Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Teologie si Stiinta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5039)
-   -   Evolutionismul-religia care pregateste venirea antihristului! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8760)

observatorul 30.07.2010 13:02:18

Evolutionismul NU ESTE decat o poveste
 
Iata mai jos cateva intrebari simple la care evolutionismul nu are raspuns:

1) Cum putem accepta ca posibila o teorie care contrazice flagrant principiile de baza ale termodinamicii, cat timp aceste principii sunt unanim acceptate de stiinta?!

Legile termodinamicii - Principiul zero al termodinamicii:

Doua sisteme termodinamice puse in contact si izolate de mediul înconjurator ating de la sine(in cele din urma) starea de echilibru termic. Principiul zero sta la baza metodelor de masura a temperaturii unui corp.

Modelul evolutionist presupune ca a existat un “ou primordial” care a explodat din cauza temperaturii mari pe care o avea; conform principiului zero un sistem asupra caruia nu se actioneaza din exterior(prin schimb de substanta sau energie)este în echilibru cu mediul în care se afla. Ne dam seama ca aplicarea principiului zero al termodinamicii nu este posibila asupra “oului primordial” din urmatoarele motive:

Nu exista un mediu înconjurator cu care sa fie în echilibru acea sfera initiala. Daca ar fi existat un mediu înconjurator acel ou nu ar mai fi fost asa de primordial . Echilibrul dintre ou si mediu(sa presupunem prin absurd ca ar fi existat acel mediu) n-ar fi putut sa duca la o explozie asa cum sustine evolutionismul.

Deoarece principiul zero nu îsi gaseste aplicatia in “oul primordial” presupunerea de baza a modelului evolutionist ca originea universului poate fi cunoscuta pe baza legilor naturale care actioneaza în prezent nu mai este valabila.

Principiul unu al termodinamicii introduce o noua marime de stare numita energie interna care este egala cu suma tuturor energiilor cinetice a moleculelor unui corp. Astfel primul principiu(formularea Mayer) afirma ca un sistem izolat adiabatic de mediul înconjurator îsi poate schimba energia interna ca urmare a efectuarii de lucru mecanic din exterior(ΔL=ΔQ=U2-U1). Cum Universul primordial - vazut in sens evolutionist - nu avea de unde sa primeasca nici caldura, nici lucru mecanic (pentru ca nu exista un exterior), el nu avea cum sa isi modifice energia interna. Cum complexitatea (trecerea de la simplu la complex) implica acumularea de informatie, iar informatia nu este altceva decat o forma de energie, este evident ca teoria evolutionista scartaie pe undeva.

Legea creșterii entropiei - de asemenea cunoscută ca a doua lege a termodinamicii - stipulează faptul că toate sistemele din lumea reală au tendința de a se merge spre dezorganizare și complexitate scăzută. Această lege a entropiei este, după orice standard, una dintre cele mai bine dovedite, universal, legi ale naturii. Ea se aplică nu doar în sistemele fizice și chimice, ci de asemenea în sistemele biologice și geologice - de fapt, în toate sistemele, fără excepție.
Realitatea este că cea mai cunoscută și fundamentală ecuație a termodinamicii spune că influxul de căldură într-un sistem deschis va crește entropia în acel sistem, nu o va scădea. Toate cazurile cunoscute de scădere a entropiei (adică de creștere a organizării) în sisteme deschise implică un program de dirijare de vreun fel și unul sau mai multe mecanisme de conversie a energiei.
Evoluția nu posedă nici unul din aceste lucruri. Mutațiile nu sunt mecanisme "organizatoare", ci dezorganizatoare (în acord cu a doua lege). Ele sunt, în mod comun, dăunătoare, cîteodată neutre, niciodată benefice (cel puțin în cazul mutațiilor observate). Selecția naturală nu poate genera ordine, ci poate doar "tria" mutațiile dezorganizatoare care îi sunt prezentate, prin urmare conservînd ordinea existentă, dar niciodată generînd ordine nouă. În principiu, de-abia se poate concepe că evoluția ar putea avea loc în sisteme deschise, în ciuda tendinței tuturor sistemelor de a se dezintegra mai devreme sau mai tîrziu. Dar nimeni, încă, nu a putut să arate că ea are, într-adevăr, capacitatea de a depăși această tendință universală, și acesta este principalul motiv pentru care nu există încă nici o dovadă bona fide a evoluției, în trecut sau în prezent.

