[COLOR=#6495e6]Scrisoare de la EL[/COLOR]
[COLOR=#6495e6][/COLOR]
[COLOR=#555555] Dragul meu,

Cum iti mai merge? Desigur, Mi-as dori mult sa putem vorbi doar noi amandoi, dar stiu ca pentru aceasta niciodata nu ai timp. Am hotarat deci sa-ti scriu o scrisoare, pentru a-ti spune cat de mult te iubesc.
Te-am vazut aseara, cand discutai cu prietenii tai. Am asteptat toata ziua; poate vei dori sa vorbesti si cu Mine. Ti-am daruit un apus de soare minunat la sfarsitul zilei si am asteptat. Insa niciodata nu ai gasit timp sa vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totusi te iubesc, pentru ca sunt Prietenul tau.
Noaptea trecuta te-am privit cum dormeai si am dorit cu ardoare sa-ti ating fruntea, de aceea am revarsat lumina lunii pe fata ta. Si din nou am asteptat, dorind sa cobor la tine ca sa putem vorbi. A sosit dimineata si Eu am avut atatea daruri pentru tine, dar te-ai intors in patul tau, dorind sa-ti prelungesti macar pentru cateva clipe somnul dulce, si ai amanat intalnirea noastra.
Ca de obicei, dimineata ai putin timp. Te-ai spalat, ti-ai periat dintii cu grija, te-ai imbracat ordonat si te-ai grabit la lucru.
Cand ai privit ultima data in oglinda, ai observat din mers Biblia pe masa si atunci inima Mea a tresaltat la gandul ca vei dori sa Ma asculti. Dar ai renuntat si inchizand usa dupa Tine, ai plecat. Lacrimile tristetii Mele erau in ploaia de afara.
Dar totusi Eu te iubesc! In timpul zilei am incercat sa vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastul cerului si prin linistea ierbii verzi. Ti-am soptit aceasta prin frunzele copacilor si ti-am spus-o bland prin splendoarea florilor. Am alergat catre tine, spunandu-ti: "Te iubesc!" in paraiasul de munte si in minunatul cantec al pasarilor.
Odata, uimit de frumusetea si gingasia florilor ai meditata la Creatorul lor, si Eu am crezut ca acum te vei hotara sa vorbesti cu Mine. Insa unn gand oarecare, se pare important pentru tine, ti-a abatut atentia.
Da probleme, si nu putine.... Insa Eu as putea sa te ajut in rezolvarea lor. Iti amintesti cand ai primit o veste trista? O, cum am doriut atunci sa-ti sterg lacrimile! Desi nu erai atent la Mine, ti-am trimis in dragostea Mea o adiere de vant calda si usoara, plina de miresmele naturii pentru a te mangaia in tristetea ta. Dar nici atunci nu te-ai gandit la Mine...
Seara, cand ai venit acasa, obosit dupa o zi plina de probleme, ai cinat in graba si ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am asteptat, sperand ca iti vei aminti de Mine. Ai mers la culcare si ultima Mea speranta de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atat de mult sa-ti daruiesc putere, mangaiere, intelegere...
Dragul meu, cand va mai incepe o zi, cand vei fi in tumultul ei, in amurg sau in orice clipa a ei, cand iti este greu, cand esti trist si singur - aminteste-ti de iubirea Mea fata de tine. Este o iubire mai adanca decat marea, mai inalta decat cerul si mai cuprinzatoare decat cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea îti pastrez bunatatea Mea.Voi raspunde la intrebarile pe care de atatea ori le-ai gasit fara raspuns. Iti voi aduce linistea dupa care tanjesti de atata timp. Langa Mine vei gasi cu adevarat fericirea si vei afla pacea launtrica. Cheama-ma sit-ti voi raspunde, iti voi fi alaturi si te voi ajuta.

Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc si te astept!

Al tau prieten care te iubeste,
IISUS HRISTOS[/COLOR]

