Fragment mutat de la threadul "Rugaciunea lui Iisus"
 

In public (pe strada etc.) am depasit jena sau momentul de impas in genul descris mai sus.
A fost vorba despre altceva. ma aflam intre crestini, frati si surori, oameni de la care am mult de invatat, pe ei ii consider mult sporiti fata de mine. Deci nu am avut retineri ca ma contreaza necredinciosii, nu...
A fost vorba de o pudoare de neinteles, asa incat imi parea ca nu sunt in masura (desi eram gazda!) sa am asemenea initiativa. Ar fi fost o solutie: sa rog pe cel mai varstnic dintre noi, care este mai sporit decat mine, sa preia initiativa. Dar asta am inteles prea tarziu.

Problema pe care am voit s-o ridic este aceasta: cum de se jeneaza crestinii intre ei sa se poarte crestineste pana la capat? Musai sa fim in biserica, in cadrul oficial, sa zic asa? ... Musai sa primim OK-ul de la un BigBoss? Adica strambatatea mea de perceptie face din preot un fel de sef, in sens lumesc, un om al ordinii, un fel de politai...O confuzie cu procesiunile reglementate prin reguli stricte? Aici am descoperit ca e eroarea de perceptie, pe care nu o banuiam sa existe in mintea mea... Lipsa de permisiune, undeva inlauntrul nostru... O crispare, o jena nefireasca, o teama...
Confuzie, poate, cu un parinte autoritar, un tata aspru. Confuzie, caci preotul nu este si nu trebuie sa fie asa. Nu bici, nu knut, nu ordine cazona, nu caprarie, nu armata cu sergentul care urla, nu, nu, nu. Asta nu e atmosfera prielnica sufletului. Dar asta e cuibarit, am descoperit, in mintea mea, posibil si in altii. Lucru nefiresc, maladiv. Poate urma unei atmosfere de la primele experiente din copilarie cand mergeam la biserica si toata lumea punea accent pe frica, pe disciplina, pe strunire... Ori, poate, sentimentul fricii pentru pacatul adunat in straturi groase, cu vremea... Complicat.
Ca urmare... aici am fost dezamagit de mine insumi, caci se cuvenea sa punctez o clipa in mod firesc, dar eu am iesit din peisaj, pe aratura, nesimtind permisiunea, desi s-ar fi cuvenit sa fie deplina, ci contrareplica, ingradirea, stransoarea, crisparea... A nu fi in largul tau in situatii care, prin natura lor, ar fi cele mai permisive. Cum e oare, de fapt sentimentul de familie? (familia crestina care suntem cu totii la slujbe si nu numai) ... Of! Greu la deal cu boul de mine... Prea multe conflicte, dezbinari, peste tot. In noi si intre noi. Asta e buba! Prea multe frici. Am devenit oare, ca popor, paranoici? Anxiosi? Fobici sociali? Evitanti? Him... Atunci macar Biserica sa fie o ruptura de lumea noastra speriata, ingrozita. Daca nici aici nu e alt aer, ce ne facem? Unde locul in care te retragi pentru putina blandete? Unde alergi avind certitudinea ca te va primi intotdeauna cineva cu bratele deschise, asa cum esti, cu toate boacanele tale? Daca intre fratii din biserica nu e locul, atunci unde???
Oricum, buna situatie pentru invatare, prilej de folos, slava lui Dumnezeu pentru acest incident fericit, prin meditatia care i-a urmat... :)!

Frate, deşi nu pot să nu te înţeleg, eu însumi simţindu-mă vinovat, pentru că şi eu aş fi putut aminti de rugăciune, cred că te frămânţi prea mult. Era o emoţie a momentului, abia ne cunoscusem... am cam fost luaţi de val. Şi probabil din prea multă delicateţe n-ai spus nimic, ca nu cumva să pari ostentativ. Sau poate e vorba de sfiiciunea de a te ruga între (cu) persoane oarecum necunoscute. Căci rugăciunea este, totuşi, un act intim.
Nu avem exerciţiul comuniunii frăţeşti, al rugăciunii împreună făcute în afara bisericii. Nu obişnuim să ne rugăm decât în biserică şi în familie, eventual.
Trebuie, cu proxima întâlnire, să ne spălăm păcatul ăsta, cum zicea şi Cristi.

Mi s-a intamplat sa fiu zilele trecute in vizita la cineva. Casa plina de icoane, liniste si pace. Si totusi, la un moment dat a intervenit acea cleveteala si eu i-am zis persoanei sa dea cu putina tamaie prin casa, ca nu-mi place ce-am vorbit. Ea a fost de acord, dar mi-a propus in continuare "sa facem paraclisul Maicii Domnului". Sincer, mi s-a parut nepotrivita "invitatia", ca sa zic asa.
Poate a contat si faptul ca am simtit o credinta mai mult de fatada decat autentica din partea persoanei respective. Dumnezeu stie mai bine.

Si iata, frate drag, cum cadem din teologie in psihologie!
Vezi acum?

Nu, nu asa trebuie procedat. Cred acum ca am facut bine: am marturisit, in insasi constiinta vie a lumii, atat cat poate ea sa incapa in acest mic forum, ca port inca un pacat - cu gafa aceea de neiertat. caci asta s-a intamplat: omul duhovnicesc a fost din nou sacrificat pe altarul omului sufletesc.
Sau, cum spune George, de curind: Il rastignim la tot pasul, cam asa ceva zice.
Sa fiu iertat, abia acum sunt de acord ca framantarea asta trebuie sa aiba o limita. Ma opresc aici si iti multumesc pentru cuvantul tau bun.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!
Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+

Slava desarta !
 

