O rugaminte si multe intrebari
 

O Doamne, speram sa nu fiu nevoita sa postez vreodata pe topicul acesta, legat de inmormantare.... il vedeam pe forum, dar il evitam mereu, mintandu-ma singura ca 'nu, nu acum, nu e cazul, te rog, Doamne, nu lasa sa se intample asta'. Din nefericire, a sosit si ...

...si clipa in care bunica mea draga (Constanţa) e pe patul de moarte. Va rog, va implor, pomeniti-o in rugaciunile voastre, rugati-va pentru sufletul ei!

Dupa cateva zile de terapie intensiva si dupa ce medicii au zis ca nu prea se mai poate face nimic, am decis s-o luam acasa, ca sa nu moara prin spital. Am externat-o miercuri seara, joi a fost cat de cat coerenta, iar vineri dimineata, ultimele ei cuvinte au fost 'sa vina si ea' (a intrebat-o mama daca sa ma cheme si pe mine). Cand i-a spus bunicul ca urmeaza sa vina preotul s-o impartaseasca, s-a produs ...de fapt nu stiu ce s-a produs, probabil ce citisem in scrierile Pr Cleopa, ca se 'leaga limba' in ceasul mortii. Din momentul acela, de cand a auzit ca vine preotul, nu a mai vorbit deloc-deloc, se uita intr-un punct fix in tavan (ca si cum ar fi vazut ceva/cineva) si tacea. Preotul a venit, n-a spovedit-o pentru ca nu se putea, in schimb a impartasit-o de doua ori. Nu stiu de ce, sa fie pentru ca s-o fi varsat putin din continutul linguritei sau pentru ca asa se da...in ceasul final? Poate stie cineva vreo explicatie pentru asta. De asemenea, i-a citit mai multe rugaciuni ca de obicei si a zis, in legatura cu ea, ca 'nu mai e cale de intoarcere'. Sa fie adevarat ce citisem, ca preotii isi pot da seama de soarta bolnavilor in functie de frimitura de anafura din lingurita, daca pluteste sau nu? Si alta intrebare: daca bunica nu mai era constienta (adica avea ochii fixati intr-un punct fix, dar nu intelegea nimic din ce spuneam,nu coopera), Sf Impartasanie a fost valida sau nu? Stiam ca trebuie si 'acordul' bolnavului pentru aceasta Sfanta Taine, dar in conditiile de fata...nu stiu. Pentru slujbele de pomenire ce vor urma, se va trece ca 'nespovedita, impartasita' ?

Momentan situatia e critica, s-a inrautatit si ne asteptam la ce e mai rau. Nu stiu cum sa ajut, efectiv nu stiu. I-am citit Paraclisul Maicii Domnului (si a avut cateva reactii) si Acoperamantul Maicii Domnului, i-am dat cu ulei de la candela Sf Nectarie, am aprins candela in camera unde sta. Ce pot face mai mult de atat? Stam la capataiul ei, mereu e in preajma cel putin un membru al familiei. Numai ca nu sunt prea cooperanti in cele religioase, pana acum doar unchiul a propus sa aduca o maica stareta+un preot de la o manastire, sa-i citeasca rugaciuni. Sa insist asupra initiativei? Daca totusi nu vor sa faca asta, ce rugaciuni/acatiste sa-i citesc? Uneori parca se lupta cu ceva/cineva, are zvacniri necontrolate ale mainilor/picioarelor, fixeaza privirea in tavan, parca ar vedea duhuri necurate...

Alte intrebari:
- Daca ati avut decese in familie, iar unul din membrii familiei a avut probleme cardiace severe (in cazul meu,bunicul), cum ati facut fata situatiei? I s-au administrat calmante, ati chemat ambulanta? A participat la funeralii sau socul ar fi fost prea mare?

- Cum e cu cele 40 de Liturghii? Trebuie dat pomelnicul la o manastire, incepand cu ce zi, imediat dupa slujba inmormantarii? Ce semnificatie au ?

- Care sunt detaliile slujbei inmormantarii? Mi-e frica de posibilitatea de a uita ceva important, ca de exemplu icoana care i se pune pe piept sau altceva.

- La priveghi, la capela unde o vor duce, va trebui sa stea cineva in permanenta acolo? Daca da, se se citeasca rugaciuni la capataiul ei? Mi-a zis cineva ca s-ar incuia capela in timpul noptii, deci n-am mai avea acces niciunul din familie...

- Ce lucruri sunt interzise si ce nu? Auzisem o gramada de superstitii, obiceiuri locale, etc etc si nu stiu daca vreunul din ele este valid



Scuzati-mi incoerenta in exprimare si lipsa de informare, dar sunt tare tulburata. Totusi vreau sa va multumesc pentru rabdarea citirii topicului si mai ales pentru orice sfat, idee, informatie, rugaciune care ar putea fi folositoare.

PS: PRETUITI-VA SI IUBITI-VA PARINTII, BUNICII, UNCHII, ORICE PERSOANA DRAGA VOUA. NU STITI NICIODATA CAND VA VENI CEASUL CEL RAU SI ORICE REGRET VA FI TARDIV, IAR DUREREA, DE NESUPORTAT. PRETUITI-I SI IUBITI-I ACUM, CAT NU E PREA TARZIU ! NU MAI AMANATI !
Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti...

Draga Blue Sky,

Domnul sa o miluiasca pe bunica ta si pe voi sa va intareasca!

Pentru ca si eu am bunica (numai ca acum e in ceruri), te inteleg foarte bine. Sa le luam pe rand:
1. Treaba cu impartasania pe fundul linguritei e superstitie. Daca nu ma crezi, iti caut si iti trimit linkul, se cheama ghicit cu lucruri sfinte. Cel mai probabil preotul a vazut foarte multi muribunzi si stie... Oricum, numai Domnul stie daca si cand va muri, tu sa te rogi si sa ai nadejde.

2. Despre validitatea Tainei nu ma pot pronunta, cred ca sunt paraeri diferite. Orisicum, daca bunica ta e femeie credincioasa, care se spovedea si se impartasea regulat, nu ai a te teme. Pe pomelnice nu se scrie nimic in afara de numele persoanelor, nu se scriu chestii gen "nespovedit, nepregatit, fara lumanare." Nu imi explic deloc treaba cu impartasitul de doua ori. Poate nu ai vazut tu bine, poate nu a acceptat din prima...

3. Continua rugaciunea, asa cum poti tu. Poate ca e bine sa citesti psaltirea. Eu nu am fost de fata cand a murit bunica mea, si, oricum, ea nu s-a chinuit. Eram la serviciu si exact in clipa aceea mi s-a facut brusc foarte rau, parca nu mai aveam aer, apoi mi-a trecut, la fel de brusc. Dupa aceea, am primit telefon ca a murit. Noi am citit Psaltirea la priveghi. Roaga un preot sa iti dea binecuvantare sa citesti chiar si acum, cand e in agonie, ca mult ii va folosi. Nu i-a facut nimeni si Sfantul Maslu?

