Care este rostul pe pamant a celor necasatoriti si a celor fara copii?
 

Exista multi care fara voia lor nu se pot casatori, sau avea copii, oricat ar dori.
Se spune ca este voia lui Dumnezeu. De ce, nu se stie.
Dar daca rostul majoritatii este de a se casatori si avea copii, atunci rostul celorlalti care este?
Ma refer mai ales la femei aflate in asemenea situatii. Barbatul nu are asa probleme (biologic vorbind), el munceste, sau se face preot, sau se duce pe Himalaia sau in desert.
Femeia are o menire biologica de a fi mama. Femeia are si in biserica aceasta menire, teroretic (dar nu tuturor le este dat si aici este o contradictie mare) si de aceea nu poate avea profesie sau activitate in biserica.
Unele se arunca in cariera, sau politica, cot la cot cu barbatii si devin aproape barbati.
Asta sa fie menirea lor? Sau mai este ceva?
Vrea Dumnezeu ca ele, ei sa faca altceva si inca n-am aflat?

Sophia, nu te supara, dar tu de pe ce lume vii?? Cine te opreste, ca femeie fara copii, sa ai o profesie? Cine te opresete sa mergi pe Himalaya? Si daca intr-adevar esti femeie, ai o profesie care iti place si o faci cu daruire, si mai si urci Himalaya in concediu -- asta inseamna ca esti aproape barbat?? O femeie nu poate sa devina batbat orice ar face ea, si orice meserie ar avea. Decand femininitatea se defineste doar prin faptul de a avea copii?

Si apoi cate femei nu cunocsc care au copii si nu sunt implinite, nici linistite, nici apreciate, si nici ele insele nu se apreciaza.

Parerea mea este ca rostul fiecarui om, fie casatorit, fie necasatorit,este sa FIE OM. Si exista o multitudine de feluri de a fi om, trebuie doar sa iti gasesti calea care te multumeste si te implineste.

Nu inteleg obsesia ta cu diferenta intre barbati si femei in ceea ce priveste activitatea in biserica. Marea majoritate a barbatilor, peste 90% nu au nici un fel de pozitie in biserica, nu mai mult decat o femeie. Si atunci care e problema, faptul ca nu faci parte din acea minuscula minoritate care si-au facut din slujirea bisericii o profesie? Ei, na.

O femeie poate face multe din cele ce le fac barbatii, daca asta vrea. De regula nu le face pentru ca nu ii spun nimic, nu o implinesc. Pe femei le implineste maternitaea. Nu trebuie sa fii mama biologica, poti fi mama adoptiva, poti fi cea care ingrijeste anumiti copii sau nu neaparat copii, poti fi maica in manastire si sa te rogi pentru toti oamenii asa cum o mama se roaga pentru pruncii ei, sa suferi pentru ei, sa-i ajuti pe cei pe care poti, macar cu o rugaciune, un gand bun, un sfat, o imbratisare... Neavand copii ai mai mult timp liber, poti ajuta multi oameni. Daca nu poti primi si ocroti oameni in pantecele tau, ii poti primi in suflet, te poti jertfi pentru altii asa cum te-ai jertfi pentru copilul tau...
Offf, daca ai sti prin spitale cati copii au nevoie de cineva care sa le vorbeasca, sa le citeasca o poveste, sa-i plimbe prin curtea spitalului. Chiar daca au mama cu ei, mamele sunt adesea sfarsite de oboseala, nu mai apuca sa se gandeasca la povesti... d-api cei care nu au mama, care suporta dureri mari in singuratea lor, pe care nu-i mangaie nimeni...

Acum daca iubirea pentru propriul copil vine firesc si te indeamna sa te jertfesti, in cazul in care te ocupi de altii, fie ca e vorba de copii infiati, fie ca e vorba de oameni pe care ii ajuti, treci la treaba fara acest exceptional suport. Iubirea se dezvolta mai lent, dar atata timp cat faci voia Lui Dumnezeu "esti pe val" totul merge bine si simti binecuvantarea Lui.
Pantecele neroditor nu poate impiedica sufletul sa rodeasca, in schimb sufletul neroditor poate impiedica pantecele sa-si faca datoria.

Si barbatii au probleme ...
 

Si barbatii au probleme de procreere (este vorba despre infertilitatea masculina) ... Infertilitatea masculina este mai greu de suportat intr-un cuplu si asta deoarece barbatii reactioneaza foarte "dur" la astfel de probleme. Femeia nu renunta pana nu epuizeaza toate sansele oferite pentru a se trata si a rezolva problema (atunci cand ea nu poate ramane insarcinata), in schimb, barbatul clacheaza si psihic ... greu isi revine ... daca isi mai revine ...

rostul omului in viata nu este de a se casatori sau de a avea copii, nu stiu de unde ai tras concluzia asta.

casatoria ar fi (doar) un mod mai usor de a merge pe drumul vietii, in doi, dar nu este un tel in viata, dupa cum nici nasterea de copii sau ingrijrea lor nu trebuie sa fie telul vietii unui cuplu casatorit. Nu-mi aduc aminte acum sa-ti dau trimiterile respective, dar sunt multi parinti duhoivnicesti care afirma lucrul acesta, cred ca parintele Porfirie este unul dintre ei.

