Citat:
Partea buna e ca scap de pacatul avortului. |
Citat:
|
Citat:
Daca zici ca ai copii, poate ti-ar fi mai util sa petreci timpul cu ei, sa te umpli de bucurie si pace. Toate cele bune iti doresc! |
Citat:
|
Citat:
Misto asta cu copilul. De unde ai stiut ca nu imi petrec timpul cu el si ca, atunci cand nu scriu aici, il sodomizez, special ca sa nu il umplu cu bucurie si pace, asa cum imi recomanzi tu? |
Citat:
Care e cazua pentru care focul arde? Care e cazua pentru care un bebelus moare la nastere? Care e cauza pentru care un nor strabate cerul? Totul trebuie sa aibe o cauza profunda, care sa faca parte dintr-un plan maret al unei entitati infinite? De ce ragaim dupa masa? Care e planul? Nu iti ajung explicatiile naturale? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ar trebui sa-mi fie rusine pt. ca m-am mastrubat la viata mea? Dimpotriva, ar trebui sa fiu mandru si sa oganizez o parada a mastrubatorilor? Sunt un pacatos? Serios, nu inteleg unde bati. |
Citat:
Siguranța de sine în chestiuni care vă depășesc cugetarea și simțirea vă face comic. De ați rămâne mai puțin voluntar și încrâncenat, ați putea fi chiar simpatic. Așa însă vă arătați singur ca penibil și tare neînțelegător... Pui îndărătnic ar mai merge, e-n firea puiului necopt, dar catâr bătrân e deja un lucru supărător... Eu totuși mai încerc o dată, chit că îmi pare că țineți morțiș să vă autosabotați la nesfârșit puterile înțelegătoare ale minții. Bunule om, scăpați câteva minute de cămașa nesuferită care vă siluiește mintea și lăsați să răzbată în cămările mai adânci ale sufletului dvs. omenesc și o altă înțelegere! De ce vă faceți singur rău, contorsionînd un înțeles simplu, delicat și gingaș? Cu ce folos vă alegeți de respingeți lumina și ingurgitați lăturile întunericului? * Frica lui Dumnezeu, Inorogule, nu este o frică obișnuită ci un simțământ altoit cu mirare, cu nespusă uimire, cu descoperire, cu simțirea Celui împărtășit (în sfârșit!), cu descoperirea Lui atât cât sufletul a fost vrednic să cunoască. Din această frică, la care voi reveni imediat, îți schițez doar, acum, că într-adevăr răsar bucuria, liniștea, pacea, toate bunurile firești ale omului. * M-aș bucura acum să înțelegi, fie și măcar în zarea unor minime aproximări ori vagi încadrări intelectuale, de ce unii dintre noi stăruim să voim a fi creștini și ce rol joacă frica lui Dumnezeu în această statornică alegere a noastră. Nu știu cum simte și cum cugetă un creștin catolic sau protestant aceste lucruri, însă eu m-am regăsit în împărtășirile altor creștini ortodocși și susțin, prin urmare, punctul meu de vedere ca om creștin ortodox. * Frica lui Dumnezeu este un simțământ de o complexitate și colorit pe care doar meșterul poeziei și al muzicii l-ar putea sugera într-o oarecare timidă măsură. Cu totul dificil îmi este așadar a-ți comunica acest fapt al ființei mele omenești și totuși, deoarece miezul acestei sfinte frici este iubirea, ea mă îmboldește și mă poartă să îți scriu mai departe, cu speranță... S-a întâmplat în viața mea, nu de puține ori, să nimeresc unghiuri sau ferestre ale ființării din care Dumnezeu să îmi apară cu totul altfel decât de obicei. Ca un simțământ, ca o chemare, ca o putere, ca o posibilitate nesfârșită, ca o garanție totală, ca o împlinire absolută, ca o dezlegare desăvârșită, ca un cântec dulce, ca o sărbătoare a ființei mele, ca o uluire împlinită, ca o suspendare a mea, ca o mângâiere, ca un zâmbet preabun, ca o încuviințare, ca o privire luminoasă și blândă, ca un tremur ușor al aerului, ca un cald vânticel, ca o smulgere, ca un tremur, ca un izvor proaspăt, ca un belșug auriu, ca suspendarea unui supliciu, ca înzdrăvenire totală a unei slăbiciuni, ca mersul dobândit de un olog, ca vederea recăpătată de un orb, ca auzul reîntors într-un surd, ca îmbrățișarea unui părinte care își prinde copilul în ultima clipă a prăbușirii când, abia șoptit, mai apucasem să scap "Tată, iartă-mă!".... Și cunoscînd așa pe Dumnezeu, fiind înstăpânit de El, hohotind în mine plânsul total al unui suflet necăjit de om ca toți oamenii, plânsul eliberării și al limanului, am luat aminte la un fapt nou care se ițea înlăuntrul meu: o tăcere vorbitoare, o tăcere cunoscătoare, care cunoștea fiind cunoscută, care se împărtășea modelîndu-mă, prefăcîndu-mă, înnoindu-mă - o tăcere a recunoștinței. Nu-mi este astăzi cu putință ca, trăind de nenumărate ori această stare a ființei mele, adăpîndu-mă ca un însetat din izvorul acestei alinări și întremări ne nespus, nu-mi este cu putință așadar să nu sufăr când mă găsesc așa cum văd singur că sunt: grosolan, înnămolit, împietrit, neputincios, rău și păcătos. Să am parte de Acest Dumnezeu și să devin mereu tot mai conștient cum toată suflarea Îl are pe Acest Dumnezeu Alfa și Omega și totodată să mă port prin alegerile mele mai urât decât cea mai scârboasă creatură, asta mă sfâșie cumplit și mă omoară, mă duce la ură de mine însumi și la imensă amărăciune. Cum nu voiesc eu să mă lepăd de ale mele și să fiu cu El, în El, iar El în mine - e toată ura mea pentru mine și toată nebunia mea pe care o voiesc sfărâmată dar tot eu o refac și o pornesc ca o mașină stricată care seamănă gest după gest aceleași semințe de otravă pe ogorul morții. E multă suferință în această stare de acest soi de conștientizare și trăire amplă, zguduitoare. Și dacă n-ar fi tot El Care să lucreze mai departe în mine, starea aceasta m-ar omorî. Așa însă, prin El, starea aceasta mă perpelește, mă zdrobește și totodată mă curățește, mă întregește. Mă întregește cu El, atât cât pot eu primi pe El în mine, în cele dinlăuntru ale mele. Aceasta este frica lui Dumnezeu, o suferință imensă izvorâtă din uimitoarea, năucitoarea apropiere dintre mine și El, din contopirea pe care eu nu o pot înțelege dar o simt și o resimt, adesea... Sufăr pentru că nu izbutesc să fiu cum năzuiesc, cunoscîndu-L, să fiu. Sufăr pentru că înțeleg uneori cu o copleșitoare evidență cum sunt eu și cum este El și cum totuși, înțelegînd, eu Îl alung, Îl rănesc, iar El mă acceptă așa cum sunt, mă iubește, mă poartă în Răbdare și Dor... Iar uneori, după măsuri și taine pe care nu le pricep, frica aceasta a conștiinței mele chinuite și scârbite de sine face loc unei mari liniști, unei păci adânci, unei însuflețiri uimitoare, unei vederi încă neformulabile, unei bucurii cum nu cunoc nici măcar prin asemănare vagă pe lume: e clipa când, mereu retroactiv, resimt picătura de viață dăruită mie după oceanele de suferință și amărăciune ale trădării mele nebunești și ale căutării realipirii și reîntregirii vindecătoare. Pentru acestea toate și pentru multe altele pe care nu sunt vrednic să le exprim, eu Inorogule mulțumesc lui Dumnezeu pentru sfânta frică pe care I-o port și pe care i-o datorez, întrucât frica aceasta e tot din darul Lui, tot din Mila Lui, tot din Iubirea Lui. Cât de sărac e omul fără aceste simțăminte, cât de sărac am fost când mă credeam bogat ca și tine, cât de mult mă înfricoșez ca Domnul să nu mă lase iar în lumea de fumuri strâmbe și reci ale unei minți închise în tiparnița de lut a unor rătăciri oarecare și nesfârșit rotitoare în caruselul putreziciunii... |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Dă-ți seama, omule, că și înlăuntrul tău e pecetea lui Hristos! Încetează să îți mai negi natura proprie! Caută să o contactezi, să faci priză la miezul tău cel mai personal și mai propriu, dincolo de orice contrafacere a duhurilor rătăcite și risipitoare ale minților noastre de oameni ai veacului ăstuia înfumurat... |
Citat:
Nu trebuie să-ți fie rușine în fața noastră, nici măcar în fața lui Dumnezeu (dacă nu crezi în El), însă când îți privești copilul în ochi, da, trebuie să rușine, o rușine infinită! |
Citat:
|
Prietene,din cele spuse de tine rezulta ca ti s-a parut ca ai fost crestin,dar erai tot ce esti si acum,tot mort in pacate erai.Acum,intr-un final,cand ai ales sa fi fara ocolisuri ce ai fost mereu,ai fost sincer fata de tine.Daca ai fi inteles vreodata cine este Dumnezeu, ai fi avut teama de EL adica(in sens crestin): dragoste,reverenta,credinta,bucurie,uimire,recunos tiinta, si ti-ai fi urmat calea pe acest drum.Teama de Dumnezeu nu inseamna pt un crestin o frica paralizanta,ce ai trait tu era teama sufletului tau care,prin pacatul pe care zici ca il facei,simtea ca il omorai si ca il indepartezi de Dumnezeu,de dragostea Lui.Totusi patima prietene poate fi invinsa, Dumnezeu este mai puternic decat cel care te-a robit pe tine,Hristos l-a invins.Iti raspund la acel pasaj biblic,pe larg,desi imi este evident ca nu ai nici cea mai vaga idee despre contextul lui,cand o sa raspunzi la o solicitare a mea,mai veche,cu privire la afirmatii pe care le-ai facut cu privire la Avraam.Pana acum nu ai reusit sa compui o singura fraza,da-mi o dovada de buna-credinta si voi raspunde si eu.
Prietene exista nadejde,putere si speranta,trebuie doar sa faci un lucru foarte greu: sa mergi in fata lui Dumnezeu sincer fata de EL si fata de tine,fara scuze,lasitati,ticalosii si pretexte.Altfel vei muri in pacatele tale pe alegerea ta si nu va trebui sa te judece Dumnezeu pt ca la Judecata sufletul tau va duce cu el urmele lasate de pacatele tale si cand totul va fi pus in lumina lui Dumnezeu te vei osandi singur.Iti astept comentariul la Avraam si apoi iti promit ca iti spun si eu cre cred despre acel pasaj |
Citat:
Insa nu inteleg de ce voiati voi un Dumnezeu care sa fie mai partinitor si mai milos cu unii despre care povestea spune ca au fost niste ticalosi ( in basme nu e la fel???), cand nenorocirea ne poate lovi pe toti deopotriva... |
Citat:
|
Citat:
As fi curioasa insa de 2 aspecte: 1) cum va petreceti Craciunul, Pastele, etc? ( eu am fost mereu in depresie pt ca la noi incasa nu se petrecea " crestineste", nu se tinea macar ajunul, se consumau cozanacii, ouale si sarmalele in zilele dinainte, se desfaceau cadourile, si parca nu mai ramanea nimic deosebit de facut, decat indigestia si plictiseala asezonata pe alocuri cu mahmureala ) 2) ati botezat copiii? Ce faceti daca vreodata cine stie cum, o apuca pe sotie " damblaua", si vrea sa ii duca sa-i impartaseasca? Divortati? Ii luati copiii, prin tribunal? |
Citat:
Citat:
Ar fi mai util sa imi petrec timpul cu copilul doar daca nu o fac deja. Este? Sau si limba romana are nevoie de apologetica? Cert este ca, oricat de mult mi-as dori sa mai raman, chiar s-a trezit copilul si trebuie sa ma ocupe de el, macar pana vine maica-sa acasa :). Pe mine ma destind astfel de confruntari ideologice. Nu mizati pe incrancenarea mea decat daca nu are imaginatia voastra alta alternativa :). Multe idei interesante s-au mai scris, pentru care mi-ar parea rau sa nu revin cu replici sincere, chiar daca par stupide pentru unii. Sunt totusi un ateu de calibru mic, nu am negat asta niciodata :) Numai bine si pe curand! |
Citat:
Asta nu face totusi din stoarcerea cosurilor un pacat, nu? O fi scarbos, dar uneori este sanatos. Stersul la fund mi se pare si mai scarbos. E un motiv de renuntare? :))) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Acum lumea ma vede ( atat cei bisericosi cat si restul lumii, ateii) probabil ca pe o ipocrita patetica, care si-a trait tineretea n pacate si desfrau, si acum vazand ca nu-i mai merge, a ajuns rau, n-o ia nimeni de nevasta si/sau nu o respecta, nu vrea sa-i faca copii, acum se pocaieste si spera ca mai poate s-o dreaga... |
Citat:
Dar totusi cred ca toata lumea prefera, sau ar trebui, sa se iubeasca cu sotul sau sotia, si sa gaseasca maximul de satisfactie in asta. Din pacate sunt putini cei care chiar o gasesc, fiind nevoiti sa caute in alta parte sau sa o gaseasca singuri..poate ca mi s-a parut mult prea patetic ca treaba respectiva sa se intample cu partenerul dormind alaturi nepasator, asa ca...better forget it...( cum spuneam si cu Craciunul, daca manancitoti cozonacii inainte...ti se cam apleaca ( iarasi nu-i inteleg neam pe aia care-n ziua de Craciun, Pasti, pleaca de acasa sa manance shaorma si mac in oras...sau sa inghete de frig prin parc sau prin scara blocului cu gagica...oare le e rusine sa mearga acasa la ai ei, sa stea la masa, daca chiar le place fata?) |
Citat:
Citat:
Inca odata evidentiez ce spuneam in precedentul mesaj, tu (si ceilalti atei) vreti de fapt sa inlocuiti credinta crestina si valorile crestine cu ceea ce cred ateii, valorile lor. Am repetat de cateva ori, pana acum vad ca nu ai inteles exact de ce e asa. Pe scurt: studierea tuturor religiilor si alegerea uneia este conceptia doar a unui ateu, nu si a unui crestin. Deci tu spui sa se inlocuiasca concpetiile crestine cu unele atee. Si unde e obiectivismul? Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Musolini a fost mai intai comunist. Apoi a inventat fascismul. Fiecare om actioneaza in functie de principiile, credinta si valorile pe care le are. Exista si o poveste cu Musolini care a vrut sa arate ca Dumnezeu nu exista si a cerut sa fie traznit daca exista. Nu s-a intamplat asta, dar a murit spanzurat de un garaj, mai tarziu. |
Woooow, ati scris mult azi. Se pare ca ati avut ce discuta, eh? Iata si contributia mea adusa discutiei:
Citat:
Citat:
N-am zis ca e ceva rau in icoane in scoli publice. Dar in momentul in care agati o icoana, sa fii pregatit sa agati si alti idoli ale altor religii. Mi se pare mie, sau scoala "publica" nu se numeste si ortodoxa? Pe principiul spus de tine, ar trebui sa fiecare religie sa-si faca scoala ei, inclusiv scoala crestin-ortodoxa, si sa lase toata lumea scolile publice in pace (n-ar fi o idee asa rea, dar parca sunt prea multe scoli private). Pentru ca minoritatile acelea au exact aceleasi drepturi ca si tine. Nu esti mai presus decat nimeni in tara asta daca esti ortodox, si nu esti mai inferior daca esti alta religie. Nu-mi amintesc sa fie mentionat undeva ca Romania este o teocratie. |
Dacă spui de două ori o prostie, nu-i crește valoarea, sp știi!
|
Citat:
Ai fost tu pe alte continente si ai vazut prin scoli in Japonia,pe Iisus? Sau in Africa?sau in India?Pe aceste continente crestinii sunt in minoritate si nu au cerut nimanui sa-si agate icoane prin scoli,decat daca sunt scoli infiintate de crestini,ale lor proprietate personala! Du-te si pune icoane ortodoxe in scolile de musulmani si dupa aia spune-mi ce se intampla?! Oricine vrea icoanele altui idol si studierea altei religii in scolile publice din Romania -in care recesamantul arata ca este o tara majoritar ortodoxa,nu are decat sa-si construiasca propriile scoli si sa faca acolo tot ce doreste fara sa mai deranjeze MAJORITATEA. |
Citat:
Citat:
Citat:
In prezent, situatia nu difera fundamental. Am vazut "Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului" si tot felul de alte lucruri pe care ateismul le idolatrizeaza si ucide in numele lor. In numele lor, ateismul a executat in numai 4 ani de revolutie franceza mai multi oameni decat a executat catolicismul in opt secole in toata Europa. Citat:
Citat:
Ca si catolic, nu am deloc obiectii ca in scolile cu majoritate ortodoxa (cam toate, adica) sa existe icoane ortodoxe. Nu am auzit de niciun catolic ca ar fi protestat contra icoanelor ortodoxe. Dar nu am auzit de niciun protestant sa...protesteze, desi multi dintre ei au ce au cu icoanele. Singurii care protesteaza sunt ateii militanti. Primii au facut-o cei care, precum Gabriel Andreescu, sunt stipendiati de oculte multinationale, dupa care s-au luat si fraierii care nu au perceput niciun ban din asta, ci o fac din convingere, precum dv. Citat:
|
Citat:
Dar ti-am zis, prin ce ai spus tu, anulezi dreptul ca educatie al minoritatilor, sau la libera exprimare. Ai fi deranjata daca, dupa ce s-a pus o icoana cu Iisus in clasa ta (sa zicem ca esti in clasa a 12-a), un coleg de alta religie sa-si aduca un idol/icoana, si sa o agate langa icoana ortodoxa? Iar inca o data, scolile publice din Romania nu sunt scoli ortodoxe. Sunt scoli publice, generale. Citat:
Si normal ca am inclus si pe ortodocsi. Poate pentru ortodocsi este la fel de important ca pentru evrei sa aiba icoane/idoli in scolile publice. Citat:
Declaratia drepturilor omului este un document important care, ar trebui sa se aplice pentru fiecare om de pe acest pamant. Si nu, nu o "venereaza" ateii, ci toata lumea o venereaza, pentru ca e unul din lucrurile care ne opresc sa aruncam cu pietre in femei care nu sunt virgine la casatorie. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/masturbarea “Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Cor.6,9-10) |
Citat:
* În ultimii 3 ani cât am fost profesor (2008-2009; 2012-2014) am predat în mai multe licee din București. În fiecare dintre aceste licee sunt cel puțin 35 de săli de clasă unde se fac cursuri. În (aproape) fiecare clasă se află cel puțin o icoană, adusă de elevi, uneori de câte un profesor iubitor de icoane, în acord cu elevii (am întrebat și așa mi s-a spus de către elevi). În multe clase, copiii au ales (știu asta pentru că, de asemenea, am întrebat pe elevi) să pună o icoană deasupra catedrei, câte o icoană între ferestre (unele clase au 4-5 ferestre mari), cel puțin o icoană pe peretele dinspre hol și cel puțin o icoană pe peretele din fundul clasei. În unele clase se află o singură icoană. În foarte puține clase nu se află vreo icoană, prin înțelegerea dintre elevi și diriginte. Mă refer la licee importante din București, cum ar fi Colegiul Național de nivel european "V. Madgearu", cu profil economic. Sau liceul "Jean Monnet" sau liceul de muzică "Dinu Lipatti" sau liceul "Alexandru Vlahuță". Cu ocazia diverselor întâlniri (workshop-uri, lecții deschise etc.) la care am participat și în alte licee din Capitală, am remarcat aceeași situație: în sălile de clasă se află icoane (în Colegiul "Caragiale", în Colegiul "Ghe. Lazăr", în Colegiul "Sf. Sava"). * În școlile generale e aceeași situație. Părinții și învățătorii, respectiv diriginții, au convenit plasarea icoanelor în fiecare sală de clasă. Așa e în școala unde învață fiul meu, așa e în școlile unde am predat ca profesor de șah, așa e în After-School-ul unde am lucrat câțiva ani. * Soția mea care se află acum lângă mine îmi confirmă că și în grădinița unde ea este educatoare situația e similară: în fiecare sală se află cel puțin o icoană. Comitetul părinților a ales aceasta * În fața acestor date din realitatea concretă a școlilor din Capitală (pe care o poate proba oricine dacă trece pragul unei școli), te rog să îți retragi afirmația falsă pe care ai făcut-o și să te abții pe viitor de la dezinformare. Mai ales în chestiuni atât de importante cum sunt acestea legate de viața în Hristos a copiilor și adolescenților români. * Despre sălile de curs din cadrul facultăților nu pot spune care e situația, nu am mai călcat de vreo 7-8 ani prin amfiteatre. Exceptînd, desigur, Facultatea de Teologie unde, o să râzi, nu sunt chiar în toate sălile icoane... !?.........:) |
Citat:
In plus, profesorii au convenit cu elevii, ceea ce este si normal. Dar daca vine directorul si umple scoala de icoane pe bugetul liceului (cum voiau unii de mai sus), atunci nu e bine. Iar la Madgearu stiu sigur ca ora de religie este ori cu clasa goala, ori batjocura maxima (Cel putin la o clasa a 12-a de anul acesta). :)) |
Citat:
Parca aceste drepturi erau pentru toata lumea ? Citat:
|
Citat:
Prezinți fapte accidentale, care dealtfel au loc la oricare dintre materii, uneori, drept regulă și trăsătură generală. Să-ți fie rușine, tinere neobrăzat! |
N-o săi fie, drept pentru care nu te mai tulbura degeaba.
