Ce (mai) inseamna Bucurestiul pentru noi?
 

Doamne ajuta!

Chiar daca nu are legatura( prea mare)cu religia, mi-ati fi de mare ajutor pentru un proiect la care lucrez (pentru facultate), daca mi-ati spune cum vedeti capitala tarii? Este ea Micul Paris de altadata sau doar un simplu oras? Care sunt primele 3 cuvinte care va vin in minte cand ii auziti numele? Nu este un chestionar ci doar un mod de a va lasa frau liber imaginatiei si de a spune ce stereotipuri, imagini, ganduri, sentimente, amintiri, locuri, biserici, parcuri, mezee s.a. va evoca acest oras...M-ati ajuta foarte mult...cu cat mai multe raspunsuri cu atat mai bine :)

Va multumesc din suflet!

Pentru un turist de weekend, orasul arata bine in conditiile in care nu e trafic pe sosele, oameni putini prin oras. Cat despre restul saptamanii, sa-ti spuna cei care locuiesc acolo prin ce trec zilnic...

Forfota, lume pestrita, cladiri noi care se nasc peste tot.

Bucurestiul e un loc unde preturile cazarii sunt atat de mari, incat lucrezi doar ca sa-ti platesti chiria. E bine si asa isi spune romanul - iti merge vechimea in munca.

Este un loc minunat, iti ia cel putin o ora si jumatate ca sa parcurgi cativa km pana la serviciu.

Ajuns la serviciu cauti cu disperare un loc de parcare. Iar la plecare te uiti cu atentie daca a mai aparut o urma de cheie pe ea.

E totusi bine, soarele mai rasare si aici.

Draga Madalina, eu nu sunt bucuresteanca insa intamplarea face sa fi trecut destul de des prin capitala tarii (cu "stationari" intre 3 ore si 3 saptamani). Asa ca imi permit sa-ti spun parerea mea. Voi incepe cu cele 3 cuvinte care-mi vin in minte cand ma gandesc la Bucuresti: betoane, sclipici si mizerie.

Imi aduc aminte ca la prima vedere Bucurestiul mi s-a parut grozav! Ce n-as fi dat sa locuiesc acolo... Oportunitatile de joburi erau nenumarate la vremea respectiva, orasul nu era (inca) supra aglomerat, magazine moderne, muzee, acces la cultura, de toate erau acolo, numai sa vrei sa profiti de ele.
Intre timp Bucurestiul a devenit o citadela strangulata de milioanele de masini care se-ngramadesc pe soselele pline de gropi, arhipopulata de provincialii in cautare de slujbe pe bani multi, de miile de studenti de la miile de facultati care fiinteaza acum in capitala, de magazine shic a caror fatada acopera muntii de gunoaie de pe strazile secundare, de terase de fitze in care postul gust si fandoseala sunt rege si regina, de mii de cersetori aciuati prin toate cotloanele, de fanfaroni si pitzipoance, de politicieni corupti si fara simtul masurii cand vine vorba de bagat mana pana la cot in banul public, de Louis Vuitton si caini vagabonzi...

Si-n Paris am vazut cersetori (80% din ei romani), gunoaie, zoaie, nitica saracie, getto-uri si blocaje rutiere. Dar parca este totusi o diferenta de la cer la pamant intre Bucurestiul nostru si capitala Frantei. Eu cred ca sintagma "micul Paris" se refera la atmofera interbelica, prin excelenta boema, mustind de cultura si stil. Intre timp au aparut Poponet (personaj monden), Raduleasca, Otil si Naomi (transexualul) in peisaj, unde sa mai fie loc si de cultura si stil?!

sunt studenta in Bucuresti si cand spun Bucuresti, prin urmare, spun: Universitate, Carturesti, Muzeul Satului- asta sunt reperele mele, cel putin. Dupa cursuri, dupa cititul la biblioteca, ma retrag o ora la carturesti, iar la sfarsit de saptamana, duminica dupa-amiaza in parc, in herastrau, la muzeul satului. Bucuresti mai inseamna si teatru, conferinte, targuri si lansari de carte, "nopti albe" ( cu toate defectele lor, nu prea imi place sa lipsesc de la ele), stradute intortocheata cu biserici ascunse in care descoperi sfinte moaste, multa multa lume care functioneaza pe "pilot automat" . Insa ma rezum la ce vad eu frumos aici. Imi place ca ma pot pierde in multime, in Bucuresti.

Este bine ca vezi "partea plina a paharului". Si pe mine ma bucura, nespus de mult, cand descopar ca inca mai sunt locuri minunate chiar si in Bucuresti. Dar si mai mult ma bucur cand vad ca inca mai sunt multi "oameni frumosi" care stiu sa le aprecieze si sa se bucure de ele.

De fiecare data cand ies din Bucuresti linistea satelor si oraselor de provincie ma apasa greu. Sunt dependent de zgomotul de fond generat de trafic si locuind la sosea nu pot sa adorm in liniste totala. Noaptea pentru mine inseamna iluminat stradal. Cand imi vizitez neamurile la tara si se lasa bezna peste sat nu ma simt deloc bine. Culmea e ca neamurile au pareri diametral opuse cand vin in Bucuresti. Pana la urma astea nu sunt merite ale orasului, ci consecinte ale sale.

Faptul ca pot sa cobor din bloc la 4 dimineata si sa merg 100 de metri ca sa-mi cumpar tigari sau orice altceva mi se pare un lucru bun. La tara magazinele se inchid la ora 8 si nu exista varietate in produsele vandute.

Bucurestiul are o viata de noapte activa si sunt multe de facut pentru cei ce vor sa viziteze orasul la ore tarzii.

Observ ca oamenii au devenit mai curati si nu mai arunca gunoaiele pe strada asa cum o faceau in trecut. Soferii sunt la fel de nesimtiti, din pacate, dar aglomeratia crunta la anumite intersectii pe care le vizitez zilnic a disparut in ultimul an din cauza unui sistem bine pus la punct de semafoare.

Imi place orasul si cu greu m-as desparti de el.

Sufletul unui oras sta în cladirile sale vechi în copacii lui si bineînteles în oameni, institutii etc. Cu fiecare casa veche demolata moare putin din spiritul orasului, spirit cladit de generatiile de oameni care s-au succedat în acest loc si care au imprimat prin vietile lor atmosfera locala, înmagazinata în aceste cladiri.

Cu fiecare copac taiat sau ciuntit "ca sa nu cada cracile pe oameni" moare un martor al aceluiasi spirit. Un copac e o opera de arta a lui Dumnezeu, mai ales daca e vârstnic. Nici un copac nu seamana cu altul.

Bucurestiul pentru mine
 

este acel oras cu vreo un milion jumatate de locuitori din care aproape o treime au fost evrei romani. Acel oras cu strazi pavate cu pietre de bazalt,cu tramvaie pline de oameni, cu impresionante cladiri publice care s`au construit pe timpuri mai bune.
Bucurestiul pentru mine era strada Vacaresti,Olteni,Udricani si Mamulari pe care am locuit. Bucurestiul erau si cinemaurile Tomis, Izbanda si Gloria unde am vazut de 37 de ori filmul "Aventurile Baronului Minhausen", film german in culori. Pentru mine, Bucurestiul a fost locul unde am imbratisat si sarutat pe prima mea dragoste la 12 ani...
Azi,cand ajung in Bucuresti,trebuie sa caut si sa gasesc acele lucruri care i-mi desteapta amintiri ca multe locuri s`au schimbat. Si pomul cu dude a disparut.Strazile nu mai arata cum au fost o data. Ceausescu a bagat Bucurestiul intr`o masina de tocat.Cam asa arata azi.
Strazi intregi au disparut si in locul lor au aparut blocuri mari si urate. Unde "Micul Paris"....?
Nici macar mititelul...
In pavalia lui Babailiescu de branzeturi se face azi manichura. La cofetaria lui Taihman azi se vand haine vechi. Fabrica de sifon a disparut. Si templul Unirea Sfanta de pe Mamulari a disparut. Tempul Coral este azi muzeul evreilor din Romania. Eu mai tin minte cum mergeam de sarbatori la templu. Nu pentru credinta ,numai pentru atmosfera...

Bucurestiul este si va ramane orasul meu de suflet din Romania, un loc care iti ofera deopotriva viata trepidanta dar si linistea de care ai nevoie, daca stii unde sa le cauti.