Sunt coplesit de remuscari
 

Am facut citeva fapte foarte grave in adolescenta, acum am 25 ani deja ma indrept spre 26 insa remuscarile continua sa ma chinuiasca. Ce pot face ca sa scap de ele ? Regret total ceea ce am facut

Astept niste sfaturi

Remuscarea musca chinuitor pentru ca inca nu este obtinuta iertarea de la Dumnezeu, de la cei carora le-ai gresit.

Iertarea este linistire, usurare. Prin iertare, parerea de rau nu va mai fi apasatoare ci va avea usurimea intelegerii propriilor neputinte/slabiciuni/necunoasteri, asumarii acestora.

Dumnezeu este iertare si vindecare. Parerea de rau si credinta iL aduc in inima noastra.

Pocainta este o cale de mijloc a parerii de rau. O parere de rau superficiala/artificiala nu va sterge pacatul (vom resimti toate consecintele pacatului respectiv sub o forma sau alta) iar o parere de rau exagerata, fara credinta in puterea iertatoare a Lui Dumnezeu, va face starea noastra si mai rea.

De fapt, obiectivul principal nu este usurarea sufletului, ci cunoasterea Lui Dumnezeu. Unii obtin usurarea sufletului dupa care uita de Dumnezeu. Altii, prin pocainta au devenit purtatori de Dumnezeu, indumnezeiti.

:21: Se poate face un banc bun cu acest topic.Un ateu intreaba pe un forum ortodox si primeste raspuns de la un budist.Ateul primeste ce merita.:24:

Mai intai, sa va spovediti. Cel mai adesea, remuscarile continua si dupa spovada, numai ca abia atunci capata sens si devin lucratoare. Pana la spovada, remuscarile sunt mai mult paralizante decat lucratoare.

Asta este prima conditie a unei spovezi bune. Adica valide. Totusi, pocainta, desi include parerea de rau pentru cele facute, inseamna mai mult de atat. Dar, pentru iertarea lui Dumnezeu, ajunge si atat: parerea de rau, incluzand si hotararea de a renunta la pacat, e intotdeauna un inceput bun si suficient pentru validitatea unei spovezi.

Cu varf.
Si cu indesat!...:))

P.S. Asta de dragul bancului. Altminteri, subscriu la ce a scris Mihnea. Tot ce este ruinator si pare imposibil de purtat in afara credintei, la omul credincios devine prilej de crestere. Ba chiar, de fericire. Hristos a propovaduit tocmai aceasta metamorfoza tainica atunci cand a formulat/poruncit Fericirile.

In urma cu vreo 5 ani, Cristiboss a deschis un topic cu aceasta poezie-rugaciune:

Când sufletul se umple / De adâncă amărăciune , / Eu cad îngenunchiat / În sfântă rugăciune / Nu ştiu să zic prea multe , / Dar sufletul se-nchină, / Şi inima şi trupul / Cu-adânc oftat suspină. / E drept , m-a prins păcatul / În ale sale mreji , / Şi nu-mi găsesc alinul / Umblând pe căi pribegi . / De aceea vin la Tine / Rugându-Te fierbinte , / Să-mi ierţi nesăbuinţa , / Să fiu ca înainte. / Coboară pacea Ta adâncă / În inima mea frântă , / Să piară de la mine / Acei ce mă-spăimântă . / Căci vreau numai cu Tine / De-a pururi să rămân, / În sfânta rugăciune , / Acum şi-n veci , Amin !+

Cred ca poate fi si azi de folos.

Nu ne-ai spus concret despre ce este vorba, dar incerc si eu sa-mi aduc "aportul", poate te ajuta.

Si pe mine cateodata ma doboara remuscarile si uneori ajung asa intr-o stare grea.
Dar intr-o zi am citit aceste cuvinte scrise de Paula Seling (da, cantareata) pe pagina ei de facebook, parafrazez, ceva de genul "Parerile de rau trec prin fapte compensatorii" Si m-am gandit...da, atat de simplu, de ce nu m-am gandit pana acum? Nu le-am mai uitat niciodata pentru ca m-a socat simplitatea...
Si de atunci incolo cand regret ceva, decat sa ma tot "prepelesc" si sa fierb in suc propriu, ma opresc si ma gandesc, oare ce as putea face ca sa "compensez" ? Si sufletul isi gaseste raspunsul. Chiar si in lucruri mici.
Daca am lenevit si pierdut vremea, incep sa lucrez ceva. Daca am fost indiferenta fata de vreun nevoias, incerc sa fiu cat mai generoasa cu proxima ocazie, chiar si cu alta persoana. Daca simt ca sunt pacatoasa, ma rog de iertare. Si tot asa. Daca simt ca am facut ceva rau, apoi data viitoare ma straduiesc sa fac "foarte" opusul.
Pentru pacate exista spovedania si canonul.
Daca ai nedreptatit pe cineva, fa cumva sa redresezi.
Ma gandesc si la vamesul pe care l-a vizitat Hristos, cum a decis ca va intoarce impatrit celor pe care i-a nedreptatit.

Daca ai facut ceva ce tie ti se pare ca nu mai poti "repara", sa stii ca nu e adevarat, tot timpul exista "fapte compensatorii", de cele mai multe ori in plan duhovnicesc. Totul este posibil la Dumnezeu, roaga-te din inima sa te indrume ca sa iti gasesti pacea.