Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 03.01.2012 19:01:52

glykys , peste 50 de ani . . . !
 
Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 419827)
. . . o baba garbovita si surda, care sta in fundul bisericii, e la biserica unde ma duc eu, cea care mai adoarme pe scaun si cand se trezeste tipa: "Amiiiin!" :63:

. . . . . . descrierea apartine lui glykys . . .:9:

MariS_ 03.01.2012 19:10:52

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 419827)
Ba sa ma ierti, MariS, dar nu era un mos. Nu! Era o baba garbovita si surda, care sta in fundul bisericii, e la biserica unde ma duc eu, cea care mai adoarme pe scaun si cand se trezeste tipa: "Amiiiin!"

Pe 1 ianuarie, stateam langa usa, ca imi era rau si voiam sa imi vina putin aer, si o aud, spunand repede: Amiin! Amiiin! Amiin! Se citeau molitvele, nu stiu de unde stia ea, fiind mai surda, ca si eu le auzeam cu greutate. Trebuie sa ii strigi putin ca sa te intelegi cu ea. Si oricum, se trecuse de pasajele in care credinciosii intaresc cu amin, amin, amin, fiecare blestem al preotului. Se terminase slujba si ea tot cu Amiiin, amiin, urmandu-si firul gandului! Dar nu era dusa cu pluta, nuuu! Isi urma rugaciunea ei, interioara, asa cum o stia ea pe de rost. Doar ca fiind surda si pierzand cateva minute cu atipitul, nu se mai putea sincroniza cu ceilalti.

Da, asa e, glykys draga. Sa-i spui saru'mana din partea mea, chiar daca .. nu aude..

glykys 03.01.2012 19:18:51

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 419831)
. . . . . . descrierea apartine lui glykys . . .:9:


:24:

Te rog frumos, Cristi, peste 60 de ani, nu peste 50, nu ma imbatrani mai inainte de vreme!:24:
Eheee, as vrea eu sa mai traiesc eu si peste 50 de ani, si peste 60, macar de-as fi o baba garbovita si surda - ca doar nu o sa fiu tot domnisoara la 70-80 de ani - daramite sa mai stau si in biserica si sa zic Amiiin!:36:

cristiboss56 03.01.2012 19:26:37

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 419835)
:24:

Te rog frumos, Cristi, peste 60 de ani, nu peste 50, nu ma imbatrani mai inainte de vreme!:24:
Eheee, as vrea eu sa mai traiesc eu si peste 50 de ani, si peste 60, macar de-as fi o baba garbovita si surda - ca doar nu o sa fiu tot domnisoara la 70-80 de ani - daramite sa mai stau si in biserica si sa zic Amiiin!:36:

. . . sa nu uiti sa ma treci pe pomelnic si peste 50 de ani , dar in partea dreapta , ca asa e bine !:53:

cristiboss56 03.01.2012 21:06:20

Lucratorul somnoros - Dorina Stoica
 
A primit drept mostenire o tarla cu spini pe ea.
Trebuia sa scoata spinii , pentru-a o putea lucra.

S-a dus dar , cu gand sa lucre,
dar vazu ca munca-i grea.
Atunci si-a spus in gandu-i :
"Ce-ar fi daca m-as culca ?'

Dormi dar , pana pe seara. Tot asa , zi dupa zi .
Iar timpul trecu degraba fara a se folosi .

Dupa-un timp , veni stapanul ,
care-i dete mostenirea.
Se mira vazand ca omul n-a facut nici
pregatirea .

- De ce n-ai lucrat frate , ca sa ai la toamna rod ?
- E asa de multa treaba , nu stiu daca am sa pot !

Vin aici vreau sa lucru , dar ma tem ca nu
sfarsesc .
De aceea ma ia somnul si de tot ma lenevesc .

- Fa tu zi de zi atata cat ocupi de te lungesti,
Si-ai sa vezi cum termini treaba si ce bine mai
sporesti .


*

A facut precum ii spuse si-a scapat de maracini,
Iar recolta-i fu bogata . . . aproape ca la vecini.


Din cartea : " Izvorul Indepartat "- Dorina Stoica - Editura PIM-Iasi,2011-pag.21

Adriana Cluj 04.01.2012 11:42:37

Am renuntat
 
Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 416483)
Eu le-am citit. Erau abia apărute pe piață. Pe vremea aceia nu prea știam ce înseamnă credința ortodoxă. Cărțile sunt o mare varză, un ghiveci. Nu este de nici un folos citirea lor.
Cât deapre Cristi cred că este destul de matur duhovnicește ca să înțeleagă că aceste cărți nu au nimic comun cu adevărata credință ci sunt doart niște revelații demonice new-agiste.
Mai bine citește Viețile Sfinților, Patericul, Scripturile.

Am renuntat a le citi dupa primele doua pagini ale primului volum... deoarece... ceva nu imi parea in regula.
Sa zic ca am simtit din instinct.??.. fler??? cum sa-i zic?
Nu se potriveste cu mine....

Da. Acelea da. Cand le citesc mi-e bine. Marturisesc ca nu am citit Patericul si nici tot Vechiul Testament.

cristiboss56 04.01.2012 21:03:11

Ne povestea avva Ilie pascatorul , zacand: Traiam odinioara intr-o pestera, ca sa nu am nici o partasie cu avva Macarie, episcopul Ierusalimului. In una din zile, cam pe la ceasul al doisprezecelea, pe o arsita grozava a batut cineva la pestera mea. Cand am iesit afara am vazut o femeie si am spus:
- Ce faci aici?
- Duc si eu, avvo, mi-a raspuns ea, aceiasi viata ca si tine. Locuiesc nu departe de aici, la o departare de o mila, intr-o mica pestera. Si mi-a aratat si locul inspre miaza-zi. Strabatand acest pustiu, a continuat ea, am insetat din rpicina arsitei, asa ca te rog fii bun si da-mi putina apa.
Am adus ulciorul si i l-am dat. A luat ulciorul a baut si mi-am luat ramas bun de la ea. Dar dupa ce a plecat a inceput diavolul sa ma chinuie si sa ma ispiteasca cu tot felul de ganduri. Fiind biruit si nemaiputand suporta focul, mi-am luat toiagul si am iesit din pestera. Era atat de cald incat ardeau si pietrele. Iar eu am pornit spre ea ca sa-mi potolesc pofta.
Dupa ce am facut cam o mila de drum ars de pofta pana in maduva oaselor, am cazut in alta stare, am vazut pamantul deschis si pe mine cufundat in adancimea lui. Si am vazut trupuri moarte zacand putrede si imbucatatite, plin de un miros fara de seama de urat. Acolo era un barbat cu o tinuta de sfant. Acesta mi-a aratat trupurile stricate si mi-a zis:
- Iata, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul unui barbat. Potoleste-ti setea cum vrei si cat vrei. Dar ia aminte de cate nevointe vei fi lipsit pentru o astfel de placere. Vezi pentru ce fel de placeri vreti sa fiti lipsiti de Imparatia Cerurilor? Cat de nenorocita e viata omeneasca! Pentru placeri de o clipa, vrei sa pierzi toata osteneala ta!
Eu, inabusit de mirosul greu si urat, am cazut la pamant. Cel ce mi s-a aratat a venit langa mine, m-a ridicat de jos si mi-a incetat chinul. Apoi am plecat la chilia mea multumind lui Dumnezeu.

Sursa : limonariu

cristiboss56 04.01.2012 21:06:36

Un batran cu numele Chiriac traia in lavra Calamon din apropierea sfantului rau Iordan. Si era batranul imbunatatit in fapte dumnezeiesti. La el a venit un frate strain din tinutul Dara, cu numele Teofan, ca sa-l intrebe pe batran despre gandul curviei. Batranul a inceput sa-l sfatuiasca cu felurite cuvinte de intelpciune si viata curata. Folosindu-se mult fratele din cuvintele batranului, i-a spus:
- Eu, avva, am partasanie in tara mea cu nestorienii. Din aceasta pricina numai pot ramane cu ei si vreu sa locuiesc impreuna cu tine.
Cand a auzit batranul de numele lui Nestorie s-a intristat de pierderea fratelui si l-a sfatuit si l-a indemnat sa se desparta de aceasta erezie vatamatoare si sa vina la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si i-a spus:
- Nu este alta mantuire decat numai in a cugeta drept si a crede ca Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu.
- Intr-adevar, avvo, a raspuns fratele, toti ereticii asa spun: daca nu esti cu noi, nu te mantui. Sarmanul de mine nu stiu ce sa fac. Roaga-te deci Domnului ca Domnul sa ma incredinteze, prin fapta, care este credinta cea adevarata.
Batranul a primit cu bucurie cuvantul fratelui si i-a spus:
- Sezi in chilia mea si am nadejde in Dumnezeu ca bunatatea lui iti va descoperi adevarul!
Lasadu-l pe fratele in pestera s-a dus la tarmul Marii Moarte si s-a rugat pentru el. Si iata cam pe la ceasul trei dupa amiaza in ziua urmatoare, vede fratele pe cineva infricosator la vedere, stand in fata lui si-i spune:
- Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa.
- Iata, ii spune acela ce i s-a aratat, acesta-i locul pregatit ereticilor si celor ce urasc pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeaza invataturile lor. Daca iti place locul, ramai in credinta ta! Dar daca nu vrei sa incerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfanta si sobornica, asa cum ti-a spus batranul. Caci iti spun: chiar daca ai savarsi toate virtutiile, ajungi in locul acesta daca n-ai dreapta credinta.
La cuvantul acesta fratele si-a venit in sine. Cand a venit batranul, i-a povestit toate cele intamplate asa cum le-a vazut si a trecut la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si a ramas impreuna cu batranul in Calamon. Dupa ce a stat multi ani cu el, a adormit in pace.

