Tu crezi ca Dumnezeu nu vede adancul inimii omului? Tu crezi ca nu cunoaste sufletul si parerea de rau?! A zis Hristos intr-adevar ca nu se iarta acest pacat insa aceste cuvinte le-a rostit pentru ca inima celui care huleste este impietrita si nu are nici urma de pocainta. Ori indreptarea nu are cum sa ramana neluata in seama de Dumnezeu, tocmai de aceea a lasat Sfanta Taina a Spovedaniei. Nu este pacat care sa covarseasca mila si iubirea lui Dumnezeu atunci cand exista cu adevarat cainta si dorinta de a nu-l repeta!

Singurul pacat "fara iertare" este sinuciderea, ca nu mai e cale de intors. Si nici ala mereu, cine stie, am citit ca se poate uneori ca pt rugaciuni staruitoare si cu lacrimi ale rudelor cel ce s-a sinucis sa poata fi salvat.

Iar restul pacatelor TOATE au iertare daca se dezleaga la spovedanie. Canonul insa va fi diferit, evident. Mai, exista iertare si pt uciderea de mama, ganditi-va... cum sa nu fie iertare pt o injuratura?...

Deznadajduirea e foarte periculoasa cateodata...

Eu va multumesc pentru ajutor si incurajari. Ma gandeam si eu ca in momentul asta o va incerca si mai puternic al rau prin deznadezde.

ok
 

eu cred ca Dumnezeu mai tare se supara,pe cine face rau aproapelui !
aia cred ca e cea mai mare injuratura la adresa lui D-zeu, pt ca El nu e mandru,si nu se poate supara pe niste vorbe aruncate la deznadejde(din pricina unor greutati !),daca omul apoi regreta acele vorbe !

chiar si Cristos s-a indoit de Tatal,pret de o secunda, insa apoi a revenit in credinta !
la fel, si cu atat mai mult,si noi oamenii suntem imperfecti si supusi caderilor !

Eu m-as pocai si maine dar nu stiu cum Asta nu este o secta pe langa Biserica noastra??? Cum ma pot pocai ca vreau sa stiu .....dar nu vreau sa devin sectar ....Cum se faceeee???

Pocăit, protestant, sectant, același lucru. Nu la asta se referă termenul în cazul ăsta, ci la o stare sufletească de mare regret pentru păcatele săvârșite.

Te pocăiești prin părerea de rău izvorâtă din inimă pentru tot ceea ce ai săvârșit rău și prin nevoința ta la smerenie și la rugăciuni fierbinți. Pocăința nu trebuie să lipsească din cadrul Sfintei Spovedanii.

Ai spus o vorba mare si ingerul tau a notat-o. Despre pocainta s-a scris mult. Ti-as propune sa incerci sa-L iubesti mult pe Dumnezeu. E o cale placuta. Nicio patima nu ti se pare mai importanta decat iubirea lui Dumnezeu, de aceea iti va fi usor sa te lupti rand pe rand cu patimile si cu pacatele mari si mici.

Exista Cineva de dragul Caruia faci si tu mici sacrificii pentru a-I fi pe plac Lui. Fara vorbe mari, in momentul cand ii vei fi pe plac lui Dumnezeu, inseamna ca ai pus inceput bun pocaintei. Sfantul Ioan Botezatorul a predicat pocainta, adica renuntarea la pacate si aplicarea in viata de zi cu zi a poruncilor lui Dumnezeu. Este o dovada de mare mandrie sa spuna unii despre ei insisi ca sunt pocaiti. Din start se vede ca e ceva putred acolo.

Am citit undeva ca, din smerenie, un sfant spunea despre el insusi : ,,Inca n-am pus inceput bun pocaintei mele.'' Adica el era sfant, facea minuni si se smerea, iar altii se bat cu pumnul in piept ca ei sunt pocaiti! Pocainta se face in interiorul Bisericii Ortodoxe, nu in afara ei!

Citeste, citeste si iar citeste carti duhovnicesti: Proloagele, Vietile Sfintilor, Mantuirea pacatosilor, Pelerinul rus, Noul Testament etc. Ti-am dat doar cateva titluri ale unor carti care te pot ajuta. Ia legatura cu un duhovnic bun si ... la treaba! Spovedanie (fapte, vorbe, ganduri), rugaciune, post, milostenie, iar Dumnezeu te va ajuta. Doamne ajuta!

http://www.gotquestions.org/Romana/b...hul-Sfant.html

Cititi si aici.
Sper din suflet sa o ajute ce scrie aici. Vreau sa zic ca si eu am aceeasi problema. Dar la mine e chestia ca daca imi zici " Sa nu ..." eu fac. Nu ca as avea eu vreodata ceva cu vreocineva in special cu divinitatea.

Adica na, sa musti mana care te hraneste. Dar chiar si asa am astfel de ganduri care ma omoara psihic. Si imediat ma duc la deznadejde.

Aveti grija de psihicul vostru.

Atat timp cat exista parere de rau pentru pacat si dorinta dupa Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a departat de acel om. Caci numai Duhul Sfant poate produce aceste stari; iar daca ele sunt inseamna ca Duhul Sfant e langa ea si nu a parasit-o.

A huli Duhul Sfant nu inseamna a injura cand esti in nestiinta. Hula impotriva Duhului Sfant este o atitudine continua de respingere a lui Dumnezeu. Duhul Sfant este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, singurul care poate sa ne conduca spre Dumnezeu si mantuirea Lui.

Duhul Sfant se ocupa de noi si ne arata calea catre Dumnezeu. Daca noi respingem sistematic indemnurile Lui catre pocainta si persistam in rau, vom ajunge ca intr-o zi sa-I spunem [prin atitudinile noastre] ca nu mai avem nevoie de El, ca indemnurile Lui nu sunt bune, ajungand astfel sa numim raul bine si binele rau. In acel moment, deoarece este respins sistematic, Duhul Sfant se indeparteaza de om, iar omul pierde sansa mantuirii si a iertarii; si asta deoarece Cel care il conduce catre iertare l-a parasit.

In concluzie, zi-i prietenei tale sa fie linistita, sa-si marturiseasca pacatul facut din nestiinta in necredinta si sa isi concentreze toata energia pe cautarea lui Hristos. Caci El o asteapta cu bratele deschise.

Da...cum spui tu oricum nu are sens ce spui...mare zeu al prostiei mai esti si tu:10: