Iertarea!
 

Iarta! Tu inima iarta!
Tacerea te roaga si gandul te cearta!
Iarta! Tu inima iarta!
In dragoste trebuie sa ierti!
Iarta! Tu inima iarta!
In numele dragostei fii inteleapta!
.........................................

Aici sint citeva topicuri pentru Iertare:


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=4682&page=9

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6204

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2682

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2479

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2415

si ar mai fii si altele, te poti alatura cu acest topic al tau, oricaruia din cele deja existente!

Sa nu mi-o iei in nume de rau!

Iertarea e secretul mantuirii.

sa iert ca sotul meu m-a inselat,si are un copil cu alta femeie,pot sa iert dar sa iert ca ma injoseste si ma jigneste zilnic,incerc sa iert dar nu stiu cat ....cat????

Vad ca in sufletul tau este o mare durere la ora asta.
Vezi tu iertarea se refera la mantuirea sufletului tau.
Cind vei reusi sa treci peste toate astea, inseamna ca ai iertat.
E greu prin ce treci tu.
Dar eu ma intreb acuma, oare acel om mai este sotul tau sau nu?
Stii casatoria se bazeaza pe iubire, daca aceasta iubire a disparut, casatoria pentru adulter se anuleaza, deci practic el te-a lasat.
Pentru oricit ar fii de dureros pentru tine, acum este randul tau sa lasi de la tine acest semtiment dureros si greoi, sa stergi cumva din mintea ta ceea ce face el. :12:
Imi pare asa de rau sa aud astfel de lucruri!
Roaga-te Domnului sa te ajute sa treci peste asta, ca Domnul stie cit ne este de greu sa suportam asa ceva.
Doar Dumnezeu si Maica Sfanta ne poate da taria si puterea necesara a vindecarii sufletesti indiferent de durerea pe care o avem.
Doamne ajuta!

Durerea ce iti cuprinde sufletul este mare.In viata omul negresit trece prin multe incercari.Asa cum noi cu un anumit material,il prelucram pana iese ce dorim si suntem multumiti,asa si Dumnezeu ne incearca pe noi si atunci noi mai tare trebuie sa ne intarim si nu sa incercam sa iertam ci chiar sa iertam,el nu te injoseste pe tine ci pe el insusi ,prin purtarile sale.Copilul nu are nici o vina,e un suflet nevinovat,sa ne rugam pentru el la bunul Dumnezeu,ca in viata sa apuce pe cai drepte,cat despre tatal,asa cum toti suntem pacatosi si avem nadejde la Dumnezeu,asa si el trebuie sa aiba,cu atata mai mult cu cat faptele sale nasc suferinta in inimile celor dragi.Asadar sa ne rugam pentru liniste si pace sufleteasca pentru toti aflati in suferinta trupeasca si sufleteasca.Doamne ajuta!

E intr-adevar grea situatia prin care treceti! Foarte grea si-i mare incercare! Barbatul necredincios se va mantui prin femeia lui credincioasa... Si totusi... iertarea este solutia. Taceti, nu reprosati... Rugati-va si iertati de 70 de ori cate 7!!!... Pentru Hristos!

Doamne ajuta!

Si totusi, iertarea (in astfel de cazuri) e un lucru foarte greu!
asa cum zicea si Nina, casatoria s-a desfacut prin adulter, deci daca nu poti trai linistita cu el, nu e un pacat sa te gandesti la divort!
in teorie, e foarte simplu sa zici "iarta!", dar in practica lucrul e foarte greu, iar daca cineva nu are totusi liniste, macar din cand in cand, cum ar putea sa se linisteasca in sufletul lui, sa iti castige din respectul de sine pierdut, sa se roage, sa se adune cat de cat,cum ar putea sa ierte? cum ar putea sa ierte un om care este terorizat zi de zi? e usor de spus, dar greu de facut. intr-adevar, sunt multi sfinti care au acceptat umilirile cu bucurie, traind in permanent cu inima langa Mantuitorul. dar e cale lunga pana acolo.
e important sa nu te deznadajduiesti. roaga te cu credinta, si cu toata inima. si daca viata cu el ti se pare un calvar, poti divorta linistita. ai DREPTUL asta, dupa cate a facut!!

[quote=patinina34;136732]
Vezi tu iertarea se refera la mantuirea sufletului tau.
Cind vei reusi sa treci peste toate astea, inseamna ca ai iertat.
quote]

Mi-a placut foarte tare ce ai scris, Nina!:53:

Va multumesc din suflet la toti pt cuvintele voastre,pt incurajari.Sa divortez?Am doua fete,mi-e frica sa iau viata in piept,dar daca asa e dat de la DUMNEZEU,o sa ma descurc.Am plans si am suferit in tacere,nu m-am dus sa vb sau sa ma cert cu acea femeie,nu ma pot compara cu ea.Mi-am dus crucea casniciei in curatie trupeasca si nu-mi pare rau.Mi-e f greu,am crezut ca o sa uit,dar sotul meu vb mereu de acel copil pe care il are cu acea femeie,e baiat .Nu am nimic cu copilul,si daca stiu ca asta mi-ar aduce linistea in casa,l-as lua sa il cresc,i-am spus si sotului asta,dar cred ca lui ii e gandul si la mama lui....Nu mi-a ramas decat sa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma lumineze si sa pot continua viata,sa lupt pe fetele mele ,care imi dau curaj si forta sa suport situatia.DOAMNE AJUTA si sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea sa treaca prin ce trec eu acum.