"Batranii sunt nefericiti pentru ca stiu totul,iar copiii sunt fericiti pentru ca nu stiu nimic!" E adevarata expresia asta,insa e greu de inteles de ce trebuie sa fie asa...Accentul vreau sa-l pun pe copii,pe acesti "mici oameni" nevinovati,siceri si cu sufletul curat! Ganditi-va:suntem mici,pe parcurs ne socializam (invatam sa traim in societate),dar invatand, ne si "murdarim"aceste calitati mai mult sau mai putin innascute! Cine e vinovat:societatea sau natura umana ?
Cand sunt mici,toti copiii sunt la fel(intr-un cuvant:curati).Ideea este ca ,crescand, nu reusesc sa-si "impuna"aceasta curatenie in societate,ci se lasa"murdariti"de membrii ei! ...si astfel ajung batrani si nefericiti! Ce putem face pentru ca aceasta "curatenie"din copilarie sa se pastreze pana la batranete

Sa-i invatam MACAR sa nu vorbeasca Biserica de rau si cred ca deja este mult:)

Ma refeream la faptul ca acesti copii frumosi vin intr-o societate urata,plina de rautate si mizerie ...si intr-un tarziu se trezesc dezamagiti de toti si de toate!
Insusi Mantuitorul spune:"Lasati copiii sa vina la Mine,ca a unora ca acestora este imparatia cerurilor!" Problema este ca,odata cu varsta,trairile si sentimentele copilariei dispar,si devenim "oameni mari"...invatam sa mintim,sa furam,sa juram,sa ne prefacem ca ne este bine...
Nu inteleg de ce s-a ajuns ca sinceritatea,gandul bun sa fie aruncate la gunoi,sa fie calcate in picioare?

Asta este o realitate a lumii in care traim si trebuie sa ne impacam cu ideea ca trecem prin aceste incercari. Ce am vrut eu sa spun este ca indiferent de cit de negru este Diavolul important este sa avem un stilp de care sa ne tinem, un colac de salvare care desi sta prafuit pe un raft, stim ca este acolo in caz de nevoie.

Copiiilor trebuie sa le asiguram un bagaj substantial de amintiri si trairi emotionale, de care sa-si aduca aminte cind le-o fi mai greu, dar si noua adultilor...

Viata inseamna moarte continua,cum spune parintele A.Papacioc. Cred ca important e sa biruim necazurile vietii acesteia,invatand cate ceva din fiecare experienta!Si astfel,cu Dumnezeu in minte si in suflet sa "crestem" in viata duhovniceasca.