4. Bunicul meu a participat ,la inmormantarea bunicii, desi era cardiac si a suportat bine, dar daca stii ca are probleme, e mai bine sa il lasati acasa, dar sa nu fie singur. Am participat la o inmormantare in care mamei moartei i s-au administrat calmante, nu s-a putut desfasura slujba in conditii optime... Vezi ca e si cald acum si cardiacilor nu le prieste.

5. Pomelnicul se da la o manastire in care se face zilnic Sfanta Liturghie, incepand din ziua mortii, nu a inmormantarii.

6. Despre celelalte, liturghii, detalii, superstitii, vezi topicul Inmormantarea... dar mai bine roaga-te acum. Cea mai importanta e rugaciunea.

7. In maini crucea si pe piept icoana. Psaltirea se citeste la capatai.

8 O sa o pomenesc si eu pe bunica ta Constanta maine la Sfanta Liturghie. Sa o ajute Dumnezeu!

Dumnezeu sa va dea putere in aceasta situatie grea, incarcata de multa durere. Tot ce mai puteti sa faceti acum pentru bunica dumneavoastra este rugaciunea. Aceasta o va ajuta nespus de mult, caci grea este despartirea sufletului de trup. Mai multe lucruri in legatura cu slujba inmormantarii si randuiala pomenirilor le veti gasi aici
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15085

Este important sa acordati atentie lucrurilor esentiale si sa nu luati in seama superstitiile, iar pentru aceasta este bine sa cunoasteti un punct oficial de vedere.

Sus inima ! Acum, bunica dv are nevoie de dv mai mult decât oricând.

Sf Împărtăşanie se poate da oricărui om care este încă viu. Faptul că nu era conştientă nu afectează validitatea. Este de presupus că preotul i-a dat dezlegarea fără spovadă. În situaţii ca acestea, este procedură uzuală şi are această capabilitate, putând lega şi dezlega.

Exact asta: să vă rugaţi. Nu uitaţi să vă rugaţi "cu cuvintele dv". Vorbiţi şi cu ea, chiar dacă nu vă aude cu urechile. Vorbiţi-i ei despre Dumnezeu şi lui Dumnezeu despre ea.

Sunt tot felul de superstiţii. De multe ori oameni care nu le au cu biserica devin doctori în ce trebuie făcut. Nu vă luaţi în beţe cu ei. Dacă fixează privirea în tavan, există explicaţie naturală pentru asta. Desigur că există şi duhuri necurate, care îşi sporesc atacul în ceasul morţii, bineştiind că acum se dă lupta hotărâtoare. Are de partea ei îngerul ei şi vă are pe dv.

Lăsaţi să facă după cum simt şi doresc. Chiar dacă refuză calmante, să aveţi la dv. Se poate să îşi schimbe hotărârea şi să le ceară.

Oricând se pot da, deşi este preferabil cât mai curând. Gândiţi-vă că orice zi care nu este petrecută nici pe pământ, nici în rai este lungă cât un secol de suferinţă.

Nicio grijă. Rudele nu uită niciodată lucruri din acestea, scăpându-vă pe dv de o parte din grijă.

De regulă capelele se încuie. Vă sfătuiesc să o lăsaţi în prima noapte acasă şi să faceţi priveghi cu schimbul.

Draga Bluesky, indraznesc sa te intreb ce vesti mai ai...

Domnul sa o miluiasca pe bunica ta, Constanta!

Glykys, Ekaterina, dl Mihnea Dragomir, dragii mei, va multumesc din inima pentru raspunsurile dumneavoastra, m-au ajutat foarte mult! Multumesc si celor care s-au rugat poate pentru bunica mea. Inca o data, multumesc !

Astazi a fost o zi indoliata in familia si in sufletul nostru, ziua inmormantarii bunicii noastre dragi. Scriu dar inca nu-mi vine sa cred, mintea mea refuza sa constientizeze realitatea. Dupa 11 zile de agonie , bunica s-a dus la Domnul. Luni i s-a inrautatit foarte mult starea, tragea sa moara -cum se spune-, iar seara, la ora 21:00, a decedat. Inainte cu vreo ora de deces, insa, i-am pus o icoana in mana, moment in care (aproape instant) s-a linistit, au incetat zgomotele acelea ciudate, respiratia i s-a usurat cumva si chinul n-a mai durat mult. Mare este puterea icoanelor si a lui Dumnezeu ! Dar totusi, greu momentul in care ii tii bunicii lumanarea, in care o vezi practic cum se stinge, cum moare sub ochii tai, aproape ca-i vezi sufletul iesind din trup...greu, greu greu !

Ce-am constatat:
--- Nu iese fum fara foc, nu se nasc superstitiile fara o bruma de adevar in ele. Una din credintele care m-a frapat a fost cea legata de ceasul mortii: ne-au zis mai multe persoane sa fim atente in jurul orelor 3,6,9,12 (multiplii de trei), pentru ca atunci e probabilitatea mai mare. Si, intr-adevar, cand se apropiau ceasurile, incepeau si crizele bunicii..apoi se linistea, apoi peste trei ore iar incepeau si tot asa. Identica situatia si luni seara, dovada ca s-a intamplat tragedia la 9 fix. Alte superstitii adevarate vizeaza semnele prevestitoare mortii, nu intru in detalii ca deja mi se face pielea de gaina.
--- Totusi, exista preaaaa multe traditii,superstitii si obiceiuri pagane, iar sintagma "cate bordeie, atatea obiceie" e la ea acasa. Fiecare persoana careia ii ceream (sau nu) sfatul avea o versiune diferita asupra a ceea ce <Trebuie facut>. Si, in talmes-balmesul asta de informatii, nu stiai pe care s-o alegi (nu ca ar fi fost vreuna din ele de sorginte ortodoxa, though). De exemplu, i-au pus in tron un saculet care continea pieptene, ac/ata, noua maracini, usturoi, ceapa si altele (?!?).
--- Dumnezeu, intr-adevar, ne asculta rugaciunile. Ale mele au fost:
*sa aiba parte de sfarsit crestinesc (si a avut, a murit cu lumanare, impartasita),
* s-o mai lase Dumnezeu langa noi cateva zile, sa ne resemnam/obisnuit cat de cat cu ideea
*sa ne intareasca Dumnezeu pe toti si in special pe bunicul (stiindu-i problemele cardiace si amintindu-mi de cate zeci de ori am chemat ambulanta pt el, ma temeam ca vom avea parte de un al doilea deces in familie, in zilele astea...dar l-a intarit Dumnezeu ! Multumesc, iti multumesc Doamne! Azi de exemplu a rezistat cateva ore, dimineata la capela, apoi cand a inceput sa se simta rau l-am dus acasa, de unde l-am si luat, pentru parastasul de la restaurant.)
* sa imi pot termina lucrarea de disertatie la timp (In delasarea mea infinita, am tot amanat redactarea ei....iar cand s-a intamplat necazul cu bunica, eram presata nu doar de iminenta mortii ei, ci si de deadline-ul depunerii lucrarii. Nu stiu cum de m-a intarit Dumnezeu sa ma pot ocupa de ambele, dar Ii multumesc! Deloc intamplator, luni, in cursul zilei am depus lucrarea la secretariat, iar la cateva ore dupa, s-a intamplat tragedia. Ooof, parca ar fi asteptat, saraca, sa termin cu problema asta, inainte sa plece dintre noi... )
--- Milostenia este placuta Domnului si uneori El ne da prilej s-o facem in adevaratul ei sens. Si am sa va exemplific printr-o intamplare pe care am luat-o ca pe un semn. Marti dimineata (la cateva ore dupa deces) m-am dus la brutarie sa cumpar paine, pt impartit (trebuiau impartite 9 pomeni, nu stiu semnificatia though). La brutarie am cerut 10 paini (desi stiam clar ca am nevoie de 9), moment in care vanzatoarea mi-a spus "cum de-ati stiut? chiar 10 mai avem". Ei bine, nu stiusem, asa a fost sa fie. Bun, luand cele 10 paini si cumparand si prajituri de post (desi abia cumparasem, in seara precedenta, era frigiderul plin de asa ceva), m-am indreptat spre blocul bunicilor -- in apropierea caruia, la doar cativa metri, am vazut o femeie sarmana cautand in tomberoanele cu gunoi. Dimineata, la 6 jumate, cu toata strada pustie, fara tipenie de om, dar totusi am zarit-o pe ea. Care erau sansele?!? Atunci am constientizat de ce am luat o paine in plus, de ce am cumparat prajiturile alea,desi mai aveam. Si tot atunci am inteles ca milostenia cu adevarat primita e cea facuta celor aflati in nevoie. I-am dat painea si prajiturile si am simtit o bucurie de nedescris, de neexprimat in cuvinte ! Sper cu tarie ca de pomana aceea s-a bucurat cel mai mult sufletul bunicii! Da, m-am intors acasa cu cele 9 paini si s-au mai adaugat lor si alte produse alimentare, insa au fost date familiei si vecinilor, adica persoanelor care, fie vorba intre noi, nu aveau cu adevarat nevoie de mancare. Anyway, nu v-am povestit intrebarea in scop de impresionare, ci de sensibilizare: cand vreti sa daruiti ceva in memoria unei fiinte dragi voua, orientati-va (şi) spre persoane cu adevarat sarace, asta este, cred, esenta milosteniei !


Ce neclaritati as mai avea:
- Citisem (parca) pe forum ca nu s-ar ingropa icoana care sta pe pieptul decedatului. Azi la inmormantare l-am intrebat pe preot daca e bine sau nu sa ramana icoana in sicriu si a zis ca alegerea e a noastra, ca se poate. Asa ca, oarecum cu teama (retineam ce-am citit pe forum) dar totusi impacata de acordul preotului, i-am lasat icoana in mana stanga, iar crucea in cea dreapta (era icoana pe care a avut-o in mana, cand a murit). Si totusi, am procedat bine sau am gresit??
- Cele 40 de pomeniri la Sf Liturghie trebuie date cat mai curand? Au legatura cu cele 40 de zile pana la judecata particulara? Intreb pt ca preotul ne-a zis ceva de un sarindar, dar n-am retinut detaliile, eram prea tulburata de eveniment.
- Maine dimineata vom merge (3 femei) la tamaiat. Am platit o femeie sa tamaie pana la 6 saptamani, dar totusi am inteles ca trebuie sa mearga (doar o singura zi, cea de dupa inmormantare) rudele la tamaiat. De asemenea, am mai auzit si ca nu trebuie sa se discute nimic pe drum, nici la dus, nici la intors, de asemenea nici la mormant sa nu se spuna nimic. Sincer mi se pare putin scary, incerc sa aflu semnificatia dar ma opresc la stadiul in care mi se face pielea de gaina. Stiti ceva despre obiceiul tamaiatului....pe silent?
- Azi, parastasul a luat in considerare (daca am inteles eu bine) 3 pomeniri - de 3 zile, de 9 zile si de 3 saptamani (?!). Si tot azi, preotul ne-a mai zis ca pana la 6 saptamani nu se mai merge la mormant, pt pomenire. Hmm, e adevarat ?? Intreb pentru ca alte persoane mi-au zis ca s-ar pomeni in fiecare sambata, pana la 6 saptamani.

Cam astea sunt tristele noutati... :(

Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti!

Dumnezeu s-o ierte pe bunica ta Constanta si sa o odihneasca cu dreptii!

Trebuie sa dai un sarindar zile (pomenire la Sfanta Liturghie timp de 40 de zile) la o manastire sau mai multe, unde se face zilnic Sfanta Liturghie. Daca esti din Bucuresti, poti merge la Radu-Voda, Cernica, Antim, Patriarhie, Sfantul Spiridon Nou, probabil si Plumbuita. Da, are legatura cu judecata particulara. Cand se scurg cele 40 de zile, e bine sa dai pomelnic pe tot anul si tot asa, in fiecare an...

Despre tamaiere, eu nu stiu mai nimic, sigur e o superstitie treaba cu tacerea... eu nu am mers la mormantul bunicii decat tarziu, dupa vreo trei luni...

Pomenire la mormant se face la 40 de zile, da. Poti face si parastas de 3 saptamani, dar nu e obligatoriu, poti merge cu o colivita si in fiecare sambata la biserica, unde se slujeste Sfanta Liturghie... esentialul este sa fie multa rugaciune.

Cand faci milostenie pentru ea, e bine sa o faci cu oamenii saraci si nevoiasi.


Dumnezeu s-o ierte si sa va ajute in continuare! Slava Lui pentru tot sprijinul pe care l-ai avut. Intr-adevar, in clipe ca acestea, simti cum lucreaza Domnul in viata omului si toate le primesti din mana Lui.

Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta, sa o odihneasca cu Sfintii in Cer.

Nu cred ca superstitiile sunt adevarate, sunt ori simple coincidente, ori poate e vorba mai degraba de o intelepciune populara. De exemplu atunci cand vedem nori pe cer ne dam seama ca va urma ploaia, este ca o intelegere a semnelor, dar nu superstitie.

Ai dreptate, din nefericire ele ne fac sa ne risipim si sa ignoram esentialul. In urma cu aproape 9 ani am trecut si eu printr-un moment tare greu, mi-am pierdut fratele. Atunci a fost pentru mine primul contact cu aceste superstitii si nestiind bine ce anume este bun si ce nu, le-am respectat pe toate. Dupa un timp, citind anumite carti cu o viziune corecta despre inmormantare, am inteles ca nu toate sunt crestinesti.

Mi-a parut rau, in primul rand ca nu am stiut sa pretuiesc lucrurile importante si ca fiecare om cu parerea lui a facut legea pe acolo, extrem de neplacut. Nu imi doresc sa mai trec prin asa grea durere, dar viata nu te menajeaza. Ma preocuta mult randuiala crestineasca, de aceea am si deschis un topic cu acest subiect, ca noi crestinii sa cunoastem ce anume invata biserica noastra si cu politete si adevarul pe care il cunoastem si pretuim, sa refuzam politicos interventiile nepotrivite, care intretin si duc mai departe superstiitle acesta nefolositoare

Iti recomand un articol de pe site care lamureste mai multe probleme.
http://www.crestinortodox.ro/inmorma...xa-134967.html

"Timp de 40 de zile, dupa traditie, arde la piciorul crucii candela iar mormantul se tamaiaza (de una din rude ori de o persoana desemnata in acest scop). Parerea ca rudele apropiate nu au voie sa mearga la mormant ori sa tamaieze groapa pana la pomenirea de 40 de zile este gresita, incorecta si trebuie abandonata."
In legatura cu tacerea, cred ca este doar o exagerare, aud asta pentru prima data, nu este specificata in randuiala noastra ortodoxa.

Cred ca preotul a vrut sa spuna cand anume se face urmatoarea pomenire pentru sufletul bunicii la mormant, nu trebuie inteles ca o interdictie de a mai merge la mormant sau de a o pomeni, doar ca la 40 de zile el va reveni pentru o scurta slujba la cimitir, alaturi de familie. Sambata este ziua dedicata pomenirii mortilor, chiar daca nu ajungi la locul in care este inmormantata bunica ta, o poti pomeni la slujba parastasului in Biserica si in fiecare zi in rugaciunea personala.

Blue, vezi ca ai aici un acatist pentru cei adormiti - http://logos.md/rugaciuni/acatiste/adormiti. Important este sa fie pomenita mereu la Sfanta Liturghie, sa ii faceti parastasele, sa dati milostenie, dar e buna si rugaciunea particulara.

Subscriu INTOCMAI la ce a zis glykys. Le voi repeta pentru ca sa nu le uiti.

Pentru bunica ta, trebuie facute INTOCMAI urmatoarele lucruri:

1. Cat mai repede sa dai pomelnic pentru "iertare de pacate si mantuirea sufletului" la MANASTARI.
E mai bine la manastire decat la biserica de mir. La manastire se citeste in fiecare zi pomelnicul.
Ideal ar fi la 3-5 manastiri. Si sa faci asta un timp indelungat, 1-2 ani sau mai mult, pentru ca Biserica sa faca rugaciune pentru.

RUGACIUNEA BISERICII PENTRU CEI PLECATI LA HRISTOS ESTE LUCRUL CAPITAL CARE TREBUIE FACUT PENTRU BUNICA TA.

2. MILOSTENIE, CU OAMENI SARACI.
Milostenia este ajutorul pentru cei saraci. Nu pentru cei care au.

3. Rugaciunea ta personala - trebuie si tu sa te rogi pentru bunica ta.
Roaga-te Maicii Domnului sa se roage pentru iertarea pacatelor ei si ca Bunul Dumnezeu sa-i primeasca sufletul in locurile dreptilor.

Nu te mai intrista pentru bunica ta. Nu a murit. Bunica ta este vie, asa cum esti si tu. Doar trupul ei este in pamant, dar bunica ta, constiinta ei si sufletul ei sunt vii.
Ajut-o facand rugaciune si milostenie.


Si un sfat - elimina superstitiile care iti fac foarte rau. Superstitiile sunt primul pas spre inselare si cadere in ratacire si erezie. Invata sa nu mai faci socoteli cu numere, zile.. etc.



Ca o nota personala nu prea inteleg termenul de adormit folosit in cult. Trupul a murit, iar sufletul este la Hristos, la judecata. Nu este nici un adormit.

Părintele Galeriu recomanda mereu să nu mai spunem „morţi”, ci „adormiţi”, întrucât moartea în sens biblic este a sufletului, ca urmare a păcatului ce are drept consecinţă despărţirea de Dumnezeu cel viu. Omul care s-a săvârşit în Hristos e doar adormit, după cum se foloseşte şi în Evanghelie, când e vorba despre Sf. Ştefan, de exemplu, spre deosebire de „au murit” care-i priveşte pe Anania şi Safira, care minţiseră Duhului Sfânt.

MA gandesc ca poate se foloseste termenul de adormit tocmai ptr faptul ca atunci, la Parusie, la a doua venirea lui Hristos cei morti vor invia.
Asadar aceasta moarte este doar vremelnica, asemenea unui somn, din care se vor trezi la a doua venire ptr a fi judecati.

De aceea se ingroapa, sau ar trebui sa se faca, mortii cu picioarele spre rasarit.Ptr ca atunci cand va suna "goarna" si ei vor invia ei se vor ridica iar fata lor va privi spre Rasarit, locul unde va sta Hristos Domnul .

Din pacate de cele mai multe ori nu reusim sa vedem padurea din cauza copacilor.

Si cand o vedem, asta se intampla cand arde..

Sf. impartasanie nu e valida/invalida dupa meritele celui care o primeste.
Lucrarea ei insa e diferita dupa starea celui care o primeste.

Important e sa ne ocupam de starea spirituala a celor apropiati cand sunt inca in viata.
Cand sunt deja pe patul mortii si nici macar nu se mai pot spovedi nu e mare lucru ce se mai poate face.

Sigur, rugaciunile, pomenile, sunt bune, ajuta - daca a avut o viata crestina.
Daca nu, mare lucru e cam indoielnic ca ar schimba.
Oricum, judecata lui Dumnezeu nu avem de unde sa o cunoastem.

Randuiala inmormantarii o poti gasi usor..si nu e greu chiar si fara mari cunostinte sa-ti dai seama cand ceea ce se face sau se spune tine de Biserica sau de credintele pagane a unora.

Dumnezeu sa te ajute sa treci peste acest moment.

---Exista vreo randuiala de inmormantare sau pomeni, care se pot face de cand suntem in viata ?

Cei vii pot face fapte bune, pomenile celor morti, etc. Grija cea mai mare pe care trebuie sa o avem este sa ne gaseasca moartea cat mai pregatiti, fara pacate, caci degeaba vom plati la o suta de biserici si manastiri si daca moartea ne gaseste in pacate grele, pierdem mantuirea. Mantuirea nu se cumpara cu bani.

---Cate zile de la inmormantare se cara apa, de ce, unde si cate zile se tamaiaza ?

Aceste obiceiuri crestinesti intra tot in fapta milosteniei si e bine sa se faca pana la 6 saptamani (40 de zile); se cara apa la persoane neputincioase, la familii cu copii multi, apa pentru consum. Tamaierea se face ca un prinos de mila si dragoste pentru cei morti. Avand in vedere insa ca in vremurile noastre apa este la robinet in tot mai multe case, acest obicei poate sa nu se mai tina.

---E bine sa participam la inmormantarea celor care si-au luat viata singuri (sinucigasi, spanzurati, otraviti, taiati )? Dar sa primim de pomana de la ei ? Ce se poate face pentru mantuirea lor ?

Exista unele traditii la poporul roman in ceea ce priveste sinucigasii. Unele traditii zic ca e bine sa mergem la inmormantarea lor, a celor ce si-au luat viata singuri dar nu trebuie sa luam de pomana de la cei care dau pentru ei. Alte traditii spun ca pana la 7 ani nu se pot trece nici in pomelnic; dupa ce au implinit 7 ani se face slujba inmormantarii, cu toata randuiala cuvenita.
Asa s-a obisnuit în unele zone ale tării noastre si dacă vreun preot încearcă să schimbe acestea, întâmpină mari piedici din partea oamenilor. De ce ar fi necesară schimbarea? Deoarece Sfintele Canoane spun că cei care s-au sinucis se duc la cimitir fără preot; doar acolo la cimitir vine preotul si îi cântă "Sfinte Dumnezeule" când este băgat mortul în groapă. Tot Sfintele Canoane spun să nu li se facă pomeni si nu trebuie să participe nimeni la înmormântarea lor, iar dacă li se dă de pomană să nu primim pomana. Ei nu se trec niciodată pe pomelnic si nu trebuie să li se facă pomenile deoarece ei nu au nici o sansă să mai fie scosi din iad. Asa învată Sfintele Canoane si putem fi mai siguri că în acestea se spune adevărul, si nu în traditia poporului român.

--- Dar la cei care au murit de moarte naprasnica (cutremur, inec, calcati de tren, de masina ) cum procedam, ce se face pentru mantuirea lor ?

La acestia se procedeaza ca la un mort obisnuit , pentru ca ei nu s-au omorat singuri .

--- Cei care au trait necununati la biserica, ce pot face pentru mortii lor ?

Pentru cei ce au trait necununati la biserica si unul din dansii a murit, cel ramas face spovedanie curata, cu hotararea sa duca viata curata si poate sa faca toata randuiala cu rugaciuni si pocainta, iar cei care sunt in viata si le-a murit din neam: mama, tata, copil sau alte rude, se spovedesc, se cununa si apoi pot face randuielile celor morti, altfel nu au voie sa se atinga de pomana.

--- Se dau 24 de metri de panza pentru a fi platite vamile ? Vamile se platesc ? Cum ?

Acesta este tot obicei babesc. Vamile nu se platesc in acest fel, ci se platesc cu pocainta si cu Spovedania.

---Daca inainte de a cunoaste credinta am furat ceva si persoana traieste sau a murit, cum procedam ?

Daca pagubasul traieste sa-i dea lui sub o forma oarecare, pe masura valorii lucrului furat, daca nu traieste sa-i dea familiei, daca nu are cui sa-l faca milostenie .

--- Daca un om moare plin de pacate, nespovedit, nepregatit, si moare in ziua de Pasti, in Saptamana Luminata, merge in Rai ? Dar daca moare in Saptamana Patimilor, merge in iad ?

Acestea sunt vorbe babesti si nu trebuie crezute. Numai Dumnezeu stie acestesa.

---ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE INCONSTIENTE ?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: "Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: <Luati, mancati> ( Matei 26 ; 26 ), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance". Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

---SE POATE CUNOASTE EVOLUTIA STARII MURIBUNDULUI DUPA FELUL CUM "CADE" SFANTA IMPARTASANIE ?

Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai are mult de trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca Impartasania pluteste, cel in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va muri.

Aceste interpretari nu au absolut nici un temei, ci sunt influente provenite din vrajitorie. Se stie ca Impartasania pentru bolnavi se pregateste o data pe an, in Joia Patimilor, la Sfanta Liturghie, si apoi se sfarama si se usuca marti in Saptamana Luminata. Cand se impartasesc bolnavii, se pun cateva faramituri intr-o lingurita, peste care se toarna vin, agheasma sau apa curata pentru a putea fi inghitita. Daca Impartasania va fi tinuta mai mult timp sau faramiturile vor fi mai mari, ele vor cadea la fundul linguritei. Daca dimpotriva vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti. De asemenea daca se toarna vin cu sticla in lingurita, faramiturile de Sfanta Impartasanie vor fi impinse in functie de locul de pe lingurita in care se tine sticla. Sau daca faramiturile sunt adaugate in lingurita dupa ce s-a turnat vinul, atunci vor sta in locul in care au fost puse. Aceste interpretari sunt rodul imaginatiei si sunt foarte amagitoare, Dumnezeu fiind „Stapanul vietii si al mortii” si doar El stiind clipa si ceasul mortii. Deci nu se cuvine sa facem ghicitorie cu Sfanta Impartasanie.

---ESTE CORECT SA NE IMPARTASIM PENTRU CEI MORTI NEIMPARTASITI?

Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este mentionata in nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform caruia Sfintele Taine se administreaza doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si impartasirea lor, sufletele lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este Sfanta Euharistie.

Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se impartaseste vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar roaga pe preot sa rosteasca si numele celor decedati.

Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei persoanei, si din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt in mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem lua Impartasania pentru persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot face, nu inseamna decat sa desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce putem face pentru cei raposati este doar rugaciunea si milostenia, concretizate in slujbele pentru morti si "datul de pomana".

---CE IMPORTANTA ARE ROSTIREA DE CATRE PREOT, LA POMENIREA UNUI MORT, A CUVINTELOR "NESPOVEDIT, NEIMPARTASIT SI FARA LUMINA" ?

Se mai folosesc si expresii ca "nepregatit", "negrijit" sau "fara lumina".

In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul Posaga din judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am dictat nume de morti la care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a explicat ca n-a mai auzit asa ceva.

La pomenirea raposatilor insa nu conteaza aceste adaosuri, ci rugaciunea pentru ei si milostenia. Dumnezeu ii stie ca au murit nepregatiti si nu este necesar sa-L mai avertizam inca o data asupra acestui fapt.

---Dacă ţi-a murit cineva, în primele 3 zile este păcat să mergi la cimitir.

Pe cei dragi îi vizitezi cât mai des. Mergând zilnic la mormânt, îţi vei arăta iubirea faţă de cel plecat din sânul familiei. Când spunea Iisus să lase morţii să-şi îngroape morţii, se referea la starea sufletească a acelora.

---Cel care moare duminica este iertat, pentru că ziua de duminică este sfântă.

Nu timpul când moare omul contează, ci cât de pregătit este pentru întâlnirea cu Hristos, adică, să fie spovedit şi împărtăşit. Dreptul poate muri oricând, căci va ajunge în rai, iar cel păcătos în iad, chiar dacă moare în ziua de Paşti.

---După săptămâna luminată, urmează chipurile săptămâna neagră în care nu se fac parastase.

Culoarea neagră, la noi, este asociată cu necazul şi patima. Săptămâna neagră e săptămâna patimilor. Atunci, nu rugăciunile pentru cei morţi sunt interzise, ci distracţiile şi petrecerile.

---Trebuie pusa lână în tron sub cel mort ca să se încurce sufletul şi să nu se facă strigoi. Să se pună 4 fuse în cele 4 colţuri ale coşciugului ca să nu se facă mortul strigoi. Trebuie măsurat sau legat sub formă de cruce sicriul sau corpul mortului cu o sfoara iar sfoara îngropata sub pragul casei. Mortul trebuie păzit să nu treacă pisica peste el sau pe sub el, că se face strigoi.

Am citit Sf. Scriptură de mai multe ori şi multe alte cărţi şi nu am găsit nimic scris despre strigoi. Sunt multe poveşti cu astfel de personaje, dar rămân poveşti şi nu se vor adeveri niciodată, aşa cum nici zmeii sau feţii frumoşi cu stea în frunte nu au fost văzuţi de nimeni: "Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă" (1 Timotei 4;7).

---Să nu primeşti pomană de la femeia care n-a născut copii.

Naşterea de prunci este un dar de la Dumnezeu. Ca şi în cazul postului, cum spunea Sf. Ap. Pavel "cel ce mănâncă să nu-l osândească pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l defăimeze pe cel ce mănâncă", primiţi de la oricine căci şi darurile voastre vor fi primite!

---Să nu atingi mortul cu mâna stângă.

Dar cu mâna dreaptă avem voie să-l atingem?

---După ce te întorci de la înmormântare te speli pe mâini şi arunci de trei ori cu apa peste umăr, în spate.

Este foarte bine să te speli când vii de la orice lucrare, chiar şi de la mort, dar nu are rost să arunci apă înapoi peste umăr, că în mod sigur mortul a fost acoperit cu pământ şi nu vine după tine, iar dacă e să vină moartea n-o poţi alunga cu câteva picături de apă.

---Dacă ţii lumânarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta.

Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate fum, nu picură ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existenţă a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut mai întâi lumina. Ţinând lumânarea cuiva este ca şi cum I-ai călăuzi. Aşa îl călăuzeşti la Sf. Botez spre viaţa în Hristos, la Cununie spre o viaţă de familie binecuvântată de Dumnezeu şi la înmormântare spre împărăţia cerurilor. Pe vremea Sfântul Apostol Pavel unii se botezau pentru cei morţi. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.

---Să se pună o cruce acolo unde a murit un om în afara locuinţei (în câmp, pe marginea şoselei, pe marginea apei).

În toate timpurile şi în toate credinţele a existat convingerea ca este viaţă după moarte (nemurirea sufletului). De aceea locurile unde erau depuse trupurile moarte se marcau printr-un semn. Faraonii şi-au înălţat încă din viaţa piramide, necreştinii puneau la căpătâi cate o piatră mai mare, iar creştinii au pus "Semnul Fiului Omului", adică crucea. Acest semn sfânt se pune la mormânt pentru a atrage atenţia oamenilor sa nu profaneze acel loc, să nu împrăştie osemintele care se vor ridica din morminte la porunca lui Dumnezeu: "Domnul însă mi-a zis: prooroceşte asupra oaselor acestora şi le zi: oase uscate ascultaţi cuvântul Domnului! Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul" (Iezechel 37;4-6).

Însă crucea pusă acolo unde a ieşit sufletul nu are nici un rost pentru ca acolo nu a rămas nimic: trupul a fost dus la cimitir şi pus într-un mormânt, iar sufletul a fost luat de îngeri şi dus la cer în faţa Dreptului Judecător. Crucea este un semn creştinesc. Ea nu-l mântuieşte pe cel care o are şi nici nu-l osândeşte pe cei ce nu o are.

---Dacă unul dintre soţi a murit şi s-au blestemat între ei trebuie dezlegaţi prin rugăciuni şi în acelaşi timp trebuie trecut un cal alb peste mormântul celui decedat.

În cărţile de slujbă (Molitfelnic şi Agheasmatar) există rugăciuni de dezlegare de blesteme, dar ele nu sunt condiţionate de prezenţa vreunui animal. Şi apoi ce s-ar face laponii şi eschimoşii care nu au cai?

---Dacă moare un copil, când îl scot din casă, părinţii trebuie să tragă înapoi de sicriu şi să zică: Noi nu te lăsăm pe tine să pleci; tu lasă-ne pe noi să nu ne iei cu tine!

Cei îndureraţi de pierderea celor dragi, trag de coşciug nu pentru ca le este frica să nu moară şi ei, ci din părere de rău că pierd o fiinţă mult iubită. Chiar dacă zic ceva sau nu zic, cel mort nu poate hotărî nimic, fiindcă Stăpânul morţii şi al vieţii este Dumnezeu.

---Dacă moare un copil până la vârsta de 7 ani să nu-i dai lumânări sa le ducă morţilor tăi pentru că el nu ştie cum să le dea.

În primul rând oamenii ar trebui să ştie ca mortul nu duce lumânările noastre morţilor noştri pe numele cărora le-am aprins, ci aceştia primesc de la Dumnezeu mângâiere.

---Dacă a murit fără lumânare să nu-i faci pomană decât sâmbăta.

Unde scrie aşa ceva? Acesta este tot o "teologie băbească" fără nici un temei în Biblie sau în Sfânta Tradiţie. În general pomenile se fac sâmbăta pentru că atunci Domnul Iisus Hristos a fost în mormânt cu trupul. De multe ori auzim spunându-se despre cineva care a murit: "Maică, a murit cu lumânarea aprinsă, *a plecat cu lumina, s-a mântuit." "Dar cum a murit maică: spovedit, împărtăşit?" ,,O, nu maică! Cât m-am rugat eu de el şi n-a vrut în ruptul capului să se spovedească şi să se împărtăşească, ca nu-i suferea pe popi". "Dar la Biserica a fost Duminica? N-a călcat ăsta pragul Bisericii decât la Botez, la Cununie şi acum, la moarte pentru ultima data". "Dar păcate a făcut în viaţă?". "Maică, şapte hotare umbla; i-au plăcut mult beţia şi femeile". lată, oamenii trebuie să ştie că este bineplăcut să aprindem lumânarea. Dar lumânarea este doar UN SIMBOL (al luminii dumnezeieşti) şi O JERTFĂ (fiindcă dai nişte bani pe ea). Dacă are lumânare când moare nu neapărat se mântuieşte, iar dacă moare fără lumânare nu neapărat se osândeşte (mai ales dacă a avut o viata aleasă, creştinească).

Ziua în care se face pomana nu are nici cea mai mica importanţă. Pomana trebuie făcută după puterea materiala şi din tot sufletul.

---La mort să te duci neaparat cu două lumânări, una pentru mort şi una pentru înger.

Lumânarea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Dumnezeu, şi ne arată cum trebuie să fie viaţa oricărui creştin. Lumânarea poate avea şi alte semnificaţii. Atunci când se aprinde la citirea Sfintei Evanghelii simbolizează lumina adevărului care a străbătut întunericul necredinţei. La Botez se aprinde pentru luminarea sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină, făcându-se fiu al luminii lui Hristos. La cununie cele doua lumânări pe care le ţin naşii simbolizează pe cei doi Sfinţi Arhangheli, Mihail şi Gavriil. La moarte, lumânarea simbolizează lumina pe care dorim să o aibă pe calea veşniciei. Mortului să-i ducem o lumânare dar îngerului nu, fiindcă el nu are nici un păcat (dacă ar avea păcat ar fi diavol).

---Niciodată seara şi în ziua de luni sa nu dai nimic din casă că nu mai ai spor toata săptămâna. Să nu dai bani sau sa nu împrumuţi pe cineva cu bani în ziua de luni.

Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune lunea? Zgârcenia este un păcat care îi stăpâneşte pe mulţi şi atunci au găsit diverse justificări: să nu dai niciodată din casa seara, nici în zi de sărbătoare, nici lunea ca-ţi merge rău toata săptămâna, nici marţea ca sunt trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui Dumnezeu este aceasta: "Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta" (Matei 5;24); "împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei" (Isaia 58;7-10). Să nu uităm că: MAI MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA.

---De câte ori trebuie să se tragă clopotele daca avem un mort bărbat sau daca avem mort o femeie?

Nu este scris nimic în cărţi la rânduiala slujbei Înmormântării referitor la de cate ori să se tragă clopotul la morţi, sau să se diferenţieze bătăile clopotului în funcţie de sexul mortului. Acestea sunt credinţe false.

---Putem face pomana de dulce in posturi sau in zilele de post?

Nu, nicidecum. Asa ceva nu se mai numeste pomana, ci chiar este pacat.

--- Daca dam ceva de pomana, este obligatoriu sa facem cruce peste acel lucru sau acea mancare?

Nu este obligatoriu sa facem cruce deoarece milostenia noastra e primita si fara a fi insotita de anumite gesturi.

--- Ce este ruperea unei cununi deasupra mortului?

Acest ritual are drept scop ruperea cununiei dintre soţ şi soţie, pentru ca cel rămas în viaţă să se poată căsători. Practica aceasta nu are nici un temei religios, dovedeşte lipsa de credinţă şi afectează direct învăţătura despre Taina Sf. Cununii.

--- DE CE EXISTĂ TRUPURI CARE NU PUTREZESC?

Mai întâi trebuie să spunem că, trupurile care nu putrezesc pot fi de două feluri.

Există trupuri care nu numai că nu putrezesc, dar devin izvorâtoare de miresme şi chiar de mir; acestea sunt trupurile unor sfinţi care prin vieţuirea lor au fost cinstiţi de Dumnezeu. Astfel de trupuri creştinii le numesc sfinte moaşte, şi se cinstesc după cuviinţă.

Dar există şi trupuri care nu putrezesc din pricina fie a unor blesteme fie a unor păcate grele care au rămas nespovedite. Dacă se descoperă prin voie dumnezeiască astfel de cazuri, preoţii bisericii, fac slujbe de dezlegare pentru sufletul celui răposat.


--- CE RITUALURI PĂGÂNEŞTI SE MAI PRACTICĂ LEGAT DE SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII?

- Păzirea ca mortul să nu se facă strigoi -- prin împungerea în inimă a unei ţepuşe şi/sau prin închiderea pisicilor din casă pe toată perioada cât stă mortul în casă.

- Ruperea legăturilor de la picioarele mortului -- pentru ca acesta să poată păşi pe lumea cealaltă.
- Conducerea pe ultimul drum cu fanfară şi orchestră -- pentru a crea o atmosferă pompoasă şi fastuoasă.
- Punerea diferitelor obiecte in buzunarul mortului (ac, aţă, bani etc) -- pentru ca să aibă pe lumea cealaltă.

- Trecerea cocoşului şi a găinii peste groapă -- pentru izgonirea duhurilor rele.
- Îngroparea morţilor in cavouri -- pentru a face din locul lor de veci o adevărată capodoperă.
- Ducerea la altar a unui cocoş alb -- ca jertfă pentru cei ce mor neîmpărtăşiţi.
- Pregătirea praznicului în zile de post cu mâncare de frupt -- zicând că mortul nu mai posteşte.

Toate aceste practici enumerate mai sus reprezintă abateri grave de la credinţa ortodoxă şi trebuiesc înlăturate pentru că denaturează învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Biserici.

--- ESTE CORECTĂ EXPRIMAREA "A TRECUT ÎN NEFIINŢĂ"?

Această exprimare nu este corectă deoarece cuvântul nefiinţă este echivalent cu ideea de inexistenţă, neant. Noi ştim că sufletul omului este scânteie dumnezeiască care nu moare niciodată.
--- CARE POMENI SUNT PRIMITE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU?

Nu sunt primite pomenirile celor care trăiesc în păcate grave, celor certaţi, şi celor care fac pomana din bani furaţi.
--- DE CE SECTARII SPUN CA NOI NU MAI PUTEM ŞI NU MAI SUNTEM DATORI SĂ NE RUGĂM PENTRU CEI ADORMITI?

Într-adevăr, sectarii exclud posibilitatea intervenţiei celor vii pentru cei morţi, spunând că Dumnezeu va judeca pe fiecare în parte, invocând textul din 2 Corinteni 5,10 "Pentru că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a Lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău." Că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui este foarte adevărat, dar că posibilitatea de a ne ruga pentru cei morţi este exclusă nu poate fi adevărat. Cum putem argumenta acest lucru?

Noi vedem că în Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii: "Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii;"(1 Timotei 2,1) iar la Iacov 5,16 se spune: "Mărturisiţi-vă deci unuia altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. "

Deci, dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, cum dar să nu folosească şi celor morţi de vreme ce sufletele lor trăiesc?
--- ÎN VECHIUL TESTAMENT SE FOLOSEAU RUGĂCIUNILE DE MIJLOCIRE PENTRU CEI ADORMIŢI?

Da, şi în Vechiul Testament avem mărturii de rugăciune pentru cei adormiţi. Astfel, la Macabei cartea a doua "Drept aceea sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat.” (2 Macabei 42-46), iar Proorocul Baruh spune: "Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit."(3, 4-5).

nelamurire
 

Va rog frumos sa ma luminati intr-o chestiune: daca dai de pomana sambata nu ai voie sa speli rufe? Si daca s-a intamplat asta nu mai e primita pomana? Eu nu prea cred in superstitii dar chiar mi-ar pare rau sa fi gresit.
Va multumesc!

Asa cum ati spus, este vorba de superstitii care arata putina credinta a celor care le vehiculeaza, neasimilarea Poruncii 1 din Decalog si inexistenta unei legaturi personale cu Domnul nostru. Este trist ca asemenea "folclor" este propovaduit in special de babele care merg toata ziua la biserica, fara ca acest lucru sa le foloseasca, dupa cum se vede.

Singurele situatii cand nu ai voie sa speli rufe (manual) sunt daca acest lucru s-ar intampla Duminica sau in celelalte zile de obligatie (marcate cu rosu si cruce in calendar), afara de cazul in care ar exista "binecuvantate pricini" pentru aceasta. In asemenea zile, munca servila este oprita.
"Binecuvantate pricini" inseamna un scop superior. De exemplu, daca de rufa aceea spalata ar depinde mersul la scoala luni dimineata al copilului, ori mersul la servici al sotului, ori mersul la biserica, atunci se poate spala, in baza a ceea ce stim de la Domnul nostru ("cine si-ar lasa, oare, boul...") si in baza a ceea ce a facut El, care a vindecat pe orb in zi de obligatie.

"Muna servila" inseamna o munca ce, pe vremuri, era facuta de sclavi in familiile mai cu stare. A spala rufe (la mana), a freca podelele, a face munca campului daca hrana ta depinde de asta, a avea buticul deschis daca esti buticar si traiesti din comert, acestea sunt exemple de munci servile oprite in zile de obligatie. Afara de binecuvantate pricini, de exemplu daca esti pompier si tura ta cade Duminica.

Conceptul se foloseste in opozitie cu "munca nobila". A desena, a incepe experiente de laborator, a ingriji gradina sunt munci nobile (in afara de cazul in care esti profesionist: desenator, savant ori gradinar, adica din asta traiesti).

Nu e pacat sa speli rufe.Am intrebat un preot ortodox.E o superstitie

va multumesc din suflet!
 

Va multumesc frumos pentru promptitudine. Ma simt usurata. Incerc sa decelez traditionalul de firescul dogmatic-religios- regula de urmat in ce priveste ceea ce trebuie facut in anumite situatii. S-au implinit 2 ani de cand mama mea scumpa nu mai e cu mine si sambata am facut o pomenire, dupa putinta noastra, dar cu inima plina de dor si drag.
E minunat cand sunt oameni care te pot sfatui/trage de maneca sa nu gresesti dar nici sa cazi in capcana" öbiceiurilor".

Imi pare rau pentru aceasta despartire dureroasa. Dar, despre care stiti bine ca e temporara.
Pomenirile, ca si celelalte fapte de credinta sunt singurul fel in care, acum, ii puteti arata cat de mult o iubiti si cat de mult va pasa de ea. Stim ca aceste pomeniri pot fi foarte, foarte importante pentru cei plecati inaintea noastra.

Daca aveti amabilitatea, data viitoare includeti-o, va rog, in pomelnic si pe mama mea, serva lui Dumnezeu Stefania Tereza.

La capitolul "si multe intrebari" cred ca ma situez si eu sa nu fiu off topic.
Stim ca ne vom reintilni cu cei dragi noua, care au trecut dincolo. Eu am bunici si rude pe care de abia astept sa le revad dincolo, asa imi e de dor de ei. Dar cum va fi aceasta? Ne vor intampina cand trecem noi dincolo? nadajduiesc ca suntem toti la Rai, dar cum vom fi impreuna permanent tinand cont ca fiecare merge la locul lui chiar in Rai fiind?

Dar "locul in rai" nu trebuie imaginat asa, ca o garsoniera dintre ai carei pereti nu iesim. Mai degraba se aseamana acest loc in rai cu locul la o masa intinsa ("ospatul cel vesnic"), unde mesenii se vad, se aud, isi vorbesc unii altora si se bucura impreuna. Acesta este un aspect al "comuniunii sfintilor" pe care o marturisim in Crezul Apostolic ("cred in comuniunea sfintilor"), celalalt fiind aspectul comuniunii dintre vii si morti.

Prin urmare, da, vom fi intampinati, pe malul celalalt, al Vietii Vesnice, de cei dragi trecuti acolo inaintea noastra. Chiar si inainte de Judecata de Apoi, cand sufletele noastre se vor uni cu trupurile glorificate, ii vom recunoaste pe cei dragi, vom vorbi cu ei si ne vom bucura cu ei, deoarece sufletele, chiar fara trupuri, se pot recunoaste unele pe altele si pot comunica unele cu altele.

Doamne ajută!
 

Am să o includ eu în pomelnic pe mama ta, Mihnea.
Sâmbăta asta pe 1 Nov. - când se face pomenirea generală a mortilor (mosii de toamnă).

Multumesc. Maine, deci.

da, si când se mai fac parastase de mosi (si strămosi). :) iarna, vara, toamna - de 3 ori pe an.

Buna ziua,am si eu mai multe intrebari,insa una e mai importanta pentru mine in momentul acesta.Eu sunt logodita de 8 ani cu primul meu prieten si de 2 ani avem un baietel.Din cate am inteles,eu nu pot da de pomana pentru ca nu sunt cununata religios.Exista macar o sansa sa mi se faca o slujba la biserica?Astept un raspuns.Multumesc mult.

Ce superstitie mai e si aceasta? ce legatura ar fi intre milostenie si cununie? Dati de pomana fara retinere. Dar slujba de cununie la biserica se poate oficia doar daca aveti si certificatul de casatorie eliberat de ofiterul starii civile. E regula. Deci o sansa exista daca faceti si casatoria civila.

Deci pot da de pomana tatalui si bunicii mele...Multumesc frumos pentru raspunsul rapid.

Milostenii poti face zilnic. Interdictia despre care ai auzit se refera la parastase. Persoanele care traiesc necununate nu pot face parastasele persoanelor decedate si pomenile aferente.

Si ca sa nu fie cu suparare, intreaba preotul iar daca acesta iti confirma ca nu poti face parastase cat timp este necununata, atunci intreaba-l ce este de facut in cazul asta.

Da,asa e cel mai bine,aveti dreptate.Multumesc pentru sfat.

Ramona, intreaba preotii cand ai orice nelamurire, nu te mai lua dupa toti de pe acest forum, pentru ca nu cei de aici sunt "specialisti" in domeniu, ci preotii.

De aceea aici multi iti vor da sfaturi contradictorii, in functie de cum au auzit si ei de la alti oameni din jur. Asta nu inseamna ca sunt corecte. Daca vrei un sfat corect in fata lui Dumnezeu si a bisericii, intreaba un specialist, adica un preot!

Cauta-ti un preot care sa iti devina duhovnic (care ti se pare tie mai accesibil si mai binevoitor - caci la duhovnic ar trebui sa mergi ca la un tata care sa te ajute sa cresti spre Dumnezeu), mergi si spovedeste-te la el, ca tot suntem in post, si intraba-l orice iti trece tie prin minte ca ai nelamuriri si intrebari.
Roaga-l si de parastas. Nu exista nici o interdictie sa dai parastas daca traiesti necununata, pt ca scopul oricarui ortodox adevarat nu este sa te indeparteze si mai mult de Dumnezeu punandu-ti interdictii in a te ruga pt cei adormiti, nici interdictii in a face fapte bune de milostenie, ci scopul este sa te apropie de Dumnezeu, sa va cununati in biserica in fata lui Dumnezeu, sa mergi mai mult la slujbe si sa ajungi sa mergi de drag, cu bucurie, stiind ca in biserica il vei intalni pe Dumnezeul tau cel mult iubit de tine(!), sa te rogi mai mult - inclusiv participand la rugaciunea parastasului pt adormiti (si nu numai la aceea, ci la toate rugaciunile randuite pt credinciosi), sa iti schimbi viata intr-o maniera cat mai placuta lui Dumnezeu, sub indrumarea unui preot duhovnic.