Hula impotriva Duhului Sfant
 

Am o cunostiinta care spune ca si-a amintit de curand ca in adolescenta (ea avand acum 22 de ani ) a avut o perioada grea dpdv psihic si in timpul uneia dintre crizele de nervi de atunci a adus injuratura lui Dumnezeu.

Intre timp, crescand a uitat pacatul respectiv si s-a apropiat de Dumnezeu cu inima curata din cate vad insa a intrat in panica cand si-a amintit ce a facut si acum traieste cu impresia ca nici daca s-a calugari nu va scapa de facul iadului.

Eu nu stiu ce sa-i spun insa sper ca poate aveti voi cunostiintele necesare.

Stiu ca legea Dumnlui nu se comenteaza insa ma gandesc ca daca s-a pocait, tine toata viata posturile, iubeste si respecta pe Dumnul poate El va avea mila de ea intr-un final.

Mi-a spus ca nu vrea decat sa stie ce trebuie facut, orice, numai sa merite iertarea. Ea este de asemeni casatorita insa si-a pus si problema ca va trebui sa se calugareasca pentru a obtine iertarea.

Asa cum am spus, poate aveti voi intelepciunea necesara sa ma ajutati s-o linistesc pentru ca mi-a mai spus ceva care m-a speriat si anume ca nu vede nici un rost in a mai trai dca si asa va ajunge in iad indiferent ce va face.

Sa se duca la spovedanie. Pacatul regretat sincer, recunoscut si marturisit este iertat prin Taina spovedaniei.

Orice ganduri care sunt in contradictie cu acest adevar, sunt de la diavol. Doar acesta o indeamna sa se indoiasca de puterea Tainelor Bisericii, si de adevarul spuselor lui Cristos: "Cate pacate veti ierta, vor fi iertate".

Dar deznadejdea vine din spusele Mantuitorului ca hula impotriva Duhului Sfant este singurul pacat care nu se iarta in vecii vecilor. Sper sa ai dreptate totusi Erethron

Eu cred ca daca omul se pocaieste sincer in inima lui si nu mai repeta pacatul, totul este de iertat inaintea lui Dumnezeu,care iubeste oamenii dincolo de cat putem noi patrunde cu inchipuirea.
Dumnezeu vrea salvarea pacatosului,nu moartea sa!El stie ca intelegerea noastra este limitata,ca avem slabiciuni,caderi,insa locul in care cauta sa vada cum suntem este inima noastra,e tot ce conteaza!
Sa se linisteasca,sa mearga asa cum a sfatuit si Erethorn la duhovnic,sa se spovedeasca si sa urmeze canonul care il va primi.
Iar in privinta manastirii...acolo mergi daca ai o vocatie reala,nu oricine este croit pentru asa ceva,deci mare atentie ca din deznadejdea asta sa nu dea intr-o groapa si mai mare!

Se duce la spovedanie insa daca parintele ii va spune totusi ca nu este iertare pentru asa pacat ce ar trebui sa faca?

in cel mai rau caz poate sa nu ii dea dezlegare pana nu face un canon,,dar la uratoarea spovedanie i se va da dezlegarea si va primi si iertarea.asa ca sa nu-si faca griji ca nu i se va ierta pacatul,toate aceste ganduri vin numai de la diavol pt a arunca persoana rspectiva in deznadejde.

Nu exista asa ceva la Dumnezeu,intelege...iubirea si intelegerea Lui pentru noi muritorii astia slabi si pacatosi este infinita.Nu vrea moartea noastra si se bucura pentru fiecare suflet care se intoarce la El.
Gandeste-te cati sfinti care inainte de a se indrepta catre crestinism au fost vrajitori,hulitori de Dumnezeu,prigonitori de crestini,insa cand au realizat bezna in care traiau,s-au pocait si au fost primiti,prin viata lor cucernica ajungand sa se sfiinteasca.
Spune-i prietenei tale,ca in afara spovedaniei, sa se roage din toata inima pentru iertarea acelui pacat,sa alunge orice gand de la necuratul care vrea sa o arunce in bezna deznadejdii si Ii va simti iertarea si iubirea Lui cum se pogoara peste ea.

Sa se duca la spovedanie daca simte asa o povara si sa vorbeasca cu preotul..

Sa faca ceea ce a simtit ea(daca chiar asa de grav e) sa se calugareasca.. Usor de vorbit , foarte greu de facut..

Din cate stiu eu, hula impotriva Duhului Sfant este singurul pacat care nu se iarta. Exista un curent pe net in care lumea huleste tocmai ca sa arate ca nu se teme de zeul biblic pe care il crede inexistent.

