Ingerii, oamenii si raul
 

Potrivit Sfintei Scripturi si Traditiei Bisericii, Dumnezeu nu a creat raul. Cu toate ca el nu are un dat ontologic, o fiinta proprie, prin actul creator, el exista ca virtualitate, chiar in libertatea pe care Dumnezeu a conferit-o fapturilor rationale (ingeri, oameni).

Virtualitatea a devenit insa realitate prin pacat, raul patrunzand in lumea ingereasca iar mai apoi in om.

Ideea pe care as dori sa o dezvoltam in acest topic priveste consecintele pacatului asupra firii ingeresti, respectiv omenesti.

De ce pacatul nu a afectat intreaga fire ingereasca dupa cum s-a intamplat in cazul omului? Putem spune ca nu exista o unitate de natura in cazul ingerilor?

Nu era vb pe undeva de un pom din care daca mancai cica ai fi deosebit binele de rau? Pai de unde rau, ca pacate pana atunci nu fusesera si numai D-zeu se ocupase de creatie?!

In secunda in care omul manca de acolo de unde nu avea voie, incalca singura porunca a lui Dumnezeu, deci pacatuia si constientiza simultan pacatul savarsit.

Ceea ce n-ar fi putut face inainte (ma refer la constientizare) pentru ca, nu-i asa, nu avea cum sa stie ca e rau sa manance din pom. Cei doi pur si simplu nu stiau ce e bine si ce e rau. Chiar daca exista amenintarea cu moartea, acest lucru nu putea fi catalogat drept rau de cei doi. Cum pot unii sa numeasca asa ceva inteligent design zau ca nu inteleg. Faci o creatura insuficient de desteapta sa realizeze ce e bine si ce e rau si ii pui sa aleaga intre doua variante, dupa care o pedepsesti pentru ca a ales varianta gresita. Numai D-zeu putea sa faca asa ceva!

Este o interpretare eronata. In primul rand caderea omului in pacat este o dovada a libertatii. In teologia rasariteana se evita termenul de pedeapsa. Ce s-a petrecut cu omul in urma pacatului este o consecinta a pacatului. Am mai folosit acest exemplu: eu sunt liber sa privesc lumina sau sa o refuz, daca inchid ochii si refuz lumina ma impartasesc de intuneric dar nu spun ca lumina este cauza intunericului.

Nu cred ca asta a vrut sa spuna ai2.
A spus ca era clar de la inceput ca in momentul in care creezi o fiinta careia ii dai sa aleaga intre bine si rau, intre a pacatui sau nu, fara sa ii explici ceea ce inseamna binele si raul si pacatul, nu poti sa ai pretentia sa aleaga mereu binele.

Pai daca i-a dat o porunca era suficient. Prin porunca sau legea data primilor oameni Dumnezeu si-a descoperit voia Sa. Sfantul Marcu Ascetul spune ca Dumneze este "ascuns" in poruncile Sale.

Tie, daca iti spun acum sa stai ghemuit o ora sub birou, vei sta?

Ascultarea fata de Dumnezeu este o virtute care nu este sinonima cu umilinta.

Nu aveam de gind sa te simti umilit.
Vroiam doar sa dau un exemplu banal de porunca pe care, daca nu ti se explica dinainte de ce e bine pentru tine sa o indeplinesti (de exemplu, puteam sa te avertizez ca in urmatoarea ora e foarte probabil sa vina un cutremur), nu o vei indeplini. Si nu are cum sa te invinovateasca nimeni, nici macar tu, ca nu ai facut-o.