Voi vă distraţi crezând că e cu neputinţă să posteşti post negru, fără apă şi fără pită şi plin de ispite şi cu toate astea să nu slăbeşti ţinând ritmul ăsta ani de zile.

Dacă e pentru Domnul, o jertfă de curăţire prin rugăciune şi taina iubirii, atunci se poate, căci posteşti din smerenie şi ascultare... sau voi n-aţi citit cum a postit Moise 40 de zile stând de vorbă cu Dumnezeu şi apoi când s-a coborât la popor a sfărmat tablele de idol şi după ce le-a dat viţelul de aur să-l mănânce, s-a suit din nou pe munte şi iar a postit 40 de zile stând de vorbă cu Dumnezeu... deci el cum a putut posti 80 de zile, post negru, cu pauză de o zi sau doua când nu se ştie dacă a mâncat sau a băut cu poporul ce se dezmăţase? Cum de el a putut şi voi vă distraţi crezând că nu se poate măcar 3 zile sau măcar o zi post negru? Şi nu era slăbit sau neputincios când s-a coborât.

Un postitor veritabil antrenat are un ritm simplu:

Post negru LMiVi şi MaJS - gustă seara foarte puţin iar Duminică două mese după liturghie şi seara înainte de culcare.

Dar în postul negru este voie apă sfinţită şi anafură şi cine se spovedeşte e voie să se împărtăşească.

Ioan Botezătorul nu mânca nimic afară de învăţătură Îngerească de la Dumnezeu dar de ochii lumii se arăta că mânca lăcuste şi miere sălbatică... el trăia cu Duhul îngerilor sfinţi care-l hrăneau cu Hristos.

Nu vă fie frică să postiţi că omul abia dacă nu mănâncă şi nu bea apă vre-o 3 zile, abea atunci începe să simtă slăbiciunile inimii şi ale sufletului, o senzaţie de groaznică de frică de parcă ar muri, parcă ar leşina...

Dar un creştin ordinar, oarecare, ar trebui să poată liniştit să ţină post negru câte 6 zile şi în timpul ăsta să muncească iar apoi sâmbăta seara şi Duminica după liturghie el mâncând puţin chiar se îngraşă de la duhul sfânt.

Ideea e să uitaţi de voi şi de grija mâncării pentru că Domnul se veseleşte împreună cu voi hrănindu-vă cu mană ascunsă în timp ce petreceţi cu El.

Îndrăzniţi să vă jertfiţi, îndrăzniţi să ascultaţi... îndrăzniţi să nu vă temeţi de post!

Salut V,

Tu aşa faci?

Ar fi trebuit poate sa citesti asta sa te minunezi si mai tare:

40 de zile post cu apa pe dieta keto
http://romaniaraw.freeforums.org/vie...hp?f=12&t=1627

Deci se poate.
O pot face oameni obisnuiti, fara ani si ani de induhovnicire si mii de matanii batute pe zi.

Cine incearca sa demonizeze astfel de performante o fac in ignoranta de cauza.

E ca si cand ai spune ca cel care poate alerga un maraton de 42km este dus pe umeri de draci.

Este o chestie de exercitiu (fizic), atata tot si binenteles vointa/motivatie.

Daca ai sa citesti postarea respectiva ai sa vezi ca persoana in cauza a ajuns la acel post negru de 40 zile treptat:

Daca tu ai probleme la ajunat chiar si o jumatate de zi, poti sa incepi si mai de jos: postit pana la ora 12, 15, 18, 21, pana a doua zi..
In fiecare miercuri/vineri si nu treci la etapa urmatoare pana nu te simti confortabil cu precedenta.

Biologic, orice persoana fara probleme deosebite de santate poate tine post negru chiar si cateva saptamani, doar ca nu este o experienta din cele mai placute, mai ales daca treci brusc de la mese satioase la zero mancare.

Apropo, nu cred ca ar fi cazul ca postul negru sa includa si abtinere de la a bea apa, decat rar si pe perioade scurte, cel mult 36ore.

Si ca sa nu fiu inteles gresit, postul negru nu este doar un exercitiu fizic, benefic pentru sanatate - mult mai benefic decat isi inchipuie multi pentru care a sari o masa este o problema majora dpdv psihic.

Impactul asupra starii mentale si mai ales vietii spirituale (daca este abordat si cu atitudinea corecta) este mai presus de simple cuvinte.

Aşa aş fi făcut dar mă mândream şi de aia mănânc LMiVi fructe multe iar MaJSD mânc seara până mă satur când nu e post orice afară de carne decât peşte (mi-e lehamite şi de peşte) iar când e post nici ulei decât când sunt dezlegări... (Dacă ţi-am mărturisit e trist că prin asta m-am lăudat cu postul care e nimic dacă n-ai dragoste şi cuvinte dulci.)

Dar mai înainte dimineaţa beau aghiasmă câteva guri şi mânc anafură 2-3 bucăţele că defapt Domnul posteşte în mine apoi toată ziua, căci eu nu-s în stare o oră sau câteva minute să mă înfrânez de la pofta de păcate şi grozăvii deşarte victimizându-mă ca să mă autoândreptăţesc hulind prieteneşte ca un apropiat casnic, din blestemata obijnuinţă.

Şi aşa m-am îngrăşat de duc dorul de a petrece suferind foamea şi setea ca sfinţii români de pe la ceva mănăstiri, că ei mâncau doar sâmbăta şi Duminica sau numai Duminica şi lucrau toată săptămâna, căci 'pentru Tine am urmat căi aspre'. Cred defapt că duc dorul mândriei şi slavei deşarte.

Eu abea de reuşesc să ţin post negru 3 zile una după alta şi atunci cu foarte mare suferinţă şi cu apă sfinţită şi anafură...

Păi nu e voie să bei apă goală nesfinţită ca să te saturi sau să mânci multe aluaturi sau pită nesfinţită sau nefrântă sau nepecetluită că ăla nu e post!

Postul numai cu apă NU E POST ci e desfrânare că ăia din sodoma şi gomora din cauza belşugului de pită şi apă au căzut în desfrânări satanice şi antichristice poftind împreunări până şi cu îngerii prooroci!

Ai voie doar apă sfinţită şi anafură şi cuminecătură atunci când posteşti şi te poţi împărtăşii mereu cu tot Cuvântul care te satură căci e viu şi hrănitor chiar dacă-l ştii căci L-ai mai citit.

Problema este că se strecoară mândria şi egoismul spre frumuseţea slăbiciunii spre desfrânare şi atunci mai bine nu posteai că aşa nu te-ai fi încrezut ca sminţişorii.

Ca să posteşti bine trebuie să posteşti tainic pentru Domnul şi fără nicio grijă, să uiţi de tine şi de post şi de orice mâncare sau trebuinţă în timp ce te poţi gândi la toţi pe care-i iubeşti.

Practic trebuie să te dai afară, să nu te cunoşti şi să uiţi de tine şi de grijile şi problemele tale ca să poţi să cauţi către Dumnezeu nu pentru tine ci pentru El.

Hai să-ţi spun o taină, cel cuvios se satură doar cu cer senin şi cu nori pufoşi, el mâncă cer curat şi se satură cu atâta căci cerul e bun de mîncat şi de băut, dar dacă mânci numai cer gol ca să te saturi şi să te mândreşti începi să te satanizezi căci trebuie să mânci defapt cer duhovnicesc cu umilinţă şi smerenie, adică văzduh din ăla cu heruvimi şi serafimi. Deci trebuie să posteşti până şi la cerul văzut ca să mânci din ăla nevăzut căci ăla este lapte şi miere Duhovnicească şi cu ăla se hrănesc toate vietăţile care vor să se înveşniceze şi să nu mai înseteze păzindu-se să nu cadă la isenvoiala ispititoare care se născoceşte în tine ca să te lauzi şi să te îngâmfi ca prostul cretin şi foarte credool crezând că eşti şef sau slujitor sadic al gustochiului bun.