Sursa : limonariu



cristiboss56 04.01.2012 21:08:36

A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimenil la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pt tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos!

Sursa : pateric

cristiboss56 07.01.2012 19:32:53

Cazacul si pasca - Anton Pavlovici Cehov
 
Arendașul satului Nizy, Maxim Torciakov, un moșier de mijloc, se întorcea cu tînăra sa nevastă de la biserică și ducea un cozonac proaspăt sfințit. Soarele încă nu se arătase, dar răsăritul de acum se rumenea ca aurul. Era liniște… Pitpalacul1 cînta al său: „Hai să bem! Hai să bem!”, iar departe, deasupra dealului zbura un vultur. In rest, în toată stepa, nu se vedea nici o ființă vie.
Torciakov mergea și se gîndea că nu este o sărbătoare mai bună și mai veselă decît învierea lui Hristos. Era căsătorit de puțină vreme și acesta era primul Paște pe care îl făcea împreună cu soția. Oriunde ar fi privit și orice ar fi gîndit, toate i se păreau luminoase, pline de bucurie și fericire. Se gîndea la gospodăria sa și găsea că totul este în bună rînduială, că podoaba casei este astfel încît de alta nici nu avea nevoie, că toate sînt îndestulătoare și bune; privea la soție și ea i se părea frumoasă, bună și blîndă. Il bucurau și zorile la răsărit, și iarba fragedă, și brișcă lui hurducată și scîrțîită, îi plăcea pînă și vulturul care scutura greoi din aripi. Iar cînd, pe cale, intră în crîșmă și bău un păhărel, el deveni și mai vesel…

- S-a zis: mare este ziua aceasta! – zicea el. înseamnă că este mare! Să vezi, Liza, acuși soarele va începe să joace. La fiecare Paște joacă! Și el se bucură, ca și oamenii!
- El nu e viu, observă soția.
- Păi, pe el sînt și oameni! – strigă Torciakov. Zău că sînt! Mie mi-a povestit Ivan Stepanîci — pe toate planetele sînt oameni, și pe Soare, și pe Lună!
Adevărat… Dar poate că savanții spun minciuni, necuratul îi știe! Stai puțin, nu cumva e un cal! Chiar așa!

