Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Despre sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14834)

mihailt 13.04.2012 18:41:52

Despre sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului
 
Vad ca mai nou unii zic ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea ei de mama,ca si-a vazut "fiul rastignit de oamenii rai" ca mai e un pic si se zice ca ce rau se tanguia Maica Domnului etc.
Da Sfantul Grigorie Palama,negand aceste idei cu finete vine si zice ca Maica Domnului statea si astepta la mormantul lui Dumnezeu Iisus Hristos dupa ce Dumnezeu Iisus Hristos fusese rastignit.
De ce astepta?
Pentru ca stia ca Dumnezeu Iisus Hristos o sa invie,avea aceasta nadejde.
Si mi se pare ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea sa de mama fata de poporul iudeu,ca poporul iudeu ar fi trebuit sa fie primul impreuna cu galileni,de erau evrei,sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Dar ei (multi din iudei) fiind inselati de draci au respins invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si au dat la rastignire pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Maica Domnului probabil se astepta ca poporul iudeu sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos si a fost foarte intristata de comportarea lor.Si aci zice de sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului.
Si aceasta se extinde cred si la noi la crestini ortodocsi care suntem botezati,ca respingem de multe ori invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si intristam pe Maica Domnului prin aceasta.
Cred ca la prohod plangem rastignirea lui Dumnezeu Iisus Hristos in sufletul nostru,pentru ca imediat ce se incheie prohodul se incepe citirea din Sfanta Evanghelie cu :
"Fratilor semetia voastra nu e buna" si se continua mai departe,vedeti la Sfanta Scriptura la Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel,cap 5 versetele 6-8 si apoi Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel,capitolul 3,versetele 13 si 14.

Adriana Cluj 13.04.2012 22:46:18

Prohodul Domnului, Starea a treia
 
Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 439853)
Vad ca mai nou unii zic ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea ei de mama,ca si-a vazut "fiul rastignit de oamenii rai" ca mai e un pic si se zice ca ce rau se tanguia Maica Domnului etc.
Da Sfantul Grigorie Palama,negand aceste idei cu finete vine si zice ca Maica Domnului statea si astepta la mormantul lui Dumnezeu Iisus Hristos dupa ce Dumnezeu Iisus Hristos fusese rastignit.
De ce astepta?
Pentru ca stia ca Dumnezeu Iisus Hristos o sa invie,avea aceasta nadejde.
Si mi se pare ca sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului reprezinta durerea sa de mama fata de poporul iudeu,ca poporul iudeu ar fi trebuit sa fie primul impreuna cu galileni,de erau evrei,sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Dar ei (multi din iudei) fiind inselati de draci au respins invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si au dat la rastignire pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Maica Domnului probabil se astepta ca poporul iudeu sa primeasca pe Dumnezeu Iisus Hristos si a fost foarte intristata de comportarea lor.Si aci zice de sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului.
Si aceasta se extinde cred si la noi la crestini ortodocsi care suntem botezati,ca respingem de multe ori invatatura lui Dumnezeu Iisus Hristos si intristam pe Maica Domnului prin aceasta.
Cred ca la prohod plangem rastignirea lui Dumnezeu Iisus Hristos in sufletul nostru,pentru ca imediat ce se incheie prohodul se incepe citirea din Sfanta Evanghelie cu :
"Fratilor semetia voastra nu e buna" si se continua mai departe,vedeti la Sfanta Scriptura la Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel,cap 5 versetele 6-8 si apoi Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel,capitolul 3,versetele 13 si 14.


16. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.

17. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’sețea unde Ți-a apus ?”

18. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.

....
27. Maica, mielușeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.

28. Trupul ce dă viață
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.

29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-și:

....
30. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam și Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

32. „Fiul meu, slăvescu-Ți
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.

33. Cu oțet și fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbriși poporul sub nor.

35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ți-aduceau, Doamne, miruri.

36. Scoală-Te, ’ndurate,
Și pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !

37. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.

38. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !

...
43. Plânge, Te jelește,
Preacurata-Ți Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.

.....in rest no comment la toate cuvintele tale. E Vinerea Mare

mihailt 13.04.2012 23:08:34

Prohodul nu se interpreteaza mot-a-mot in stil sectarist.
Cei din Constantinopole erau oameni invatati,iar nu sectari fundamentalisti inselati de draci.
Nu are rost sa adaugi ca versiunea originala s-a mai tradus apoi de acolo s-a tradus in limba romana si asa mai departe.
Ca dupa ce a cazut Constantinopolul sub turci,cine stie ce s-a mai intamplat cu populatia de acolo?
Oricum si asa cum e tradus acum,zice intr-o parte de acolo:
"42. O, neam (pus acum blestemat,in traducerea veche era iudeu)
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?"
Cine a cunoscut ridicarea Bisericii,iudeii din vremea lui Dumnezeu Iisus Hristos?
Ca atunci nu fusese nici macar pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli?
Da cine a cunoscut ridicarea Bisericii,oare nu crestini din ziua de azi si cei din vremea de s-a scris atunci Prohodul si atunci si acum Biserica de pe pamant fiind intarita?