2) Daca evolutia intr-adevar s-a produs, atunci de ce nu vedem astazi o populatie uniform distribuita? De ce nu coexista toate verigile intermediare? Daca evolutia s-ar fi produs, astazi am fi martorii unei populatii uniform distribuite, in care toate verigile intermediare dintre toate speciile ar fi coexistat. Evolutionistii au tendinta de a raspunde ca verigile intermediare au fost instabile, sau ca au fost eradicate de cele superioare lor prin selectie naturala. Dar aceste explicatii sunt nefondate - logica de bun simt ne spune ca daca toate verigile dintre om si maimuta - de exemplu - au fost eradicate de om prin selectie naturala (pentru ca ii erau inferioare), atunci ar fi fost eradicata si maimuta in acelasi mod, caci ea reprezinta veriga cea mai involuata din lant! Daca lucrurile s-ar fi petrecut intr-adevar asa, atunci maimuta ar fi disparut, eradicata de verigile superioare ei. In acelasi mod ar fi trebuit ca toate verigile si speciile inferioare pe scara evolutiei sa fi fost eradicate de cele superioare, deci astazi sa mai existe doar omul! Dar nu este asa. Iar verigile intermediare nu au fost instabile genetic pentru ca daca ar fi fost, atunci nu ar fi putut exista suficient de multe milenii incat sa faca posibila trecerea mai departe.

3) De ce are trandafirul tzepi? (cauza, nu scopul - stim cu totii ca trandafirul nu si-ar fi putut constientiza propria nevoie de a se apara si ca nu exista nici un stimul natural explicabil care ar fi putut declansa formarea tepilor!)

4) Care este factorul care a generat formarea aripilor cu pene, daca admitem ca pasarile s-au format din reptile prin evolutie?! Este logic ca timpul (mii sau chiar milioane de ani) nu poate avea nici un efect in transformarea parului in pene, adica e evident ca oricat ai da din maini (tu si urmasii tai, timp de milioane de ani chiar) este imposibil sa ti se transforme parul in pene pentru ca nu exista stimulul necesar declansarii unei astfel de transformari complexe.

5) Intrebari asemanatoare cu 3 si 4 sunt o gramada infinita si le vedem la tot pasul. Acestea nu isi gasesc explicatia in teoria evolutionista.

6) Cum se explica atractia dintre sexe (la plantele si animalele sexuate) si transmiterea mai departe prin codul genetic a instinctelor primare necesare supravietuirii speciilor? In natura nu exista efect fara cauza, iar cauza transmiterii informatiei intre generatii - fara ca indivizii sa constientizeze - este evident ca nu poate avea cauze naturale.

7) Daca esti inginer, stii ca o teorie/tehnologie/explicatie elaborata pur teoretic se dovedeste in 100% din cazuri ca fiind fie complet neaplicabila, fie avand erori ce nu au putut fi prevazute pana la testarea in practica. Prin urmare, trebuie sa acceptam ca pretentia omului de a emite ipoteze referitoare la varsta Universului si a Pamantului si la ce s-a intamplat cu mii si milioane de ani in urma este ridicola - in conditiile in care emitatorul teoriei traieste de vreo 30-40 de ani pe pamant si se bazeaza pe alte cateva constatari ramase de la generatiile anterioare de cercetatori (care si ele exista doar de vreo doua mii de ani pe Pamant). Cum putem avea incredere intr-o teorie a unui om care a deschis ochii in lume acum 40 de ani si care emite teorii despre ce s-a intamplat cu milioane de ani in urma?! Pe ce se bazeaza ele? Pe niste fragmente putrezite de oale si ulcele gasite in pamant; pe niste constatari din decursul vietii lui scurte, combinate cu alte constatari ale catorva generatii de inaintasi! Atat!

