Simeon Noul Teolog - sfantul 'de o curatie extrema'
 

[SIZE=2]Astazi Biserica il cinsteste pe Sfantul Simeon Noul Teolog care era, dupa cum, spune ucenicul sau, Sfantul Nichita Stithatul, "de o curatie extrema". Acesta manca zilnic numai Sfintele Taine, ierburi si seminte. In chilie statea la rugaciune in picioare. Dormea pe pamant. Duminica si in sarbatori nu dormea deloc, ci se ruga, priveghea. Viata lui era o continua convorbire cu Dumnezeu si dorea sa implineasca toate poruncile lui Dumnezeu. Isi petrecea toata ziua inchis in chilie. Plin de lacrimile de peste zi iesea numai la Vecernie, apoi citea Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor. Dupa citire facea caligrafie, transcriind Sfanta Scriptura. Mergea la Utrenia de noapte, la Sfanta Liturghie se ruga cu lacrimi intr-unul dintre paraclisele Bisericii, de unul singur, apoi venea sa se impartaseasca la timpul cuvenit. In Postul Mare nu manca aproape nimic decat sambata si duminica. Dormea doar un ceas pe zi.[/SIZE]

Sfantul Simeon a descris ca nimeni altul in teologia sa realitatea si posibilitatea vederii lui Dumnezeu in extaz de catre cei credinciosi. Potrivit Sfantului Simeon extazul nu este altceva decat ridicarea si includerea noastra in cadrul comuniunii vesnice a Prea Sfintei Treimi.

Acest colos la Filocaliei este o personalitate de la care avem multe de invatat. Lectura scrierilor sale au forta de a zidi credinta pe stanca: nu mai poti da inapoi. Cel putin patru carti au aparut in limba romana din acest minunat Parinte al Bisericii Nedespartite in traducerea magistrala si fara ambiguitati a parintelui diacon Ioan Ica jr la editura Deisis (colectia Filocalica). Cartile respective se gasesc in toata tara si le recomand cu caldura celor care doresc sa aprofundeze cunoasterea si trairea crestina.

Anul acesta, data Sfintelor Pasti ne-a oferit ocazia sa ii praznuim in doua zile consecutive pe doi dintre "teologii energiilor necreate", ieri pe Sfantul Grigorie Palama, iar astazi pe Sfantul Simeon Noul Teolog.

Amintesc faptul ca supranumele de "teolog" l-au mai primit in istoria Bisericii numai Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan si Sfantul Grigorie de Nazianz.

Din pacate acest lucru este infaptuit in fiecare zi pe blog.

Scuze ,pe forum.

Deosebit de graitoare este relatia fiu - parinte duhovnicesc dintre Sfantul Simeon Noul Teolog si Sfantul Simeon Evlaviosul.

Ravna Sfantului Simeon Noul Teolog fata de sfintenia duhovnicului sau avea sa-i aduca acestuia numeroase ispite si incercari, venite din partea unor oameni ai Bisericii din vremea sa, adepti ai unei "teologii a repetitiei", pur intelectualista. Acestia nu puteau intelege marturia unui contemporan al lor, intemeiata nu pe speculatii de ordin teoretic, ci pe cunoasterea vie si personala a lui Dumnezeu intru lumina Sa.

Conform Sfantului Simeon, cel ce vorbeste despre Dumnezeu fara sa-L fi cunoscut mai intai, se aseamana celui ce vorbeste despre o cetate in care nu a fost niciodata.

Simeon Noul Teolog n-a vorbit despre Hristos ca despre un strain. E adevarat teolog, graitor de Dumnezeu, martor adevarat al Sfintei Treimi si marturisitor al Ei. A vorbit despre Cel ce l-a indumnezeit, despre Cel ce l-a facut dumnezeu dupa har.

"... se uita din nou la El si putin cate putin se curata desavarsit, iar curatit fiind indrazneste si Il intreaba pe Acela si spune: Dumnezeul meu, esti Tu? " Si Acela raspunde si spune: Da, Eu sunt, Dumnezeu Care m-am facut pentru tine om; iata, Eu te-am facut pe tine precum vezi, si tu te vei face dumnezeu."

Cand aud de Sfantul Simion Noul Teolog ma gandesc imediat la faptul ca omul poate ajunge lumina. Este persoana care a vorbit in chip minunat despre transfigurarea omului. A vazut lumina unindu-se intr-un mod de necrezut cu trupul sau, patrunzand incet-incet in madularele sale, facandu-l si pe el pe de-a-ntregul foc si lumina.

Tare drag imi este acest sfant mistic, caci mult a iubit:


"Covârşirea dragostei stinge dragostea mea. Căci nu iubesc cât vreau şi cred că n-am agonisit deloc dragostea lui Dumnezeu, ci căutând nesăturat să iubesc cât vreau, fac să piară şi dragostea de Dumnezeu pe care am avut-o, o, minune!” Imnul 29