Cine primise arvuna,iudei din vremea lui Dumnezeu Iisus Hristos,atunci nefiind nici macar pogorarea Duhului Sfant de la cincizecime ci noi si cei din vremea carora s-a scris Prohodul?

Cu ocazia se vede ce mare importanta pentru viata duhovniceasca si automat pentru evolutia societatii,daca se vrea o societate civilizata are sa faca macar 8 clase copilul sa se dezvolte capacitatea de intelegere,da 12 clase minim si facute calumea e si mai bine.

Altfel o sa ai niste oameni fundamentalisti,inselati de draci,care nici macar nu prea inteleg ce scrie prin cartea de rugaciuni,ca abia apuca sa silabiseasca ce scrie pe acolo....
Ce sa mai ceri de la asa oameni si sa incerce sa urmeze din poruncile lui Dumnezeu Iisus Hristos...

Pentru ca si crestini se numesc evrei,evreu neinsemnand un anumit neam ci despre cei de o anumita religie crestini fiind fii lui Sfantul prooroc Avraam dupa invatatura urmata si asa mai departe.

Adriana Cluj 13.04.2012 23:18:08

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 439872)
Prohodul nu se interpreteaza mot-a-mot in stil sectarist.
Cei din Constantinopole erau oameni invatati,iar nu sectari fundamentalisti inselati de draci.
Nu are rost sa adaugi ca versiunea originala s-a mai tradus apoi de acolo s-a tradus in limba romana si asa mai departe.
Ca dupa ce a cazut Constantinopolul sub turci,cine stie ce s-a mai intamplat cu populatia de acolo?
Oricum si asa cum e tradus acum,zice intr-o parte de acolo:
"42. O, neam (pus acum blestemat,in traducerea veche era iudeu)
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?"
Cine a cunoscut ridicarea Bisericii,iudeii din vremea lui Dumnezeu Iisus Hristos?
Ca atunci nu fusese nici macar pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli?
Da cine a cunoscut ridicarea Bisericii,oare nu crestini din ziua de azi si cei din vremea de s-a scris atunci Prohodul si atunci si acum Biserica de pe pamant fiind intarita?

Cine primise arvuna,iudei din vremea lui Dumnezeu Iisus Hristos,atunci nefiind nici macar pogorarea Duhului Sfant de la cincizecime ci noi si cei din vremea carora s-a scris Prohodul?

Cu ocazia se vede ce mare importanta pentru viata duhovniceasca si automat pentru evolutia societatii,daca se vrea o societate civilizata are sa faca macar 8 clase copilul sa se dezvolte capacitatea de intelegere,da 12 clase minim si facute calumea e si mai bine.

Altfel o sa ai niste oameni fundamentalisti,inselati de draci,care nici macar nu prea inteleg ce scrie prin cartea de rugaciuni,ca abia apuca sa silabiseasca ce scrie pe acolo....
Ce sa mai ceri de la asa oameni si sa incerce sa urmeze din poruncile lui Dumnezeu Iisus Hristos...

Pentru ca si crestini se numesc evrei,evreu neinsemnand un anumit neam ci despre cei de o anumita religie crestini fiind fii lui Sfantul prooroc Avraam dupa invatatura urmata si asa mai departe.