Tema pentru acasa :25:, o tema ce vesnic nu moare , si de care este atins tot omul , de la mic la mare : SLAVA DESARTA !:106:

Trebuie sa ne amintim aceasta intotdeauna, pentru ca suntem inclinati sa ne slavim in desert la orice gest pe care-l facem, ne slavim intotdeauna si in toate. Haideti, deci, sa ne luptam, haideti sa ne amintim ca prin aceasta lupta se incepe smerenia - acea virtute pe care n-o cunoastem deloc si pe care nici macar Ioan Scararul nu poate s-o defineasca.

Nu ne opreste nimeni de la credinta, si totusi ne opreste cineva. Si educatia noastra. Am crezut multa vreme ca este datorata anilor de comunism ( cu invatatoarea, apoi diriginta care faceau un "misto" usor si permanent de tot ceea ce se apropia de credinta, de biserica). Ni s-a inoculat mici fiind. Apoi am mai crescut un pic si ...am intrat in compania colegilor si prietenilor de varsta noastra si a ...ideilor "progresiste". Peste tot Umanism, renastere, opus "evului mediu intunecat"; zi cu zi, film cu film, carte cu carte...Lucrurile vin mult mai profund decat din anii de comunism; noi suntem transformati, suntem formati in ultimele sute de ani sa omoram in noi omul duhovnicesc. Si atunci cum sa nu ne dezbaram cu anevoie de vechile deprinderi? Daca Dumnezeu s-a indurat de prostia mea- oare nu este acum randul meu sa fac efortul de a merge catre EL? Poate ca face parte din crucea noastra: afirmarea identitatii noastre de crestini!

Voi ce faceti cand aveti "jene" de a sustine pe fata credinta?

Am avut ani de zile "jena" aceasta, până într-o zi când am auzit citit în biserică fragmentul acela în care Domnul nostru ne cere să nu ne ruşinăm de El, amintindu-ne că se va ruşina şi El de noi. Parcă îmi vorbea mie. Atunci am realizat că "jena" pe care o simţeam, de fiecare dată, când trebuia să îmi spun rugăciunea dinaintea mesei în vreun restaurant, ori când trebuia să îmi fac rugăciunea de seară în văzul mai multora, ori "jena" de a pronunţa chiar sfântul nume al Mânuitorului nostru, de a-I spune "Cristos", înlocuindu-l cu "divinitatea", "Dumnezeu", ori altfel, era de fapt din cauză că mă ruşinam de El.

Acuma, îmi văd de practica mea de credinţă la fel, cu mai mulţi ca şi când aş fi singur. Văd uneori mirare, ca şi când bunicii lor nu făceau tot aşa. Mă mai întreabă unii din ce sectă sunt, ca şi când dacă te rogi înseamnă că faci parte dintr-o sectă. Alţii, care nu au citit nimic din Biblie, dar au citit despre Biblie de prin cărţile lui Kernbach sau alte asemenea "surse" se arată doritori să analizeze Biblia cu mine în faţa vreunui şpriţ. Dar eu abat discuţia, ştiind că nu duce la nimic bun. Nu înţeleg de ce se miră lumea chiar aşa. Mai puţin s-ar mira dacă aş fi musulman şi mi-aş scoate covorul verde, decât se miră că un creştin face un lucru aşa de normal precum ridicarea în picioare şi spunerea unui psalm după ce chelnerul aduce farfuria cu mâncare. Dacă mă socotesc ciudat, puţin îmi pasă: în acest caz şi bunicii lor erau ciudaţi.

Dupa o cununie civila, mirele si-a invitat prietenii la o masa la restaurant. Erau toti oameni de lume, oameni petrecareti, nedati cu ale bisericii. Printre ei se nimerise si un calugar mai in varsta, prieten in copilarie cu tatal mirelui. Inainte de-a incepe masa se ridicara toti in picioare, cu paharele cu tuica in mana si unul mai indraznet zice: "- Si acum sa facem o inchinaciune!" Si inchinara toti zgomotos in cinstea mirilor, numa' calugarul cel batran statea cu capul in jos si fara de pahar in mana. - Brrrrr, se strambara toti de taria bauturii. - Tare, tare, inchinaciunea asta, ziceau ei glumind cu nonsalanta. Apoi se asezara sa manance. Binenteles, glume, veselie, zarva mare, tot tacamul de la o petrecere, iar din cand in cand il tachinau pe bietul calugar: - Si zii tataie, nu uitasi nimica? - Nu, dragilor, ce sa uit? zicea bland "tataie" privindu-i cu ingaduinta. Si radeau mesenii si isi dadeau ghionturi ca l-au facut pe "tataie" sa-si uite de rugaciunea de dinainte de masa. Batranul isi vedea linistit de masa sa, de farfuria sa, manca cuviincios din toate, adica ciugulea din fiecare cate putin. In orice caz, "tataie" era motiv de mare veselie, numa' bun de facut bascalie cu el. Dar "tataie" nu se supara, ii privea cu blandete, ba mai si zambea la glumele lor. Se zice ca a fost o masa reusita, avea toate ingredientele lumesti: mancare buna si din abundenta, bautura asisderea, omul de facut bascalie de el care sa-i binedispuna pe toti era acolo, ce mai, sarea si piperul unei petreceri reusite. La final, cand sa se ridice si sa plece toti, se ridica intai "tataie" al nostru in picioare si dandu-si doua perechi de palme, zice: - Tiiii, da' prost mai sunt! Acuma stiu ce am uitat la inceput si va multumesc ca toti ati incercat sa-mi amintiti da' io, prost cum sunt, nu pricepeam. Am spus rugaciunea doar pentru mine in gand si voi ati fi vrut sa o spun cu voce tare. Iaca o spun acum si imi cer iertare de gafa. Si spuse cuminte "Tatal nostru", apoi pleca. Mesenii perplecsi, inghiteau in gol. Tot cheful pierise ca un fum, toata veselia s-a dus, nu mai avea farmec petrecerea. Se sculara unul cate unul si plecara.
Intrebare: - Suntem noi in stare sa facem ca "tataie"? Putem rabda batjocura pentru Hristos si sa fim prilej de bascalie, iar aceasta sa o facem cu seninatate si fara sa ne suparam, nici sa ne maniem pe cei ce ne batjocoresc? Oare nu ne suparam si ne maniem noi numai cand ne contrazice cineva, daramite sa mai primim si ocari? Spunem noi rugaciuni cu duiumul si facem inchinari cu nemiluita, ne credem mari credinciosi dar cand e sa suportam ocari sau doar o mica contrazicere imediat ne umflam in pene si strigam: "-Sa nu te atingi de mine, sa nu ma intepi, ca ia uite ce tare m-am gonflat! M-am facut de trei ori mai mare ca tine, mai pispirica!"
Usor e sa zicem "Doamne, Doamne" dar taaaaare greu sa suportam ocari pentru El. Aici e buba mare. Aici e "jena". Iertare ca suparai din nou.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Aici e BUBA !
 