Cine credeţi voi că este bunul gust?

Cred ca ti s-a mai spus, dar totusi iti mai zic o data: fa-ti timp de doctor.
Stii tu care.

Da, unii repetă minciuna trufaşe în speranţa că o credibilizează şi o preschimbă-n adevăr.

Tu se pare că mă trimiţi pe mine la 'doctor' căci te simţi jignit în desfrânarea cu apă pe care probabil o practici şi pe care o numeşti post în timp ce nici n-ai citit Scriptura... că de acolo am zis aşa fiindcă acolo este scris... asta pentru cine are ochi de citit şi urechi de auzit!

Păi, aşa după mintea ta, nu ţi se pare că ai să cazi din lac în puţ cu un astfel de post recomandat de tine şi o să capeţi broaşte în burtă?

Dacă nu mă crezi nici pe mine şi nici scriptura atunci n-ai decât să te duci tu la doctor fiindcă se pare că nici nu vrei să citeşti şi nici să crezi sfaturile altora ci dai tu sfaturi fără bază scripturistică şi nu aşa în general ci direct în particular deşi eu nu ţi-am cerut sfatul şi ce ai dat tu nu e sfat ci e curată nesimţire. Te iert de data asta şi-ţi mulţumesc că ce poţi face cu rinocerul-hipopotam când se sperie şi vrea s-o taie cât mai rapid în baltă să beie apă şi să se ascundă în ea? Doboară tot ce-i stă în cale... căci nu ştie ce face.

Vezi vezi să nu mă mânii pe tine şi să te sfătuiesc şi eu să mergi la doctor că doar ştii că ţi s-a mai zis! : ))))))))

Citeşte la Avraam şi la Lot şi vei găsi ce belşug de hrană aveau sodomiţii şi gomoreii şi nu posteau deloc!.. şi apoi mai vorbim... de unde se trage spurcăcioasa desfrânare şi pofta cea rea până şi cu îngerii prooroci.

Post sau Poster?
 

Cine ştie face diferenţa între griji aşa fel încât să nu se laude cu îngrijorarea, să nu se mândrească cu soluţiile şi nici să fie nepăsător la dureri aşteptând ziua şi ceasul zilei fără trufie? Nu prea este cine.

Pentru asta, ţinând post negru şi rugându-te să capeţi înţelepciunea cea bună şi milostivă, dacă faci compromisuri şi devi coruptibil şi seducător şi abea aşteptând să pui mâna pe bani căci apreciezi doar averile din pricina sărăciei şi necredinţei... cu siguranţă dacă faci aşa ai să ajungi POSTER... adică un tip cu funcţie de postitor pe post de poster. El cică lucrează, posteşte... mai mult în deşert... căci posterul nu este nimic fără iubire şi vorbe foarte dulci şi răbdare... nu este nimic decât un chip viclean pe un afiş foarte adulat din pricina că cică ar fi 'competent'... adică ştie bine să nu facă nimic, niciun bine... decât să zică către toţi: RACA!.. din pricina că se crede învăţător pentru că împrăştie vicleniile vorbelor sadice cu care s-a păcălit că cică ar fi vorbe înţelepte şi sigure şi infailibile, nişte minciuni lansate cu pretenţie de importante sfaturi mântuitoare prin care îşi visează faima şi împlinirea datoriei. E pură vrăjeală vicleană şi prostie, căci omul prost e rău şi omul rău e prost, şi parcă nu-i este destul dacă nu e şi fudul.

Adică el zice mereu prin atitudinea şi tupeul său prostesc: ba tu eşti prost, ori nu vezi că eu RAbd CA-lumea care 'ştie'?

Trebuie să rabzi ca Hristos cu tine sau cu oricare şi nu ca gLumea căci lumea e păcălită şi coruptă, deci ai grijă să nu te asemeni cu un POSTER atunci când posteşti că nu ajută la nimic bun!

internet
 

am aflat că la puşcărie sunt calculatoare şi internet, ne-a demonstrat-o Năstase. dar şi la Socola?!

Despre postul cu apă: http://cirys.wordpress.com/ .

Mărturia unui post de 40 de zile sub supraveghere: http://salvativasemenii.wordpress.co...vidiu-harbada/ .

Tăceţi când apar grijile... lăsându-vă mustraţi şi certaţi de Dumnezeu şi aproape!
 

'De ajuns zilei grija ei căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi...'
'Postiţi şi regretaţi şi rugaţi-vă să vă căiţi şi să vă smeriţi şi să vă îmblânziţi şi să vă liniştiţi pentru că Împărăţia Cerurilor e pe-aproape.'

Nu uitaţi că din sporul duhovnicesc al credinţei şi iubirii curate apar şi copiii trupeşti şi tot de acolo se satură şi toată făptura... după porunca tainică:
'...creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...'

Şi nu uitaţi că urâţi şi scâr-boşi şi greţoşi şi blestemaţi îi sunt Domnului toţi vârtoşii zilei, toţi cei care nu-şi veghează blidul lor care pofteşte trupeşte privind cu poftă lacomă şi rea şi cu plăcere spurcată la fecioarele cele mândre şi sigure de ele însele din sadism cu Hristos... născocindu-şi sau asemănându-şi ei părere foarte bună de sine dispreţuind şi nimicind şi decredibilizând tot prin certuri şi prin angajamente bine plătite, angajări selecte şi exclusiviste, tocmeli corupte 'înţelepte' şi făcute din dragostea aia egoistă sedusă şi mituită după paravan însă foarte altruistă şi săritoare în ajutor pe tencuială, dragostea aia mare şi plină de toată pretenţia dobânzilor trupeşti calculate la sigur cu înţelepciudă pismaşe.

Domnul este un altruist sărac şi cuminte şi nu din ăla de faţadă care-şi mimează buna cuviinţă şi renumele celebru victimizându-se mulţumit de sine prin păcat ci este bun şi drept în ascuns dăruind apa vieţii fără plată oricui are nevoie de stâncă sigură pentru zidirea bordeiului duhovnicesc propriu, cortul credinţei, haina sfinţeniei, cămaşa iubirii jertfelnice. Nu vi-l ridicaţi din nisip!.. că vă 'spală' jos apa... apa aia nesfiinţită băută în postul cu apă.

Hai să vedem dacă ştiţi de ce i-a îndemnat Hristos pe pescari, pe ucenicii Săi, să aducă din ce prinseseră atunci din moment ce avea pâine şi peşte făcut pe jar pe care l-a binecuvântat şi l-a dat lor de mâncare?

Nu ştiţi fiindcă voi sunteţi oameni de nisip şi de apă nesfinţită, de aia! Nu aveţi umilinţă ci voi nu vreţi să fiţi umiliţi! Dacă aţi avea umilinţă cât un sâmbure de mac aţi ştii şi a-ţi învăţa bine pe aproapele vostru, însă voi neavând mici vă veţi chema în împărăţia cerurilor, căci daţi lecţii dar nu aveţi credinţă.

Regretaţi tainic...
 

'Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce...'

Pământ a fost numit de Dumnezeu uscatul după ce apele de jos s-au adunat în adunările lor şi apoi după ce a încetat potopul şi apele s-au retras...

Practic e pătura de ţărână de deasupra apelor de dedesubt.

Deci omul după ce a greşit mâncând din pomul cunoştinţei şi a răului nu s-a mai văzut pe sine şi nu s-a mai socotit ca pământ şi nu a mai dorit să 'adoarmă' ci îşi era el însuşi de ajuns lui însuşi... născocind tot felul de căi şi de teste şi de premii şi răsplătiri pentru a ajunge acolo, direct la ţintă... la basmul deşert pe care l-a visat cu ochii... deschişi.