.....in rest no comment la toate cuvintele tale. E Vinerea Mare

Adriana Cluj 14.04.2012 01:11:18

http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz

O tanara fecioara, curata si neprihanita, suflet de copil, a primit cea mai mare veste ce putea s-o primeasca o femeie pe pamant: ca va naste pe Fiul Domnului.
Si L-a nascut.
Mai intai L-a purtat in pantece, simtind acolo o fiinta vie, mica, invatandu-se sa devina mama...
Mare trebuie sa-i fi fost tinerei copile uimirea, bucuria, framantarea, teama....atunci cand aducandu-L pe lume, a vazut ca Fiul Domnului era doar un copilas, o bucatica mica de om, nu mai mare decat bratul ei, cu manute mici, picioruse cat degetul mic de la palma ei, cu ochi cat unghia ei...
Un copilas, ca toti copilasii, asa cum mai vazuse atatia altii...
Mic, plapand, neajutorat, plangand cand ii era foame, plangand cand il durea burtica, plangand sa fie schimbat, cerand sa fie alintat si leganat
L-a tinut la pieptul ei, L-a infasat in scutece, L-a alaptat, L-a mangaiat... Era Fiul ei.
Cand a plans L-a luat in brate si leganat, cantandu-I poate un cantec de leagan, sa-L linisteasca, sa-L adoarma....Puiul ei.
L-a vegheat zi si noapte, L-a invatat sa stea in sezut, apoi cand Cel mic s-a prins de marginea patului, ridicandu-se in picioare, tanara mamica si-a dat seama ca vrea sa umble si L-a luat de manute ajutandu-L sa faca primul Lui pas.
Daca s-a impedicat si a cazut s-a dus si L-a ridicat, pupand manuta sau piciorusul cu ""buba"".
L-a invatat sa zica primele cuvinte, copiilor le vorbesti ca ei sa inceapa sa te imite, se uita cu ochisorii mari la buzele tale, cum rostesti cuvintele, incercand si ei apoi sa rostogoleasca cate o silaba, poate primul Lui cuvant a fost ""mama""....
Cand a venit cu genunchiul julit de la cazatura pe pietre, la primele Lui iesiri prin curtea casei, I-a spalat rana si a pupat din nou ""buba"". Cand si-o fi dat cu ciocanul peste degete invatand meseria tatalui pamantesc, Iosif, a fugit la mama lui plangand, iar ea L-a alinat.. caci era mama, iar El era Fiul ei.
Era om, ca noi- dar fara de pacat- cu toate durerile noastre omenesti, le-a cunoscut pe toate...
Trece vremea...
Copilul creste si mergand ei in Ierusalim, il pierde. La Templu. Ea nu stie unde este. Nu a putut sa doarma toata noaptea de ingrijorare si de teama. Il cauta speriata si disperata.
Cu toate ca stia ce fel de Fiu are -nu-i asa? Iisus ii uimeste pana si pe cei mai invavati din Templu, cum atunci sa nu-si cunoasca ea Fiul?- totusi inima ei de mama sangereaza de durerea de a nu-L gasi; era un copil inca, ce trebuia inca crescut, ingrijit, spalat, imbracat,...daca a patit ceva? daca s-a intamplat ceva? unde e?
Fiul a crescut, a devenit barbat, dar pentru ea a ramas tot copilul ei...
La nunta din Caana Galilei, desi nu ii venise vremea, asculta de mama Sa, si preface apa in vin, supunandu-se ca un Fiu mamei......Era mama Lui.
Il insoteste si Il urmareste peste tot locul cu ochii ei atoatevazatori de mama.
Pasii ei sunt in urma pasilor Lui, ca atunci cand il invata sa faca primii pasi in viata, desi acum era om in toata firea....
Iar acum, la vremea chinurilor Lui, il vede batut, insangerat, umilit, batjocorit, impuns de coroana de spini, tintuit in cuie pe cruce.... Copilul ei, nevinovat... in mainile acelea care erau candva cat un degetut de-al ei, azi oamenii bat cuie, in picioarele care odata erau cat degetul ei, azi oamenii bat cuie...
Cel pe care ea L-a purtat la sanul ei, L-a hranit la sanul ei, L-a sarutat cand plangea, ca sa-I treaca supararea, L-a ingrijit, L-a iubit ........azi moare.
Moare pe Cruce in fata ei.

Ea nu mai poate face nimic sa-I aline durerea.
Ea a spus: ""Fie mie dupa cuvantul Tau"" si asa trebuia sa fie....
Dar inima ei de mama oare nu sangera?
Ce simte o mama cand isi vede copilul murind in fata ei?
Ce ar fi facut orice femeie din lumea asta vazandu-si copilul omorat?
Nu ar fi sarit sa-l apere?
Nu ar fi sarit la gatul ucigasilor lui?
Nu s-ar fi luptat cu lumea intreaga ca sa-si salveze copilul? Singurul ei copil?

Dar ea a rabdat, ea nu a acuzat pe nimeni, nu a sarit la gatul ucigasilor....... pentru ca: "" Fie mie dupa cuvantul tau"", stia ca trebuie sa se supuna, dar oare stia si la ce trebuie sa se supuna in aceasta ultima zi?
Ea a iertat.

De piatra sa fi fost si ti-ar fi scapat o lacrima.....Dar mamei Lui?
(http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz, asta nu e adevarat, e doar film, in realitate a fost mult mai rau.....)


Si plange. Doar plange.
Plange si azi, plange Maica Sfanta mereu si se roaga Fiului ei: pentru noi, cei ce L-am rastignit pe Fiul ei si-L rastignim mereu cu pacatele noastre si cu ne-iubirea noastra.


............
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...rea/#comments:

Unde-i iubire și’omenia,
“Dreptatea” legii invocate
Care în loc să ne sfințească
Ne duce-n crimă și-n păcate

Unde-i compasiunea noastră,
Și simțământul cel curat,
Privindu-Te cum mori pe cruce,
Ne dovedit ca vinovat ?