Bună critica şi mai ales autocritica , de , ca la şedinţele fostului P.C.R. ! Păcat că majoritatea suntem aşi în filozofii , şi atât , sau cum se mai spune acu , "analişti" politici , economici , şi iaca acum şi religioşi , nişte pârliţi de analişti şi atât , nimic mai mult . De curând discutam cu cineva şi spunea :"să fi tu sănătos câţi scriu pe aici de credinţă , dragoste, iertare, iubire , lumină . . . , cu ţigarea în colţul gurii , sau pe scrumiera de lângă calculator , sau cu mintea aburindă de alcool . . . !" . O fi , stau eu să ma gândesc , dar n-am puterea de a zări pe cel ce tastează din spatele monitorului . Puterea cuvântului şi a credinţei , până la urmă , stă în fapte , nu în poveşti frumos redactate , dar oricum se simte de la o poştă minciuna , masca "observatorului" de servici . Mulţumim domnule MariS_ pentru noua poveste tastată de tine ! Har, smerenie şi jertfă de sine . . . . . . . . .

Nimic nu este intamplator. Decat sa fi clevetit in continuare, rugaciunea a fost mult mai potrivita, desi tie ti s-a parut nepotrivita invitatia. Ceea ce ai simtit nu este neaparat realitatea. Atunci cand avem sanatatea duhovniceasca pe toate le vedem bune.

Rabdare, rabdare, rabdare!
Trebuie masura in toate.
Ne-am adunat cu totii in numele lui Hristos. S-a simtit comuniunea.
Nu cred ca erai cand Tudor, dupa ce si-a facut foarte evlavios semnul crucii la masa, s-a dus la surioara lui si a ajutat-o si pe ea sa se inchine. Aveau niste fete luminoase amandoi si aia mica zambea foarte incantata. Facea cat nu stiu cate ore de rugaciune.
Ti-am spus ce frumos zice par. Paraian, dacă te rogi numai când te rogi, de fapt, nu te rogi deloc.
Lasa, ca remediem la viitoarea intalnire.
Rabdare pana atunci, nimeni nu creste peste noapte!

Draga Cezar, acum inteleg si sunt total de acord cu glykys si N.Priceputu, ba chiar as indrazni sa spun ca rugaciunea voastra a fost chiar dragostea care v-a unit acolo. Atat doar, ca rugaciunea era in inima voastra si n-ati mai rostit-o cu buzele. Nu-i necaz mare, stai linistit, invers ar fi fost mai rau, daca era doar cu buzele si n-ar fi fost in inima.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nici nu avem ce remedia defapt , căci Dumnezeu ne-a dus la Ioan , şi nu cred că cineva dintre noi nu L-a avut mereu în suflet şi-n minte pe Dumnezeu pe tot parcursul întâlnirii noastre. Apoi, mai toate discuţile noastre au fost în mare parte despre credinţă , căci nu am făcut nici politică şi nici circotecă. A fost o întâlnire deosebită, scurtă , dar deosebită . Cred că şi o rugăciune de mulţumire era de ajuns! Data viitoare o vom face cu siguranţă !

Postarile voastre m-au linistit, multumesc mult..:)
(A ramas doar ca sunt necajit pentru conflictul din mine, pe care l-am constientizat cu amaraciune. Asa e cand descoperi ceva care iti raneste frumoasa imagine de sine... Si e bine asa, am aflat, cum zicea si Ovidiu, unde am de lucru. Slava Domnului! )
Cat priveste intalnirea, categoric a fost o atmosfera calda, asteptarile mele au fost implinite si am aflat, cu bucurie, ca si ale voastre. Pentru un debut, pe ansamblul grupului eu nu aveam deloc vreo "pretentie". Scopul mi-a parut ca este bucuria de a ne intalni, de a ne cunoaste fata catre fata, nu doar de pe forum, de a face unele impartasiri. Intru Hristos ne-am adunat! ("ce mai adunatura!", va amintiti? ...:))))

Speram sa iasa un subiect mai general din intamplarea cu caracter particular/personal. Propun sa lasam in urma momentul de start si sa calatorim mai departe, poate pe firul sugerat de Arwein. Avem acolo o evaluare, un moment sa zic asa de diagnostic, o interpretare. Cum ar fi oare solutiile?
Problema nu imi pare ca noi sa cautam nod in papura in Biserica (lasam pe altii, ca oricum sunt destui care gasesc sa isi ocupe timpul si sufletul cu astfel de lucruri, spre nenorocul lor si spre folosul nostru).
Ci sa intelegem ce ni se intampla uneori, dincolo de aspectele oarecum formale, necesare dealtfel (care sunt fixate solid, in baza Sfantei noastre Traditii vii, intru mantuire).
Pentru dezvoltare personala si optimizare a relatiilor dintre noi, consider ca e nevoie de un dram de constientizare a unor "pestisori" sau, uneori, chiar "rechini" de sub pres...
Este opinia mea, poate nu tocmai cea mai potrivita. Ma iertati, fratilor si surorilor!