|
Citat:
Ai fost profesor acolo? |
deghizat
Ati citit tot ce s-a zis aici?
Ati citit si ce s-a zis in alte forumuri similare? Eu da. Si am o opinie PERSONALA: - cei ce sunt ortodocsi vor ramane asa; - cei ce nu sunt ortodocsi vor incerca sa-i perturbe pe cei care sunt; - cei ce sunt de alta credinta, vor incerca sa-i abata catre credinta lor; - PE FORUMURILE DE ALTE CREDINTE, ORTODOCSII VOR FI PARIA, CU VOCI SUFOCATE: cautati forumuri islamiste, budiste sau shiviste, eniuei... - pe acest forum, diavolii pot fi LIBERI sa spuna... - pe acest forum, crestinismul ortodox are de combatut trei fronturi: ateismul, politeismul si demonsmul; - pe forumurile altor credinte se combate orice altceva in afara de crestinismul ortodox; MESAJELE PREA LUNGI DE PE ACEST FORUM, TIND SA NU FIE CITITE. |
Citat:
Cât privește ora de religie, îți spun doar două lucruri: a) adeseori făceam unele incursiuni, cât permitea tematica la psihologie, în domeniul teologiei; de pildă, când am dezbătut lecția Imaginația, am ridicat problema de nu cumva imaginația poate fi o piedică în unele activități, cum ar fi rugăciunea. Ei bine, au fost dezbateri excelente iar elevii nu erau nici pe departe neinteresați, ignoranți, neatenți sau batjocoritori. Întreabă-l pe prietenul tău, doar de n-o fi unul din cei săriți de pe fix, cum se găsesc în orice clasă din orice școală. b) profesoara de Religie de la Madgearu e un om deosebit, de o rară gingășie sufletească și foarte bine pregătită la materia pe care o predă; am discutat de multe ori cu dânsa și, deși este mult mai tânără decât mine, am avut multe lucruri bune de învățat; are tact pedagogic, este atentă cu elevii și respectuoasă, este deosebit de blândă, are umor, este veselă și deschisă, cunoaște Scriptura parcă pe de rost și dă cu ușurință și pertinent/adecvat mulțime de citate din Sfinții Părinți. Dacă prietenul tău și colegii nu beneficiază de întâlnirea cu un astfel de dascăl, e doar autosabotarea lor la lecții. La alte clase, așa cum am văzut de câteva ori când am fost invitat la oră (facem parte din aceeași catedră, socio-umane), dialogul mergea excelent, era o atmosferă cu adevărat stimulatoare pentru minte și suflet, elevii erau interesați și participau din plin. Nu știu pe ce lume e prietenul tău sau de pe ce lume vii tu cu povestea asta aici. Poate mai cercetezi, dacă vrei. Oricum, ce spui e un caz izolat și bazaconia cu icoane doar prin școli sătești încă nu ți-ai retras-o. Mi-am retras eu însă interesul pe care ți l-am arătat întrucât ușurătatea cu care înșiri palavre mă indispune și îmi irosesc vremea citind noianul de nimicuri pe care le azvârli pe forum. Superficialitatea și obrăznicia isteață de două parale nu sunt vestitori ai unei vieți consistente, tinere. Asta s-o ții minte de la mine, dacă voiești. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 02:07:54. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.