Unde ni-i mila și durerea,
Și simțământul omenesc
Ce-și simte propriu chin, în celalți
Ce lângă noi se chinuiesc ?

Căci trupul tot ți-i numai rane
Și zvârcolire’n suferință.
Iar acuzarea ce-o aducem,
Se vrea dovadă de…, credință.
.....

Tot trupul Ți-e doar răni și sânge
Și scuipătură și noroi
C’am aruncat cu tot păcatul
Și toată ura ce e’n noi.

Cumplit de grea e vina noastră.
Iar trupu’n cuie țintuit
Se zbate’n chinuri uriașe
Ce cresc și cresc necontenit. (Nicolae Mirean)


Azi e Sambata Mare. Se apropie Invierea. Mantuirea, Bucuria si Lumina lumii.

lore86 14.04.2012 09:48:32

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 439879)
http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz

O tanara fecioara, curata si neprihanita, suflet de copil, a primit cea mai mare veste ce putea s-o primeasca o femeie pe pamant: ca va naste pe Fiul Domnului.
Si L-a nascut.
Mai intai L-a purtat in pantece, simtind acolo o fiinta vie, mica, invatandu-se sa devina mama...
Mare trebuie sa-i fi fost tinerei copile uimirea, bucuria, framantarea, teama....atunci cand aducandu-L pe lume, a vazut ca Fiul Domnului era doar un copilas, o bucatica mica de om, nu mai mare decat bratul ei, cu manute mici, picioruse cat degetul mic de la palma ei, cu ochi cat unghia ei...
Un copilas, ca toti copilasii, asa cum mai vazuse atatia altii...
Mic, plapand, neajutorat, plangand cand ii era foame, plangand cand il durea burtica, plangand sa fie schimbat, cerand sa fie alintat si leganat
L-a tinut la pieptul ei, L-a infasat in scutece, L-a alaptat, L-a mangaiat... Era Fiul ei.
Cand a plans L-a luat in brate si leganat, cantandu-I poate un cantec de leagan, sa-L linisteasca, sa-L adoarma....Puiul ei.
L-a vegheat zi si noapte, L-a invatat sa stea in sezut, apoi cand Cel mic s-a prins de marginea patului, ridicandu-se in picioare, tanara mamica si-a dat seama ca vrea sa umble si L-a luat de manute ajutandu-L sa faca primul Lui pas.
Daca s-a impedicat si a cazut s-a dus si L-a ridicat, pupand manuta sau piciorusul cu ""buba"".
L-a invatat sa zica primele cuvinte, copiilor le vorbesti ca ei sa inceapa sa te imite, se uita cu ochisorii mari la buzele ta, cum rostesti cuvintele, incercand si ei apoi sa rostogoleasca cate o silaba, poate primul Lui cuvant a fost ""mama""....
Cand a venit cu genunchiul julit de la cazatura pe pietre, la primele Lui iesiri prin curtea casei, I-a spalat rana si a pupat din nou ""buba"". Cand si-o fi dat cu ciocanul peste degete invatand meseria tatalui pamantesc, Iosif, a fugit la mama lui plangand, iar ea L-a alinat.. caci era mama, iar El era Fiul ei.
Era om, ca noi- dar fara de pacat- cu toate durerile noastre omenesti, le-a cunoscut pe toate...
Trece vremea...
Copilul creste si mergand ei in Ierusalim, il pierde. La Templu. Ea nu stie unde este. Nu a putut sa doarma toata noaptea de ingrijorare si de teama. Il cauta speriata si disperata.
Cu toate ca stia ce fel de Fiu are -nu-i asa? Iisus ii uimeste pana si pe cei mai invavati din Templu, cum atunci sa nu-si cunoasca ea Fiul?- totusi inima ei de mama sangereaza de durerea de a nu-L gasi; era un copil inca, ce trebuia inca crescut, ingrijit, spalat, imbracat,...daca a patit ceva? daca s-a intamplat ceva? unde e?
Fiul a crescut, a devenit barbat, dar pentru ea a ramas tot copilul ei...
La nunta din Caana Galilei, desi nu ii venise vremea, asculta de mama Sa, si preface apa in vin, supunandu-se ca un Fiu mamei......Era mama Lui.
Il insoteste si Il urmareste peste tot locul cu ochii ei atoatevazatori de mama.
Pasii ei sunt in urma pasilor Lui, ca atunci cand il invata sa faca primii pasi in viata, desi acum era om in toata firea....
Iar acum, la vremea chinurilor Lui, il vede batut, insangerat, umilit, batjocorit, impuns de coroana de spini, tintuit in cuie pe cruce.... Copilul ei, nevinovat... in mainile acelea care erau candva cat un degetut de-al ei, azi oamenii bat cuie, in picioarele care odata erau cat degetul ei, azi oamenii bat cuie...
Cel pe care ea L-a purtat la sanul ei, L-a hranit la sanul ei, L-a sarutat cand plangea, ca sa-I treaca supararea, L-a ingrijit, L-a iubit ........azi moare.
Moare pe Cruce in fata ei.

