adaug si eu aici la acest frumos topic initiat de Marius Daniel, crampeie din scrisoarea lui Al. Vlahuta catre fiica sa Margareta, scrisoare descoperita la casa memoriala de la Manastirea Agapia:

"Sa traiesti..., sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, dar fericire nu... Adevarata fericire in tine rasare si in tine infloreste, legand rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa putini oameni fericiti...

A, daca nu ne-am iubi noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit, ne-am examina mai des cu nepartinire, am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate, de necinste murdara, din care se ingroapa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora....

Cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: uita-te la mine!... Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata..."