De ce să fim ANTI-DEMOCRAŢIE ?
 

Postare ștearsă. Iertați-mă. Am devenit apolitic. Ca și Biserica, Hristos, Sfinții.

De ce ai elimina bancile centrale? Sunt foarte utile, sa stii, si de obicei ele sunt cele care tin economiile stabile. Ba chiar sunt cele care tin bancile private in frau.


Si in Statele Unite, in alegerile din 2012, de exemplu, 47% din americani au ramas nemultumiti de noul presedinte, Barack Obama, care a avut sustinerea a 51% din alegatori.

Egalitatea perfecta ce presupune? Fiecare cu tara lui? Ii dai fiecarui om 10 m^2 sa fie liber sa faca ce vrea in mini-tara lui?

Egalitatea nu presupune ca toata lumea sa fie la fel, ci presupune ca toata lumea sa aiba oportunitati egale.

Si Barabas dorea sa schimbe aranjamentul exterior, cand de fapt a fost chemat sa se schimbe pe sine.

Pentru ca nu credea in Puterea Lui Dumnezeu.

Pentru ca ochii lui erau inchisi.

Este adevarat ca acest sistem al democratiei prezinta si unele dezavantaje, insa trebuie sa recunoastem ca , cel putin in privinta nivelului de trai si al dezvoltarii economice, sistemul democratic a dat rezultate destul de bune, in tari precum Polonia, Australia, Suedia, Elvetia, etc.

Iar incurci tara cu chestii ce se intampla in alte parti la case mai mari.
Lasa propaganda republicano-libertardista, ca ei au sistemul lor chizelat de atata timp pe stilul american, si vezi ce putem face care sa mearga in stilul nostru democratic autohton.

Nu fac nici o propaganda republicano-libertardista, ci constat ca in alte state, cu un sistem politic democratic, dezvoltarea economica si nivelul de trai sunt mult mai bune.

POate cel mai semnificativ caz este cel al Poloniei, in comparatie cu Romania. Amandoua foste state socialiste, si in plus in 1989 situatia economica a Poloniei era mult mai dificila decat cea a Romaniei.
Ceea ce a facut diferenta a fost faptul ca in momentul negocierilor de aderare la UE , conducatorii Poloniei nu au acceptat ca industria si agricultura poloneza sa fie distruse sau sectoare strategice din economie (infrastructura energetica) sa fie instrainate, spre deosebire de conducatorii romani, care au acceptat acest lucru.

Tarilor post-comuniste le este greu sa-si promoveze industria exact dupa ce au iesit de sub un astfel de regim. Lipsa de motivatie si concurenta a insemnat ca fabricile si uzinele romanesti nu erau eficiente si motivate pentru a concura cu cele vestice, mult mai eficiente.

Asa ca au fost mai multe variante: sa le facem eficiente (ca polonezii), sau sa le vanda baietii destepti la fiare vechi. Ghici ce cale au ales conducatorii nostri de atunci.

In 1989 mare parte din fabricile si uzinele romanesti erau foarte eficiente, unele produse ale industriei romanesti de atunci concurând cu succes produse vest-europene. Sa amintim de utilajele de foraj petrolier, de unele masini-unelte, de vagoanele produse la Arad care au fost exportate inclusiv in SUA, de locomotivele diesel si electrice produse de Electroputere Craiova, exportate in numeroase tari, de autoturismele ARO, de tractoarele produse la Brasov (exportate si in Italia, Franta, etc).
De exemplul in judetul Vaslui rulmentii barladeni au fost exportati in numeroase tari, mobila produse la Vaslui a ajuns si in Suedia, RFG sau URSS, sau firele sintetice la fel au fost masiv exportate.

Din pacate ceea ce s-a gresit fundamental in 1990 a fost faptul ca aceste fabrici nu au fost rapid privatizate cu firme de renume si puternice, deoarece in 1990 fabricile nu aveau datorii la bugetul de stat sau al asigurarilor sociale sau catre furnizori, piata de desfacere exista si aveau personal bine pregatit si calificat.
Aici a gresit din pacate si Ion Iliescu- iar in urma ezitarilor acestuia si a totalei incapacitati in domeniul economic a lui Petre Roman, fabricile au fost capusate si secatuite de resurse financiare de multe ori chiar de directorii si conducerea lor.

Fabricile si uzinele trebuiau rapid privatizate cu firme puternice si serioase, iar infrastructura energetica si de transport si telecomunicatii trebuiau pastrate in proprietatea statului, si in agricultura trebuiau pastrate cooperativele agricole, la fel si cooperatia de consum si mestesugareasca.

Eficienta nu in sensul de calitate, ci si de cantitate. Nefiind alta motivatie decat frica, romanul nu muncea la capacitate maxima, iar directorii nu ii motivau deoarece nu exista concurenta. Muncitorul roman nu muncea eficient, dar calitativ putea sa faca lucrul bine si lucrand ineficient.

Aici dati-mi voie sa va contrazic! Dupa 1964- când practic a incetat represiunea politica in Romania- motivatia nu mai era frica, ci castigul salarial si pasiunea pentru meseria respectiva.
De exemplul, la Sectia de Utilaj Complex Husi, care realiza echipament de foraj petrolier pentru China, salariul unui muncitor (e adevarat- lucrând si sambata si uneori duminica) ajungea si la 4000 lei/luna, in conditiile in care o masa la restaurant pe atunci nu depasea- si asta incarcat- 100 de lei.