Ea nu mai poate face nimic sa-I aline durerea.
Ea a spus: ""Fie mie dupa cuvantul Tau"" si asa trebuia sa fie....
Dar inima ei de mama oare nu sangera?
Ce simte o mama cand isi vede copilul murind in fata ei?
Ce ar fi facut orice femeie din lumea asta vazandu-si copilul omorat?
Nu ar fi sarit sa-l apere?
Nu ar fi sarit la gatul ucigasilor lui?
Nu s-ar fi luptat cu lumea intreaga ca sa-si salveze copilul? Singurul ei copil?

Dar ea a rabdat, ea nu a acuzat pe nimeni, nu a sarit la gatul ucigasilor....... pentru ca: "" Fie mie dupa cuvantul tau"", stia ca trebuie sa se supuna, dar oare stia si la ce trebuie sa se supuna in aceasta ultima zi?
Ea a iertat.

De piatra sa fi fost si ti-ar fi scapat o lacrima.....Dar mamei Lui?
(http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz, asta nu e adevarat, e doar film, in realitate a fost mult mai rau.....)


Si plange. Doar plange.
Plange si azi, plange Maica Sfanta mereu si se roaga Fiului ei: pentru noi, cei ce L-am rastignit pe Fiul ei si-L rastignim mereu cu pacatele noastre si cu ne-iubirea noastra.

Intru totul de acord. Mama plage si se roaga ptr fiul ei atunci cand e bolnav, cand geme de febra. O doare de parca ar fi durerea ei. O doare si ptr neputinta de a-i usura durerea. O doare ca micutul ei, farama din trupul ei sufera. Oare ce durere trebuie sa fi fost in sufletul Maicii Sfinte in acele momente grele, cand Fiul ei cel care nu ii gresise niciodata, ci doar bucurii si mangaieri ii aduse se chinuia in chinuri asemenea unor talhari?Cand Unicul Ei Fiu, Scumpul ei Fiu moare in chinuri grele si in batjocura celor pentru care nu avuse decat dragoste? Celor carora le inviase mortii, le vindecase bolnavii, ii hranise in pustie, le vindecase si inviase copii, le aduse Vestea cea Buna?
El care era Domnul si Dumnezeul lor, El care parasise slava Tatalui pentru a reface prapastia ontologica cauzata prin caderea protoparintilor. El care venise sa le deschida usile raiul si le aduca infierea Tatalui., El suferea umilinte si batjocoriri. Pe Domnul au preferat sa il inlocuiasca cu un talhar, cu un criminal.Contrastul intre ceea ce era Domnul si scopul Sau, pe de o parte precum si ura si rautatea evreilor, pe de alta parte ii sporeau suferinta.

Si totusi,Domnul ii iarta. Chiar si acolo, pe cruce ne da o ultima lectie de dragoste desavarsita: iubirea vrajmasilor si iertarea lor.
Citat:



Azi e Sambata Mare. Se apropie Invierea. Mantuirea, Bucuria si Lumina lumii.
Nu e minunat Domnul? Nu a lasat prea multe zile sa sufere pe cei pe care ii iubea atat. Iar obrazul lor, care fusese biciuit de biciul urii si al rautatii celor care le-au rastignit Invatatorul Si Domnul in curand va fi mangaiat cu cel mai dulce balsam prin Invierea Domnului, temelia credintei noastre.

Fie ca acest balsam, care izvoraste din belsug din mormantul gol sa ne unga ranile cele multe ale sufletului nostru si sa ni le vindece. Ca, Doamne bolnavi mai suntem! Iata mai avem o ultma sansa in acest post sa ne apropiem de duhovnic,(cei care nu am facut-o inca) sa marturisim pacatele care ne impovareaza ca apoi sa ne putem apropia cu frica si cutremur de Mielul cel Ceresc, care se jerfeste permanent spre iertarea pacatelor noastre si pentru a ne da posibilitatea pregustarii raiului.

Sa ne ajute Dumnezeu sa purtam mereu in suflet bucuria Invierii, temelia credintei noastre!

cristiboss56 14.04.2012 13:43:57

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 439872)
Prohodul nu se interpreteaza mot-a-mot in stil sectarist.
Cei din Constantinopole erau oameni invatati,iar nu sectari fundamentalisti inselati de draci.
.

