in unele carti pe teme religioase se scrie ca rasul nu este compatibil -ca sa zic asa- cu starea de smerenie si de umilinta ,pocainta ,cu starea de parere de rau pt greselile facute
in timp ce medicina evoca numeroase beneficii ale rasului mai ales in cazul depresiilor
a stresuluietc

de multe ori primesc de la prieteni pe mess tot felul de bancuri si glume luate de pe diverse site-uri iar unele sunt fara perdea
nici nu stiu cum sa mai raspund la ele pt unele te trimit cu gandul la desfranare

Ai dreptate , biserica nu incurajeaza rasul,dar cred ca in general rasul nevinovat,cred ca e la fel ca vorba desarta.
In general medicina face niste recomandari in anumite cazuri total neortodoxe.

Depinde cu ce dispozitie le citesti.
Daca iti fac rau si te indispun poti sa nu le citesti si le spui sa nu mai trimita ca nu te omori dupa bancuri.
Eu aveam obiceiul sa mai retrimit din bancuri ,dar m-am potolit sa nu smintesc pe cineva ,chiar daca acela nu era prea preocupat de viata duhovniceasca.
Macar sa nu fiu eu sursa smintelii.

punctul tau de vedere este prea extrem...nu suntem amish.rasul este benefic si recomandat.daca ai sta cu parere de rau si te-ai gandi numai la greselile facute te-ai sinucide curand :satisfied:

Pana nu cunoshti adevarul vei rade shi vei plange ca la comanda, ca un boier, dar cand te vei apropia de adevarul faptelor tale, n-o sa-tzi mai vina sa razi...iar cand itzi descopera Dumnezeu din pacatele tale atunci vei rade, fireshte, dar cand vei pricepe despre ce este vorba, peste ani, vei plange ca un prunc... asha mi se pare... Oricum rasul este sanatos doar daca ridiculizeaza patimi shi obiceiuri mondene... :) ca daca razi din senin inseamna ca ai putea fi fermecat...

Ati vazut pe cineva care rade sa se tavaleasca pe jos, care rade nebuneste, fara oprire? Isi tine respiratia, (ca nu mai are timp decat pentru hohote de ras), se face rosu la fata, chipul i se schimonoseste, parca-l navalesc toate patimile (personal nu simpatizez cu persoanele care rad de altii, cum se intampla de multe ori)? Uneori accesul de ras se termina cu o tuse zdravana, fara oprire. Mai totdeauna apar lacrimile. Medicii nu recomanda asa ceva. Face rau la inima.
Cat despre rasul normal, cu bun simt, care nu supara pe altii, care nu sminteste, cred ca e binevenit.
Pocainta, parerea de rau de pacate, plansul acestora, e o cale catre mantuire, dar parintele Paraian spune ca putem sa ne pocaim si multumind bucurosi lui Dumnezeu.
Depresia merge cu deznadejdea.E boala. Uneori nu mai plange,nu mai rade, de fapt nu-i mai pasa de nimic, nu se mai ingrijeste.
Pocainta cred ca se face cu nadejde in Dumnezeu. Renuntam la obiceiurile noastre patimase in speranta ca El ne va primi.

Numele patriarhului biblic, Isaac, se traduce prin "a rade". Verbul apare de mai multe ori in textul biblic, pe parcursul relatarii despre Isaac.

Afland ca va deveni tata la o varsta foarte inaintata, Avraam a cazut cu fata la pamant si a ras. De asemenea,Sara, sotia sa, care auzise vestea pe cand se afla in cort, "a ras intru sine". Apoi, la nasterea copilului, Sara si-a imaginat cum va rade oricine va auzi despre aceasta.

Sigur exista o forma a rasului care sa fie straina de pacat.

Da, e bine sa zambim, sa radem in viata. Zambetul e firesc, tine de natura umana, nu e ceva contrar ei. Asa ca nu trebuie vazut ca fiind un pacat. Nu mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care zambetul sa lipseasca.

Râsul nu este, luat în sine, nici păcat şi nici virtute, ci fapt moral neutru. Din aceeaşi categorie cu somnul, de exemplu.
Ca orice fapt moral neutru, râsul devine rău când are o finalitate rea şi bun când are o finalitate bună. De exemplu, anumite ironii la adresa aproapelui, spre a-l înjosi ori făcute din pizmă, sunt păcate: deci nu râsul, ci ironia sau pizma.
Când este folosit cu intenţia de a îndrepta moravurile, râsul este un lucru bun. "Ridendo, castigat mores" spuneau cei dinaintea noastră.