te rog sa gasesti logica din ce am spus eu.

Esti trista? Hmm :39:. Linisteste-te, iti va trece. :3: