Limita dintre viata si moarte
 

E atat de subtire...uneori tine de fractiuni de secunda in care totul s-a oprit.Oare cate ai mai fi putut face pentru tine,pentru sufletul tau,pentru cei din jur sau cate puteai face pana acum si nu le-ai facut din indolenta,neglijenta,gandul ca timp ai berechet si lasi intotdeauna pe maine ce ai putea face azi?
Cam astea au fost gandurile care m-au incercat de ieri si pana astazi.
Ieri,o zi ca oricare alta...te trezesti dimineatza,actionezi dupa aceleasi tipicuri de zi cu zi preocupat de grijile cotidiene,facand planuri pentru ziua respectiva etc.
Un sentiment,avertisment,un mesaj al vocii interioare a venit catre mine,insa eram prea grabita sa o ascult asa ca am plecat de acasa catre Brasov,aveam multe treburi de rezolvat,ore la facultate.De obicei cand plec la drum inchin o mica rugaciune Celui de Sus,acum,insa am uitat...prea multa graba,prea multe treburi de facut!
Ma aflam intr-un Fiat mic,eu si soferul,iar cand coboram serpentinele de pe Timis,pentru cei care cunosc zona,inaintea ochilor vedem un tir care urca serpuind cu partea din spate in sant,ca apoi sa traga brusc de volan probabil dorind sa redreseze masina,iar mastodontul se rasuceste cu totul si ne loveste din plin!In acele fractiuni de secunda nu am mai avut ce sa fac decat sa imi strang picioarele la piept,sa imi acopar capul cu mainile,iar apoi lovitura ingrozitoare a zguduit masina ca intr-un vis,ma asteptam sa simt fiarele contorsionate cum vin peste mine,cand...totul s-a oprit.Am deschis ochii,roata din fata dreapta era pe muchia prapastiei,insa acolo ne oprisem,caci cativa cm mai mult ne-ar fi fost fatali.
Soferul era,saracul,in stare de soc si am incercat sa il linistesc,apoi au alergat la noi ceilalti conducatori auto,speriati ca am patit ceva,intr-un final a venit si politia.
Oare ce sanse sunt sa fii lovit frontal cu masina mica de un tir,sa ramai fara nici o zgarietura,iar forta loviturii sa nu te arunce in prapastia care se casca langa tine si sa te opresti exact pe muchia ei?Sunt sigura ca Dumnezeu a fost acolo langa noi si ne-a pazit,ca intr-adevar am asistat la o minune prin care El si-a aratat mila,intelegerea si iubirea sa de oameni!
Insa,nu m-am putut opri sa nu ma gandesc:daca acolo s-ar fi terminat totul,oare ce facusem cu viata mea,oare cate clipe pierdusem pe care as fi putut sa le fructific,oare cate dati in existenta noastra nu ne simtim mandri si siguri pe noi,ca apoi sa vedem ca a fi sau a nu fi se reduce la secunde si la mila Tatalui Ceresc,care,cum a fost in cazul meu,hotaraste sa ne apere si sa ne dea o a doua sansa?!
Este o traire personala,insa mi-am dorit sa o impartasesc cu voi,poate vor fi si altora de folos cele ce vor citi aici,iar daca nu,ma iertati si treceti cu vederea acest topic!
O zi minunata si plina de pace va doresc!

Heaven
 

Mare este puterea Domnului si nebanuite caile Sale! Daca as trece prin asa o intamplare chiar nu stiu chiar cum as interpreta: avertisment,minune sau altceva dar cu siguranta m-ar apropia si mai tare de Credinta.Dumnezeu sa ne ajute!

De obicei, in momente de cumpana omul realizeaza efemeritatea vietii, subtirimea granitei dintre viu si dincolo....Eu una am certitudinea ca intamplari ce duc la niste "limite", au menirea sa ne atentioneze la calea noastra....scara oferind accederea spre "intoarcerea acasa", la Tatal nostru....
Tot cu masina am trecut si eu prin ceva similar...Pe atunci eram o razvratita, credeam ca ma pot certa cu EL...Dupa acel accident, din care Bunul si Milosul Dumnezeu mi-a scapat viata doar mie, in urma ramanand pana azi 2 cruci la sosea, am inceput sa ma intorc la EL...sa-i vorbesc, sa-l ascult si sa caut sa-l inteleg...Fie numele Domnului laudat de acum si pana in veac !

Buna,Heaven
 

cunosc si eu sentimentul,acesta cand simti ca Dumnezeu face o mare minune cu noi acordandu-ne o a doua sansa la viata,tot pe aceiasi sosea mai exact in Sag am avut un accident ,ma aflam in masina cu sotul meu,el se afla la volan,si ne angajasem intr-o depasire,a unei DACII pe acelasi sens de mers,cand de o data fara ca soferita de la masina din fata nostra fara sa se asigure,fara sa semnalizeze.........ne-a taiat calea efectivmasina noastra lovind-o lateral in partea stanga in plin,dupa acceia am aflat ca voia sa treaca drumul .......la casa ei,din izbitura masina ei s-a oprit in santul care este de -a lungul soselii,adanc cam de 1,20-1,30m,iar masina noastra fiind mai puternica dupa impacts-a izbit intr-un pom din fata casei ei sotul meu nu reusea sa apese frana si .......ne-am oprit in zidul casei,impropiu spus zid ,pentru ca casa a fost din vaiuga,dar ne-am oprit...........dupa constatare ........la tribunal au disparut pozele de la locul accidentului,cu pozitia masinilor si a partilor lovite,s-au schimbat decaratiile.......si a reiesit ca de fapt sotul meu a lovit-o din spate..............si a fost pus la plata despagubirii de 18mii de lei.......in 84......s-a inamplat......si la 1an si 2lun pedeapsa la locul de munca........dar cert este ca am fost atentionati de CEL DE SUS,........aveti grije ca ati cam depasit masura si ar fi vremea sa va indreptati,de asta Va Dau o adoua sansa............ca pute sa ramana orfani doi copii de 5 si de sase anii si doua fetite ale ei......de aceiasi varsta!!!!!.......depinde de noi cum stim sa apreciem aceea sansa,in schimb.....o familie intreaha ,buni prieteni,dragi prieteni nu au mai avut accea sansape care noi am avut-o................in 2006........sotul respectivei familii,a fost batut de autori necunoscuti pana in ziua de azi........atat de rau ca a fost dus in coma la spital de urgenta,fiind foarte grav..........la cerere a fost tranferat la Timisoata si operat..........sotia lui si fiica in varsta de 25 de ani,il vizitau zilnic la spital dupa orele de sevic,dupa facultate,sperand zilnic,ca poatee poate intr-o zi va da un semn de viata,de reintoarcere la viata,si se intorceau seara tarziu pe la 11-12-1 pe aceiasi sosea spre Arad se la Timisoara.......cu aceleasi serpentine si curbe periculoase......timp de peste 2luni si jumatate............pana intr-o dimineata urmarind stirile la PRO TV am auzit anuntand ca pe soseaua Arad-Timisoara la intrare in Ortisoara,azinoapte a avut loc un accident......o masina mica a intrat intr-un tir din sens opus.......in masina se aflau doua femei,mama si fica masina fiind condusa de tanara de 25 de ani,care se intorceau..................de la discoteca din Timisoara,am zis in gand ;sarmanele de ele.....dupa masa la reluarea stirilor reporterii si-au cerut scuze,afland despre cine si despre ce Discoteca era vorba......tot o data spunandule di numele .........la care eu am ramas inmarmurita,de durere si tristete,a fost o durere cumplita vazand cum se stinsese toata acasta familie ,unicul copil.....mama ,si soacra lor fiind vecina cu mine vazan-dui durerea caresi-a pierdut nepoata ,fiica,ginerele in coma,care curand s-a stins si el.....la aproximativ 2 luni de la inmormantarea sotiei si ficei lui,si azi ma face sa lacrimez tragedia acelor clipe,pline de durere....si de cate ori merg la cimitir la parintii mei,la sotul meu care intre timp s-a stins si el,nu pot sa fac sa nu trec si pe la prietenii mei care isi dorm somnul de veci acum .............toti impreuna.........