Postiţi şi Regretaţi pentru că Împărăţia e pe-aproape.

Iar IOV răbdând ispita diavolului a mărturisit că 'gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi întoarce în pământul din care am fost luat' adică de la început am judecat pe Dumnezeu şi până la sfârşit voi judeca pe Dumnezeu ca sminţişorul ce se crede înţelept, vai mie şi 'blestemată este ziua în care m-am născut!'

Romanian-Israel look what you had done to your Lord!

aici sunt de acord cu tine, amice!

Şi cu asta nu mai eşti de-acord?

Nu trebuie pe mine să mă îndreptăţeşti... deci nu-ţi fă grije din pricina gLumii şi a morţii căci morţi suntem cu toţii până la unul.

În post fiţi negrii la sufet şi trişti şi supăraţi la inimă dar nimeni să nu ştie.
 

Ce nebunie... văd şi aud pe unii care îndeamnă ca în post să fii bucuros, să fii vesel şi că cică ei împlinesc porunca 'bucuraţi-vă!' rostită de îngeri către mironosiţe.

Păi, postul, regretul, rugăciunea de căinţă şi îndreptare se face dintr-un suflet îndurerat pentru starea josnică şi decăzută în care zace creştinul, pentru că se vede neputincios zbătându-se în zadar în mocirla păcatelor, înfulecând fără oprelişti toate spurcăciunile gLumii şi ale satanei ca un mare seducător sfinţişor judecător fricos şi corupt... deci creştinul realizează coşmarul şi tragedia vieţii sale şi se roagă neîncetat pentru a porni odată pe drumul schimbării în bine ajutat de Dumnezeu prin Har, de pe care a alunecat.

Poate vre-un om normal la cap să râdă şi să se bucure în starea asta? Poate un creştin cu inimă simţitoare să fie vesel în post? Poate un om care ştie că vas muri în păcatele sale nelepădat de sine ca să ţopăie şi să danseze fericit ştiind că-l aşteaptă iadul cu braţele deschise? Poate vre-un creştin să nu-i pese când se rupe de Domnul şi ştie că se va usca şi apoi va absorbi ca un burete toate grozăviile şi lăturile lumii? Poate un om serios ca să se liniştească şi să stea vesel când în jurul lui dănţuiesc diavolii care-l corup fără-ncetare? Poate bolnavul de cancer sufletesc şi trupesc, leprosul, handicapatul, bubosul, urâtul, violatul, furatul, condamnatul să stea cu o bucurie imensă în inima lui, fericit de toate necazurile venite asupra lui din pricina propriei vieţi destrăbălate şi a păcătuirlor neluate în seamă, văzând cît de dureroasă şi amarnică îi este robia faţă de faron, faţă de farisei, de şefi, şi de toate păcatele lor puste peste el ca să le aduleze? Poate cineva deci să fie vesel în situaţia asta atât de tragică?

Domnul a rânduit postul tocmai pentru a trăi această suferinţă şi tragedie cu cea mai neagră stare posibilă, cu adâncă amărăciune şi durere şi supărare, dar cu sperană, cu nădejdea că prin post, prin regret, prin mărturisire, prin parcurgerea drumului suferinţei, va ajunge şi ziua bucuriei.

Deci nu mai fiţi naivi şi vă luaţi după toţi tâmpiţii, ci suferiţi cu Adevăr şi cu Dreptate însă TAINIC, adică aşa cum a zis Dumnezeu, postiţi în ascuns, acolo unde numai Domnul vă vede şi vă ştie, în adâncul inimii, iar pe afară, nu vă smoliţi faţa şi ţinuta ca să vă vadă oamenii şi să vă compătimească şi să vă meargă bârfa ci voi spălaţi-vă faţa, hainele, şi ungeţi-vă capul, şi afişaţi un zâmbet protocolar şi o vorbire clară şi curată ca nimeni să nu bănuie cât de mult regretaţi şi cât de adâncîă vă este suferinţa şi tragedia, şi ca să vadă gLumea că nu ei postiţi ci Domnului vostru.

Şi există 3 postiri serioase:

Postul rânduit de la întemeirea lumii, din Rai, adică postul Credinţei, apoi postul vieţii drepte şi curate aşa cum a îndemnat Ioan Botezătorul, şi apoi postul pentru că v-aţi lepădat de Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu sau că revenind acasa precum fiul risipitor nu v-aţi lepădat de gLume, de năravuri, de curvie ci chiar în sânul Credinţei sunteţi mai răi şi faceţi mai urât decât în gLume, adică slujiţi ca puii de năpârcă, de viperă, de om, doar bogăţia dşartă, curvia, lăcomia, impertinenţa, judecarea şi batjocurirea fraţilor şi a părinţilor fie în ascuns fie pe faţă ca nişte copii obraznici şi răsfăţaţi şi plini de privilegii casnice şi prieteneşti şi prea apropiate în minciună şi sentimente nebune.

Nu mâncaţi aluatul fariseilor căci ei zic dar nu fac, şi vă otrăviţi şi rămâneţi aşa ca ei nişte neîmpliniţi şi neâncercaţi ca pâinea pusă în cuptor!

Căutaţi compătimire la Dumnezeu căci dacă v-aţi primit compătimirea de la gLume, nu mai primiţi de la părinţi, de la fraţi, de la prieteni, de la îngerii albi care vă mângâie tainic fiindcă ei vă văd şi vă ştiu în ascuns cum vă este inima voastră!

Plângeţi cu amar în taină înaintea Dragostei!
 

Postiţi împreună cu toată suferinţa dragostei şi sfinţeniei care vă ştie din Dumnezeu toate ororile şi grozăviile pe care a trebuit să le îndure şi să le rabde şi vă cunoaşte ea fără să vă umilească toate neîmplinirile ei din pricina neascultării voastre de Dumnezeu, deci postiţi şi regretaţi şi vă plecaţi capetele înaintea ei... şi vă ruşinaţi de faptele voastre înaintea ei... ca să fiţi pe viitor mai smeriţi şi mult mai înţelepţi şi drepţi trăind viaţă de sfânt şi vieţuind cu umilinţă neafişată.

'În Lege, în Psalmi şi în prooroci... este scris despre Mine!'
 

''PSALMUL 55
Al lui David.

1. Mântuieşte-mă, Doamne, că M-a necăjit omul; toată ziua războindu-se M-a necăjit.
2. Călcatu-M-au vrăjmaşii Mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu Mine, din înălţime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate Cuvintele Mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-Mi va face Mie omul?
5. Toată ziua Cuvintele Mele au urât, împotriva Mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6. Locui-vor lângă Mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul Meu, ca şi cum ar căuta sufletul Meu.
7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8. Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile Mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmaşii Mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda gRaiul, în Dumnezeu voi lăuda Cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în Lumina celor vii.''

Cine are ochi de văzut, urechi de auzit şi sufelt primitor... să se înduioşeze!

Cele 96 de păcate, mândrii, făţărnicii şi răutăţi neluate în seamă!
 

De unde vine furia?
Din faptul că deşi eşti nebun în sens biblic te crezi tu prooroc învăţător nevăzând că defapt ca un vierme ceri să facă alţii ceea ce ar fi trebuit să faci tu ca să nu vie mânia peste tine, şi o ceri ca un stăpân egoist şi tiranic de mare valoare şi cu mare competenţă şi foarte preţios... şi doar ştii că tu zici mereu şi nu faci niciodată exact ca fariseii şi saducheii care învăţau să scape de Dumnezeu nu de păcat ca să poată să-şi crească depozitele lor de ziduri în care îndesau plăcerile şi idolii, în cămări şi seifuri ascuns, pentru ca tainic să ajungă răutatea lor în inimile credincioşilor neştiind ei de unde se spurcă şi se otrăvesc şi se înveninează.

