Mama
 

Am găsit câteva versuri scrise de Valeriu Anania, la moartea mamei sale (timp în care el se afla în detenţie la Aiud)

Pietà

"Toate mamele mor,
dar a mea
nu se poate să intre’n pământ.
Stingeti făcliile,
luati-i banul din palmă.
Sufletul ei arde
prin toate vămile unei vieţi."
....
"Vedeti ce mică s-a făcut?
Tronul a devenit de prisos.
S’a strâns pe bucuriile ei
ca o păpusă
pe o inimă de copil."
....
"Lăsati-mă s’o iau în braţe,
s-o strâng la piept
şi aşa
ca pe o jucărie cerească
să i-o duc tatălui meu."

O, Doamne, m-ai facut sa plang !

Minunate versuri! Spunea IPS Bartolomeu ca de la mama sa a invatat ca decat sa mananci paine cu unt si sa privesti in pamant, mai bine mananci paine cu sare si privesti la soare.

Ce frumos!!!!

Minunate versuri. Mi-au dat lacrimile.

Foarte frumos spus!

Versuri emotionante...

Valeriu Anania a fost un scriitor remarcabil. Am citit ceva de el, pe vremea când mă pasiona literatura fantastică. Nu mai ţin minte titlul, dar am păstrat impresia că este apropiat de Vasile Voiculescu.