Hristos in mijlocul nostru!
Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+

Nu era de fapt cleveteala, doar ca incepuse sa-mi dea unele detalii din viata personala de ma luase cu fiori pe sira spinarii (si era ziua in amiaza mare). Poate sunt eu prea slaba de inger.
Aparentele sunt de multe ori inselatoare, oamenii nu sunt ceea ce par, dar sunt totusi amanunte care ii tradeaza.
Paraclisul Maicii Domnului este o rugaciune lunga, si sincer, nu m-am simtit in comuniune in acel loc, desi cum am spus era casa plina de icoane (unele din acelea mari, cum am vazut numai in biserica).

Pe mine ma deranjeaza atunci cand doamnele incep sa povesteasca in biserica. Pe 1 ianuarie a.c am fost la o biserica la care nu am mai fost de multi ani, si au venit 6 doamne si au inceput sa povesteasca asa incat aproape ca il acoperea pe preot. Nu mi-a placut. De asemenea nu imi place atunci cand se canta pricesne si incep sa cante si... ati ghicit doamnele mai invarsta si nu numai. Eu vreau sa il ascult pe acel preot, sau pe acei calugari care canta atat de frumos nu pe altcineva.

Sunt locuri multe in care poti sa stai in liniste , doar sa le cauti !:1:

Mie imi place sa ma rog cantand la slujba impreuna cu strana si cu ceilalti credinciosi, nu sa stau sa ascult. Totusi, venim la slujba ca sa ne rugam cu totii, cu mic, cu mare, nu ca sa asistam la un concert. Din fericire, cum spunea Cristi, sunt destule biserici pentru toate gusturile, insa nu cred ca daca intri intr-o biserica mai mare, mai frumoasa, cu un cor mai performant si cu preoti mai intelectualizati, sporeste automat si credinta. Ramai acelasi om duhovnicesc, doar iti bucuri simturile sufletesti, vazul, auzul...

"Cine canta, acela se roaga de doua ori" (Qui cantat, bis orat)
Sf. Augustin

Nu prea au voce doamnele in cauza, poate de aceea ma si deranjeaza. Oricum sunt multe pricesne pe care ele nu le cunosc.

Mie unul nu-mi place ca se prefera unele basme idolatre in locul invataturilor Evangheliei. Nu cred ca exista profanare mai grava decat sa citesti Sfanta Scriptura si sa mutilezi intelesul celor expuse acolo, pentru a putea sa-ti adaugi propriile crezuri dupa cum iti este mai profitabil pentru a domina lumea.

Ce-ar putea fi mai diabolic decat prefacatoria unui drac deghizat in ostas al lui Hristos, care iti predica smerenia plin de aroganta? Ce alt scop poate avea decat sa te smintesti de invatatura adevarului vazandu-i fatarnicia? Si daca privim la cati oameni cauta virtutea in alta parte decat la Hristos, cred ca suntem siliti sa recunoastem succesul celui rau si viclean, care a facut din biserica cea vazuta o prapastine intre om si Mantuitorul lumii.

Ce nu imi place mie in biserica?

Faptul ca in unele biserici nu exista pe laterale replici ale icoanelor imparatesti...adica icoana Mantuitorului in dreapta si icoane Maicii Domnului in stanga...

Apoi nu-mi place ca de asemenea in unele biserici sau manastiri...sunt pusi acei stalpisori cu cordoane care te impiedica sa ajungi pana la altar..

Sau nu-mi plac bisericile in care n-ai loc decat cu greu sa ajungi pana in fata nici macar la impartasit...daramite sa dai leturghie.

Si putin secudnar...nu-mi plac bisericile pictate gen desene animate...desi sunt constienta ca faptul ca sunt sfintite fac ca icoana sa fie veritabila etc...dar eu fac un efort de gandire etc sa fac diferenta intre desene si icoana...

ce nu mi place in biserica?
 

lumea care vorbeste in timpul slujbei,inghesuiala la pachete si colonia DE tigani de la intrare.daca sunt putini n am nimic cu ei,daca tabaresc pe mn...pfff.cam atat

eu cred ca nu intelegem noi interpretarile.
odata preotul a spus sa nu ne uitam la tv ca nu e bine.dar nu a vrut sa spuna adevarul gol golut ca tv e icoana vorbitoare a fiarei din apocalipsa ;) citeste cartea "taina fiarei" de pe net-autor necunoscut.
saccsiv.files.wordpress.com/2012/06/tainafiarei.pdf

Uite! Exact asta e invatatura cu care eu nu sunt de acord. Adevarul este altul, nu cel pe care l-ai enuntat. Altul este motivul pentru care orice om cu capul pe umeri, ar trebui sa evite la maxim televizorul. Iar motivul la care ma refer eu este unul stiintific, nu mitologic.