De unde vine curvia?
Păi de la vederea şi revederea fecioarelor care ai impresia că-ţi bat apropoul cu drăgălăşenie, şi de la discuţiile aluzive cu trimitere sexuală, de la vorbirea care face pe plac năravului, răzbunându-se pentru el, patima aia care din ascuns abea aşteaptă să pipăie din priviri, abea aşteaptă să vadă şi să revadă goliciuni străine ca să-şi vadă propria goliciune şi propriile puteri cum se încoardă şi se tulbură neştiind şi nevrând să ştie ca orbii şi ca credulii orbiţi de ispită că defapt nu e din iubire ci din trădare şi răzbunare, adică e plăcerea răutăţii acolo.

De unde vine lăcomia?
Păi omul vrea să scape şi atunci linguşeşte pe toţi puternicii torţionari şi ighemoni ai vremii făcându-le toate plăcerile prin acceptarea de a păcătui pentru ei orice şi ca să le facă pe plac şi ca să scape mai uşor, căci e o viclenie sufletească, viclenia puilor de viperă şi de năpârcă, puii ăia pârâcioşi şi ucigaşi care-şi slujesc cu ardoare bogaţii făcându-se lor fie copii sexuali, fie vameşi, fie poliţişti, fie soldaţi necruţători crezând ei şi vrând ei să creadă ca creduliuii că or să scape mai uşor dacă stau în păcatele şefilor şi dospesc minciunile lor crezându-le ca pe nişte adevăruri infailibile. Defapt slujesc zidurilor mari şi pompoase ca paravane de faţadă, cuviinţa aia de faţada în spatele căruia se pun la cale toate planurile mârşave, devine paravan 'neştiutor' ditamai şeful cu toată echipa. Deci vrea să scape şi atunci, în timp ce plănuieşte, roade şi apoi ca să se liniştească iar mâncă şi după teama şi ruşinea suportată în timpul linguşelilor, ca să uite mâncă iar că cică a 'lucrat' şi i se cuvine... şi aşa se obijnuieşte şi mâncă decum se trezeşte ca un 'cuvios' iar noaptea tot ca să mânce se trezeşte şi nu ca să se roage... de frică.

De unde vine mândria şi slava deşartă, adică idolul poftelor văzute şi visate şi încrezute?
Păi din faptul că te autosugestionezi şi te închipui un foarte mare corupător şi un corupt în acelaşi timp născocind cu viclenie, pentru tine egoist sau altruist pentru toată gLumea, metode şi proceduri, tehnici, căi de descoperire a cunoştiinţelor şi punând la cale capcane şi aşteptând prilejuri pentru satisfacţii calculezi la nesfârşit greşelile şi optimizezi procesele de producţie de răutăţi.Deci mânci spurcăciuni corupte de parcă ar fi delicatesuri şi te crezi un mare corupător având impresia că eşti un mare om de ştiinţă, un geniu care face punţi de legătură, un rezolvator al problemelor omenirii şi mai ales a muncii, înlocuind munca prin talentul de a fenta, de a jmecherii, de a păcăli şi de a scăpa de griji prin merite personale de foarte mare valoare.

Lăcomia averilor, a vacanţelor, a luxurilor, a privilegiilor şi a fărădelegilor vine treptat când în loc să urmezi pe Domnul Iisus Hristos cel mai sărac dintre toţi săracii, pe Cuvântul lui Dumnezeu, tu te încăpăţânezi să urmezi gLumii porcoase care construieşte fără-ncetare ziduri şi clădiri impunătoare... cică de cult, şi apoi toţi slujesc instituţiilor astea care-i devorează şi-i ţine ca pe păduchi sau căpuşe, pismuindu-se şi urându-se între ei pentru aplauzele primite când unul din ei mai îndrăzneţ se eliberează şi se realizează deplin în momentul culminant când părăsind părul se arată a sta pe frunte sau pe ditamai chelia de unde crede că el conduce, de acolo de sus, de pe fruntea instituţiei sau ca şi căpuşa băgată adânc în vena de pe mâna dreaptă... a legii, judecând fără jenă, îngâmfându-se şi gomflându-se spre pocnire din sîngele supt de parcă ar fi un giuvaer scump, o piatră preţioasă miraculoasă, un diamant sincer şi transparent pe un inel de mare baron... baronul de muthausen şi surdhausen căci ochii îi sunt cât cepele, în lacrimi după luxuri şi moliciuni şi autoadulări 'sfinte' mimând că plânge de mila săracilor şi orfanilor şi văduvelor şi străinilor prigoniţi pe nedrept.

Cele 48 de năravuri capitale ale răutăţii sintetizate de dracii diversionişti în 7 patimi ca nişte 'taine' de împlinit sau cu mândria şi slava deşartă ca cele 8 gânduri ale răutăţii dătătoare de 'lumină' desconspirate de sfinţii părinţii prin viaţa lor dusă în luptă împotriva lor:

1. Lăcomia sau nifomania bucatelor sau nesăţietatea şi nevroza de a ronţăi şi mesteca şi a avea mereu ceva în gură, adică încrederea în idolii de mâncat, de supt, de ronţăit căci fără ei nu poţi să rezişti.

2. Lăcomia goliciunilor şi poziţiilor şi a muşchilor încordaţi, şi voaieurismul sexual şi malahienismul şi apoi bancologia gLumelor spurcăcioase cu aluzii şi trimiteri deşuchiate, privitul filmelor sexy şi porno şi a formelor trupurilor şi adulatul tuturor artelor formaliste şi muzicale şi practicarea sporturilor şi încordărilor şi contracţiilor şi întreţinerea muşchilor având încrederea în tonus şi în plăcerea trupească musculară şi încrederea în sine ca un viespe fiind gata oricând să te lupţi şi să te răzbuni pe oricine impunându-ţi forţa şi violul şi tirania ca un soldăţoi inteligent şi gata de sacrificiul suprem pe care îl cauţi prin tot felul de exerciţii periculoase.

3. Încrederea în depozitul de bani şi păcate, adică în frigider, în dulap, în cămară, în portmoneu, în cont, în asigurare, în rezervor, în buzunar, în mulţimea de încăperi, în bidon, în burduf, în toţi idolii care pun la păstrat hrană sau lichide sau viitor fără probleme.

4. Lenea şi pisma lenii care dă naştere furiei şi din frică apare bârfa şi denigrarea, minciuna, capcanele şi tot soiul de viclenii care vor să se răzbune pe cel care îi strică planurile de parvenire şi erijare la putere şi la privilegii şi uciderea disperată a tuturor celor care-i arată modul viclean de a fura.

5. Flecăreala şi importanţa de sine, discuţiile fără rost, fariseismul şi teatrul meschin, păcăleala şi talentul de a pălăvrăgii şi a da slavă deşartă, de a se autoslăvi şi a da socoteală făţarnică, adică muncirea şi răscolirea fărăncetare şi până la epuizare a nimicului fără Dumnezeu, adică păstrarea aparenţelor de lucru, fă-te că lucrezi, arată-te savant, descoperitor, deştept, dă-te jmecher, inteligent, fă vâlvă cu debitul verbal şi fă ca la sfârşit să nu rămână nimeni cu ceva ci toţi să fie scârbiţi de înţelepciune căci concluzia deşertică devine evidentă căci toate sensurile sunt epuizate şi inutile, deci nimic nu are rost şi totul e o zadarnicie haotică şi dacă n-ai bani sau resurse atunci ce rost poate să aibă?.. deci eterna reîntoarcere la dorinţa de a face bani. AKedia sau lepădarea de logos pentru logoree foarte competentă şi importantă de sine.