[COLOR=#6495e6]Statia de salvare[/COLOR]
[COLOR=#555555][/COLOR]
[COLOR=#555555] Pe o coasta foarte periculoasa, unde adesea vapoarele esuau, se afla o mica statie de salvare. Cladirea nu era mai mare decat o coliba, iar cei ce lucrau acolo aveau doar o barca, dar erau dedicati muncii lor si supravegheau constant marea. Fara sa se gandeasca la ei insisi, acestia ieseau in larg zi de zi, noapte de noapte, cautandu-i pe cei pierduti. Unii dintre cei salvati si multi altii dinter cei ce locuiau in imprejurimi au dorit sa participe la munca de salvare, daruind din timppul lor, din banii lor si chiar participand efectiv la munca. Astfel au fost cumparate barci noi, si noi echipe au fost pregatite. Statia de salvare se dezvolta.
Unii dintre acesti noi membrii ai statiei de salvare au ajuns sa fie nemuiltumiti de echiparea cladirii. Asa ca au cinsiderat ca locul terbuie sa fie mai comfortabil pentru cei salvati. Au inlocuit vechile paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobila noua si au echipat noua cladire. Acum statia de salvare a ajuns un loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos si o foloseau ca pe un club. Tot mai putini membrii erau interesati de munca de salvare pe mare, asa ca au angajat echipe care sa faca treaba. Decoratiunile interioare erau toate tipice pentru o statie de salvare iar in mijloc au pastrat o barca veche unde avea loc initierea noilor membrii ai clubului.
Cam in acest timp s-a intamplat o mare catastrofa pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate au adus la statie o multime de oameni uzi, inghetati, pe jumatate inecati. Erau murdari, bolnavi, iar unii erau straini. Frumosul club era acum un haos. Imediat comitetul proprietarilor a angajat pe cineva sa construiasca niste dusuri afara, unde victimele naufragiilor sa fie spalate inainte sa fie aduse in club.
La urmatoare intalnire a aparut o sciziune inter membrii clubului. Majoritatea membriilor doreau sa opreasca activitatile de salvare ale clubului deoarece erau neplacute pentru viata sociala normala a clubului. Un mic numar de membrii au insistat asupra scopului initial de salvare a clubului si a faptului ca datoria lor era de a salva oameni de la inec. Totusi, acestia din urma au fost invinsi la vot, de aceea li s-a spus sa-si construiasca o alta statie de salvare daca vor sa salveze vieti.
Asta au si facut.
Pe masura ce au tercut anii, noua statie a experimentat aceleasi schimbari ca si prima statie. A evoluat si s-a transformat intr-un club, dar totusi s-a format o alta statie de salvare, mica de tot. Istoria a continuat sa se repete de la sine, iar daca vizitezi astazi acea coasta vei gasi o multime de cluburi pe plaja marii.
Naufragiile sunt foarte frecvente in acea zona, dar majoritatea celor ce naufragiaza mor inecati.

APLICATIE: Ca si ucenici ai lui Hristos, sarcina noastra primara este de a merge sa facem alti ucenici. In alte cuvinte, terbuie sa mergem si sa salvam vieti. Din nefericire, uneori uitam scopul nostru. De aceea terbuie sa ne revizuim atitudinea fata de salvarea de vieti. Trebuie sa fim implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori [/COLOR]

Ultima zi ...

Daca as sti ca azi este ultima zi din viata , m-as trezii dimineata devreme ca sa vorbesc si mai mult cu Tine, ca sa facem planuri pentru cand vom petreceVescnicia impreuna... Si tot nu ar fi deajuns!

Daca as sti ca azi este ultima data cand pot sa-ti admir creatia , m-as trezizi devreme ca sa-ti vad ,pentru ultima data zambetul atunci cand intinzi rasaritul intr-un colorit ce-mi ia glasul si ma face sa Te laud fara cuvinte!

Daca as sti ca astazi este ultima zi ingaduita mie pe pamant cu creatia Ta,
as alerga sa le spun tuturor ca in curand ma voi linisti in bratele Creatorului meu... si le-as spune cat de bucuros sunt.

Daca as sti ca astazi imi traiesc ultima suflare in trup, asi incerca sa cuprind tot ce ai creat in inima mea si sa ma satur, atat cat mai pot, de Cuvantul Tau .pentru ca in cer voi fi cu tine si nu va ma trebui sa-L citesc fiindca insusi Cuvantul imi va vorbi tainic.

Daca as sti ca astazi este ultima mea zi in acest vas de lut, m-as ruga mai arzator pentru dragi mei care raman aici, incredintandu-i cu viata si sufletul lor in mana Ta , Parinte.

Daca as stii\ ca astazi este ultima mea zi de viata Ti-as cere iertare pentru fiacare data cand avut posibilitatea sa spun semenului meu despre tine... si nu am facut-o, spre rusinea mea.

Daca astazi ar fi ultima mea zi din viatza asi vrea sa strig de bucurie ca plec la tine !!!
si sa plang de mila celor ce te resping inca... Sa plang ca inca isi impietresc inimile cand Tu le vorbesti.

Daca as sti ca azi este ultima zi din viata mea, as vrea sa fiu mai atent la nevoile creaturilor Tale , ale semenilor mei... si tot nu ar fi deajuns! Si totusi, daca astazi ar fi ultima zi din viata mea as cauta sa ma apropii mai mult de Tine, cu tot ce sunt inima , suflet, minte si trup.