Neyra......intr-adevar nebanuite sunt Caile Domnului......am cunoscut familia respectiva, fiica lor a fost colega cu mine....a fost singura la parinti. Sotul doamnei nu a fost batut...a facut un accident vascular cerebral si a intrat in coma. Intr-adevar ele se intorceau in acea seara de la spitalul din Timisoara.....mama ei a fost pur si simplu decapitata de scara de la TIR. Fiica era la volan, a intrat cu masina in depasire si s-a agatat de scara de la TIR in momentul depasirii. A fost groaznic....fiica ar fi avut sanse sa scape daca din partea opusa nu ar fi venit un alt TIR care a izbit-o in plin. In doua luni toti cei trei membri ai familiei au murit.Acolo in familie au fost alte probleme din cat s-a auzit dupa aceea....ceva in interiorul familiei...cu fratii. Fata a fost foarte OK din toate punctele de vedere, era cuminte si inteleapta. Din pacate, pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor...
Doamne ajuta-ne si ne apara de toate relele din lumea asta

Mai scoateti-va din cap chestia asta cu " pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor " ca nu este decat o prejudecata .
Credeti ca cei care nu patesc nimic au parinti perfecti, sfinti , sau ei insisi sunt atat de neprihaniti ?
De unde atata primitivism ?
" Asadar, nu se va mai strapezi gura copiilor pentru ca au mancat parintii agurida..." Nu mai retin sigur cum este formulata ideea. Oricum, detest prejudecatile si ideile inguste aplecate spre rau . Multe lucruri se intampla din tot atat de multe motive subiective sau obiective.

Ory poate ca e o prejudecata, dar atunci duhovnicul meu de ce ma intreaba la spovedanie daca stiu ca parintii mei sau bunicii sa fi furat sau altele. De ce?
De ce atunci nu are voie un parinte cu nici un chip sa blesteme? Inclusiv o femeie cand e insarcinata nu are voie sa fure pentru ca ce va fura va fi marcat pe trupul copilului. Tu nu ai vazut niciodata un copil care are pe fata sau pe trup un semn sub forma de fruct sau floare sau altceva? Cum exista binele asa exista si raul si asta e de multe feluri

Pai nu are nimeni voie sa blesteme! De ce sa blestemi? Ce apucatura e asta?Nici sa injuri nu e bine si nici frumos..daramite sa blestemi!
Este elementar ca atunci cand lansezi un gand rau, materializat in cuvant, se va intoarce impotriva ta.Acesta e doar unul din motivele pentru care nu e bine sa blestemi indiferent daca esti parinte sau nu.Crezi ca degeaba avem porunca sa ne iubim dusmanii?
Iar asta cu furatul si cu semnele fructelor si florilor pe copii este un babism clasic.Pai va dati seama cum ar trebui sa arate copiii de rromi? Ca dalmatienii:-))

Am dat doar un exemplu nu am spus ti-e permis sa blestemi.....Nu e nici un babism clasic eu am in familie pe cineva marcat pe piept cu o floare. Tigancile nu stiu dar femeile care sunt sau au fost insarcinate candva 90% dintre ele isi spun sau au spus in gand cand vedeau ceva ma ciudat "Doi suntem doi vedem"

Ai dreptate, Melissa, băbismele astea fac un rău inimaginabil ortodoxiei. Ateismul tinereții mele timpurii (constat că și la unii dintre ateii de astăzi) se datorează (aproape) în exclusivitate acestor nenorocite de prejudecăți incumbate în creierul multor păstrători ai "tradițiilor populare". Cred că e o datorie sfântă a celor credincioși să lupte împotriva băbismelor de tot soiul, închipuiri și nelegiuri (adică, fără-de-legea lui Hristos, obiceiuri). Chiar trebuie ca ortodoxia să-și piardă oamenii care ar putea fi credincioși veritabili din cauza prejudecăților prezentate drept dogme și manifestări de credință? Ne pierdem de mici copiii pentru credință cu astfel de idei, de-a dreptul ... neroade.

Doamne ajută!