6. Mânia, furia, ambiţia aprinderii şi încăpăţânarea distrugerii deşi e evident că sunt fără vină cei asupra cărora întreţii furtuna turnând păcură pe foc şi benzină şi aruncând cu butelii de gaz în toiul discuţiilor, adică nu te laşi până nu crapă, nu te laşi până nu urlii, până nu te cafteşti, nu-ţi pasă că n-ai dreptate ci vrei să demonstrezi că o ai căci îţi place să fii mituit ca mare judecător, avocat, poliţist şi gâde sadic. Deci e vorba de plăcerea sadică a răutăţii şi pofta vicleniei şi prostia puternică a răzbunării fără motiv pentru interesele zidurilor şi a celor care le apără cu ardoare căci acolo au ei impresia că pot fi mai liniştiţi şi nu-i prinde nimeni.

7. Slava deşartă şi mândria, care se bazează pe fapte şi pe sentimente şi pe talente dar mai ales pe puterea de a ucide, de a minţi, de a păcăli, de a susţine cu pătimăşie o cauză, un pariu sportiv sau un pariu superstiţios, deci e vorba de superstiţiile şi de faima grozăviilor şi minciunilor pescăreşti şi vânătoreşti şi ostăşeşti şi regeşti.

8. FRICA şi SIGUARANŢA celui mincinos dar îndrăzneţ curajos la păcăleli, adică eeuu ce apare, bogăţia miracolului din clipeală, brusca credinţă viceversată, învârtoşarea inimii, a urechilor, brusca triumfare a siguranţei veşnice a idolului şerpesc, siguranţa minciunii bazată pe indicii şi pe bănuieli şi pe vederi minunate ca nişte bogăţii... deci e vorba de brusca îmbogăţire şi de sugestia şi autosugestia că păcatul e bun, mândria e de dorit şi că făţărnicia şi ipocrizia e calea cea bună şi munca în ele ne aduce siguranţa şi virtutea între mai marii vremii.

Şi toate astea 8 se bazează pe necredinţă, răutate, şi multă îndoială şi pervertire şi perversiuni linguşitoare fără sfârşit, adică eşti mituit cu viitorul bogat şi cu pruncii din curvie de care o să te bucuri şi de toate femeile şi fecioarele proaspete care cer satisfacţii şi bani... de la tine cel mai deştept şi cel mai grozav făţarnic dintre toţi..d-racii.

Nu uitaţi că sunt 48 de pătimăşii mari şi late, printre care nemulţumirea că ai prea puţină credinţă, tu sau altul, sau ai prea puţin din ceva bun... din dragoste de exemplu.

Cel înţelept se mulţumeşte cu puţin... cel prost nu se mulţumeşte niciodată cu ce a primit ci crede că pentru meritele lui ar fi meritat mai mult sau altceva mai important.

Acest soi de demoni muţi iese afară doar cu rugăciune şi cu post. Rugaţi-vă de Dumnezeu să-i scoată din copiii voştri 'căci celui ce crede toate îi sunt cu putinţă'. Deci să nu aveţi niciodată impresia că nu se mai poate face nimic şi că e o fatalitate, un dat, un necaz de netrecut. Orice boală şi orice duh necurat ar fi în popor poate fi curăţit, căci fatalismul ăsta spurcat înseamnă lepădare şi hulă împotriva lui Dumnezeu care a făcut Cerul şi Pământul... pentru copii.

Aprinderea şi izbucnirea. Bucuria de răul altuia, că o păţeşte.
 

Pe scurt e vorba de 96 de feluri de aprindere şi stârnire a reului mare în om ca să accepte frica laşe sau curajul siguranţei minciunii ipocrite... căci de atunci albului îi spune negru, dulcelui amar şi păcatului, mândriei şi făţărniciei răutăţii îi spune sfinţenie, fiindcă aşa crede el că i se potriveşte şi aşa îi place lui şi aşa vrea să creadă şi aşa ştie el să afle şi să bănuie ca să ştie deci e vorba de sminteală, învârtoşare, şi război mare pentru răutate... ca să acopere aşa ca mâţa cu nisip... păcatul pe care l-a făcut el însuşi.

Cine-şi constuieşte casa sfinţeniei pe un aşa nisip va avea parte de o dărâmătură pe măsură, la momentul când nici nu se aşteaptă.

Aşa se va aprinde şi aşa va izbucni dezastrul casei de pe 'stânca' aia de nisip exact la fel cum s-a aprins şi a izbucnit el de fiecare dată împotriva celor mici şi nevinovaţi care n-au învăţat ce le-a cerut el. Aşa se potriveşte dezastrul ce vine tot aşa precum s-a potrivit şi el cu păcatul.

'...mic se va chema în Împărăţia Cerurilor...'

Dacă nu vreţi să credeţi cu duhul blândeţii atunci soluţia pentru a scăpa din sminteală e simplă, când vă vine aprinderea şi ambiţia încăpăţânată şi nu puteţi să nu vă răzbunaţi, daţi cu pietre direct în sus, aruncaţi cu pietre în sus, spre înălţimi deasupra voastră... şi nu fugiţi când ele se întorc. Daţi cu cât mai multe şi staţi cât mai mult timp şi încet încet sminteala vi se va stinge şi veţi învăţa să vă rugaţi şi să vă închinaţi cuvios... asta doar dacă nu puteţi crede decât atunci când vedeţi sau simţiţi lovitura şi nu puteţi urma sfânta Învăţătură ieşită din gura lui Dumnezeu.

Risipiţi şi lepădaţi-vă de toate ştiinţele gLumii şi abea apoi vă rugaţi şi postiţi.
 

Să vedem acum pe ce depozit de avere şade spurcăciunea pustiirii care se mândreşte întru nebunia de pe urmă aprinzându-se de răutatea cea veche pentru a o reîmplini pe ea? Ce depozit este în sufletul omului nebăgat în seamă şi neluat în serios?

Acolo este la mare cinste formula matematică sau fizică sau chimică sau medicală sau spirituală, deci iată că reţeta asta magică, formula asta ştiinţifică, ecuaţia asta absurdă... ea este marele depozit de avere drăcească neobservat pe care şade curva ce atrage pe săracul ce o pofteşte şi apoi se mândreşte ca nimeni altul fiindcă-i slujeşte, fiindcă a viclenit şi a curvit împreună cu ea şi a avut prin ea parte de bani şi de aprecieri în înţelepciune, căci liantul multului şi puţinului depozit stă în semnul egal şi aşa a putut jongla cu toate păcălindu-l că-i adevăr şi dreptate şi i-a dat şi lui din belşug din această minciună ispitindu-l cu viitor sigur şi bogat în afaceri.

Deci postiţi la toate teoriile şi socotelile matematico-ştiinţifice căci averea formulei magice şi superstiţioase este maica ateismului mamoniac plin de mândrie care păcăleşte pe toţi copiii trecători prin şcoli ca să se creadă ei apoi frumoşi şi puternici ca bogaţii încrezuţi în poftele lor spurcate... defapt ei nu văd sărmanii că au ajuns mândrii şi pustii şi desfrânaţi cu toţii căci toate ştiinţele gLumii sunt toate nişte teorii mincinoase şi nişte speculaţii absurde, un gunoi infernal bazat pe un fel de iluzionism deductiv speculativ şi afrodisiac până la exasperare, care-ţi dă impresia că meriţi aprecieri, stimă, valoare şi alte laude ca eroii moderni care se luptă cu grija.

Dă-ţi seama deci că bogăţia aia e o piatră de moară legată de piciorul tău şi dă-ţi seama că defapt eşti sărac, orb, gol şi păcălit ca un fraier de toate teoriile satanice ale ştiinţificilor şi pricepe odată că tot ce demonstrează ei e pură vrăjeală vrăjitorească, dar nu vor scăpa din groapa lor puturoasă până se va împlini cu ei ceea ce şi-au muncit!!!

Ăsta este defapt cel mai urât demon al bogăţiei şi mândriei care zace în om adulându-se pe sine, demonul E, e, născocirea mândriei explicaţioniştilor formularişti care se încântă împreună crezându-se înţelepţi că cică i-a îmbogăţit formula vederii şi le-a atras slava proştilor şi se văd celebri şi descoperitori însă defapt şi-au descoperit goliciunea proprie şi au desfrânat până peste saţiu!

Aruncaţi la gunoi toate formulele lor şi cunoştinţele astea deşarte că nu vă 'ajută' decât să vă mândriţi în deşert închipuindu-vă că sunteţi deştepţi când colo sunteţi mai proşti ca cei mai tâmpiţi oameni de pe pământ căci ei au priceput bine că mândria şi bogăţia păcatelor nu va intra în Impărăţia Cerurilor, iar cine se crede bogat şi se mândreşte cu păcatul este deja smintit şi plecat de-acasă exact ca fiul risipitor sau ca fiul pierzării, este un credul viclean şi foarte păcălit care nici nu realizează şi nu vrea să înţeleagă dezastrul în care se află şi din care nu mai poate ieşi, şi nu pricepe că e mai rău ca un lepros sau un bolnav de SIDA căci spurcăciunile pe care le împrăştie sunt mai nocive ca orice boală.

Eliberaţi-vă de toate minciunile gLumii ştiinţificilor căci au născocit şi născocesc mereu cel mai mare dezastru pentru oameni. Chiar dacă minciunile lor par reale şi adevărate şi demonsrate corect, ele nu sunt altceva decât un mare gunoi al răutăţii şi făţărniciei, e prostia înşelătoare ridicată la rang de înţelepciune sau duhovnicie modernă şi iată că ele se bagă prin toate bisericile creştine sub haine de oi, sub haine strălucitoare ca să creadă prostimea păcălită şi mituită şi fraierită şi furată şi înşelată la nesfârşit, să creadă că e pace între oameni şi că sunt cuceriri şi lumini ale adevărului.

Biruiţi gLumea, risipind şi lepădându-vă de toate bogăţiile ei căci toate sunt pline de spurcăciunea păcatului şi minciunii!

Nu vă mai bazaţi pe depozitul ei bogat plin de formule şi socoteli speculative căci sunt spurcăciuni şi minciuni şi răutăţi ascunse!

În fiecare moment numai Cuvântul te scapă pe moment!
 

Mereu apare ispita scăpării pe moment de greul răbdării prin soluţia cea mereu nouă şi prin insistenţa cu care vă îmbie supărarea şi atunci omul dă să scape de Dumnezeu, de Cruce sau de Dragostea curată. Mândria soluţiilor ştiinţifice apare în fel şi chip cu trufie şi aroganţă la fiecare neputinţă care-l bagă în sperieţi pe om, şi atunci el se leapădă şi primeşte şi se învoieşte şi săvârşeşte păcatul, trăirea cea rea şi uitarea iar apoi intră în păcatul neumilinţei şi apoi în păcatul trufiei cu judecarea altora şi aruncarea vinei pe alţii, şi gata, se împietreşte de plăcerile răutăţii şi de poftele lăcomiei şi vicleniei şi nu mai scapă niciodată din ' bucuria' de răul altuia şi al lui, rămâne neschimbat în starea asta până ce moare în păcatele sale... Vai de el săracul om înşelat şi păcălit şi plin de minciuna măririi de sine.

Deci tentaţia trădării şi auto-coruperii e foarte mare şi deseori omul scapă din lac căzând direct în puţ, neştiind că puţul respectiv e otrăvit şi înveninat şi plin de păcură şi dulci spurcăciuni ascunse şi neluate în seamă căci tocmai de aia atâta amar de gLume bea din el părîndu-li-se că le place foarte mult... toată omenirea cu miliardele ei... de creştini.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de credulitatea cretină căci numai Domnul te scapă pe moment de vicleana scăpare pe moment născocită de satana ce locuieşte în tine.

Mai bine Hristos decât Hristos.
 

Cum adică mai binele e Hristos decât binele care este Hristos?

Simplu:

Postiţi la averea aia din voi, Hristosul ăla pe care l-aţi umplut cu averile instantanee ale priveliştilor văzute de 'ochii mortului moroi' care se dă mereu exemplu pe sine, vorbeşte şi învaţă cu viclenie pe alţii arătându-se pe sine înaintea Domnului în cea mai mare lumină, adică fără pată şi fără murdărie şi fără răutate şi fără păcat şi foare smerit, supus, umil, pocăit... dar asta o face nu întru Adevăr, nu întru Duhul ci din orgoliul poftei lui de a aduna avere şi a o îndesa cu neruşinare în Hristos, averea aia a priveliştilor de care vorbea Solomon ca fiind defapt deşertăciunea deşertăciunilor şi vânare de vânt şi pe care omul în nebunia lui comform scripturii o adună fără să fie conştient de ceea ce face cu ochii lui: priveşte şi adună avere şi o îndeasă în Hristos şi se laudă cu ea exact ca fariseul care se dădea exemplu pe sine, rugându-se în biserică înaintea oamenilor şi urând aproapele şi încântându-se cu averea faptelor sale cele vrednice pe care le dădea drept exemplu cel mai bun şi mulţumea pentru starea asta 'fericită' a lui Domnului.

Deci trebuie postit la o astfel de avere de care sunt pline toate bisericele din ziduri şi din cărţi, căci toţi s-au făcut ei înşişi pe ei exemple de urmat arătând şi dându-se exemple bune şi sărmanii nu-şi dau seama că-şi strâng deşertăciunea deşertăciunii în ei înşişi, vai lor, exemple fariseice, privelişti interioare şi exterioare ale dezastrului şi descumpănirii şi ale morţii... şi care nu se vede clar şi direct decât cu ochi duhovniceşti pe care ţi-i deschide Domnul la rugăciunile tale ca să-ţi vezi propriile păcate şi propria stare decăzută şi îngrijorată şi dezastroasă. Tu însă te vezi bine, şi frumos şi veşnic şi fericit.

...Şi acest 'bine' pe care îl simt şi ei de la averea aia le dă putere şi dreptate şi încântare de sine însuşi şi de priveliştea muzeală în care ei sunt exponatul cel mai de preţ, şi dacă le arată lor Dumnezeu Adevărul şi încearcă El cu Duhul Blândeţii să-i întoarcă din căile lor rătăcitoare care duc la statornicie în narav şi păcătuire nouă şi proaspătă pentru ca să priceapă ei că starea lor e asemenea cu a unui kkt mândru şi uscat ce vrea împrospătare prin păcătuire şi reprivire, ei se supără şi trec de partea minciunii şi îşi spun în sine că Dumnezeu e mincinos şi egoist şi rău şi îl judecă pe Domnul şi-L bârfesc cu răutate şi bucuria răzbunării căci sminţişorul astfel se lasă mituit şi adulat şi crede ca credulul din prostie că minciunile alea sunt adevăruri pentru că-l gâdilă la averea aia de care vorbeam.

E într-adevăr foarte greu de suportat Adevărul şi numai Adevărul, de aceea mai bine Hristos decât Hristos, căci El te învaţă să nu mai te lauzi în timp ce ochii mortului din tine îţi adună avere şi-o îndeasă în Hristosul din tine, căci aşa i-ai pus tu numele la depozitul deşert din tine, în care îndeşi cu nepăsare şi neluare în seamă toate 'bunătăţile' văzute ale gLumii, închipuindu-te bogat fie acum, fie în Împărăţia Cerurilor.