Inselarea asta continua ce a devenit o obsesie pentru dumneata , e cu adevarat venita de la draci ! Sunt convins ca Adriana a postat cu tot sufletul aici , iar inveninarea dumitale nu te onoreaza in astfel de momente !

Yasmina 14.04.2012 20:35:38

Citat:

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 439879)
http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz

O tanara fecioara, curata si neprihanita, suflet de copil, a primit cea mai mare veste ce putea s-o primeasca o femeie pe pamant: ca va naste pe Fiul Domnului.
Si L-a nascut.
Mai intai L-a purtat in pantece, simtind acolo o fiinta vie, mica, invatandu-se sa devina mama...
Mare trebuie sa-i fi fost tinerei copile uimirea, bucuria, framantarea, teama....atunci cand aducandu-L pe lume, a vazut ca Fiul Domnului era doar un copilas, o bucatica mica de om, nu mai mare decat bratul ei, cu manute mici, picioruse cat degetul mic de la palma ei, cu ochi cat unghia ei...
Un copilas, ca toti copilasii, asa cum mai vazuse atatia altii...
Mic, plapand, neajutorat, plangand cand ii era foame, plangand cand il durea burtica, plangand sa fie schimbat, cerand sa fie alintat si leganat
L-a tinut la pieptul ei, L-a infasat in scutece, L-a alaptat, L-a mangaiat... Era Fiul ei.
Cand a plans L-a luat in brate si leganat, cantandu-I poate un cantec de leagan, sa-L linisteasca, sa-L adoarma....Puiul ei.
L-a vegheat zi si noapte, L-a invatat sa stea in sezut, apoi cand Cel mic s-a prins de marginea patului, ridicandu-se in picioare, tanara mamica si-a dat seama ca vrea sa umble si L-a luat de manute ajutandu-L sa faca primul Lui pas.
Daca s-a impedicat si a cazut s-a dus si L-a ridicat, pupand manuta sau piciorusul cu ""buba"".
L-a invatat sa zica primele cuvinte, copiilor le vorbesti ca ei sa inceapa sa te imite, se uita cu ochisorii mari la buzele tale, cum rostesti cuvintele, incercand si ei apoi sa rostogoleasca cate o silaba, poate primul Lui cuvant a fost ""mama""....
Cand a venit cu genunchiul julit de la cazatura pe pietre, la primele Lui iesiri prin curtea casei, I-a spalat rana si a pupat din nou ""buba"". Cand si-o fi dat cu ciocanul peste degete invatand meseria tatalui pamantesc, Iosif, a fugit la mama lui plangand, iar ea L-a alinat.. caci era mama, iar El era Fiul ei.
Era om, ca noi- dar fara de pacat- cu toate durerile noastre omenesti, le-a cunoscut pe toate...
Trece vremea...
Copilul creste si mergand ei in Ierusalim, il pierde. La Templu. Ea nu stie unde este. Nu a putut sa doarma toata noaptea de ingrijorare si de teama. Il cauta speriata si disperata.
Cu toate ca stia ce fel de Fiu are -nu-i asa? Iisus ii uimeste pana si pe cei mai invavati din Templu, cum atunci sa nu-si cunoasca ea Fiul?- totusi inima ei de mama sangereaza de durerea de a nu-L gasi; era un copil inca, ce trebuia inca crescut, ingrijit, spalat, imbracat,...daca a patit ceva? daca s-a intamplat ceva? unde e?
Fiul a crescut, a devenit barbat, dar pentru ea a ramas tot copilul ei...
La nunta din Caana Galilei, desi nu ii venise vremea, asculta de mama Sa, si preface apa in vin, supunandu-se ca un Fiu mamei......Era mama Lui.
Il insoteste si Il urmareste peste tot locul cu ochii ei atoatevazatori de mama.
Pasii ei sunt in urma pasilor Lui, ca atunci cand il invata sa faca primii pasi in viata, desi acum era om in toata firea....
Iar acum, la vremea chinurilor Lui, il vede batut, insangerat, umilit, batjocorit, impuns de coroana de spini, tintuit in cuie pe cruce.... Copilul ei, nevinovat... in mainile acelea care erau candva cat un degetut de-al ei, azi oamenii bat cuie, in picioarele care odata erau cat degetul ei, azi oamenii bat cuie...
Cel pe care ea L-a purtat la sanul ei, L-a hranit la sanul ei, L-a sarutat cand plangea, ca sa-I treaca supararea, L-a ingrijit, L-a iubit ........azi moare.
Moare pe Cruce in fata ei.
Ea nu mai poate face nimic sa-I aline durerea.
Ea a spus: ""Fie mie dupa cuvantul Tau"" si asa trebuia sa fie....
Dar inima ei de mama oare nu sangera?
Ce simte o mama cand isi vede copilul murind in fata ei?
Ce ar fi facut orice femeie din lumea asta vazandu-si copilul omorat?
Nu ar fi sarit sa-l apere?
Nu ar fi sarit la gatul ucigasilor lui?
Nu s-ar fi luptat cu lumea intreaga ca sa-si salveze copilul? Singurul ei copil?

Dar ea a rabdat, ea nu a acuzat pe nimeni, nu a sarit la gatul ucigasilor....... pentru ca: "" Fie mie dupa cuvantul tau"", stia ca trebuie sa se supuna, dar oare stia si la ce trebuie sa se supuna in aceasta ultima zi?
Ea a iertat.

De piatra sa fi fost si ti-ar fi scapat o lacrima.....Dar mamei Lui?
(http://www.youtube.com/watch?v=98TWv...eature=mh_lolz, asta nu e adevarat, e doar film, in realitate a fost mult mai rau.....)


Si plange. Doar plange.
Plange si azi, plange Maica Sfanta mereu si se roaga Fiului ei: pentru noi, cei ce L-am rastignit pe Fiul ei si-L rastignim mereu cu pacatele noastre si cu ne-iubirea noastra.


............
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...rea/#comments:

Unde-i iubire și’omenia,
“Dreptatea” legii invocate
Care în loc să ne sfințească
Ne duce-n crimă și-n păcate

Unde-i compasiunea noastră,
Și simțământul cel curat,
Privindu-Te cum mori pe cruce,
Ne dovedit ca vinovat ?

Unde ni-i mila și durerea,
Și simțământul omenesc
Ce-și simte propriu chin, în celalți
Ce lângă noi se chinuiesc ?

Căci trupul tot ți-i numai rane
Și zvârcolire’n suferință.
Iar acuzarea ce-o aducem,
Se vrea dovadă de…, credință.
.....

Tot trupul Ți-e doar răni și sânge
Și scuipătură și noroi
C’am aruncat cu tot păcatul
Și toată ura ce e’n noi.

Cumplit de grea e vina noastră.
Iar trupu’n cuie țintuit
Se zbate’n chinuri uriașe
Ce cresc și cresc necontenit. (Nicolae Mirean)


Azi e Sambata Mare. Se apropie Invierea. Mantuirea, Bucuria si Lumina lumii.

Dvs ati scris asta?Mi-a placut f mult,felicitari.
Ce sa mai adaog si eu...nimic.

Adriana Cluj 14.04.2012 20:45:29

Aici au scris altii, mult mai priceputi:
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ului-invierea/
Tânguirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu atunci când a îmbrățișat cinstitul trup al Domnului Nostru Iisus Hristos (Sf. Simeon Metafrastul)

Acesta e motivul, preadulce Iisuse, pentru care magii veniți în Betleem ți-au adus Ție Celui abia născut nu numai aur ca unui împărat și tămâie ca unui Dumnezeu, ci și smirnă ca unui mort (Mt. 2, 1-12). Acesta e motivul pentru care sabia va trece prin inima mea, cum a proorocit Simeon (Lc. 2, 35). Acesta e focul pe care ai venit să-l arunci pe pământ, cum ai învățat Tu Însuți (Lc. 12, 49). Căci mai arzătoare decât focul este pentru o mamă iubitoare de copii moartea Copilului ei Unul-Născut. Puțin mai lipsește și salutul lui Gavriil se ridică împotriva mea, căci acum Domnul nu mai este cu mine, precum mi-a vestit acela (Lc 1, 28), ci Tu acum fără suflare ești între cei morți și cercetezi cele mai dinauntru ale iadului (Rm. 10, 7; 1 Ptr. 4, 6; Ap. 1, 18), iar eu respir aerul și sunt între cei vii. Și nu înțeleg pentru care lucru ai fost omorât. Căci virtutea Ta a acoperit cerurile, potrivit lui Avacum (3, 3) și acum zaci fără chip, Tu Cel frumos între fiii oamenilor (Ps. 84,3) și ești îngropat fără slavă în pământ, Tu Cel a Cărui slavă o povestesc cerurile (Ps. 18, 1). Și un mormânt săpat în piatră Te poartă pe Tine, pe Care Daniel Te-a văzut piatră tăiată din munte fără mână de om (Dn. 2, 34-35). Nepătimitor Te-a arătat nașterea așa cum în rug (ul nears; Is. 3,2) se arată dumnezeiasca Ta unire cu oamenii, așa cum în Iosif (Fc. 37,19 sq.) s-a arătat uneltirea iudeilor și în Isaac (Fc. 22, 1 sq.) asemănarea morții Tale. Rămâne, așadar, semnul lui Iona (Mt. 12, 39; 16, 4), Taina Învierii Tale.
Vai mie! Că zaci mort în piatră, Cel ce ridici din pietre pe copiii lui Avraam (Mt. 3, 9). Căci și atunci când pietrele s-au despicat din pricina patimii Tale mântuitoare (Mt. 27, 51), mulți n-au crezut în numele Tău. Tu, Care ai spus că n-ai unde să-Ți pleci capul (Mt. 8, 20) iudeilor pe care i-ai numit vulpi din pricina gândurilor lor viclene, Ți l-ai plecat murind pe cruce, găsind cu recunoștință așternută ca un pat credința tâlharului (Lc. 23, 39-43). „M-a privit soarele”, să-ți spună cea care cântă (Cânt 1, 6); „Apus-a soarele, încă fiind miezul zilei”, să-mi spună Ieremia (15, 9)! Da, căci mâhnirea a cuprins și soarele simțit, atunci când a lipsit soarele gândit cu mintea (spiritul). Da, pietrele au suferit despicare (Mt. 27, 51) și împreună cu ele e în primejdie să se despice și mintea mea. O, Trup sfânt, care te-ai închegat din sângele meu mai presus de fire; căci vechea mea datorie a fost pe deplin plătită. Pentru aceasta, Stăpâne, ai plecat cerurile și ca o ploaie ai pogorât pe pământ (Ps. 71, 6) ca să suferi și moarte. El va scula și trupurie sfinților adormiți (Mt. 27, 52), dar mă va omorâ pe mine, care Te-am născut. De ce acestea, Copile preadorit? Căci fără vătămare s-au amestecat cele neamestecate și focul cel nematerial al Dumnezeirii nu a ars măruntaiele mele; dar acum alt foc mistuie înăuntrul meu toate și vatămă miezul inimii. Pețiri de bucurie am primit odinioară prin înger și am șters orice lacrimă de pe fața pământului; dar această durere se îngrașă numai din lacrimile mele. Știu că Te-ai pogorât la iad, dezlegând sufletele încuiate acolo, dar smulge împreună cu ele și sufletul meu de aici, netrecând pe lângă mine pentru că sunt un mort care răsuflă.