Te-am facut pe tine
 

[SIZE=3]Un om credincios, mergea prin oras intr-o zi geroasa de ianuarie si vazu o fetita in zdrente care cerea de pomana.Atunci,isi indrepta gandul spre Dumnezeu si zise:[/SIZE]
[SIZE=3]-Doamne cum poti rabda una ca aceasta?? Te rog,fa ceva![/SIZE]
[SIZE=3]Pe seara,stand in fata televizorului,la stiri vazu copii lasati singuri in casa,de parinti plecati sa se distreze ,arsi de o soba lasata nesupravegheata,mai vazu un copilas legat cu lantul de piciorus,de catre o mama la fel de iresponsabila si altul inchis intr-o cusca ca sa nu faca obraznicii,si iar se ruga lui Dumnezeu zicand:[/SIZE]
[SIZE=3]-Doamne,cata mizerie si nedreptate,te rog,fa ceva![/SIZE]
[SIZE=3]Se culca intr-un tarziu cu sufletul apasat de tristete dupa ce isi facu rugaciunea de seara si,in timpul noptii Dumnezeu ii spuse direct:[/SIZE]
[SIZE=3]-TE-AM FACUT PE TINE![/SIZE]

[COLOR=green]Felicitari, Dorina! Simt ca pornind de la realitatile care ne inconjoara, ai scris aceasta poveste atat de dureroasa si reala.[/COLOR]
[COLOR=green]Asta inseamna credinta! Eu pe acesti oameni ii admir si ii consider credinciosi, pe oamenii care se implica. :103:[/COLOR]

Unde sunt florile??-P.Bosmans
 

Lacrimile
 

[SIZE=3]Cu zgomot sec usa raiului s-a inchis in urma lor.Furiosi,acoperindu-si cu mainile goliciunea Adam si Eva ,avand inca in gura gustul marului oprit,plini de suparare si de manie,cu fetele intunecate,pornesc inspre lume cu inimile grele de amaraciune.[/SIZE]
[SIZE=3]-Nenorocitule,nu esti decat un neputincios;ii spuse Eva tremurand de suparare.[/SIZE]
[SIZE=3]-Doar tu esti de vina muiere usuratica,striga Adam pana ragusi.[/SIZE]
[SIZE=3]Mergeau cu pumnii stransi,tremurand de mainie catre niciunde sa-si infrunte destinul,impovarati de atata ura.[/SIZE]
[SIZE=3]Vazandu-i Dumnezeu,s-a intristat foarte si,in marea sa iubire s-a gandit sa adauge ceva ce nu fusese prevazut in planul sau initial.[/SIZE]
[SIZE=3]Trecu pe langa ei si le atinse usor inimile si ochii.[/SIZE]
[SIZE=3]FACU LACRIMILE![/SIZE]
[SIZE=3]Adam si Eva incepura sa planga.Ca prin minune,povara si mania ce-o aveau in suflet se topi.[/SIZE]
[SIZE=3]Sufletul li se umplu de duiosie si se imbratisara.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

Prieteni
 

[SIZE=3]Pentru Silvia si pentru Marima[/SIZE]
[SIZE=3]A iubi pa un altul asa cum este el cu toate imperfectiunile lui,cu diversitatea sa ,cu modul sau diferit de gandire ,cu frumusetea sau uratimea lui diferita de a ta, si nu copia vreunui vis de-al nostru,prietenul perfect este acela care nu vrea ca prieten pe cineva perfect![/SIZE]

[COLOR=green]Pe mine chiar mă preocupă "Izgonirea din Rai" şi mă şi distrează, în acelaşi timp. Cine citeşte cu atenţie momentul, va observa că Dumnezeu nu le cere celor doi nimic, nu le impune nimic, nu le promite nimic, nu-i obligă la nimic. Dumnezeu însă le dăruieşte enorm: libertatea, independenţa, pământul şi calitatea de stăpâni a tot ce se află pe pământ. Le mai dăruieşte şi liberul arbitru, posibilitatea de a acţiona/de a trăi după propria lor voinţă. [/COLOR]
[COLOR=green]După mine, "Vechiul Testament" ar trebui să se încheie aici pentru că tot ce urmează e poveste pentru naivi... :26:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Şi, tocmai - apropo de ce am spus mai sus, cu foarte mare seriozitate şi convingere, afirm că în viaţă suntem toţi pe cont propriu. Din clipa în care ne-am desprins de căminul părintesc şi ne-am început viaţa de sine stătătoare, adică suntem pe propriile picioare ori zburăm cu propriile aripi, trebuie să ne descurcăm singuri, să luptăm singuri, să luăm decizii singuri. Dacă n-o să ştim să ne rânduim viaţa, nimeni, niciodată n-o să vină să ne ofere ceea ce vrem ori ne lipseşte, fără acţiunea noastră... Nici chiar Dumnezeu...[/COLOR] :26:

[SIZE=3][COLOR=green]Frumos! Multumesc, Dorina![/COLOR][/SIZE] :57: