Puncte de vedere de pe alte siteuri :"De ce se feresc unii oameni de Hristos?" ( 1 )
 

Timp de mai multe decenii, societatea a fost învățată de către filozofii raționaliști și psihologii umaniști că „păcatul“ nu există în realitate.



Iisus se afla în Ierusalim pentru a lua parte la sărbătoarea evreiască anuală (Paștele Iudeilor). Atunci a văzut un slăbănog ce se chinuia așa de vreo treizeci și opt de ani. Domnul l-a întrebat daca ar vrea să se vindece. După ce au schimbat câteva vorbe, Hristos îi spune acestuia „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă“. Și îndată omul s-a făcut sănătos. S-a ridicat, și-a luat patul și a umblat. (Ioan 5:1-9)
Întrucât această minune s-a petrecut într-o sâmbătă, conducătorii evreilor au vrut să-l acuze pe Domnul că a profanat ziua Sabatului. Ioan, în scrierile sale, ne spune că evreii l-au persecutat pe Hristos pentru asta și că și-au îndârjit eforturile pentru a-l omorî ( In. 5. 10-18).
După ce a ținut o predică lungă prin care și-a dezvăluit legătura divină cu Tatăl Ceresc, Hristos le-a spus evreilor: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!“ (Ioan 5:39, 40). În această mărturie sunt câteva adevăruri importante ce necesită o analiză mai amănunțită.
Orbirea spirituală
Din afirmația Sa rezultă un adevăr uluitor, și anume că un om poate studia cu sârguință Sfânta Scriptură și totuși să nu ajungă să îl cunoască pe Hristos!
Câți dintre liderii evreilor, mai ales cărturarii, nu s-au lăudat cu numeroasele cunoștințe în domeniul scrierilor sfinte! Și atunci de ce nu L-au recunoscut pe Iisus din Nazaret ca fiind Mesia cel promis, dacă Vechiul Testament era plin de profeții legate de sosirea Sa?
Căci Domnul a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi“ (Luca 24:44).
Motivul pentru care nu l-au putut recunoaşte pe Hristos din Vechiul Testament a fost precum explică Pavel: „până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor“ (2 Cor. 3:15). Ideile preconcepute despre cum ar trebui să fie Mesia şi cum ar trebui să se comporte i-a împiedicat să facă o analiză obiectivă asupra persoanei, cuvântului și operei Domnului.
Când mă gândesc la cercetătorii de astăzi din domeniul religios, care și-au petrecut o viață întreagă învățând ebraica, aramaica și greaca, care au studiat teritoriile și culturile, au devenit experți în exegeză și care totuși nu îl cunosc pe Fiul lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului, mă întristez profund. Cunoștințele care nu sunt puse în practică duc la o judecată mai aspră.
Mântuirea este întru Hristos
Domnul a spus că nu poate exista viață veșnică în afară de El. Într-o epocă în care spiritul pseudo-ecumenismului a pătruns în inimile multora, acest adevăr trebuie adus la cunoștință oamenilor. Fiul lui Dumnezeu nu a făcut nicio justificare pentru afirmația sa:
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.“ (Ioan 14:6).
Mântuirea nu poate fi găsită în altă parte: „Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.“ (Fap. Ap. 4,12)
Dacă pare strict, atunci așa să fie! Problema nu este una ce ține de bigotism, ci mai mult de adevăr. Sunt vorbele lui Hristos adevărate? Dovezile îl vor susține? Totul se reduce la asta, de aceea rolul nostru este să îi apropiem pe oameni de Hristos!
Unii oameni îl resping pe Hristos
Mântuitorul ne învață că oamenii au libertatea de a alege dacă vor sa fie alături de El sau nu. Unele religii susțin însă contrariul. Calvinismul susține că oamenii sunt atât de înrobiți de păcate încât nu pot asculta învățăturile Domnului decât dacă mintea le este luminată de către divinitate. Dar ce înseamnă asta de fapt? Vina pentru transformarea lor religioasă îi este atribuită Domnului, și deopotrivă, El este învinuit pentru că nu le-a salvat sufletele!
Iată însă ce ne învață Sfânta Scriptură. Omul este o ființă înzestrată cu voință proprie, ce poate lua singură decizii. (Gen. 2:16, 17; Is. 7:15; In. 7:17; Ap. 22:17).
Potrivit învățăturilor Bibliei, omul poate decide singur dacă acceptă sau respinge mesajul divin din Evanghelie. Dacă prin necredință sufletele sunt pierdute, Domnul nu poate fi învinuit.
Iisus le-a spus evreilor: „Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!“ (Ioan 5,40)
Dacă mesajul darului lui Hristos este atât de frumos, dacă adevărurile despre viaţă şi moarte sunt atât de puternice, iar binecuvântările Sale atât de motivante, este incredibil cum nişte oameni raţionali pot neglija venirea spre Mântuitorul.

<< continuare >>(Sursa: christiancourier.com; traducerea şi adaptarea: Lucian Filip)

Puncte de vedere de pe alte siteuri :"De ce se feresc unii oameni de Hristos?" ( 2 ))
 

<< continuare >>
Sfânta Scriptură ne învață că Hristos a venit să îi caute și să îi salveze pe cei rătăciți (Luca 19,10). Dar dacă o persoană nu este conștientă de condiția în care s-a complăcut, nu va ști că are nevoie de Hristos ca să îl mântuiască.
Timp de mai multe decenii, societatea a fost învățată de către filozofii raționaliști și psihologii umaniști că „păcatul“ nu există în realitate. El este atribuit unui proces imaginar al unor fanatici religioși. Desigur, omul poate să aibă uneori ceea ce numim „un comportament social inacceptabil“ (ex. crimă, viol, jaf etc.) dar acestea sunt impulsuri provocate de „trecutul evoluţionist, cavernicol“ sau de aşa numitul „creier de reptilă“. Umaniștii laici cred că pentru astfel de scăpări comportamentale oamenii nu ar trebui să se simtă vinovați. Asemenea greșeli nu impun neapărat o pedeapsă. „vina“ este un cuvânt murdar în vocabularul multora.
Astfel, până când ideea de păcat, răzvrătire și cea de vină vor fi aduse în conștiința contemporanilor, mulți vor continua să nu vadă nevoia pentru ceea ce Iisus Hristos ne oferă.
Unii nu vor să se apropie de Hristos pentru că nu sunt convinși de unicitatea sa.
Era o perioadă când lumea venera numele lui Iisus. Dar aceste zile au trecut. Trăim într-o lume din ce în ce mai neîncrezătoare. Mulți dintre frații noștri nici măcar nu mai cred în existența lui Dumnezeu. Au învățat încă de la școlile elementare și prin intermediul mass-mediei că universul este etern și se poate susține singur. În plus ni se spune că omul a evoluat din strămoși de origine animalieră. Unii spun că Biblia nu este cuvântul lui Dumnezeu ci mai degrabă o culegere de fabule străvechi.
Despre Iisus Hristos se spune de asemenea că, deși ar fi fost un predicator remarcabil și o ar fi avut o influență binefăcătoare din antichitate, nu este singurul Fiu al Domnului și Mântuitorul lumii.
Fraților, dacă nu îl cunoaștem cu adevărat pe Hristos, nu avem cum să ajungem la El. Studiul „dovezilor creștine“ este una din necesitățile arzătoare ale vremurilor pe care le trăim.
„Este Biblia adevărată? Este Iisus Fiul lui Dumnezeu? Creștinii răspund cu da la aceste întrebări, dar foarte puțini sunt pregătiți să le abordeze atunci când sunt puși față în față cu persoane care nu au crescut sub influența unui mediu creștin.
Alții nu se apropie de Dumnezeu pentru că, din cauza unor învățături false, au ajuns la concluzia că se pot identifica cu el.
În Faptele Apostolilor, citim despre unii „iudei care cutreierau lumea“ și pretindeau că pot alunga spiritele rele. O procedură obişnuită în exorcizare era să invoce numele lui Hristos. Însă înșelătoria lor risca să fie demascată.
Putem învăța ceva din acest caz, și anume că nu oricine susține că are vreo conexiune cu Iisus Hristos se bucură într-adevăr de o asemenea uniune.
Consider că acesta este un adevăr biblic ce trebuie să ne fie reamintit din când în când. Învățarea corectă și înțelegerea mesajului transmis de către Evanghelie, trebuie să preceadă punerea în practică a învățăturilor. Conform sistemului mozaic, oamenii se nășteau fizic într-o relație de legământ cu Domnul. În consecință, după naștere erau învățați să îl cunoască pe Domnul în cadrul acelei relații.
Dar în ceea ce privește legea Noului Testament lucrurile stau diferit. Ieremia în profețiile sale pune un mare accent pe această problemă. Profetul spune „Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: „Cunoaşteţi pe Domnul că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni“ (Ier. 31,34).
Aici suntem învăţaţi înainte să intrăm în această nouă uniune cu Hristos.
Creştinismul este o religie care se învaţă. Căci Iisus a zis: „Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Deci oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine.“ (Ioan 6:45).
Astfel nu riscăm să fim învățați greșit, și în același timp ascultăm adevărul. Adepții diferitelor confesiuni au predicat o versiune eronată a mesajului lui Hristos ( Gal. 1:6-8) și mulți au început să creadă sincer, în ideea greșită că o doctrină falsă ar putea fi creștinismul adevărat.
Este responsabilitatea sacră a fiecărui fiu al Domnului să facă diferența între adevăr și minciună, să știe să distingă între creștinismul pur și sectele moderne și să îi întoarcă pe cei rătăciți la învățăturile Bibliei.
Însă unii dintre predicatori au încetat să mai proclame acest mesaj și au început să adopte posturi care induc oamenii într-o apostazie distructivă.
Unii nu vor să se apropie de Hristos pentru că nu sunt dispuși să plătească prețul pe care acesta îl cere.
Căci dacă vrei să îl urmezi pe Hristos, trebuie să fii dispus să sacrifici tot ceea ce se află în contradicție cu cerințele divine. Trebuie să fii dispus să te lepezi de tine, să îți porți crucea zilnic și să Îl urmezi pe Domnul (Luca 9,23).
Mântuitorul le-a spus oamenilor să se gândească bine înainte să își asume rolul de discipol al Domnului, iar acela care nu este dispus să renunțe la orice obstacol din calea credinței nu poate fi ucenicul lui Hristos (cf. Luca. 14, 25-35).
Un exemplu trist este cel al tânărului conducător bogat. Era stăpânit de păcatul avariției. Astfel, atunci când Domnul i-a cerut să își vândă toate averile și să-L urmeze, tânărul a plecat trist de la Hristos. (Matei 19,16-22). Nu a vrut să plătească prețul!
Pentru unii dezicerea de tot ce este lumesc este o cerință prea mare ( 2 Tim. 4:10) în schimbul uceniciei. Alții nu își permit să piardă timpul. Și astfel dau la schimb eternitatea pentru câteva clipe.
Scuzele sunt multe, rezultatul este același. Alte lucruri sunt prioritare înaintea lui Hristos.
Alții nu vor să vină la Domnul pentru că se tem de eșec.
Am auzit de multe ori scuza: „Aş vrea să fiu creştin. Dar ştiu că nu voi rezista prea mult
Nu vă daţi seama că atunci când ne întoarcem către Hristos suntem ca nişte prunci în credinţă? Nu vă dați seama că Cerul este răbdător față de slăbiciunea umană? Oare nu ne-a promis Iisus că va fi cu noi până la „sfârşitul veacului“ (Matei 28,20)?
Da, vom face adesea greşeli. Dar ne vom căi pentru ele şi vom învăţa cum să creştem în credinţă în ciuda acestora.
Dar dacă am zice: „Nu mă căsătoresc pentru că majoritatea căsătoriilor se termină printr-un divorţ?” Ar fi, desigur, un raţionament greşit. Dacă un fermier ar gândi: „Nu mai plantez pentru că în ‘42 a fost secetă?“ Ar muri de foame!
Nu vă temeţi de eşec. Faceţi ce vă stă în putinţă pentru a-L sluji pe Domnul. Şi făceţi-vă promisiunea că veți asculta și veți învăța progresiv adevărul lui Dumnezeu.
Unii nu vin la Hristos din cauza celor văzute la alți creștini.
Să știți că nimeni nu va fi iertat în ziua judecății pentru neascultarea sa din cauză că a fost influențată de exemplul altcuiva. Fiecare este responsabil pentru faptele sale (2 Cor. 5,10).
Dar chiar și așa, un adevăr incontestabil este că cei mai mari dușmani ai Domnului provin uneori din proprii ucenici. Prin viețile grosiere pe care le duc îi întorc pe unii de la adevăr chiar înainte ca aceștia să cunoască învățăturile Domnului.
Uneori, moralitatea membrilor bisericii este mult inferioară credincioșilor fățarnici. În unele părți, îndreptarea prin disciplină este o practică total necunoscută. Cu siguranță Domnul nu ne va ierta pentru neglijarea intenționată.
Într-adevăr, sunt multe „explicaţii“ care justifică de ce oamenii nu vor să se apropie de Hristos, dar nu şi motive!
(Sursa: christiancourier.com; traducerea şi adaptarea: Lucian Filip)

Creta: descoperirea unei case minoice de acum 3500 de ani
 

Arheologul britanic Sir Arthur Evans a notat în jurnalul său de acum 100 de ani că materialele de construcţie găsite la 900 de metri de Gaidaroufas, în zona Anatoli, Ierapetra, din sud-estul Cretei, arată o prezenţă a construcţiilor minoice în zonă.
Astăzi, clădirea, care era un conac minoic, este analizată în cadrul unui program de cercetare al Universităţii din Atena. Arheologii examinează artefactele găsite. Până acum s-au descoperit 2 camere la nivelul 1.
Casa datează din 1600-1400 B.C. şi a fost abandonată din raţiuni necunoscute. Clădiri similare acesteia s-au mai descoperit în zonă, toate sunt situate aproape de nivelul mării şi sunt legate de activitatea agricolă obişnuită minoică.


Sursa: http://www.ekathimerini.com

Pussy Riot neagă orice activism anti-ortodox
 

Formaţia de punk Pussy Riot a negat orice implicare în actele de blasfemie de pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei, în care mai multe Cruci au fost tăiate de vandali activişti sau protestatari, relatează portalul de media al New York Times.
Ele au scos un nou videoclip în care mulţumesc suporterilor lor şi ard o imagine uriaşă a lui Vladimir Putin. Cele trei memebre ale formaţiei care au fost condamnate la 2 ani de închisoare pentru dansul lor obscen din Catedrala Hristos Mântuitorul au spus că nu sunt împotriva credinţei ortodoxe, că nu au fost de acord cu arderea Crucilor în Rusia şi că lupta lor este pentru libertate.
La sfârşitul videoclipului, ele spun: „Lupta pentru libertate este o bătălie nesfârşită mai mare decât viaţa”. Cele trei fete au respins total afirmaţia preotului Dimitri Smirnov, că gestul lor a fost un semnal pentru atacarea Bisericii Ortodoxe. Ele l-au acuzat pe preot că a început o campanie internaţională în care le înfăţişează activiste anti-religioase, ceea ce nu este cazul. Ele s-au delimitat de gesturile de vandalism din Rusia, şi au spus că lupta lor este una politică.


Sursa: http://thelede.blogs.nytimes.com

Jean Claude Larchet, Viaţa şi opera lui George-Grigorie al II-lea de Cipru(1241-1290)
 

A apărut o nouă carte a lui Jean Claude Larchet, Viaţa şi opera lui George-Grigorie al II-lea de Cipru (1241-1290), Patriarh al Constantinopolului, la Editura du Cerf în Colecţia Teologie Bizantină.
George Cipriotul, un strălucit scriitor bizantin, care a devenit Patriarh al Constantinopolului între 1283 şi 1289 cu numele de Grigorie al II-lea, este puţin cunoscut în Franţa. Câteva mici articole au fost consacrate, însă niciun studiu de anvergură nu a fost încă tradus sau scris în limba franceză.
Numele său revine des în articolele despre chestiunea Filioque, mai ales în dezbaterile ecumenice de fond care doresc să găsească un acord între ortodocşi şi catolici, care rămân până astăzi divizaţi în acest subiect. Gândirea sa oferă perspective noi pentru că refuzând ferm filioquismul latin, după care Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, el explică ideea anumitor Părinţi greci după care Duhul Sfânt purcede din Tatăl, prin Fiul, într-un sens acceptabil pentru Biserica Ortodoxă: acela al unei manifestări a Duhului nu numai temporale (în planul iconomic), ci eterne (planul teologic).
Aceasta idee se găseşte deja în teologia predecesorului său Nichifor Vlemide, însă poartă unele ambiguităţi şi compromisuri, care l-au clasat pe acesta în curentul latinofron (trad. care gândeşte într-o manieră latină) şi care după câteva tentative de reabilitare, l-au descalificat definitive în ochii tradiţiei ortodoxe.
Acest volum, rodul unei munci care a mobilizat specialişti din diverse orizonturi, vine să umple o lacună certă.
El oferă:
1. o sinteză precisă şi aprofundată asupra vieţii, operei şi gândirii teologice a patriarhului Grigorie, prima listă completă a tuturor operelor sale, o bibiliografie exhaustivă asupra studiilor consecrate lui (contribuţia lui jean Claude Larchet, care lucrează de vreo 15 ani la acest autor şi a organizat ediţia acestui volum)
2. o traducere a operelor sale teologice, realizată pentru patru dintre ele, de către Francoise Vinel (doctor în studii greceşti, profesor de patrologie la Facultatea de Teologie Catolică de la Strascbourg) şi la o operă realizată de jean claude Larchet
3. Identificarea de către Înaltpreasfinţitul Hristostom N. Sabbatos (Mitropolit de Messinia şi profesor la Facultatea de Teologie din Atena) unul dintre cei mai buni specialişti ai lui Grigorie Cipriotul, a unei opera teologice importante scrise de către Grigorie puţin înainte de ascensiunea sa în patriarhat, care era greşit identificată, şi care are trei părţi inedited: Discursul antirrhetic împotriva opiniilor blaspheme ale lui Bekkos,
4. Identificarea acestei opere, pe baza lucrării Mitropolitului Hrisostom N. Sabbatos, de către Ieromonahul teofil Kislas, doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg şi fost asistent al Profesorului Panayotios Christou de la Universitatea din Tesalonic, şi traducerea sa în conformitate cu traducerea lui Francoise Vinel.
Acestă ultimă operă, care este cea mai dezvoltată a lui Grigorie Cipriotul, nu numai că relevează noi aspect ale gândirii sale teologice, ci contribuie la luminarea unor texte dificile ale Părinţilor Bisericii pe o temă dedicată în mod special teologiei trinitare.


Sursa: www.orthodoxie.com

Patriarhul Daniel a leşinat în timpul slujbei de sfinţire a unei biserici, la Mizil
 

Patriarhul României, Înalt Preasfinţitul Daniel, a leşinat duminică, în timpul slujbei pe care o ţinea la Mizil, cu prilejul sfinţirii unei biserici.
Un echipaj SMURD a ajuns imediat la faţa locului, însă înaltul prelat a refuzat transportul la spital, revenindu-şi destul de repede după acest episod.
Medicii i-au efectuat, totuşi, Patriarhului Daniel o electrocardiogramă şi i-au măsurat tensiunea.
Subsecretarul de Stat din Ministerul Sănătăţii, doctorul Raed Arafat, a declarat pentru Jurnalul Naţional că "Patriarhul Daniel şi-a revenit. Leşinul a fost provocat de căldură. Nu a fost nicio problemă de sănătate".

Conferinţa de presă a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din Orientul Mijlociu
 

„Responsabilitatea socială şi etică a Bisericii rezidă mai ales în faptul că omul, ca persoană dar şi ca societate, cunoaşte tensiuni într-o criză fără precedent. O criză care a şters mitul după care omul poate atinge plenitudinea prin achiziţia imprundentă a bunurilor materiale".
Ierarhii primaţi ai Bisericilor Ortodoxe din Orientul Mijlociu, Preafericitul Theodoros al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, Preafericitul Theofilos, Patriarh de Ierusalim şi de Palestina şi Preafericitul Hrisostom, Arhiepiscop de Noua Iustiniana şi al Ciprului, au organizat o conferinţă de presă în reşedinţa arhiepiscopală din Cipru, pentru a-şi exprima viziunea, obiectivele şi aşteptările „inţiativei ortodoxe” în contextul schimbărilor politice şi socio-economice ale regiunii Orientului Mijlociu de azi.
Patriarhul Africii, Theodoros, a spus printre altele: „Cu harul lui Dumnezeu, suntem în prima săptămână a anului bisericesc, rugându-ne ca umanitatea fragmentată să restaureze în societate compasiunea, iubirea şi iertarea, precum şi credinţa în existenţa lui Dumnezeu.
Desigur, Biserica, fiind urmaşa şi propovăduitoarea mesajului mântuirii din Evanghelii, ştie bine că lupta umanităţii de a fi transformată în Hristos este plină de obstacole şi înstrăinări, care sunt adeseori insurmontabile. Totuşi, Biserica nu există numai pentru noi, ci pentru toţi oamenii. Dacă nu ar fi oameni, Biserica şi Teologia ei nu ar avea absolute nici o raţiune de a exista.
Responsabilitatea socială şi etică a Bisericii rezidă mai ales în faptul că omul, ca persoană dar şi ca societate, cunoaşte tensiuni într-o criză fără precedent. O criză care a şters mitul după care omul poate atinge plenitudinea prin achiziţia imprundentă a bunurilor materiale. O criză care a şters mitul după care omul poate atinge fericirea prin consum nelimitat. Şi acum, că securitatea bunurilor materiale s-a risipit, şi că visele consumatorilor s-au şters, cunoaşterea că omul a fost lăsat vulnerabil este zdrobitoare. Vulnerabil într-un mediu mondial adesea cinic, căci omul trăieşte într-o lume cu o economie mondială, dar fără o guvernare mondială dreaptă şi echitabilă pentru cei slabi”.


Sursa: www.orthodoxie.com

Procesiunea cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci
 

Procesiunea cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci de la Biserica Sfintei Cruci şi 'Sfântul Vasile cel Mare' - Victoria din Bucureşti se va desfăşura anul acesta în seara zilei de 13 septembrie, începând cu ora 19:00.

Hramul Bisericii Sfintei Cruci din Capitală începe joi, 13 septembrie 2012, cu Vecernia, Litia şi Acatistul Sfintei Cruci. Slujba va fi oficiată de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, informează Ziarul Lumina. 'La sfârşitul Privegherii va fi sfinţit şi un nou sediu al Centrului de pelerinaj al Patriarhiei Române, situat pe Calea Victoriei, în apropierea bisericii', ne-a declarat pr. paroh Cristinel Trandafir.

Procesiunea 'Calea Sfintei Cruci - Scară către cer' cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci va pleca din curtea bisericii la ora 19:00. Racla va fi purtată de preoţi pe Calea Victoriei până în parcul Nicolae Iorga. După ce procesiunii i se vor alătura credincioşii Parohiei 'Sfântul Nicolae' - Tabacu, PS Varlaam Ploieşteanul, înconjurat de soborul de preoţi, şi împreună cu credincioşii vor ocoli parcul. Procesiunea se va opri pentru un moment de rugăciune la troiţa-monument din centrul parcului ridicată în semn de cinstire a Sfintei Cruci, în memoria ostaşilor care au luptat pentru reîntregirea neamului şi a marelui istoric şi om de cultură Nicolae Iorga. 'Pe o scenă amenajată în parc prin grija Primăriei sectorului 1 şi a domnului primar Andrei Chiliman, va urma un concert de muzică bisericească susţinut de Corala 'Nicolae Lungu' a Catedralei patriarhale', a mai spus pr. Trandafir.

După momentul cultural, procesiunea va reveni la Biserica 'Sfântul Vasile cel Mare' - Victoria. 'Sfânta raclă va fi expusă spre închinare până la ultimul credincios', ne mai spune părintele paroh.

A doua zi, vineri, 14 septembrie, în ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci, credincioşii vor putea participa la Sfânta Liturghie săvârşită de PS Episcop Varlaam Ploieşteanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Sărbătoarea parohiei va continua şi în 15 septembrie, când mai mulţi enoriaşi vor participa la un pelerinaj de o zi la Mănăstirea 'Înălţarea Sfintei Cruci' - Caraiman.

Mai multe date despre Biserica Sfintei Cruci şi 'Sfântul Vasile cel Mare' - Victoria din Bucureşti , puteti citi chiar aici pe site :http://www.crestinortodox.ro/biseric...iei-67941.html

Creşterea alarmantă a grupărilor islamiste în Kenya
 

Kenya este o ţară predominant creştină, şi totuşi, organizaţiile islamiste sunt în creştere, iar atacurile împotriva bisericilor creştine sunt îngrijorător de dese.
Spre deosebire de Nigeria, unde creştinii şi musulmanii sunt în proporţii aproximativ egale, în Kenya, musulmanii sunt minoritari şi de cele mai multe ori prietenoşi.
Însă vântul intoleranţei şi al violenţei se transmite prin aer. Cel puţin 5 biserici au fost atacate de vandali în ultimul an, inclusiv Biserica din Majengo. Ideologia radical extremistă care justifică violenţa şi războiul prinde mai ales în comunităţile foarte sărace de musulmani, cu sprijinul grupării teroriste vecine din Somalia, Al Shabab, afiliată Al Qaeda.
Atacul asupra unei biserici a Armatei Salvării a avut loc în 27 august după ce un ideology şi predicator musulman, Sheikh Aboud Rogo, a fost împuşcat în stradă în primă zi. Poliţia kenyană a spus că nu ştie cine este atacatorul, ceea ce a înfuriat mulţimea musulmană.
„Poliţia l-a ucis desigur” a spus Muhsin Swale, un musulman de la Moscheea Musa, acolo unde predica Sheikh-ul. Acesta a fost arestat de mai multe ori, mai ales datorită presupuselor lui legături cu organizaţiile teroriste.
Agenţiile umanitare avertizează că situaţia din Nigeria se poate inflama şi se poate ajunge în situaţia Nigeriei.


Sursa: www.persecution.org

Ultima ora :Ambasadorul SUA în Libia şi mai mulţi funcţionari americani ucişi . . . !
 

Ambasadorul Statelor Unite în Libia, Christopher Stevens, a murit în urma unui atac asupra consulatului din Benghazi. Mai mulţi bărbaţi înarmaţi au deschis focul asupra clădirii. Rachetele trase de atacatori au ucis patru persoane printre care şi oficialul american, informează BBC. Libienii s-au revoltat din cauza unui film despre care ar ofensa Islamul.
Consulatul american din Benghazi a fost atacat în noaptea de marţi spre miercuri de protestatari furioşi pe faptul că în SUA a apărut un film despre care susţin că ar insulta personalitatea Profetului Mahommed. Presa internaţională relatează că zeci de manifestanţi înarmaţi din oraşul Benghazi au blocat străzile care duc la Consulat, apoi i-au dat foc.
În urma atacului şi-a pierdut viaţa ambasadorul SUA în Libia, Chris Stevens, dar şi alţi trei angajaţi ai Consultatului. Un oficial libian a declarat că americanii au fost cu rachete trase de atacatori, dintr-o maşină. Moartea lui Stevens a fost confirmată printr-un mesaj pe Twitter de către vicepremierul libian, Mustafa Abu Shagur.
Atacul a avut loc la câteva ore după ce la Cairo, ambasada americană a fost asaltată de mii de egipteni, revoltaţi din cauza aceluiaşi film. Aceştia au au dat foc mai multor steaguri americane. De asemenea au dat jos de pe clădire drapelul SUA şi l-au înlocuit cu unul negru.
Filmul aflat la originea manifestaţiilor antiamericane care au avut loc marţi în Egipt şi Libia şi care s-au soldat cu cel puţin un mort, a fost realizat de un israliano-american care descrie islamul drept un "cancer", relatează Wall Street Journal, citat de AFP. Filmul, "Innocence of Muslims" ("Inocenţa musulmanilor"), a fost realizat şi produs de Sam Bacile, un om de afaceri israeliano-american în vârstă de 54 de ani, originar din California, afirmă cotidianul american. "Islamul este un cancer", a declarat el pentru WSJ.
El s-a exprimat după ce manifestanţii care protestau faţă de filmul său au intrat în ambasada americană din Cairo, unde au smuls un drapel american. La Benghazi, în Libia, filmul a generat manifestaţii violente în apropiere de consulatul american. Acestea s-au soldat cu un mort, un funcţionar american. Sam Bacile a explicat pentru WSJ că el este la originea filmului respectiv, subliniind că a strâns cinci milioane de dolari de la circa 100 de donatori evrei, pe care nu i-a identificat, pentru a-l finanţa. El a asigurat că a lucrat cu 60 de actori şi o echipă de 45 de persoane pentru a turna filmul în trei luni, în 2011, în California. "Este un film politic, nu este un film religios", a declarat el pentru cotidian.