ruprea tainei casatoriei
 

Buna,
Sunt elev in clasa a 9a si astazi la ora de romana am avut o discutie contradictorie cu profesoara mea de profil despre ruperea tainei casatoriei care consta in faptul ca:
cu ceva timp in urma(daca nu ma insel in Duminica cu Evanghelia despre Nunta din Cana Galeleii) preotul de la mine de la Biserica a zis ca singura "modalitate" de rupere a casatoriei este nefidelitatea. Am citit si pe site si pe alte siteuri si am primit referiri la pasaje din Biblie referitoare la pedepse dar nu e ceea ce cautam. Dupa mintea mea daca se rupe casatoria cred ca asta presupune, pe langa canoanele foarte drastice cum ar fi neimpartasirea timp de 15 ani, refacerea tainei casatoriei sau daca nu in intregime macar o slujba prin care sa se uneasca din nou cele doua persoane intr-un singur trup. Va rog sa ma lamuriti si in cazul in care citati din vreun Sfant Parinte sau Biblie sa imi spuneti de unde, va rog.

Multumesc mult

Bine ai venit pe forum.
Scripturistic singurul motiv pentru divort este adulterul, acest lucru este amintit chiar de catre Mantuitorul Iisus Hristos in predica de pe munte-Ev. Matei cap. 5. Biserica Orotdoxa Rusa din ratiuni practice recunoaste mai multe motive care sunt acceptate si de catre celelalte Biserici ortodoxe surori.

Dragă Lungu, partea cu refacerea tainei căsătoriei prin slujbă cade, sufletele soților s-au unit deja prin slujbă, crezi că unirea făcută de Hristos se degradează? Eventual asta în situația că te căsătorești cu unul, apoi cu altul și apoi revii la primul, atunci s-ar putea să fie nevoie de o slujbă (totuși așa ceva nu fac oamenii normali).

:6:

Si totusi daca aceasta "rupere" a casatoriei nu ar avea loc, ar fi foarte bine. Iertarea sotului infidel si asumarea crucii, nu Il va lasa indifirent pe Dumnezeu care va veni grabnic in sprijinul familiei.

Multă atenţie la aceste discuţii contradictorii cu profesorii. Mulţi oameni sunt pătimaşi în idei, iar profesorii sunt oameni. În mod deosebit este indicată prudenţa în astfel de discuţii contradictorii, atunci când nu e vorba de o discuţie între patru ochi, ci sunt prezenţi şi alţi elevi, iar profesorul ar putea simţi că i se subminează autoritatea.

Înţelegerea catolică asupra a ceea ce spune Domnul nostru referitor la cazul de desfrâu e următoarea: căsătoria este indisolubilă. Ceea ce este, uneori, legitim să se facă în caz de desfrâu este separarea, adică refuzul coabitării, ceea ce e altceva decât ruperea căsătoriei. Aşadar, nu divorţul în sine este interzis, dacă e înţeles ca ruperea coabitării şi nu ca ruperea căsătoriei, ci "recăsătoria" este interzisă şi, dacă ar fi făcută, e invalidă (adică nu are loc înaintea lui Dumnezeu) în caz că celălalt soţ trăieşte.
Spuneam că desfrâul (preacurvia) poate reprezenta un motiv valabil de separare a celor doi soţi uniţi prin căsătorie din motive psihologice. Mai exact, soţul înşelat poate dezvolta o reacţie de respingere independentă de voinţa lui.

Si totusi cum interpretati pasajele din NT in care se spune ca desfranarea este motiv valid de despartire?

Interpretati "despartirea" doar ca distanta fizica cand totusi e vorba in contextul respectiv de despartire ca si rupere a uniunii?

1. Nu e modalitate ci doar motiv valid. Singurul, conform NT.

2. Conform NT, cel/cea care se casatoreste cu o persoana care este parasita din acest motiv (a fost infidela), pacatuieste.
Teoretic acea persoana nu se poate recasatori cu binecuvantarea Bisericii.
Cel care n-a gresit dintre cei doi, se poate recasatori dar nu cu slujba cununiei ci doar un fel de binecuvantare.

3. Pasajele o sa le gasiti daca cititi din NT macar cele 4 Evanghelii si nu numai.

Uniunea nu poate fi ruptă, fiindcă ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate desface. Deci, nu există o "dizolvare a căsătoriei" din acelaşi motiv pentru care nu există un "dezbotez" ori o "dezcuminecare" sau o "deshirotonire". Aşa cum preotul redus la starea laicală continuă să fie "preot în veac", fiind privat, însă, spre binele sufletului lui, de exerciţiul obişnuit al preoţiei sale, tot aşa despărţirea pe motivul întemeiat al necurăţiei nu înseamnă ştergerea căsătoriei, ci abţinerea legitimă de la exerciţiul ei.

O clarificare asupra acestei chestiuni aici: http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?biblia=22

Este prea tarziu pentru o aprofundare si un reply detaliat dar stiam link -ul de pe site -ul respectiv, sunt putin dezamagit deoarece ma asteptam la o argumentatie ceva mai de calitate decat o interpretare zic eu, evident deformata a acelor pasaje din Scriptura.

Si inca o intrebare, daca Biserica i-a interzis, prin cateristire, sa mai slujeasca, si el ignora aceasta interdictie slujind in continuare, Tainele savarsite dupa caterisire sunt valide dpdv haric sau nu?

Daca nu, sub ce forma ar mai fi preotia sa inca valida?

Tainele săvârşite de un preot caterisit sunt valide. Aşa cum şi Tainele săvârşite de un preot ortodox sunt valide.
Dar validitatea nu trebuie confundată cu legitimitatea. Ceea ce un preot caterisit are pe Sf Disc şi în Sf Potir este Trupul şi Sângele lui Isus. Dar cel care se împărtăşeşte cu ele, bineştiind acest lucru şi nefiind in articulo mortis nu se împărtăşeşte spre mântuire, ci spre osândă. Valabil, cu atât mai mult, petru preotul respectiv, care nu a înţeles valoarea de ultim medicament a sancţiunii ecleziale care i-a cerut să nu mai slujească.