Cat de exacta este datarea cu carbon? a fost testata pe obiecte mai vechi de 2500 de ani? Daca da, cum a fost testata si de unde stim ca obiectele pe care s-a testat chiar aveau mai mult de 2500 de ani? Sunt niste intrebari care aprind spiritele in lumea stiintei de astazi; pentru ca datarea cu carbon da rateuri pe obiecte mai vechi de 2500 de ani. Drept dovada stau "ciocanul dinaintea istoriei" si alte cateva obiecte asemanatoare pentru care stiinta in care ne incredem atat nu are explicatii.

Le sugerez evolutionistilor care se exprima agresiv (confirmand spusele initiatorului acestui topic) sa studieze mai serios problema inainte de a arunca cu noroi in ceilalti.

Legat de evolutionism vs creationism, intr-adevar cele doua concepte nu se exclud reciproc (cel putin nu in mod evident). Dar pe de-o parte este evident ca evolutionismul e o pista falsa, iar pe de alta parte cei care incearca sa impace cele doua teorii si sa le combine in general nu au ajuns inca la esenta lucrurilor. Acestia sunt fie crestini care nu au incredere totala in puterea lui Dumnezeu si incearca sa gaseasca o explicatie logica la lucruri care momentan ne depasesc, fie atei care simt undeva in adancul fiintei lor nevoia de a crede intr-un Dumnezeu. Un lucru e cert insa: nivelul actual al stiintei nu permite inca intelegerea tuturor proceselor naturale, indiferent cat de indarjiti am fi sa admitem contrariul. Mandria din noi ne face sa dorim cu orice pret sa ne explicam in termeni exacti lucruri care nu se pot explica prin ceea ce stim si prin ce putem cuprinde cu mintea noastra in prezent. Succesul evolutionismului se datoreaza in egala masura modului in care e promovat in scoli si incapacitatii noastre de a accepta ca exista cai ale lui Dumnezeu pe care mintea umana nu le poate cuprinde. Mandria omului modern il face pe acesta sa se considere egal cu Dumnezeu in puterea de a intelege lucrurile si sa refuze sa accepte ca exista lucruri pe care Dumnezeu le-a facut in 6 zile (exact zile ordinare - adica 6 rotatii complete ale Pamantului in jurul axei), desi pentru stiinta moderna acest lucru pare imposibil. Acesta e unul din cele mai mari pacate ale omului modern si trebuie sa nu uitam ca Lucifer a ajuns ce a ajuns exact din cauza acestui pacat: pentru mandria de a se vedea egal cu Dumnezeu, desi nu era.

Toate bune!

observatorul 30.07.2010 13:12:26

Pacatele omului modern
 
Lipsa de sinceritate din noi ne face sa ne comportam ca un copil de gradinita care minte cu toata dezinvoltura (pe sine si pe cei din jur). Daca intrebi un copil de gradinita ceva si nu stie, el totusi are tendinta de a raspunde, de a improviza ceva si nu e constient de ridicolul situatiei. Cand invatatoarea explica o problema la clasa intai si apoi intreaba "ati inteles?", primeste un "da" in cor, chiar daca jumatate din copiii din clasa nici nu au fost atenti la ce s-a explicat. La fel suntem si noi; fiti sinceri cu voi insiva! Din acest motiv vrem sa explicam stiintific cum a creat Dumnezeu lumea in 6 zile sau sa sustinem ca nu e posibil.

Rodica50 30.07.2010 13:44:30

frumos si documentat raspuns a dat observatorul.

eu voi raspunde asa cum am vazut ca a facut-o un prieten care vorbea cu un ateu.

Ateul o tot dadea cu evolutionismul, si atunci prietenul l-a pus sa raspunda la intrebarea cu oul sau gaina, iar ateul s-a blocat putin, prietenul i-a spus ca in crestinism lucrurile au un curs logic, simplu: Gaina a fost mai intai, a creat-o Dumnezeu

konijiro 30.07.2010 18:53:37

Citat:

frumos si documentat raspuns a dat observatorul.
Este frumos si documentat doar daca te documentezi din surse creationiste, cunoscute pentru lipsa lor de onestitate.