Tu crezi ca Dumnezeu nu vede adancul inimii omului? Tu crezi ca nu cunoaste sufletul si parerea de rau?! A zis Hristos intr-adevar ca nu se iarta acest pacat insa aceste cuvinte le-a rostit pentru ca inima celui care huleste este impietrita si nu are nici urma de pocainta. Ori indreptarea nu are cum sa ramana neluata in seama de Dumnezeu, tocmai de aceea a lasat Sfanta Taina a Spovedaniei. Nu este pacat care sa covarseasca mila si iubirea lui Dumnezeu atunci cand exista cu adevarat cainta si dorinta de a nu-l repeta!

Singurul pacat "fara iertare" este sinuciderea, ca nu mai e cale de intors. Si nici ala mereu, cine stie, am citit ca se poate uneori ca pt rugaciuni staruitoare si cu lacrimi ale rudelor cel ce s-a sinucis sa poata fi salvat.

Iar restul pacatelor TOATE au iertare daca se dezleaga la spovedanie. Canonul insa va fi diferit, evident. Mai, exista iertare si pt uciderea de mama, ganditi-va... cum sa nu fie iertare pt o injuratura?...

Deznadajduirea e foarte periculoasa cateodata...

Eu va multumesc pentru ajutor si incurajari. Ma gandeam si eu ca in momentul asta o va incerca si mai puternic al rau prin deznadezde.

ok
 

eu cred ca Dumnezeu mai tare se supara,pe cine face rau aproapelui !
aia cred ca e cea mai mare injuratura la adresa lui D-zeu, pt ca El nu e mandru,si nu se poate supara pe niste vorbe aruncate la deznadejde(din pricina unor greutati !),daca omul apoi regreta acele vorbe !

chiar si Cristos s-a indoit de Tatal,pret de o secunda, insa apoi a revenit in credinta !
la fel, si cu atat mai mult,si noi oamenii suntem imperfecti si supusi caderilor !

Eu m-as pocai si maine dar nu stiu cum Asta nu este o secta pe langa Biserica noastra??? Cum ma pot pocai ca vreau sa stiu .....dar nu vreau sa devin sectar ....Cum se faceeee???

Pocăit, protestant, sectant, același lucru. Nu la asta se referă termenul în cazul ăsta, ci la o stare sufletească de mare regret pentru păcatele săvârșite.

Te pocăiești prin părerea de rău izvorâtă din inimă pentru tot ceea ce ai săvârșit rău și prin nevoința ta la smerenie și la rugăciuni fierbinți. Pocăința nu trebuie să lipsească din cadrul Sfintei Spovedanii.

Ai spus o vorba mare si ingerul tau a notat-o. Despre pocainta s-a scris mult. Ti-as propune sa incerci sa-L iubesti mult pe Dumnezeu. E o cale placuta. Nicio patima nu ti se pare mai importanta decat iubirea lui Dumnezeu, de aceea iti va fi usor sa te lupti rand pe rand cu patimile si cu pacatele mari si mici.

Exista Cineva de dragul Caruia faci si tu mici sacrificii pentru a-I fi pe plac Lui. Fara vorbe mari, in momentul cand ii vei fi pe plac lui Dumnezeu, inseamna ca ai pus inceput bun pocaintei. Sfantul Ioan Botezatorul a predicat pocainta, adica renuntarea la pacate si aplicarea in viata de zi cu zi a poruncilor lui Dumnezeu. Este o dovada de mare mandrie sa spuna unii despre ei insisi ca sunt pocaiti. Din start se vede ca e ceva putred acolo.

Am citit undeva ca, din smerenie, un sfant spunea despre el insusi : ,,Inca n-am pus inceput bun pocaintei mele.'' Adica el era sfant, facea minuni si se smerea, iar altii se bat cu pumnul in piept ca ei sunt pocaiti! Pocainta se face in interiorul Bisericii Ortodoxe, nu in afara ei!

Citeste, citeste si iar citeste carti duhovnicesti: Proloagele, Vietile Sfintilor, Mantuirea pacatosilor, Pelerinul rus, Noul Testament etc. Ti-am dat doar cateva titluri ale unor carti care te pot ajuta. Ia legatura cu un duhovnic bun si ... la treaba! Spovedanie (fapte, vorbe, ganduri), rugaciune, post, milostenie, iar Dumnezeu te va ajuta. Doamne ajuta!

http://www.gotquestions.org/Romana/b...hul-Sfant.html

Cititi si aici.
Sper din suflet sa o ajute ce scrie aici. Vreau sa zic ca si eu am aceeasi problema. Dar la mine e chestia ca daca imi zici " Sa nu ..." eu fac. Nu ca as avea eu vreodata ceva cu vreocineva in special cu divinitatea.