Deci IudaIscarioteanul e mic copil în răutăţi faţă de cei de azi care pleacă de la Dumnezeu şi apoi aruncă cu răutăţi în fraţii care au rămas sub cruce şi întru răbdare, dar culmea spurcăciunilor şi de o mie de ori mai viclean şi tărdător este cel ce rămâne cu Hristos dar este în sine un astfel de eretic ascuns, un astfel de făţarnic îmbrăcat în piei de oaie şi haine de biserică, un pui de om şi atât care e defapt mult mai rău şi mai nesincer ca toţi cei ce au plecat dar şade ascuns şi se dă pe sine drept exemplu.

Aşa că postiţi la a vă da exemplu şi a da lecţii foarte importante şi la a răspândi cu viclenie vorbe mântuitoare căci s-ar putea ca să nu mai scăpaţi niciodată de acel depozit de avere nefastă care stă încolăcită ca un pui de scai şi scrâşneşte cu dinţii pe sfârcul ochiului vostru cu care născociţi soluţiile bucuriilor desfrânărilor, plăcerile răutăţii şi poftele lacome ale vicleniilor şi deşertăciunilor.

Regretaţi, postiţi şi vă rugaţi căci Domnul e foarte supărat, foarte foarte supărat, El e supărat şi nu voi căci voi pentru faptele voastre aţi păţit-o aşa ca mine, şi înduioşaţi-l şi milostiviţi-l în taină fără să vă smoliţi şi fără să vă arătaţi lumii căci mai bine Hristos decât Hristos!

Şi nu vă îndoiţi căci Cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit mereu şi se va împlini cu siguranţă în ziua Lui de glorie, deci nu vă îngrijoraţi nicimăcar pentru că vedeţi cu ochii voştrii că mereu câte ceva rămâne parcă pentru veşnicie altfel decum aţi vrea voi. Toate sunt cu putinţă lui Dumnezeu şi celui ce crede însă nu toate sunt cu folos pentru noi şi pentru mântuirea şi liniştirea noastră adică pentru scăparea pe moment şi pentru fericirea veşnică.

''Pui de om, şi pui de pui, mlădiţă ce dă să se rupă, cine v-a învăţat pe voi să fugiţi şi să scăpaţi de mânia şi de răul care vine?.. faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră căci securea stă înfiptă la rădăcina pomilor aşteptând secerătorii şi tot pomul care nu aduce roadă va fi tăiat şi aruncat în foc' iar mlădiţele care se rup nu de bisericile din ziduri şi cărţi 'bogate' pline de farisei ci de MINE se usucă sărmanele şi apoi ele ard într-un foc nestins... Eu sunt Viţa şi voi mlădiţele şi Biserica şi Împărăţia Mea este în voi şi nu în eresurile gLumii care dau să se rupă în timp ce se acoperă cu haine de biserică şi se dau exemple bune înaintea tuturor fraierilor'' ceva de genul ăsta a spus Iisus Hristos Domnul nostru şi al oricui voieşte să se lepede de sine şi să-şi ia crucea iubirii şi ascultării de Dumnezeu Carele L-a trimis... nu din egoism şi răutate ci din dragoste altruistă şi mântuitoare pentru mântuirea noastră, a tuturor oamenilor şi a toată făptura care va avea puterea să regrete şi să se şi schimbe... căci asta înseamnă că se vor boteza, adică vor fi ei creştinul şi omul cel nou cercuit la învârtoşarea inimii şi înainte şi înapoi, ca să poată intra aer curat şi lumină lină din belşug în casa lui Dumnezeu cu oamenii şi sufla vântul prin ea, focul Duhovnicesc al curăţeniei şi dragostei.

Eu cred cu tarie ca acest corp material al nostru dispare si el cu moartea noastra trupeasca,pamanteasca.Tinand cont de acest lucru,postul negru este bine venit pentru suflet.Sufletul,spiritul,nu are nevoie de hrana pamaneasca,ci de hrana Cereasca.Postul si/sau postul negru eu il privesc ca pe o testare a capacitatii noastre de a ne adapta unei altfel de VIETI.
Doamne ajuta!

Testarea capacităţilor... şi autotestarea prin post negru... da! E ca şi cum potrivirea aia a toate cele discutate mai sus în meşterul cel foarte iscusit o pune de un prilej bun pentru o întrecere între muşte după care se arată pe sine în sine în toată splendoarea minţii lui cu care îşi lucrează de mîntuială mântuirea... vai de el săracul creştin, se întrece cu alţii şi se întrece cu sine şi îşi dă notă mare şi îşi pune diploma pe perete: AM ŢINUT POST NEGRU DE atâtea şi atâtea zile... care fireşte că nu i-a folosit la nimic, fiindcă la nimic nu-ţi foloseşte decât să te mândreşti, căci dacă nu regreţi şi nu te doare de cele ce le-ai făcut şi nu ai dragoste şi nu vrei ca de acum-în-colo să-ţi schimbi viaţa, este o jertfă în deşert, arătând exact ca o vulpe argintie turbată, împuşcată de vânător de pe care fug toţi puricii, vorba lu' deţinutu'... ca nu cumva să stea ei la gâtul unei vampe, unei dame bine, că cică s-ar spurca săracii din pricina ei, că cică ea-i vinovata, aş de unde!.. tu eşti vinovatu' care te holbezi!

Degeaba ţii post negru şi faci milostenie dacă nu te înduioşezi.

POSTUL NEGRU se ţine pentru ca să guşti şi tu din supărarea lui Dumnezeu, căci e foarte foarte supărat Dumnezeu, nu pe păcătos ci pe păcatul şi pe năravul creştinului care le meştereşte pe toate de mântuială visând frumos că cică e şi el credincios tot aşa ca sfinţii.

Testează-te şi te cercetează dacă eşti în credinţă căci cel în credinţă crede neîndoielnic pe Dumnezeu că păcatul e păcat şi mândria mândrie şi desfrânarea desfrânare şi jerta în deşert crede că e neiubire şi făţărnicie şi crede că atunci va fi judecată şi certată de Dumnezeu o astfel de faptă rea!

Auzi acolo, să faci milostenie pentru Dumnezeu însă fără să te înduioşezi... oare cum vine asta şi la ce foloseşte un astfel de test?

Cred că aşa testezi răbdarea Domnului liniştindu-te de ochii gLumii că iată măcar ajuţi şi tu cu ceva... gLumea. Oare nu auzi în tine întrebarea iubirii care-ţi arată ipocrizia?

'Nu poţi cumpăra Harul pe bani!' aşa că degeaba faci milostenie dacă nu te înduioşezi de Dumnezeu... sunt bani pierduţi căci nu profită decât minciuna şi răutatea de ei... nimeni nu se schimbă în bine!.. ci ai risipit şi ultimii bani ai văduvei. În loc de bani mai bine priveşte-l cu iubire şi veţi fi amândoi folosiţi, şi tu şi victima milosteniei tale în deşert!

Testează-te numărând câtă milostenie ai făcut şi nu ţi-a folosit la nimic fiindcă ai făcut-o cu minteres şi cu ipocrizie şi făţărnicie!

Omule,eu cand m-am referit la hrana Cereasca,in nici un caz nu m-am referit la ceea ce ai explicat tu mai sus,...inlocuiesti hrana pamanteasca cu hrana Cereasca,si ce te invata Dumnezeu:sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti,...deci aceasta hrana Cereasca implica iubire,iubire de Dumnezeu,iubire de semeni,da-ti drumul la sentimentul de iubire pe care l-a sadit Dumnezeu in fiecare suflet,nu te face rob a ceea ce este pamantesc,"Sus sa avem inimile"...in nici un caz lacomie, mandrie,slava desarta,care dupa parerea mea,toate acestea,inseamna lipsa de DUMNEZEU,...Nu faci milostenie ca asa se face,sau ca sa te mandresti,...mai bine nu faci,...ci faci din convingere ca ajuti un om,nu o faci interesat,ci dezinteresat,din altruism,din iubire, fara a astepta laude sau "trofee".Eu m-am referit la testare sau mai bine zis la autotestare ca la o proba in iubire,in altruism,stiind ca, cu totii avem in noi inclinatii egoiste,rautacioase pe care unii dintre noi,vor sau nu sa le calce in picioare.Eu ce am spus mai sus,in nici un caz nu m-am referit la o intrecere intre noi care e mai bun, mai destept,mai credincios.Si sa sti ca, da,imi dau seama ca Dumnezeu,nu e suparat pe oameni,ci mai degraba pe pacatul pe care il fac oamenii,...pacat,care "strica"natura umana,consecinta ce se rasfrange tot asupra omului,un fel de autodistrugere,care este constienta.
Doamne ajuta!
Numai bine!

