In legatura cu insusirea personala a mantuirii, inca din primele secole ale crestinismului au aparut doua tendinte: pelagianismul si augustinismul.
Prima, punea mai mult pret pe faptele credinciosului decat pe credinta sa, in insusirea mantuirii, considerand chiar ca omul face inceputul mantuirii lui subiective. Pe aceasta cale erau subestimate credinta si lucrarea lui Dumnezeu.
Cea de a doua tendinta, considera ca credinta este atat de importanta pentru man*tuirea subiectiva a credinciosului, incat faptele nu mai conteaza. In consecinta faptele si lucrarea omului erau excluse in cadrul subiectiv al mantuirii.
Exista oare vreo compatibiliate intre acestea?

Raportul dintre fapte si credinta, in insusirea personala a mantuirii, este abordat de catre Sfantul Apostol Iacov, in Epistola Soborniceasca, cu mult inainte de cristalizarea celor doua tendinte amintite de georgeval(sec. IV-V). Sfantul Apostol Iacov subliniaza nu atat compatibilitatea dintre acestea cat faptul ca sunt inseparabile, implicandu-se reciproc.

"Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.

Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.

Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.

Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?

Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?

Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?

Si s-a implinit Scriptura care zice: "Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate" si "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".

Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.

La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?

Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este."

Iacov 17, 26

si atunci cum se esplica minunata indreptare a tilharului de pe Cruce?
nu este mai minunata credinta? sau as spune ca nu are cum o fapta a se produce daca nu este precedata de credinta.

Marius22, este atat de frumoasa invatatura pe care ai postat-o dar, din pacate, atat de departe de noi !!! Iata un exemplu: Acum cateva zile, a aparut aici, PE ACEST FORUM, un topic intitulat "ajutor pentru marius". O situatie disperata. Ei bine, aproape nimeni nu s-a inghesuit sa intervina, macar cu o vorba de mangaiere, desi se cerea un ajutor material concret. Si o vorba buna poate ca ar fi contat dar, nimic, desi au fost o multime de vizionari. Topicul a trecut rapid pe pagina a doua, adica in uitare. In schimb sunt o multime de topicuri cu teme sexuale, care suscita atentia, aprind imaginatia, zile si saptamani in sir generand dezbateri aprige, cu o larga participare. Asadar, iata, draga Marius22, cine suntem de fapt. Nu e vorba de tine, personal. Si eu sunt unul dintre cei care au citit mesajul acela si au trecut mai departe, poate oftand, dar fara folos pentru cel aflat in necaz. Asta e situatia. Mai avem mult de lucru pana vom si intelege ceea ce sustinem, cu atata ardoare, in discursuri. Inca suntem inglodati in lume, desi avem aspiratii inalte. Pentru noi, cei care DOAR DELARAM dar NU SI FACEM, fiind ca nu ne putem desprinde de lanturile lumii, Adevarul este ca luceafarul lui Eminescu: "Luceste cu-n amor nespus, Durerea sa-mi alunge, Dar se inalta tot mai sus, Ca sa nu-l pot ajunge". Totusi, inca mai avem sanse.

concluzia: nu exista credinta.

Talharul rastignit la dreapta Mantuitorului, stiind ca Hristos n-a facut niciun rau si simtind in El puterea si iubirea dumnezeiasca, il mustra pe talharul necredincios, zicand: "Noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre. Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta".

Indreptarea talharului are, desigur, la baza credinta. Insa, nu o credinta moarta, fara fapte. O singura fapta - marturisirea credintei in Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, venit sa intemeieze Imparatia vesnica - a facut ca toate pacatele talharului sa fie sterse.

nu a stiut, ci a simtit si a crezut. atat.nu exista credinta moarta si vie. doar credinta.

In exemplul talharului intalnesc deodata si credinta si fapta cea buna sau iubirea. Credinta talharului nu este o credinta teoretica, ci o credinta practica. Marturisirea credintei s-a manifestat, in mod practic, prin suportarea suferintei fara cartire- o expresie a credintei prin iubire.