Ce milostenii mai faceti?
 

Sunt departe de a fi bogat ,ba dimpotriva, dar am ceva banuti de prisos si as vrea sa fac si eu oleaca de milostenie.
Pe strada mai dau maruntis, dar as vreau sa stiu cui mai daruieste lumea, unde sunt nevoile adevarate.

Apropo, mie mi se pare ca toata lumea 'are' , oricat de sarman.
(Cel putin cand e vorba de strictul necesar, hrana si haine , e plin de supermarketuri si malluri)

E frumos gandul tau fiindca te gandesti sa nu te pagubeasca "€prisosul"€, fiindca daca l-ai folosi pentru tine, ti-ar dauna deoarece nevoile ti-s asigurate.

Totusi, abia dupa ce am citit mesajul tau si , deoarece ai spus ”prisos”, comparandu-l cu pilda vaduvei sarace (Mt12,44)am realizat(abia acum, repet), dupa cum spui si tu, ca adevarata milostenie s-ar cuveni facuta din "€propriul sange"€, nu din ceea ce-mi depaseste nevoile; sa iau de la mine ca sa dau cuiva, sa rup din mine, nu din prea-plinul meu, fiindca Iisus si-a dat sangele Lui pentru viata mea vesnica.

Odata, mai demult, fiind spre seara intr-o curte a unei institutii de langa penitenciar(!), s-a apropiat un om in varsta nacajit ce parea de la tara si mi-a cerut o suma(cam cat ar costa vreo doua paini) cat sa se intoarca acasa cu trenul; vazandu-i nevoia i-am dat de vreo trei ori mai mult(aveam de unde) si de-ndata i-a aparut zambetul pe fata si mi-a multumit grabindu-se sa plece bucuros. E dureros pentru cineva sa ceara. De aceea trebuie sa spun ca alta data o femeie mi-a cerut, in fata unei farmacii in se pregatea sa intre, cam cat de-o paine, iar eu, desi aveam, nu i-am dat mai mult de jumate, iar ea a refuzat, dovedindu-mi durerea la care s-a expus si pe care v-am relatat-o fiindca n-o uit, chiar daca am spovedit-o.