..... cititi mai departe acolo...

Sursa: „Nasterea, Viata si Adormirea Maicii Domnului. Trei Vieti bizantine”, autori: Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Simeon Metafrastul, Monahul Epifanie; Ed. Deisis, Sibiu 2007

Yasmina 14.04.2012 21:28:01

Multumesc,Prohodul este prea frumos...a trebuit neaparat sa-l ascult pe internet.

Adriana Cluj 14.04.2012 21:52:14

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 439938)
Multumesc,Prohodul este prea frumos...a trebuit neaparat sa-l ascult pe internet.

Iata cat este de frumoasa aceasta rugaciune, dintr-o varianta a Acatistului patimilor Mantuitorului:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...44&postcount=5

mihailt 16.04.2012 01:10:35

Pe aci doar un alt mod de a intelege prohodul.
Prima intelegere,care o citeste si cineva nebotezat e ca Maica Domnului isi plangea fiul rastignit in respectiva vreme.
Dar nu cred ca numai pentru intelegerea asta s-a scris Prohodul, s-a scris si cu intelegerea asta sa aibe si mesaj de propovaduire da si cu intelegerea de a plange moartea lui Hristos din sufletul nostru,datorita pacatelor noastre.
Ca zice Sfantul Apostol Pavel:
" O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi! "
Da cu pacatele mele eu omor chipul lui Hristos din mine.
Cum sa nu planga Maica Domnului ca poporul iudeu nu l-a primit pe Dumnezeu Iisus Hristos si cum sa nu fie intristata,cand Sfantul Apostol Pavel zice referitor la poporul iudeu:
"1.Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conștiința mea în Duhul Sfânt,
2.Că mare îmi este întristarea și necurmată durerea inimii.
3.Căci aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, cei de un neam cu mine, după trup,
4.Care sunt israeliți, ale cărora sunt înfierea și slava și legămintele și Legea și închinarea și făgăduințele,
5.Ai cărora sunt părinții și din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!"

Apoi ce sa zic,nu or fi fost traco-daci si latini si cine or mai fi inaintasi nostri cei mai drepti inainte de a fi crestinati poate nu suntem nici noi prea drepti (si ma refer intai la mine ca sunt pacatos fiind cum se vede usor din postari mandru apoi ii urasc pe altii si asa mai departe ca si am alte pacate etc) desi am primit Sfantul Botez,Sfanta Mirungere,Sfanta Impartasanie am auzit legile lui Dumnezeu Iisus Hristos si asa mai departe.

Acum zic "Hristos a inviat",da sa nu aibe numai intelesul istoric,oare e viu Dumnezeu Iisus Hristos si in sufletul meu?


Ora este GMT +3. Ora este acum 17:22:53.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.