Adica na, sa musti mana care te hraneste. Dar chiar si asa am astfel de ganduri care ma omoara psihic. Si imediat ma duc la deznadejde.

Aveti grija de psihicul vostru.

Atat timp cat exista parere de rau pentru pacat si dorinta dupa Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a departat de acel om. Caci numai Duhul Sfant poate produce aceste stari; iar daca ele sunt inseamna ca Duhul Sfant e langa ea si nu a parasit-o.

A huli Duhul Sfant nu inseamna a injura cand esti in nestiinta. Hula impotriva Duhului Sfant este o atitudine continua de respingere a lui Dumnezeu. Duhul Sfant este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, singurul care poate sa ne conduca spre Dumnezeu si mantuirea Lui.

Duhul Sfant se ocupa de noi si ne arata calea catre Dumnezeu. Daca noi respingem sistematic indemnurile Lui catre pocainta si persistam in rau, vom ajunge ca intr-o zi sa-I spunem [prin atitudinile noastre] ca nu mai avem nevoie de El, ca indemnurile Lui nu sunt bune, ajungand astfel sa numim raul bine si binele rau. In acel moment, deoarece este respins sistematic, Duhul Sfant se indeparteaza de om, iar omul pierde sansa mantuirii si a iertarii; si asta deoarece Cel care il conduce catre iertare l-a parasit.

In concluzie, zi-i prietenei tale sa fie linistita, sa-si marturiseasca pacatul facut din nestiinta in necredinta si sa isi concentreze toata energia pe cautarea lui Hristos. Caci El o asteapta cu bratele deschise.

Da...cum spui tu oricum nu are sens ce spui...mare zeu al prostiei mai esti si tu:10:

Vine si vremea sa se teama, putinica rabdare...

În primul rând nu cred că a păcătuit împotriva Duhului Sfânt.

În al doilea rând, Dumnezeu iartă totul, vrea ca toată lumea să se mântuiască, e destul să spună păcatul la spovedanie, dar s-ar putea şi aşa s-o fi iertat. Dacă toţi creştinii ar intra în panică pentru păcatele înfăptuite, atunci toţi creştinii buni ar fi în spital. Până să-şi amintească greşeala, Dumnezeu se pare că era aproape de ea, ceea ce înseamnă că păcatul nu mai valora mult sau deloc, fusese acoperit de faptele ei bune.

______________________________________________


Şi în al treilea rând, se pare că suferă de o boală a conştiinţei. Voi începe prin a defini conştiinţa:

Constiinta morala este glasul lui Dumnezeu in sufletul credinciosului, glas care-l indeamna la implinirea legii morale. Glasul acesta il poate cunoaste fiecare, caci dupa credinta noastra constiinta s-a nascut deodata cu omul. Ea este de obarsie dumnezeiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Cand Dumnezeu 1-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei” 622 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Expunere la Psalmul 147, 3, Migne, P. G., vol. LV, col. 482).

Boala de care suferă ea este scrupulul, ceea ce înseamnă că:
- isi supune viata launtrica la un examen mai mult decat riguros din punct de vedere moral
- isi restrange libertatea si vede peste tot obligatii, crezandu-se intotdeauna pe punctul de a pacatui.
- frica de pacat este o obsesie de fiecare clipa care are puteri hipnotice si iubirea indeplineste doar un rol secundar in viata crestinului.
- risc mare ca dupa o astfel de atitudine sa se ascunda o "constiinta fariseica"
Scrupulosii se impart in doua feluri:
a. scrupulosii intelectuali - au boala cronica a indoielii, caracterizata printr-o neliniste permanenta. Pusul intrebarilor mereu face casa buna cu apasarea epigastrica, rulburarile vaso-motrice si groaza. :-)
b. scrupulosii senzitivi - fiinte impresionabile, cu imaginatie vie si nervii obositi. Indoiala lor nu este rezultatul unor rationamente ci se datoreaza unor impresii senzivite, estetice.



Fă-o să-şi dea seama că aceasta e o boală duhovnicească, adică nu-i plăcută lui Dumnezeu, aşa că să nu mai facă un caz din acel păcat. Dumnezeu s-o ajute!

De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. (Mat.12:31)

Cred ca au citit biblia cand au decis asta. De ce sunt asa siguri pe ei? Sint multi?