La jumătatea drumului spre casă, la Bîrna Strîmbă, Torciakov și soția sa văzură un cal înșeuat, care stătea nemișcat și mirosea pămîntul. La marginea drumului stătea pe pirostrii un cazac roșcat și, aplecîndu-se, își privea picioarele.
- Hristos a înviat! – strigă către el Maxim.
- Adevărat a înviat! – răspunse cazacul, fără să ridice capul.
- Unde mergi?
- Acasă, la odihnă.
- Atunci de ce stai aici?
- Așa… m-am îmbolnăvit… Nu mai am putere să merg.
- Dar ce te doare?
- Totul mă doare.
- Hm… Ia necaz! Toți oamenii sărbătoresc, iar tu bolești! Poate e mai bine să te duci în sat sau la han decît să stai aici!
Cazacul își ridică ochii și îi măsură din priviri pe Maxim, pe nevasta sa și calul.
- Veniți de la biserică? – întrebă el.
- De la biserică.
- Iar pe mine m-a prins sărbătoarea pe drum. Nu mi-a dat Dumnezeu să ajung. Acum m-aș porni și m-aș duce, dar putere nu am… Voi, ortodocșilor, poate-mi veți da, ca unui drumeț, o bucățică de pască sfințită, să mă înfrupt!
Pască? - întrebă Torciakov. Se poate… Așteaptă, acuși…
Maxim căută repede prin buzunare, privi la nevastă și zise:
- N-am cuțit, n-am cu ce să tai. Dar să o rup nu-mi dă mîna, voi strica toată pasca. Asta, da problemă! Caută, poate ai tu cuțit?
Cazacul, cu ultimele puteri, se ridică și se îndreptă spre șaua sa după cuțit.
- Iaca ce v-a trecut prin cap! – zise supărată nevasta lui Torciakov. Nu te voi lăsa să strici pasca! Cum s-o duc tăiată acasă? Și cine a mai văzut să faci Pastele în stepă! Du-te la țărani în sat și acolo o să te înfrupți!
Femeia luă din mîna bărbatului pasca învelită într-un șervet alb și zise:
- N-o dau! Se cuvine a ști rînduiala. Asta nu e o chiflă, ci pască sfințită și este păcat să o rupi fără socoteală.
- E, cazacule, nu te supăra! – zise Torciakov și începu să rîdă. Nu mă lasă femeia! Bun rămas, drum bun!
Maxim smunci hățurile, șuieră și brișca plecă cu zgomot mai departe. Iar nevasta încă mai îndruga că a tăia pasca înainte de a ajunge acasă e păcat și ne-orînduială, că toate trebuie să aibă locul și vremea lor. Spre răsărit, colorînd norii pufoși în diferite nuanțe, străluceau pri*mele raze de soare; se auzi cîntecul ciocîrliei. De acum nu unul, ci trei vulturi, la depărtare unul de altul, zburau deasupra stepei. Soarele începu să încălzească și în iarba fragedă au început să trosnească greierii.
Indepărtîndu-se mai mult de o verstă, Torciakov se uită în urmă, privind insistent în depărtare.
- Nu se vede cazacul… – zise. Ce ghinionist, 1-a apucat bolitul pe drum! Nu-i necaz mai mare: să vrei să mergi, și să nu ai putere… Te pomenești că moare pe cale… Nu i-am dat pască, Lizaveta, dar cred că lui ar fi trebuit să-i dăm. Doar și el vroia să se înfrupte.
Soarele răsări, iar dacă a jucat sau nu, Torciakov nu mai băgă de seamă. Tot drumul pînă acasă el tăcu, se gîndea la ceva și nu-și lua ochii de la coada neagră a calului. Nu se știe de ce fu cuprins de tristețe și în pieptul lui nu mai rămăsese nimic din bucuria sărbătorii, de parcă nici nu fusese.
Ajunseră acasă și ciocniră ouă roșii cu muncitorii; Torciakov iarăși se înveseli și începu să vorbească, dar de îndată ce se așeză la masă și toți luară cîte o bucată de pască sfințită, el privi posomorît la nevastă și zise:
- N-am făcut bine, Lizaveta, că nu i-am dat cazacului să se înfrupte.
- Ciudat mai ești, zău! – zise Lizaveta și ridică mirată din umeri. De unde ai luat moda asta ca să împrăștii pasca sfințită pe drum? Ce, asta-i chiflă? Acum e tăiată, stă frumos pe masă, poate să mă-nînce cine vrea, chiar și cazacul tău! Ce, crezi că-mi pare rău?
- E așa cum spui, dar mie îmi pare rău de cazac. El e mai rău decît un orfan sărman. Pe drum, departe de casă, bolnav…
Torciakov bău jumătate de pahar de ceai, și mai mult nu mîncă și nu bău nimic. De mîncat nu voia să mănînce, ceaiul îi părea fără gust, ca iarba, și îl apucă iarăși tristețea.
