A inceput perioada Triodului!
 

Triodul - Cartea nestiuta si uitata

Triodul este cunoscut atat ca o carte de cult, cat si ca o perioada liturgica a anului bisericesc. Triodul ca si cartea de cult, cuprinde cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse in Octoih si Minei, formate din opt (noua) ode, in Triod sunt numai trei.

Perioada Triodului este structurata in 3 saptamani/ 4 duminici de pregatire pentru Postului Sfintelor Pasti (Duminica Vamesului si a Fariseului; Duminica Fiului Risipitor; Duminica Infricosatei Judecati - numita si Duminica lasatului sec de carne; Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numita si Duminica iertarii sau Duminica lasatului sec de branza) si 7 saptamani/ 6 duminici ale Postului Mare (Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfantului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca si Duminica Floriilor).

Cantarile Triodului au fost compuse, in cea mai mare parte, dupa disparitia catehumenatului. Accentul cantarilor se concentreaza deci nu asupra Botezului ci asupra Pocaintei. Necunoasterea Triodului ne lipseste de o adevarata intelegere a Postului. Pentru Parinti, ca si pentru autorii Triodului, consecinta esentiala a caderii lui Adam si a izgonirii sale din rai este moartea: stricaciunea si caracterul patimas legate de acum de natura umana. Frunzele de smochin cu care Adam incerca sa-si ascunda rusinea si "hainele de piele", pe care Dumnezeu i le-a dat prin milostivirea Sa, desemneaza grosimea trupului menit acum mortii:

"De vesmantul cel de Dumnezeu tesut m-am dezbracat eu, ticalosul, prin sfatul vrajmasului, neascultand porunca Ta cea dumnezeiasca, Doamne; si acum m-am imbracat cu frunze de smochin si cu haine de piele".

Postul Mare se deschide in Duminica Lasatului de branza cu imaginea lui Adam sezand in lacrimi in fata portilor raiului:

"Sezut-a odinioara Adam in preajma desfatarii si a plans, iar cu mainile batandu-si fata zicea: "Indurate miluieste-ma pe mine, cel cazut!". Imitandu-si protoparintele in strapungere si lacrimi inca de la inceputul Postului Mare, crestinul e chemat sa cunoasca intinarea pe care a adus-o chipul lui Dumnezeu asezat in el, prin noi calcari ale poruncilor.

Daca in trecut portile raiului au fost inchise din cauza neinfranarii, dar deschise prin Cruce si Inviere, ele se deschid pentru fiecare din cei ce intra pe calea caintei si a intoarcerii in rai cantand in toate duminicile Triodului:

"Usile pocaintei deschide-mi-le mie, Datatorule de viata, ca zoreste duhul meu la templul Tau cel sfant, purtand un templu al trupului cu totul spurcat, ci ca un Indurat curateste-1 cu mila milostivirii Tale!

De-a lungul intregului Post, opozitia smereniei vamesului cu mandria si lauda de sine a fariseului este accentuata in cantari, pe cand fatarnicia este denuntata. Dar atunci care este adevaratul Post ? Triodul raspunde: este, intai de toate, o curatie interioara:

"... Pentru aceasta sa postim, credinciosilor, de mancarurile cele ce strica si de patimile cele pierzatoare, ca sa culegem viata din dumnezeiasca cruce. Si impreuna cu talharul cel cu minte sa ne intoarcem la patria cea dintai..."

Este, de asemenea, o intoarcere la iubire, o lupta impotriva "vietii distruse", impotriva urii, nedreptatii, invidiei:

"Postindu-ne, fratilor, trupeste, sa ne postim si duhovniceste. Sa dezlegam toata legatura nedreptatii. Sa rupem incurcaturile tocmelilor celor silnice. Tot inscrisul nedrept sa-l spargem. Sa dam flamanzilor paine si pe saracii cei fara case sa-i aducem in casele noastre; ca sa luam de la Hristos Dumnezeu mare mila, veniti credinciosilor sa lucram la lumina lucrurile lui Dumnezeu; sa umblam cu chip smerit ca ziua. Toata scrisoarea nedreapta a celui de aproape sa o lepadam de la noi, nepunandu-i impiedicare spre sminteala. Sa lasam desfatarea trupeasca, sa crestem darurile sufletului, si sa dam celor lipsiti paine, si sa ne apropiem catre Hristos cu pocainta strigand: Dumnezeul nostru miluieste-ne pe noi".

Centrat pe cainta si pe efortul intoarcerii, Triodul insista indeosebi asupra descrierilor iadului si a suferintelor celor osanditi, pentru a indemna pe credincios la strapungerea inimii: "Plang si ma tanguiesc, cand imi vine in simtire focul cel vesnic, intunericul cel mai din afara si tartarul, viermele cel cumplit si scrasnirea dintilor cea neincetata si durerea ce va sa fie celor ce au gresit peste masura".

Amintirea pacatelor si frica la gandul Judecatii il fac de altfel sa implore cu atat mai fierbinte pe Hristos sa-l crute si sa-i dea harul caintei inainte de a fi prea tarziu: "Drepte Judecatorule, Mantuitorule, miluieste-ma si ma izbaveste de foc si de groaza ce am a petrece la judecata dupa dreptate; iarta-ma mai inainte de sfarsit prin virtuti si pocainta!".

Inainte ca "sarbatoarea vietii" sa se sfarseasca si usile camarii de nunta sa se inchida, crestinul trebuie sa se grabeasca pe singura cale cu putinta pentru intoarcerea in rai: asceza, insotita de cainta, de lacrimi si de faptele milosteniei.

Triodul - Cartea nestiuta si uitata! Daca stim ca exista, putem regasi prin el nu numai duhul Postului, ci si duhul Ortodoxiei insasi, duhul viziunii sale pascale asupra vietii, mortii si vesniciei.

nestiuta de crestinul din biserica, ce nu stie din ce carti se canta.
in aceeasi categorie intra si Penticostarul.

Triodul
 

Cam asa este, putini cunosc aceasta perioada, fiindca prea putin mai traim cu adevarat in Biserica, prea putin mai tinem randuileile.
Chiar in aceasta perioada ce ar trebui sa facem, pe langa cantarile/rugaciunile specifice?
In traditia populara exista obiceiuri legate de Triod?

In prima saptamana din Triod nu se posteste
 

"In prima saptamana din perioada Triodului nu se posteste. Aceasta randuiala este prevazuta in Biserica noastra ca o pregatire treptata pentru vremea Postului cel Mare. Asadar, miercuri si vineri din aceasta saptamana nu sunt zile de post si sunt insemnate in calendar cu harti. Saptamana a doua este una obisnuita, cu postire miercurea si vinerea, iar cea de-a treia saptamana a Triodului, care precede intrarea in perioada Postului Mare, este cunoscuta ca Saptamana branzei, atunci fiind dezlegare la lapte, branza, oua si peste in toate zilele, inclusiv miercurea si vinerea".


Sursa: episcopiaseverinului.ro

Si mie imi place sa traiesc perioada Triodului in fiecare an, incepand cu constientizarea acestui inceput, acestei transcendente. E o perioada cand incerc sa ma rog mai mult si mai fierbine, iar la noi la Biserica in Postul Mare ne intalnim duminica seara cu Parintele, care ne mai invata cate una, alta despre pacate, despre grija pentru cei morti si despre cate si mai cate. Incetul cu incetul in aceasta prima saptamana a Triodului incerc sa constientizez fiecare actiune, fiecare gand. Il pun la catastif sub "Bune" si "Rele", si incerc sa il indepartez cu rugaciune daca e la "Rele". Apoi re-invat Liturghia Sf. Vasile cel Mare, care vine acusi, in post. Sunt atat de frumoase cantarile acestei Sf. Liturghii, atat de elaborate. Mai mult, fiecare cuvant din stihirile acestei perioade, din Apostulul si pasajele Sf. Evanghelii sunt atat de bine alese.

E o perioada cand incerc sa reinvat umilinta. Ce pacat ca reusesc atat de putin, si ce pacat ca de fiecare data cand incepe Triodul imi dau seama cat m-am indepartat de trairea in Dumnezeu de la ultimul Post Mare!

Doamne ajuta sa pot trai cu adevarat intru Hristos in aceasta perioada sfanta, si sa ma lumineze Cel de Sus sa pastrez macar o farama din invatamintele Triodului si dupa ce va trece.

Perioada Triodului ne cheama, an de an, sa descoperim o alta latura a bucuriei. Desi este perioada marcata de pocainta si post, tot bucuria se are in vedere. Nu e o perioada in care ne propunem sa dobandim chipuri posomorate si posace, ci un chip, pe cat se poate, scaldat in lumina.

Daca lumea cu cele ale ei ne pune inainte "tristetea fericita", ce urmeaza pacatului, Triodul ne chema la dobandirea "fericitei tristeti", ce urmeaza parasirii pacatului.

Tâlcuiri la Filocalie 1, Avva Isaia - Cuvinte Ascetice.
 

Perioada în care intrăm, a Triodului, este prin excelenţă o perioadă de pocăinţă în care, fie se hotărăşte cineva să sară pentru a ajunge în cer, fie aşteaptă jos pe pământ.
Postul Mare are o astfel de dimensiune, încât cuprinde toate dorinţele şi toate putinţele omului de a se înălța.

Nu este cu putinţă ca această perioadă să treacă neobservată de către luptătorul duhovnicesc, deoarece exemplul viețuirii ascetice oferit de textele Marelui Post este atotcuprinzător.
Aşadar, pentru că centrul Triodului este pocăința, vom continua textul lui avva Isaia.

Spunea avva Isaia: acum mă văd pe mine ca pe un cal rătăcitor care nu are stăpân, şi cine-l află se aşează pe el și când îl lasă, altul îl prinde şi se aşează pe el. [8, 1]

Aceste cuvinte caracteristice ale avvei Isaia ne arată unde îl duce păcatul pe om. În timp ce a fost făcut atât de liber, păcatul l-a netrebnicit cu desăvârşire, l-a dezarticulat, l-a făcut neputincios, încât să nu aibă nici cea mai mică posibilitate de a se conduce pe el însuşi, i-a cotropit personalitatea.

Astfel, una gândeşte, alta vrea şi alta face, precum zice Apostolul Pavel (Rom. 15, 16).

De aceea, ne spune, aminteşte-ţi cel puţin de acest lucru:
"Aceasta o spun, că nu trebuie să rămână cineva fără grijă de sine până la ultima răsuflare".
Şi chiar dacă, precum crezi, ai ajuns la cele mai înalte măsuri ale dreptăţii şi sfinţeniei, şi dacă cu strădaniile tale imperceptibile vezi că poţi să zbori, nu fi fară grijă până la moarte.