Forum Crestin Ortodox - Un gand bun de 8 martie

Scumpi frati si surori intru Domnul Iisus Hristos,

Niciodata nu trebuie sa uitati cum ca ziua de 8 martie a fost "stabilita" ca zi internationala a femeii la congresul partidelor socialiste europene tinut la Copenhaga in 1911 de catre deputata germana de origine iudaica Klara Zetkin, care si-a trait ultima parte a vietii in Uniunea Sovietica a lui Iosif Visarionovici Stalin, intaiul dusman [peste Hitler din acest punct de vedere] al libertatii popoarelor si, de asemenea, intaiul lor calau. Dupa cum vedeti si voi, 8 martie poate fi cel mult socotita zi internationala a femeii marxiste [socialista si bolsevica], in niciun caz al femeii care traieste in libertate.

Sa nu uitam ca noi, genul masculin, le apreciem pe doamnele si domnisoarele noastre pentru ceea ce sunt si ceea ce fac in fiecare zi a anului. De ce oare ar trebui sa existe o anumita zi a femeii, culmea, stabilita in apropierea momentului sarbatorii evreiesti a Purimului [care cade la sfarsitul lunii februarie]. Ce semnificatie are aceasta sarbatoare a exterminarii de catre evreii condusi de regina Esthera a persilor, cu propriul acord al regelui pers? Raspunsul la intrebare ni-l da parintele diacon Andrei Kuraev:

Citat:

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor - Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sf. lunii februarie - începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştele creştin) şi e posibil că în anul când s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider - pe Estera, adică a serba Purimul.
Această idee ar fi fost cel puţin ingenioasă, dacă sărbătoarea Purim ar fi asemenea Sărbătorii Secerişului. Dar aceasta nu este o sărbătoare religioasă. Enciclopedia Ebraică menţionează: “...sărbătoarea nu este motivată de Templu sau de un alt eveniment religios.” (Enciclopedia Ebraică, M. Terra, 1991.v.13, p. 123)
S-a sfârşit robia babiloniană. Drumul spre casă era deschis, dar doritori de a se întoarce erau mai puţini decât s-a aşteptat (din Rusia - socotită “închisoare a popoarelor”- de asemenea au plecat cu mult mai puţini evrei decât şi-ar fi dorit liderii mişcării sioniste). Mulţi şi-au deschis afaceri şi treburile nu mergeau prost. Ei nu doreau să piardă totul în schimbul întoarcerii. Mii de familii evreieşti au rămas să trăiască în diaspora pe întreg teritoriul Imperiului Persan, într-o stare departe de a fi numită robie. Perşii miraţi se întrebau: armata babiloniană a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul? Aman - “ministrul apărării”, merge la împăratul Artaxerxe şi-i prezintă situaţia. Timpurile nici pe departe nu erau creştine şi evident că reacţia împăratului a fost categorică: să fie nimiciţi toţi evreii din imperiu. Vestea poruncii este aflată de regina Estera a cărei etnie regele nu o cunoştea. Într-un moment anume, Estera îl provoacă pe Artaxerxe: “Mă iubeşti? Dacă mă iubeşti, atunci îi iubeşti pe cei pe care îi iubesc eu? Înseamnă că iubeşti poporul meu şi că îi urăşti pe cei pe care îi urăsc eu? Urăşti duşmanii poporului meu? Atunci arată-ţi mânia şi nimiceşti-i pe cei pe care îi socoţi duşmanii tăi!” Şi Artaxerxe lasă în grija lui Mardoheu formularea poruncii:
“Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-au pecetluit cu inelul regelui şi le-a trimis prin curieri călări, pe caii din herghelia regelui, spunând că regele îngăduie iudeilor din cetate să se adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă şi să piardă pe toţi cei puternici din popor şi din ţară, care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască” (Estera 8:10-11).
“Atunci iudeii s-au adunat în toate ţările lor, prin toate ţările lui Artaxerxe, ca să pună mâna pe cei ce le doreau răul şi nimeni n-a putut sta împotriva feţei lor, pentru că frica de iudei apăsa asupra tutu-ror popoarelor (...) Căci Mardoheu era mare în casa regelui.(...) Atunci au stârpit iudeii pe toţi duşmanii lor, ucigând cu sabia, omorând, pierzând şi făcând cu duşmanii lor după voia lor” (Estera 9:3-5).
Aman a fost spânzurat împreună cu familia sa, iar după el au fost nimiciţi 75000 de oameni - elita ţării, oricine putea concura cu iudeii. Soarta Imperiului era hotărâtă.
Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul - sărbătoare în special pentru copii (unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel.

Este de la sine inteles ca tovarasa Klara nu a facut nimic din ceea ce "Partidul" [bolsevic] nu avea cunostinta.

Ca urmare, va propun boicotarea zilei de 8 martie, care intre altele aminteste de o sarbatoare evreiasca a unui macel, ca "zi internationala a femeii". Sa le sarbatorim cu drag pe fiintele noastre scumpe, doamnele si domnisoarele, oricand in cursul anului, cu exceptia acestei blestemate zile stabilite ca sarbatoare a femeii de partidul comunist.

Razvan