caminaris |
04.09.2009 18:24:32 |
Cunoasteti preoti de mir deosebiti?
"Cu emoție și bucurie am pășit pragul micuței biserici Sfântul Nicolae. Era încă devreme, cam o jumătate de oră peste ceasul al șaselea, dar în biserică se afla multă lume. Am aflat mai târziu că de Paști ușile bisericii nu se închid nici ziua, nici noaptea. Poporul rămâne în biserică toată noaptea, timp în care în biserică se citește Psaltirea. La miezul nopții, părintele săvârșește miezonoptica și apoi citește în genunchi acatistul. Vinerea citește Acatistul Patimilor Mântuitorului, sâmbăta Acatistul Maicii Domnului, iar Duminica Acatistul Preasfintei Treimi. Slujba ține două ceasuri. Apoi părintele împarte mulțimii aflate în biserică bucățele de pâine. Săracii se hrănesc numai cu această pâine binecuvântată, iar resturile le păstrează ca pe un lucru sfânt, scumpă binecuvântare de la părintele. Când am pășit pragul bisericii m-a acoperit ceva sfânt, ceva ceresc. M-am simțit ca și cum aș fi fost în mijlocul creștinilor din vechime care se strângeau noaptea la rugăciune în catacombe și în bisericile de sub pământ. Când părintele Iona a ieșit din altar, a început să se închine la icoane cu plecăciune adâncă. Pe piept purta o cruce mare, lată. După ce s-a închinat la sfintele icoane, în timp ce la strană se citeau rugăciunile dimineții, părintele a început să săvârșească proscomidia. A fost o binecuvântare pentru mine să îl privesc. Nu puteam să îmi iau ochii de la fața lui blândă, pe care se vedeau semnele oboselii. O pace și o liniște cerească, o putere neobișnuită și o forță sufletească se puteau vedea în fiecare trăsătură a feței lui.
După ce strana a sfârșit rugăciunile dimineții, părintele Iona a ieșit la amvon și a început să citească Acatistul Preasfintei Treimi, pe care îl citește în fiecare Duminică. În aceste rugăciuni mișcătoare simțeai înduioșare, nădejde, credință și o adâncă binecuvântare. Părintele Iona citea rugăciunile ca și cum s-ar fi sfătuit, ca și cum ar fi vorbit cu Sfânta Treime și cu Maica Domnului, ca și cum le-ar fi avut în fața ochilor, într-un loc de neajuns pentru noi din pricina înălțimii sale, deasupra pământului, în lumea de dincolo de nori. Cu o voce liniștită și aproape în șoaptă părintele rostea adânca rugăciune dreptmăritoare. Se aduna cu mintea asupra celor citite. La strană, cântăreții au cântat irmoasele canonului cu însuflețire. Nu voi uita niciodată starea de rugăciune care m-a cuprins. Cântăreții au ieșit din strană, au venit în mijlocul bisericii și au început să cânte: Cuvine-se cu adevărat să Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Cuvântul...
În această slujbă minunată și solemnă simțeai frică de Dumnezeu și biruință asupra păcatului. Împreună cu strana a cântat și părintele Iona, și mulți dintre cei care se aflau în biserică. Parcă toți s-au contopit și cu o singură gură Îl lăudau pe Dumnezeu. Eu vroiam să aud minunata slavoslovie la nesfârșit. Când cântarea s-a terminat, cântăreții și părintele au îngenuncheat în fața icoanei Maicii Domnului și au cântat: O, Maică prealăudată…"
Ati asistat la o astfel de slujba, adica o slujba care sa va ofere astfel de sentimente de evlavie? La ce parinte?
|