Iata cateva link-uri care chiar au legatura cu stiinta:

http://talkorigins.org/origins/faqs-qa.html
http://talkorigins.org/faqs/comdesc/

si mai ales:
http://talkorigins.org/origins/faqs-creationists.html

Citat:

prietenul i-a spus ca in crestinism lucrurile au un curs logic, simplu: Gaina a fost mai intai, a creat-o Dumnezeu
Si pe Dumnezeu cine l-a creat?

Erethorn 30.07.2010 19:07:12

Citat:

În prealabil postat de konijiro (Post 273294)
Si pe Dumnezeu cine l-a creat?

Aceasta intrebare pleaca de la o interpretare ilogica, de la o contradictie pe care incercati sa o promovati, dumneavoastra, cei care ridicati ratiunea si logica la nivel de religie, dovedind astfel o lipsa de onestitate intelectuala.

Este de esenta lui Dumnezeu sa existe ("Eu sunt Cel ce sunt"), si prin urmare, sa nu fie creat.

konijiro 30.07.2010 19:23:58

Citat:

Aceasta intrebare pleaca de la o interpretare ilogica, de la o contradictie pe care incercati sa o promovati, dumneavoastra, cei care ridicati ratiunea si logica la nivel de religie, dovedind astfel o lipsa de onestitate intelectuala.
Imi pare rau, dar lipsa de logica nu este in tabara mea. Si unde e lipsa de onestitate intelectuala, in intrebarea mea?

Pe de o parte, mi se spune ca o lume ca cea in care traim trebuie sa fi fost creata, data fiind complexitatea sa.

Pe de alta parte, aceeasi oameni care imi spun ca desi lumea e prea complexa ca sa nu fi fost creata, postuleaza existenta unui zeu infinit mai complex decat orice din aceasta lume, care a aparut pur si simplu. Pentru ca asa scrie intr-o carte scrisa acum cateva milenii, si pentru ca intamplator, e un postulat care se "muleaza" pe credinta lor.

Deci aplicam un criteriu (complexitatea) atunci cand ne convine, dar il ignoram total in alta situatie similara, pentru ca ar putea actiona ca un argument impotriva noastra. Nu numai ca e ilogic, dar e si lipsit de onestitate intelectuala, ca tot ati adus vorba de asta.

Alex.R 31.07.2010 11:36:35

Faptul ca, in viziunea unora, fizica ar spune ca “orice pe lumea asta se degradeaza”, “merge spre dezordine”, “sufera o crestere a entropiei”, îi face pe acestia sa creada ca asta ar interzice aparitia vietii si a structurii ordonate a fiintei vii de maniera naturala. Cel mai adesea, ei citeaza ca “dovada”, principiul II al Termodinamicii; asta arata ca acestia nu au înteles ce este termodinamica si deasemenea ca nu au înteles nici ce vrea principiul II:

DEF: “Termodinamica studiaza fenomenele termice <b>fara a ține seama de structura intima, atomo-moleculara a corpurilor.<b> Ea nu studiaza mecanismul fenomenelor, din aceasta cauza,<b> nu foloseste reprezentarile structurale ale corpurilor.<b> Ea studiaza fenomenele realizate pe cale experimentala,<b> în care participa corpuri ale caror dimensiuni sunt perceptibile si obisnuite pentru om. Acestea se numesc corpuri macroscopice, iar fenomenele asociate, se numesc fenomene macroscopice.”<b>

Termodinamica deci nu se ocupa cu “ordinea” si “dezordinea”, caci “ordine” a cui? A unor obiecte macroscopice????

<b>Principiul II al termodinamicii NU are nici o legatura cu “ordinea” sau “dezordinea”.<b>

Formularea Thomson spune: “Intr-o TRANSFORMARE CICLICA MONOTERMA, sistemul nu poate ceda lucru mecanic in exterior.”

Unde e “dezordinea”?

Hm!

Mai incercam o data, poate o gasim în cealalta formulare a principiului II , cea a lui Clausius: “Nu e posibila o transformare care sa aiba ca rezultat TRECEREA DE LA SINE a caldurii de la un corp cu o temperatura data, la altul cu una mai ridicata.”

Nici aici nu gasim ordine si dezordine . . .

Mai exista înca vreo 3 formulari ale principiului. Una dintre ele, adevarat, introduce o marime numita “entropie”, care însa nu reprezinta în nici un fel “grad de ordine” sau “dezordine”, ci pierderea de caldura (energie) pe unitatea de temperatura.

Acesta formulare este:

“Orice proces ireversibil natura care implica SISTEME TERMODINAMICE FINITE, duce la cresterea entropiei.”

sau:

“Entropia INTR-UN SISTEM INCHIS nu poate niciodata sa scada, ea fiind definita ca acea parte de ‘energie nedisponibila’ la finalul procesului.”

Entropie este deci un termen (dQ/T) al unei inecuatii termodinamice, caci asta înseamna “nu poate decât sa creasca”) pentru cazul proceselor ireversibile si devine termenul unei ecuatii, pentru cazul proceselor reversibile.

Ea apare ca o necesitate de a defini caracterul ireversibil al unor procese (în natura, acesta este cel mai des întalnit caz, caci e greu de gasit sau realizat sisteme închise si izolate adiabatic: O piatra cade, se izbeste de pamânt si se încalzeste; daca o sa încingem o piatra însa, nu o sa “salte” niciodata de unde a cazut).

Astfel, în cazul unui SISTEM INCHIS nu poti termina niciodata un proces fizic cu tot atâta energie utila câta ai avut la intrarea în acest proces, caci întodeauna o parte se pierde în mod irecuperabil; de aceea nu sunt posibile perpetuum-mobile.<b> Daca ar fi sistem deschis si ai inteveni astfel cu energie din exterior, chestia nu ar mai fi valabila, caci atunci energia utila finala a acestuia, poate sa fie mai mare decat cea initiala. Nimic nu interzice acest lucru.<b>

Clausius care a introdus termenul de “entropie” judecând pe cazul ciclurilor ideale (reversibile), a legat-o de suma caldurilor reduse, facând constarea ca într-un proces ciclic suma caldurilor reduse nu poate fi mai mare de zero, si ca în cazul proceselor reversibile, aceasta suma devine integrala, fiind egala cu zero. (def: “caldura redusa” = Q/T).

Formularea lui este asta: “Pentru UN SISTEM INCHIS, entropia este cantitatea de energie termica care nu poate fi tranformata în energie utila”.
Dupa cum se poate lesne observa, aici vorbim despre energii si calduri – cum e de asteptat în termodinamica – si nu de ordine si dezordine, pe care probabil le-am gasi doar in vorbirea curenta.

Pentru ca aceasta cantitate de energie nu poate fi transformata în energie utila, ea e considerata arbitrar “pierduta”, de aceea o scadem, adica îi punem semnul minus în ecuatie, ea capatând astfel valente (abstracte) de energie negativa, ca opus al energiei disponibile; asta doar artimetic vorbind . . .

De ce creste entropia?

Pai simplu: Intr-o lume a fortelor disipative, nu e nicicum de mirare; cand zici “Energia disponibila (utila) nu poate niciodata creste”, poti conchide ca opusul ei, adica prin definitie/conventie “entropia”, nu poate niciodata sa scada.

<b>Entropia termodinamica deci, n-are de-a face cu dezordinea!!!!!! (decât poate cu aceea din mintea unora).<b>

<b>ESTE DOAR O CONVENTIE ARITMETICA, CUM SA-TI “BOTEZI” DIFERITELE FELURI DE ENERGII.<b>

Parasind termodinamica, asa cum arata definita ei data mai sus, trebuie spus ca aceasta entropie (a unei oarecare stari a unui sistem termodinamic), care este o energie si nu o masura a dezordinii, este proportionala cu probabilitatea acelei stari.