După masă s-au dus să se culce. Cînd, peste vreo două ore, Lizaveta s-a trezit, el stătea la geam și privea în curte.
- Te-ai trezit de-acum? – îl întrebă soția.
- Nu mă ia somnul… Eh, Lizaveta, oftă el, l-am supărat pe cazac!
- Iarăși tu, cu cazacul tău! Ce te-a apucat? Dumnezeu cu el!
- El l-a slujit pe țar, poate că și-a vărsat sîngele, iar noi ne-am purtat cu el ca și cu un porc. Ar fi trebuit să-l aducem pe bolnav acasă, să-l hrănim, iar noi nici măcar o bucată de pîine nu i-am dat.
- Aha, să te las eu să strici pasca! Și încă sfințită! Tu să o fi stricat-o cu cazacul tău, iar eu să fi crăpat apoi de rușine acasă! Ce deștept ești!
Maxim plecă încet de lîngă femeie în bucătărie, înveli în șervet o bucată de pască și cinci ouă și se duse în șopron, la muncitori.
- Cozma, lasă acordeonul, îi zise unuia dintre ei. Pune șaua pe murg sau pe Ivancic și pleacă repede la Bîrna Strîm-bă. Acolo e un cazac bolnav, lîngă cal, să-i dai astea. Poate că nu a plecat încă.
Maxim se înveseli iarăși, dar, așteptîndu-l pe Cozma cîteva ore, nu mai rab*dă, puse șaua pe cal și porni în întîmpi-narea lui. Il întîlni chiar la Bîrnă.
- Cum e? L-ai văzut pe cazac?
- Nu e nicăieri. Cred că a plecat.
- Hm… Ce poveste!
Torciakov luă de la Cozma legătura și plecă mai departe. Ajungînd în sat, îi întrebă pe țărani:
- Fraților, n-ați văzut un cazac bolnav, cu calul? N-a trecut pe aici? E roșcat, slab, călare pe un cal murg.
Țăranii se uitară unii la alții și ziseră că ei nu au văzut nici un cazac.
- A trecut pe aici poștașul, asta e singur, dar ca să treacă un cazac sau altcineva – nu am văzut.
Maxim se întoarse acasă la prînz.
- Nu-mi iese cazacul ăsta din cap, și pace! – îi zise el nevestei. Nu-mi dă pace. Eu mă tot gîndesc: dacă Dumnezeu a vrut să ne ispitească și ne-a trimis un înger sau vreun sfînt în cale, în chip de cazac? Doar există așa ceva. Nu-i bine, Lizenika, am mîhnit un om.
- Ce te tot legi de mine cu cazacul tău? – strigă Lizaveta, pierzîndu-și răbdarea. Te-ai lipit ca smoala!
- Tu nu ești bună, să știi…, îi zise Maxim, privind insistent la fața ei.
Era pentru prima oară după nuntă cînd el vedea că nevasta lui nu este bună.
- Lasă să nu fiu bună, strigă ea și izbi supărată cu lingura, însă nu voi ajunge să împrăștii pasca sfințită la toți bețivii! Nu cumva cazacul era beat? Era beat!
- Cum ți-ai dat seama?
- Era beat!
- Ești o proastă!
Supărîndu-se, Maxim se ridică de la masă și începu să-și certe tînăra nevastă, zicîndu-i că este nemilostivă și proastă.
- Să crape cazacul tău! Lasă-mă în pace, holeră, cu cazacul tău puturos, că de nu, mă duc la tata!
De la nuntă aceasta era prima ceartă a lui Torciakov cu nevasta sa. Pînă seara umblă el prin curte tot gîndindu-se la nevastă, gîndind cu ciudă că ea îi părea acum rea și urîtă. Ca dinadins nu-i ieșea din cap nici cazacul și lui Maxim i se năzăreau ba ochii lui mari, ba glasul, ba mersul…
- Eh, am mîhnit un om! – bolmojea el. L-am mîhnit!
Seara, cînd se întunecă, fu cuprins de o tristețe de nesuportat, așa cum nu mai avusese niciodată – măcar spînzură-te! De tristețe și de necaz pe femeie se îmbată, așa cum se îmbăta odinioară, cînd nu era căsătorit. La beție el spunea vorbe murdare și strigă la nevastă că are o față rea și urîtă și că mîine o va alunga la tată-su.
Dimineață, după sărbătoare, vru să se dreagă și se îmbată iar.
Așa a început declinul.
Caii, vacile, oile și păsările au început încetul cu încetul să dispară din curte, datoriile creșteau, nevasta devenea nesuferită… Toate aceste necazuri, spunea Maxim, s-au abătut asupra lui din cauză că avea o nevastă rea și proastă și că Dumnezeu S-a supărat pe el și pe nevasta lui din pricina cazacului bolnav. El se îmbăta tot mai des și mai des. Cînd era beat, stătea acasă și făcea scandal, iar cînd era treaz bîntuia prin stepă, așteptînd să-i iasă în cale cazacul…


Ora este GMT +3. Ora este acum 04:48:09.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2022, Jelsoft Enterprises Ltd.