Ortodoxia şi ecumenismul monoteist
 

CONVERGENŢE ÎNTRE CREŞTINISM ŞI ISLAM
http://www.megaupload.com/?d=ZOH08TW9

Se poate vedea în această emisiune a lui OT o abordare ecumenistă, "tolerantă", pe o cale care evită "dogmatismul", "separatismul", "ura" împotriva celor care gândesc altfel (de parcă ortodocşii nu ar avea, nu au şi nu ar putea să aibă vreo altă cale decât cea "plină de ură la adresa celor care gândesc altfel" !!!) a convergenţelor între creştinism şi islam. Bineînţeles încă dintru început O.T. nu poate să se abţină fără să declare război pe faţă "sutaniştilor formalişti şi materialişti" (neapărat aşa că altfel nu se poate !!) şi că el nu va avea linişte (de parcă ar fi vreun patriarh al Ortodoxiei) până când nu va aduce (el însuşi, O.T. !!) Ortodoxia pe calea cea dreaptă (nici mai mult, nici mai puţin) !!

Pentru o informare mai pertinentă puteţi citi şi un fragment din cartea părintelui Serafim Rose, "Ortodoxia şi Religia Viitorului", http://www.sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului3.htm. Nu trebuie uitat de asemenea că pentru islamici, Iisus Hristos este doar un profet al lui Allah, nicidecum Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, născut iar nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, Hristosul, Mântuitorul (aşa cum mărturisesc Sfânta Scriptură şi Crezul Bisericii !!).

"Întru'nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era." (Ioan 1:1)

"Aşadar acest unic şi singur Dumnezeu nu este fără de Cuvânt. Având Cuvânt, nu-L va avea pe cel neipostatic, căci nu a avut început al existenţei şi nici nu va înceta de a exista. N-a fost un timp când n-a fost Dumnezeu Cuvântul. Dumnezeu are pururea Cuvântul Său născut din El; nu este neipostatic cum este cuvântul nostru, care se răspândeşte în aer, ci este enipostatic, viu, desăvârşit. Nu se depărtează în afară de El, ci este pururea cu El. Căci unde va fi, dacă este în afară de El? Pentru că firea noastră este supusă morţii şi lesne stricăcioasă, pentru aceea şi cuvântul nostru este neipostatic. Dumnezeu, însă, pentru că există pururea şi pentru că este desăvârşit, va avea şi Cuvântul Lui desăvârşit, enipostatic, pururea existent, viu, şi are toate câte are cel care l-a născut. Cuvântul nostru, care iese din minte, nu este în totul acelaşi cu mintea, dar nici cu totul deosebit de ea; dar pentru că este din minte, este altul decât ea, şi pentru că aduce însăşi mintea la expresie, nu este cu totul deosebit de ea, ci este una cu ea în ce priveşte natura, dar deosebit de ea în ce priveşte subiectul. Tot astfel şi Cuvântul lui Dumnezeu, prin faptul că există prin el însuşi, se deosebeşte de acela de la care are existenţa; dar prin faptul că arată în El însuşi pe acelea care se văd la Dumnezeu, este identic cu El în ce priveşte natura. Căci după cum se vede desăvârşire în toate la Tatăl, tot astfel se vede şi la Cuvântul născut din El." (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - EIBMBOR, 2005, pag. 23-24)

Bineînţeles că nu se doreşte o discuţie "fanatică" pe această temă, nu de alta dar ca să nu dăm ocazie unora sau altora de a ne eticheta drept "fundamentalişti", "exclusivişti", "fanatici", "talibani", "extremişti", "rigizi", "integrişti", "plini de ură", "intoleranţi", "tradiţionalişti", "bigoţi", "habotnici", "orgolioşi", "plini de prejudecăţi", "nedeschişi", "neelastici", etc (lista de etichete jignitoare şi intolerante ale respectivului nou limbaj de lemn poate continua). Este suficientă o abordare Ortodoxă.

minunate cuvinte ale Sfantului Ioan Damaschin, inspirate de Duhul Sfant Dumnezeu.
"Minunat este Domnul intru sfintii Lui".

Hristos Iisus este Dumnezeu adevarat (atotputernic) si om adevarat.

Sfântul Ioan Damaschin (676-749)
 

Dumnezeu este şi Tatăl, cel care există veşnic, nenăscut, pentru că nu s-a născut din cineva, dar a născut pe Fiul cel de o veşnicie cu El. Dumnezeu este şi Fiul, care este totdeauna cu Tatăl şi este născut din El în afară de timp, veşnic, nestricăcios, impasibil, nedespărţit. Dumnezeu este şi Duhul cel Sfânt, putere sfinţitoare, enipostatică; purcede în chip nedespărţit din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.

Sursa: Cartea Întâi, CAPITOLUL XIII. Despre locul lui Dumnezeu şi că numai Dumnezeirea este necircumscrisă (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - Editura IBMBOR, 2005, pag. 48)