Asta se scrie S ~ W; poti sa transformi asta în egalitate, scriind S = k* ln W, unde W este probabilitatea starii sistemului. Ea este un numar (probabiliate), anume numarul de microstari care corespund macrostarii termodinamice (caci termodinamica, repet, se ocupa cu “macro”!).

In momenul în care am scris egalitatea de mai sus, entropia pierde însa unitatile de masura, trecând din fizica în aritmetica: Nu poti sa ai în stânga semnului egal un termen definit ca o marime fizica, cu unitati de masura (J/K) si în dreapta un simplu numar! Asta însa e alta treaba, rezolvata prin atasarea de unitati constantei Boltzmann.

Pentru clarificarea semnificatiei entropiei termodinamice ne ajuta mult acest experiment: Sa luam doua gaze la temperaturi diferite (au 2 temperaturi diferite) care puse in aceeasi incinta se amesteca; prin contact, caldura se va distribui egal între ele, în acelasi timp cele doua gaze, cum ziceam, se vor si amesteca omogen; în cazul distributiei caldurii în cele doua gaze, cresterea entropiei (termodinamice) o poti masura folosindu-te de marimi fizice ca Joulii si Gradele de Temperatura.

Dar daca reluam experimentul si acum amestecam doua gaze la aceeasi temperatura (adica având deja aceeasi temperatura inainte de a intra în contact), din moment ce nu se produce nici un schimb de caldura, raportul Jouli pe Grade de Temperatura nu mai are nici o relevanta ca sa-ti explice ce se întampla acolo. Nexam entropie asadar!

Procesul de AMESTECARE AL GAZELOR se raporteaza la DIFUZIA CALDURII doar prin analogie, de aceea Boltzmann a folosit un factor (constanta care îi poarta numele) pentru a atasa unitati fizice fenomenului (se refera la energia cinetica medie a unei molecule la o temperatura data).

Dupa cum se poate observa, NICI ACEASTA ENTROPIE (“entropie logica” se numeste si tine de mecanica statistica) NU ESTE O MASURA A ORDINII SI DEZORDINII, CI A PROBABILITATII UNOR STARI MACROSCOPICE, mai exact, a probabilitatii unei sume de stari microscopice ce sastisfac niste conditii macroscopice).

Aceasta entropie logica se defineste ca “masura a multiplicitatii unei stari (macro)”, asta vrând sa spuna ca o stare macro poate fi obtinuta prin multilple sume de stari micro (ale moleculelor); e si normal, aceste molecule ale unui gaz simplu, sunt total lipsite de o identitate care sa le deosebeasca unele de altele, în masura în care au energii/temperaturi/viteze echivalente!

O analogie la întelesul acestui tip particular de masura numita “entropie logica”, este aceea a “aruncarii celor 2 zaruri”: suma 6 o poti obtine în mai multe feluri (1+5, 2+4, 3+3) la aruncarea a 2 zaruri, decât se poate obtine suma 2 (doar prin 1+1). De aceea spui ca “6-le este mai probabil decat 2-ul”.

Aceasta entropie statistica nu are astfel nici pe departe valente de “masura a dezordinii”: Apa dintr-un pahar are o entropie mai mare decat un amestec apa-ghiata într-un volum echivalent, desi intuitiv, tot tolomacu’ ar fi pariat pe invers si asta se întâmpla asa tocmai pentru ca starea macroscopica a sistemului considerat se obtine dintr-un numar mai mare de microstari (viteze ale moleculelor relativ mai libere ale apei lichide decât acelea ale moleculelor de apa înghetata) în cazul apei, decât cel mai mic, al amestecului.

Dara chiar presupunând prin absurd (adica din ignoranta) ca entropia termodinamica înseamna dezordine si ca aceasta creste invariabil, asta nu împiedica cu nimic aparitia si dezvoltarea vietii sau a ordinii din dezordine: pamantul este un sistem care primeste din plin energie de la Soare, aceasta fiind suficienta pentru a face ca entropia sa scada pe subsisteme. Nici un principiu, termodinamic sau nu, nu interzice acest lucru.