Nu cumva Revelatia (=Apocalipsa) o numiti "mitologie" ? Sunteti ateist, punand semnul egal intre credinta si basmele grecesti ?

pai tocmai,raspunsul este pe placul tuturor,vorbesc si oameni de stiinta,ingineri specialisti in electronica si mai stiu eu ce,dar este si un raspuns din p.d.v. al credintei.
uite pe gustul tau si pt interesul tau apar nume importante de psihologi si oameni de stiinta contemporani cu noi.incearca sa te uiti in carte,iti spun eu pagina,are si o poza draguta,cu privitori la tv. ;))

Un sfat , dar iertare daca va supara: vorbiti deslusit ca omul sa inteleaga ce ati vrut sa spuneti. doar stiti: da sa fie da si nu sa fie nu. Aceasta este boala lumii asteia sa vorbeasca neterminat, lasand loc la duble intelesuri. Dar acesta nu este dovada de inteligenta ci dovada de pacat ce vine din duhul lumii.

Acum Leonte nu se refera la nimic material asa cum este privit , deci nu unde te-ai dus cu mintea rainrainbow sau cum a inteles dl. Mihnea.
e vorba de lumea aceasta, de duhul lumii aceasta este fiara. Manipularea de catre om a omului prin televizor si impingerea omului de catre om sa pacatuiasca.
asa-i Leonte? asa se intampla cand vorbim neterminat sau codificat uneori.

Insa sa stii leonte ca diavolul ca fiinta este cat se poate de real, nu face parte din mitologie insa nu toti au de-a face cu el pe de-a dreptul ci mai pe ocolite, asa prin oameni ca sa le intareasca convingerea ca nu exista.

@dobrin,nu vorbesc codificat,vezi mesajele anterioare,i am dat o carte plina de dovezi s o citeasca si nu vrea,dar mai bine citeste mesajul asta.
@leonte uite ca m am ostenit eu pt tine si pt ultima data pt oricine ca n am vreme de pierdut,mai lecturati si voi.

acvilaortodoxa.files.wordpress.com/2012/12/tainafiarei.pdf

paginile 44-58
dezvoltarea acestei societati computerizate,creeaza premizele globalizarii,unificarii omenirii intr un intreg socio-cultural,general-planetar.care este un nou suprasistem.(noua ordine)toate imperiile lumii pana la noi au ocupat anumite teritorii,dar in vremurile noastre incepand cu aparitia noilor mijloace de comunicare(si de control global) a devenit atat de posibil ca intreaga lume sa poata fi condusa de un singur om(deocamdata 'desteptu' sta la panda pana si face intrarea si-si conduce marionetele-presedinti din umbra,orice om influet si cunoscut are un fel de 'impresar',sau cum sa spun).se stie ca tara noastra e vanduta,se stie ca apartinem altora,ne am 'integrat' pt 'dezvoltare' s.a.m.d.,alte porcarii,ne am supus cu totul,normal, ce putea sa faca o tara atat de mica si saraca?nu ca noi romanii am fi prea rau.acceptam orice de la ei si le dam orice,executam ordine.ei ne formeaza,ne influenteaza atat de mult ca nici nu ne dam seama.ma mir ca nu ne mai ia din teritorii.de ce crezi ca a decazut atat sist. de invatamant?de ce crezi ca sunt scoase in prim plan non-valorile?(gen zavoranca,dragusanca).pt 'reeducarea' aia.sa stii ca si Hitler avea cam aceleasi intentii,din cate stiu eu in perioada nazismului au aparut carti cu noua ordine mondiala,'pacat' ca nu dispunea de tehnologie atat de avansata.chiar si IC Bratianu a scris astfel de carte,arunca o privire in biblioteca din casele memoriale.
deja se poate urmari procesul de transformare radicale a conceptiei de viata(si mie cel putin asa mi se pare,brusc ne am indobitocit-apare si este savurat orice e nou si de proasta calitate,fa diferenta intre generatii sau chiar cu cativa ani in urma).uite asa si face idiotu suprem adepti.dominarea nelimitata a ecranului in forma obisnuitelor telev.,calculatoare nu a patruns doar in sfera economiei,politicii,comertului(hai sa recunoastem ce este mai mult comercializat decat astea) ci si in domeniul relatiilor intime,a familiei,educatiei,credintei adica in sfera spiritului omenesc,pretinzand la rolul unei noi filozofii,noi credinte(New Age).stai sa vezi cum o sa se prabuseasca toate credintele astea eretice aparute dupa marea schisma si nu numai si o sa ramanA in picioare doar ordodoxia,din pacate doar pe alocuri.macar o sa fie 2 tabere nu zeci de mii.comunicarea intre oameni si intre oameni cu divinitatea cedeaza locul comunicarii imformationale prin ecran.asa ne dezbina ei si ne destabilizeaza.inlocuieste viata reala cu nalucile si iluziile ecranului(pe care le luam drept normale si mai rau modele).simtul omului se va pierde(personalitatea,dragostea,compasiunea) si va deveni un fel de masinarie,unealta numai buna de manipulat.
psihologul A Mori vb despre asemanarea influentei tv-ului cu starea creata de droguri.
WWW=world wibe web=mreaja(paienjenisul) mondiala.daca oamenii cad ca mustele in acest paienjenis.oare cine e stapanitorul mondial?
simbolul veacului va fi multimedia.doctorul in stiinte tehnice A Bolonkin spune-"va incepe sfarsitul civilizatiei umane",locul ei il va ocupa civilizatia electronica.dezvoltarea civilizatiei electronice va da nastere ratiunii superioare."si aceasta ratiune superioara va deveni acel dumnezeu,care in mod real nu va dirija o singura planeta ci tot universul"(n ai vazut ca nu se mai satura de planete si sateliti?).academicianul V Gluskov sustine ca in anul 2020 omul ii va putea oferi computerului "constiinta sa astfel devenind practic nemuritor",va incepe sa se simta totodata o masina,se va intampla dedublarea constiintei de sine.cu alte cuvinte va avea loc distrugerea personalitatii omenesti zidita de Dumnezeu.(asta daca ti place sa fi sclav,n am nici o treaba).
'minunile amagitoare' nu sunt altceva decat noile descoperiri tehnico stiintifice la care se refera televiziunea si toate mijloacele de comunicare moderna in masa.oamenii simt influenta distrugatoare a lor,aprofundandu se in imaginea virtuala,autoeducandu se si actionand ca atare,prin ce se vede.(atatea stiri pe la tv.cum s au omorat unii intre ei ca s au raportat atata la viata virtuala,sau cum se cultiva cultul dezmatului si al desfranarii-vezi prin vestimentatie si comportament.pt ce le mai trebuie scoli de depersonalizare si pt prostit lumea?ne atrage usor usor).
oamenii se vor inchina icoanei fiare careia i se va da duh si va vorbi-
icoana=chip,imgine,reprezentare
ecranul=reprezentare vie,imagine miscatoare,graitoare,ne vom inchina(privi,acordam din timpul nostru) unei realitati iluzorie,virtuala care elimina orice adevar.(autoeducarea propusa de ei si de prost gust,minciunile politice,falsificarea istoriei,jocurile astea actoricesti si violente,pline de cruzime si hule la adresa Domnului-biserici,preoti etc).promisiunile vor tine de bunastare,de bunuri pamantesti,dar si acestea vor fi false."uraciunea pustiirii pe locul sfant"-nu este in biserica,este in casa.icoanele vor fi inlocuite cu tv,calculatoare si alte tampenii mancatoare de timp.(timp oferit ca jertfa satanei).
toata prostia asta cultivata este un sistem ideologic nu trebuie privit ca si "chipul fiarei",ca el e mai odios.

si altceva stiintific si pe placul tau:
implantarea microcipurilor-chirurgii britanici planifica sa efectueze o operatie de insertie a cipurilor de computer in mana profesorului Kevin Warwick si sotiei sale Irena.cipurile vor fi conectate la SN(sistemul nervos) al persoanelor in cauza.se va experimenta transmiterea impulsurilor nervoase de la o persoana la alta.semnalele SN al lui Warwick se vor transforma in date computerizate,transmitandu se prin reteaua radio-la computer care va transmite informatia receptionata la dispozitivul conectat la SN al Irenei.savantii verifica in ce mod va receptiona organismul uman comenzile emise de catre creierul altei persoane.teoretic,daca Warwick misca un deget acelasi lucru va face si sotia sa.in acest mod se pot transmite nu numai impulsurile motorii,dar si sentimentele si emotiile.este examinata posibilitatea construirii unor computere si a unei tehnici,care se vor conecta la organismul uman si vor fi dirijate de catre creier,precum si a unor emitatoare de imagini,capabile sa transmita imagini vizuale nemijlocit in interiorul ochiului uman.
mai pe scurt,sclavi.

in ziua 50cimii in momentul cand Duhul Sfant s a pogorat peste apostoli acestia nu numai ca s au inteleptit dumnezeieste,dar au transmis si harul tuturor preotilor ortodocsi si chiar si celor din zilele noastre.asa ca de unde hula asta ca mutileaza cuvintul Domnului?nu ti se pare ilogic ce spui?deci dupa spusele tale "cuvantul lui Dumnezeu tine strict de lumesc".raspuns gresit.

Cuvantul credinta are sens dublu in constiinta populara. Odata este cu sensul evanghelic, "toate sunt cu putinta celui ce crede" si a doua oara este cu sensul de predanie ce NU trebuie pusa sub lupa cercetarii si analizei, adica sa primim tot ce ni se predica mai ales cand mesajul este impotriva disernamantului.

Daca te refereai cumva la adoua situatie, atunci da. Pentru mine acest tip de credinta nu are nici o valoare decat ca si basmele antichitatii idolatre.

Felul in care este interpretat diavolul, felul in care sunt speriati copiii cu portretul diavolului si cu superputerile lui, ideea ca poti sa iti vinzi sufletul pe un zapis si sa dobandesti ceva, nimic dintre acestea si din ceva similar cu acestea nu are legatura cu duhul rautatii, cel descris de apostolul Iacov :
I
2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.

Dupa cum descrie apostolul rautatea se naste si sporeste in putere din alegerea mea; din supunerea vointei in fata poftei.

Iacov 4
1.De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2.Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3.Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4.Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

Duhul lumii acesteia s-a tot metamorfozat, a devenit mai subtil dar la fel de asupritor si de pierzator. Pe vremea Imperiilor, sclavii erau siliti sa munceasca doar pentru apa si un blid cu zoaie. Astazi muncitorii isi primesc salariu care abia le ajunge de la o luna la alta. Adica multi sunt tot fara agoniseala desi trudesc cate 10 ore. Pe de alta parte, avem coruptia si crima orgnaizata, deci cine vrea mai multi bani este invitat sa accepte compromisul.
Pe de alta parte, tot despre duh lumesc vorbim si in scoli. Copiii sunt de mici invatati ca scopul vietii este puterea, iar scopul puterii este sa abuzezi si sa te falesti cu realizarile tale. Morala ateista, filosofica, este toata intr-un duh al fatarniciei, iar fabulele lui Alexandrescu sunt cele mai graitoare in acest sens. "Egalitate, egalitate, dar [numai pentru dulai] nu si pentru catei."

