Sunt convins ca fiecare avem o anumita formul de rugaciune, fiecare dintre noi sta in legatura cu Dumnezeu fie citind rugaciunile, fie spunandu-le cu cuvintele iesite din inima.

Cum credeti ca ne rugam cel mai bine? Cu ambele forme de rugaciune? Cand cu una cand cu alta? Doar cu una dintre ele? Cum va rugati?

Eu ma rog cel mai des spunand Rugaciunea lui Iisus :

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa."

O spun pe drum, in metrou, la serviciu (cand munca nu este asa stresanta), acasa cand bucataresc, etc. Imi tine mintea neimprastiata si simt asa o pace si o liniste indiferent prin ce situatie trec.

In rest, spre rusinea mea, nu apuc sa citesc decat rugaciunile de dimineata...

Si seara nu apuci?

Sfintii parinti ne spun urmatoare treaba:"Cine se roaga doar atunci când se roaga,,acela nu se roaga!"

Asa este, dar in acelasi timp, e o prima etapa sa avem un timp de rugaciune, ca apoi sa fim tot timpul in rugaciune. Adica cel care nu reuseste sa stea o ora pe zi la rugaciune, cum va putea sa zica rugaciunea neincetat?! Va fi numai o iluzie. Spunea cineva ca o ora pe zi e un minim ca sa avem cu adevarat o viata in Hristos. Sfintii Parinti aveau vreo 7-10 ore de psalmodiere si rugaciune. In acest context ziceau ca : "Cine se roaga doar atunci când se roaga, acela nu se roaga!" Fiindca in afara de timpul de rugaciune de aproape o jumatate de zi, in timpul lucrului ei ziceau rugaciunea inimii, iar cand erau in contact cu ceilalti erau o adevarata manifestare a rugaciunii care lucra in ei.

Elena

Eu cred ca uneori te poti ruga o ora, alteori mai mult sau mai putin, alteori deloc. Depinde de timp, de stare, de alte lucruri. Insa rugaciunea lui Iisus este scurta si ea ne invata foarte multe. Sa ne aducem aminte cat mai des de Dumnezeu si asta e insasi o rugaciune, la care se adauga rugaciunea mintii, plus rugaciunile de dimineata si de seara.

7-10 ore de psalmodiere in conditiile in care aveau aceasta daruire pentur viata monahala. Noi trebuie sa ne potrivim toate dupa realitatile in care traim, dupa nevoie, etc. Important este aceasta intalnire deasa cu Dumnezeu in rugaciune, cat putem, nu cantitativ, cat calitativ!

foarte frumos subiect, RUGACIUNEA, eu fratilor recunosc ca nu stiu sa ma rog, citesc cat pot si cum pot dar de rugat nu stiu sa ma rog, inima mea ramane impietrita si nu vrea nicidecum sa vina in simtire, poate au fost momente in viata ( scurte si foarte foarte putine) cand am simtit ceva dar nici macar amintirea lor nu inmoaie inima e tare greu sa traiesti asa in nesimtire dar nadajduiesc ca prin dragostea voastra ma va milui MAICUTA DOMNULUI si pe mine

tare ma bucur sa citesc mesajele voastre, VA MULTUMESC

din carti, nu prea...

Draga Elena,


In mare, sunt de acord cu comentariul facut de Iosif. Nu crezi ca uneori subiectul cere sa ne raportam mai mult la noi, oamenii normali de azi, mirenii care va sa zica, si nu la Sf. Parinti de altadata?:dozingoff:

[Cred ca forumul asta sufera de o comunicare reala si transparenta... prea multe judecati, mai mult sau mai putin pripite.]

Desigur, este bine sa stim si idealul spre care sa tindem, dar nu cred ca este cazul de "facut norma" aici...???

Dumnezeu sa ne ajute, asa cum stie El mai bine !

Mirela

Jeny, draga,

Sa lasam simtirile deocamdata, va veni si vremea sa simtim rugaciunea. Acum doar o invatam!

Doamne ajuta!