Dumnezeu da unora copii, iar altora nu. Nu este meritul lor personal daca ii au, dupa cum nu e cazul sa-si puna cenusa in cap daca nu-i au ci trebuie sa dea slava lui Dumnezeu pentru toate!

Ce-i drept insa cei casatoriti si care mai au si copii sunt mult mai ocupati si solicitati, iar aceasta este un fel de jertfa pe care o aduc Domnului, cu sau fara voia lor.

In rest, mi-a placut ce ti-a scris Noesis. Sophia draga, cred ca tu ai nevoie de putin mai multa liniste, iti faci prea multe procese de constiinta, se simte agitatia si imprastierea in postarile tare de aici de pe forum... fara suparare, iti doresc sa te regasesti cat mai curand. :25:primeste te rog o floare :53:si o imbratisare din toata inima. :6:

si ptr ca n-am raspuns totusi la intrebarea ta, Sophia...
 

rostul omului este sa invete, sa-si educe trupul si sufletul.
dar sa-si ingrijeasca mai mult de suflet, decat de trup, ca sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu.

http://touregypt.net/featurestories/cart36.jpg

Iata rostul omului pe pamant: "Vindeca lumea, fa-o un loc mai bun, pentru tine si pentru intreaga umanitate!" Michael Jackson

Faptul ca unii au si altii n-au copii face parte din procesul de selectie naturala.
@mirelat:
Mi se pare mie sau din poza postata de tine rezulta ca in rai au sanse sa ajunga doar barbatii???

Mirela, iar confundam rostul cu dorinta si alte lucruri.
Rostul omului este sa traiasca si sa se inmulteasca.
In mod normal a fost lasat de la Dumnezeu sa se inmulteasca.
Si atunci este normal sa aibe si asemenea instincte si dorinte.
Casatoria si copii sunt parti normale si naturale din viata omului.
Faptul ca unii pot avea copii si altii nu, ca unii raman singuri si altii se casatoresc este o decizie a lui Dumnezeu si este fie o pedeapsa pentru ceva, ori persoana respectiva este facuta pentru altceva si asta trebuie sa afle pe parcursul vietii.
De fiecare data cand preotul vorbeste la predica despre Ioachim si Ana, sau despre Elisabeta si Zaharia, spunand ca pe atunci aceia fara copii erau considerati blestemati sau pacatosi, ma apuca plansul.
Si acestora le-a dat copil la batranete, pentru credinta lor, deci i-a dezlegat, cu conditia dureroasa ca acesti copii sa se jertfeasca, respectiva sa aibe o misiune speciala.
Se mai si spune: menirea femeii este sa fie mama, iar barbatul are altele de facut in afara casei. Numai ca nu s-a explicat in scripturi care este menirea femeii care nu poate fi mama.
Si nu spune nimeni neparat de hirotonia femeii. Nu este cazul.
Si se mai intampla ca oamenii, de obicei femeile, se simt goale si neimplinite fara copii si trebuie sa-si gaseasca altceva sa umple acel gol.

Cristina a raspuns f.frumos si la obiect. Tocmai la aceste vai ma gandeam si eu si nu ma refeream numai la mama biologica. Sunt unii care nu pot nici sa adopte. Fiecare trebuie sa-si gaseasca o alta cale, un alt plan.
De asta intrebam.
Si problema mare este la cei din jur.
Vorbeam de ex. pe alt fir despre paranoia parintilor cu copii. Din cauza unor raufactori reali, sunt indepartati si altii de la copii si este ingreuiata adoptia, sau lucrul copii pentru cei ce nu au si ar vrea sa se ocupe de altii (baby-sitting, sau vecini care sa-i preia, sau nasie sau mai stiu eu).

Si nu este vorba de profesie, ci in afara ei.

Sophia, sa iti spun eu care este problema ta. Tu degeaba pui zilioane de intrebari, fiindca tu deja stii raspunsurile. Din cate vad eu, oricate ti-ar spune altcineva care contrazice concluziile pe care le-ai tras tu, nu e bine si nu le iei in seama. Tu stii una si buna, ca rolul oamenilor, in special al femeilor, e sa aiba copii. Pot sa iti spun eu, sau altcineva, ca defapt, Dumnezeu ne-a facut fiinte mult prea complexe ca sa ne rezume doar la a naste copii, ca tu stii ale tale. Si ceea ce este mai ciudat este ca nici macar tu nu esti impacata cu ideea asta, probabil din cauza experientelor personale. Deci ce vrei tu de fapt? Ca daca iti spunem ca da, intr-adevar, daca nu ai copii esti un om pierdut, te umple plansul. Daca iti spunem ca nu, copiii sunt doar o parte a vietii, si nu viata insasi, nu iei in seama.