In cele din urma, duhul lumii este precum o oferta la pachet, iar primul lucru pe care ti-l schimba, nu este filosofia de viata, nici vointa faptelor nobile, ci atitudinea fata de semenul tau si al meu. Ne face sa ne construim o scara imaginara prin care noi trebuie sa ajungem in varf, dar DEASUPRA celorlalti. Vazandu-i pe cei mai neputinciosi decat noi, sufletul nostru incepe sa vibreze pe o frecventa a mandriei precum membrana unui difuzor. Odata ce mandria devine fireasca, se trece la celelalte pe care le cunoastem cu totii...

"Rugati-va neincetat ca sa nu cadeti in ispita..."

Aici e greseala ta. Harul nu se transmite ca o mostenire ereditara, de la episcop la preot. Aceasta viziune manipulatorie face din Dumnezeu, jucaria preotimii, ceea ce este de dreptul blasfemie. Una dintre proprietatile harului este ca se poate pierde si se poate redobandi. Pustnicii batrani, care sunt cei mai versati dintre toti oamenii in tainele Duhului Sfant, aveau semne prin care cunoasteau cand sunt parasiti de har.
Parasirile harice descrise de Siluan Atonitul, sunt destul de rare. Ma refer la maniera brutala si lesne de identificat. Din ceea ce stiu eu de la cei cu "experienta in domeniu" caderea incepe ca o alunecare subtila pe gheata. Incat initial nu iti dai seama ca esti pe o panta descendenta.

Acum ne intoarcem la basme, de fapt la metafore. Imagineaza-ti ca diavolul este ca un vrajitor invizibil [desi nu asta este] care cauta sa te hipnotizeze ca sa pasesti in Valea Mortii. Pana nu vei face pasul in acesta Vale [inexistenta], diavolul nu va risca sa-si dea de gol prezenta si nu te va brusca prin nimic. In fapt, aceasta "alunecare" se petrece doar in relatia ta cu tine insuti, sau cu constiinta ta. Sa presupunem ca ai petrecut primele 3 zile din postul mare in post si rugaciune. Te-ai rugat cu rugaciunea sf. Efrem Sirul si ai dobandit Harul. Bucuria pe care o vei simti, cat si sentimentul de izbanda te vor impinge la o delasare. Ca si cum razboiul cu tine insuti s-ar fi incheiat. Si apoi urmeaza alunecarea... intoarcerea in Valea Mortii. Cam asa am priceput eu, din spusele celor mai incercati decat mine.

Pai unul mai priceput si mult mai incercat ca si tine, este de exemplu arhimandrit Cleopa.
Sa vedem ce ne spune el:

,,Aceasta ierarhie o formeaza Sfintii Apostoli si urmasii lor: episcopii, preotii, diaconii (Matei 18,18;fapte 6,3-6; 20,28; Ioan20,22-23; efes.4,11-12; I Tim.3, 1-12; 4,14; Apoc.21,14; Evrei 13,17).
Ierarhia bisericeasca obarsia in Insusi Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 10,1; Luca 10,1) si in pogorarea Sfantului Duh peste apostoli la Cincizecime.
Nici unul din ei nu si-a luat cinstea (...)."

http://www.scribd.com/doc/2279698/Pa...todoxa-SCANATA

Citeste tu in continuare. Si daca poti toata cartea!

Sunt doua lucruri distincte. Iarasi fiind incomplet in cuvant, oamenii inteleg ca nu se transmite harul de la Apostoli ca un fluviu continuu pana la preotii de astazi.

Deci harul in cazul personal, este cum il descrii mai sus, il primesti si il pierzi la inceput nestiut , ca o alunecare, adevarat cu totul din cele explicate. Dar aceasta este valabil tuturor deopotriva, monahi, preoti, mireni.
Insa harul in Biserica este transmis prin preoti la credinciosi si este continuu de la Apostoli pana astazi, prin hirotonire.
Unele profetii ale sfintilor sunt inca tinute ascunse pentru ca omul sa nu se sminteasca. Preotul nu este sfant insa este sfintit, si este vas ales al Domnului prin care se revarsa Duhul Sfant la noi credinciosi prin taine. Si una din profetii aceasta este: cand preotul decade de tot din credinta, insa mai sunt oameni rugatori si drept credinciosi, atunci Dumnezeu fiind iubitor pentru dreptcredinciosii sai, doar va folosi mana preotului pentru a darui Harul sau dreptcredinciosilor. deci are dreptate Par. Cleopa, preotul si in sant mort de beat de ar fi, in timpul slujbei harul se pogoara prin acest vas ales, spre multimea insetata de har.
Harul in Biserica Ortodoxa este neintrerupt de la Apostoli si pana astazi. Iar preotul trebuie respectat si iubit tocmai pentru aceasta. ca este vasul ales al Domnului prin care se revarsa harul Duhului catre noi. Insa nu este meritul vasului ci meritul Duhului Sfant. Sigur daca vasul se curata, si se indumnezeieste cu atat mai bine pentru noi credinciosii.

daca zici tu ca nu este cercetata cum de sfintii parinti au tradus biblia atat de bine?ca doar biblia nu se citeste singura,trebuie si cu ajutor.eee uite ca e cercetata.
daca e atat de idolatra,cum de moastele nu putrezesc de mii de ani si mai mult decat atat emana miros placut si nu de putreziciune de om mort?cum de nu capata culoare vinetie si unele sunt chiar de culoare alba sidefata.cum iti explici icoanele care sangereaza si lacrimeaza?

clar ca tu n ai inteles tipurile de haruri.eu vorbeam de harul primit de la Duhul Sfant la hirotonie si tu imi vorbesti de harisme, virtuti si ispite.
harul primit la hirotonie nu se poate pierde.preotul poate sa aiba patimi,dar poate sa transforme apa in agheazma,poate sa exorcizeze,poate sa coboare Sf.Duh in altar,poate sa spovedeasca-sa ierte si sa impartaseasca.daca si pierde virtutile e problema lui.chiar am citit intr o carte.ca un preot simplu si fara cine stie ce nevointe era un duhovnic iscusit si era mult mai bun decat un ascet plin de virtuti dobandite care bineinteles avea si el calitati dar diferite de preotul cel simplu.
asa cum ai spune ca exista un medic f.bun si cu succese,f cautat de oameni influenti.omu asta sa zicem ca intr o zi nu poate sa salveze un om.dar uite ca 'harul' nu i s a luat.nu a uitat tot ce a facut si a invatat.chiar a fost un caz real.n a mai profesat ani buni pt ca se simtea dezamagit de sine,se invinovatea pt acest lucru,ori a fost o greseala,ori omul nu a putut fi salvat si el a facut tot posibilul.intr una din zile vine primarul la el sa l opereze de peritonita.la inceput doctorul ezita,dar uite ca areusit operatia.suficient de logic pt tine?deci chiar si omul cu greseli sau pacate in cazul preotilor nu li se ia harul.
si cumva ai folosit cuvantul "versat"?mi se pare total nepotrivit.

ai inceput prost si ai incheiat aproape bine dar concluzia si asocierea sunt total nepotrivite.nu poti sa ti dai seama pt ca refuzi sa cercetezi daca e adevarat sau nu.tu ai nevoie de cercetare,noi nu.pt ca noua ni se descopera adevarul singur fara mari eforturi.dar daca si tu ai cerceta,ti s ar descoperi adevarul cu siguranta,dar tu refuzi parca ti e frica de adevar.dar sa stii "adevarul te face liber si fericit".si nu te vei mai simti ca un sclav in societate.crezi ca suntem folositi de baietii destepti?sa stii ca nu prea.ei isi sapa groapa singuri.ei sunt mai marionete decat suntem noi.simplu:nu ne supunem.ni se ofera,noi refuzam si facem altceva.fiind slujitori,ostasi sau marturisitori ai lui Hristos iesim de sub jugul lumesc si devenim liberi pt ca nu facem voia oamenilor.ei promoveaza si insista pe aceleasi "modele" pt ca noi sa fim la fel,dar noi suntem unici in felul nostru si avem dreptul la personalitate.refuzand adevarul,te supui,te depersonalizezi si devii sclavul lor.
duhul lumii este chipul fiarei din pamant,pustirea omului si erodarea caracterului personal,a educatiei si a valorilor morale,adica tot ce tine de bun simt,asta e o capcana-inrobirea omului pentru om.morala ateista pe care tu o accepti este ori din nestiinta,ori din mandrie(cum ai spus tu).dar eu inclin spre nestiinta necredintei tale.nu ti s a descoperit dragostea dumnezeiasca,sau poate ca tu n ai inteles o si ai refuzat o.poti fi necredincios dar nobil.e adevarat,s a intamplat asta cu un ostas roman care se imprietenise cu un sfant si acest sfat i a descoperit adevarul,ostasul a devenit mucenic.dar ai vazut ca fara de Hristos nu se poate mantui omul.dupa cate am inteles eu, pana sa se nasca Iisus si sa i ierte,toti dreptii ajungeau in iad,tocmai pt pacatul stramosesc,chiar daca erau fiinte nobile.dupa rastignire si dupa secole de patimit a dreptilor nostrii din vechiul testament,Domnul s a pogorat in iad sa i recupereze.iadul s a golit.d aia ne vrea diavolul pe toti,fii fara grija,l a umplut,dar nu se multumeste,vrea sa concureze,da nu vrea sa accepte ca i s a luat din putere.
primul om intrat in rai a fost talharul de pe cruce.acum timpul este scurt si vrajmasu ne amageste cu duhul acestei lumi ca sa uitam unde sunt Calea, Adevarul si Viata.
da.si un om sfant,nevoitor,daca a ajuns in varful scarii poate cadea din cauza mandriei si trebuie s o ia de la capat.ai vazut pe Macarie care spunea chiar trecand cu viteza prin vamile vazduhului "inca n am intrat,n am facut nimic bun",demonii au spus "ai scapat de noi,uite de ce slava te ai invrednicit",dar el a fost smerit si s a mantuit.
nici un om nu s a mantuit fara sa fie ispitit.si povestea cu zapisul...citeste viata Sf Vasile cel Mare si gasesti raspunsul.
pacatele vin din propriul trup pt ca noi trebuie sa ne consideram ca si Adam si Eva cazuti din rai.ni s a vatamat firea,s a erodat f.mult si trebuie sa ne nevoim ca s o recapatam,noi acum traim contra firii,ce e normal pt lume e contra firii,suntem niste amagiti de duhul lumii.(care nu este altul decat vrajmasul).diavolul se afla in locuri pustii si in "cele mai dedesupt ale pamantului",deci nu i e greu sa iasa la suprafata sa l pacaleasca pe om.
exact:rugati va neincetat pt ca nu toti s au mantuit trecand prin ispite-incercari,multi s au inselat si au cazut in cursa.

Vezi ca in mesajul meu nu era vorba despre Sfanta Scriptura ci despre Predanie, care intra deseori in contradictie cu esenta sfintei scripturi.

Esti minunata... dar nu am reusit sa citesc mai departe.
Uite o tema de cugetare, te rog sa nu te grabesti sa raspunzi.
Cum faci un om care crede ca detine adevarul, sa se indoiasca de ceea ce crede ca este adevarul?