Natura, în MII si MII de ipostaze, ne arata acest lucru.

Când mergi cu masina si pui frâna, o parte din energia de miscare se pierde irecuperabil prin frecare, asta însa nu te va opri definitiv pe loc, în masura în care înca mai ai un ansamblu motor + combustibil (sursa de energie).

Alex.R 31.07.2010 11:37:38

In biologie acelasi lucru va fi cât timp exista (dar chiar si doar ca a existat in anumite cazuri!!!!!) Soarele. Experienta lui Monti: Iei 100 ml de apa continând 10 mg dintr-un zahar simplu (ex. glucoza), cu ceva saruri minerale, N2, P, S, si însamântezi mediul cu o bacterie, de ex. Escherichia Coli.

Dupa 36 de ore solutia va contine cateva sute de miliarde de bacterii, iar 40 la suta din zahar va fi fost convertit în constituenti celulari, restul oxidat/tranformat (folosit ca energie) în CO2 si H2O.

Daca faci asta într-un calorimetru poti sa faci bilantul termodinamic: la fel ca în cazul unei cristalizari de ex., entropia sistemului creste cât îi permite Principiul II, asta neîmpiedicand ordinea (viata) sa apara.

Totul s-a întamplat în timp ce structura interna a bacteriilor a fost nu numai mentinuta ci SI INMULTITA DE CATEVA SUTE DE MILIARDE DE ORI.

“Datoria” termodinamica a operatiei a fost “achitata” corespunzator. Clausius ar fi multumit.

Toata energia biologica de pe Terra provine din plante, din glucoza pe care plantele o sintetizeaza in pasi succesivi cu energie solara, prin fotosinteza. Al 2-lea principiu enegetic al vietii, anume acizii grasi, ei sunt la rândul lor sintetizati din “zahar” (de catre plante, însa asa cum ne-o arata ca stie chiar metabolimsul uman (animal), nu numai ele).

“Sistemul” samânta-în-crestere, cât primeste energie din exterior (precum bacteria din glucoza oxidata), adica caldura de la Soare, nu va avea probleme cu principiul II, viata fiind un sistem deschis, unde intra energie la greu!

Natura ne arata si ea variate moduri ca ordinea apare din dezordine in mod spontan: cristalele, fulgii de nea, tornadele, etc., sunt exemple banale de ordine spontana provenind din dezordine. Pentru orice sistem in care intra energie suficienta (~ deschis), principiul al 2-lea nu mai reprezinta o interdictie, în acest caz entropia putând sa scada local (judecând deci pe subsistemul respectiv), chiar daca global, fara îndoiala, ea creste.

Experimente destul de recente, arata ca amestecand molecule de diferite dimensiuni, apare o concentrare în energia moleculelor mari prin simpla grupare geometrica (adica cresterea entropiei, asa cum o intelege mecanica statistica), tocmai ca o consecinta a dispersiei crescânde a (energiei) celor mici.

Alex.R 31.07.2010 11:44:27

Sper că ai să citești ce am scris mai sus,Observatorule eronat.

Traditie1 31.07.2010 14:55:12

Alex R., ceea ce spui tu sunt niște abureli infantile. E drept că în natură apar forme de aranjare ordonată a materiei, dar de aici și până la organisme supercomplexe, care se reproduc și se automențin, e cale lungă.

E la mintea cocoșului că numai o Minte superioară poate să conceapă așa ceva, natura oarba, în lipsa unui Creator nu.

Și-ți mai pun și o întrebare, să văd dacă poți răspunde: condițiile de viață de pe pământ sunt deosebit de bune, poate mai bune nu se putea, în limitele impuse de legile fizicii. Cum se face că pe o astfel de planetă a și apărut viața?

Și înainte de a spune vreo prostie, îți ramintesc ce înseamnă viața: ea nu e o simplă formă de aranjare ordonată a materiei, e un mecanism supercomplex iar coroana ei e viața rațională.


Ora este GMT +3. Ora este acum 21:51:06.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.