Înţelepciunea regelui Saul.
 

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nu s-ar povesti, imediat după alungarea viitorului rege David prietenul lui Ionatan de la curtea lui Saul, o întâmplare tragicomică netrecută în cărţile regilor dar povestită din gură în gură... că cică pentru ca să pună mâna pe David cântăreţul de la coarde cu glas divin, căci răul îşi făcuse plinul, regele Saul a promis mai marilor săi slujitori, toţi oameni de nădejde numai unu şi unu, că dacă-l prind viu sau mort pe David, atunci drept recompensă îi va face pe fiecare din ei bărbaţi cu stare şi foarte avuţi şi renumiţi. Lucru acesta le-a surâs şi i-a încântat foarte însă pentru că fiecare din ei avea o patimă izvorâtă dintr-un păcat capital şi pentru a scoate din ei năravul cu rădăcină cu tot regele Saul le-a zis că fiecare va trebui să se gândească foarte bine ce vor cere căci celorlalţi la va da dublu din tot ceea ce urma să ceară fiecare din ei, însă asta se va întâmpla numai în cazul în care vor aduce inima lui David ca dovadă de împlinire a poruncii.


Un viclean sadic ascuns l-a poreclit atunci pe fiecare brav slujitor după năravului lui egoist şi necredincios însă le-a şi insuflat subtil prin sugestie şi autosugestie lipicioasă ideea măreaţă că ar fi mai uşor ca să meargă să-i arate regelui Saul o inimă de câine mort sau o inimă de purice cât porcul de mare drept dovadă a morţii lui David şi să ceară apoi tot ceea ce poftesc drept răsplată că oricum pe David n-au şanse să-l prindă ei în grabă.

I-a poreclit cu sminteală pe fiecare după nărav şi i-a numerotat cam aşa:

1. Lăcomică-câcămare pentru că era mereu curios de mâncarea şi băutura altuia necrezând că a sa îl poate sătura.
2. Malahell ochi de pui mort, pentru că prefera primul aprecierea precupeţelor pregătite precum preotesele preoţilor prefăcuţi.
3. Shareban-zgârciorbu' pentru că fura şi aduna tot ce lucea: aur, bani, bijuteri, diamante, pietre preţioase, perle...
4. Putoritar-văru'lu'Putifar pentru că era leneş şi fricos şi se ascundea şi zăcea acolo cu lunile şi când revenea duhnea împuţeala gurii lui ce spunea poveşti îngrozitoare cu el în rol principal de erou.
5. Pismurâcărât unsuros şi flocos pentru că era foarte gelos şi invidios şi nu suporta ca altul să fie înaintea lui prin ceva având impresia că mereu are fire de păr în gură sau în gât şi că sunt unii care vor să-i ia locul.
6. Superştigu-Repetont fiindcă era al naibii de superstiţios şi tuturor le dădea lecţii de încredere în tot felul de lucruri ciudate repetându-le la nesfârşit cauzele fenomenelor inexlicabile după formula repetiţia e maica învăţăturii, adică maica uitucilor motivându-i să creadă în ele.
7. Supăratu'-terminal pentru că era mânios şi urâcios şi se aprindea repede şi veşnic îl vedeai revoltat şi morocănos şi contrazicându-se cu cineva cu atâta ambiţie pentru a nega câte ceva cu toată ardoarea iluzorie încât te simţeai deja răzbunarea furtunii care urma... dar el se îmbăta şi apoi spărgea şi urla şi bătea femei căci nesuportând argumentele contrare şi le tot reamintea şi bătea... bătea copii şi fete şi femei.
8. Apreciadu-cu-ştiinţa era iubitor de măriri mincinoase deşarte şi aplauze şi flatări de sine însuşi şi linguşea pe toată lumea ca să fie şi el liguşit şi flatat la rându-i şi se credea foarte sus şi-ţi vorbea de parcă din pricina lui erau toate inovaţiile din lume.
9. Viclemantactic-Viclemantastic era şiret cât doi şi foarte făţarnic şi prefăcut şi mereu te băga în capcană şi-n încurcături şi aşa tu cădeai în judecată vinovat ca prostul credul învinovăţind pe toţi, şi apoi venea el şi printr-o falsă minune te scotea de acolo, bineînţeles doar dacă te învoiai cu el ca să-i rămâi dator cu un conraserviciu ca să se folosească şi el cândva de tine la planurile lui şirete şi distractive şi mârşav de distrugătoare.


Deci ăştia erau cei 9 meşteri războinici mari şi laţi ai regelui Saul şi cu căpetenia lor Isefăfefufătar-Găinar 10 care-i şi întrece adică taman la număr erau ei 10 ca şi cele 10 porunci ale Domnului.

Şi au adus ei împreună la Saul o inimă a unui câine mort sau a unui puirice ca porcu' de mare şi atunci acesta i-a crezut pe cuvânt şi i-a întrebat pe fiecare ce vor drept răsplată pentru împlinirea poruncii lui dar să aibă grijă căci orice vor să ceară pentru ei regele le va da la ceilalţi dublu ca să-i vindece pe fiecare de năravul lui:

1. Lăcomică-câcămare a zis că el vrea să-i dea lui regele o porţie mare de ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiţi şi o cană mare de vin roşu şi dulce pentru ca să de el toată porţia şi carnea şi vinul la ceilalţi nouă căci ar vrea el ca s-o mănânce ei şi să închine în cinstea regelui.

2. Malahell ochi de pui mort a cerut de la rege să-i dea lui o fată foarte frumoasă pe care el să o arate celorlalţi când ea face baie printr-un vizor ascuns în timp ce el nu era de faţă.

3. Shareban-zgârciorbu' a cerut de la rege să le dea la fiecare din ei câte o pungă cu diamante şi apoi pe toate diamantele lui să le ieie îndărăt iar pe ale lor să le lase.

4. Putoritar-văru'lu'Putifar i-a cerut ca Regele să pună meşterii ca să-i încline patul la 45 de grade ca în şi în timp ce doarme el să poată lucra pentru rege.

5. Pismurâcărât unsuros şi flocos a cerut ca atunci când intră în sala de judecată toţi ceilalţi 9 fârtaţi de arme ai lui toţi curtenii şi toţi ceilalţi inclusiv el să fie obligaţi să facă 5 plecăciuni înaintea lor şi să le cedeze locurile din faţă iar când intră el să fie obligaţi cu toţii ca nu cumva să i se închine cineva şi el să fie obligat să intre întotdeauna ultimul şi să ia ultimul loc întotdeauna.

6. Superştigu-Repetont a cerut ca să-i dea lui regele de repetat de câte 1000 de ori fiecare superstiţie şi zicătoare şi fiecare descântec pentru ca să creadă el şi să se împlinească în bine în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi nouă fârtaţi.

7. Supăratu'-terminal i-a cerut regelui ca să se mânie pe el foarte tare şi să-l bată pe el neîncetat timp de 10 zile însă fără să-l omoare dar totuşi să paralizeze pe o parte.

8. Apreciadu-cu-ştiinţa a cerut regelui ca să dea ordin să i se ridice regelui statui şi să i se bată ban cu capul regelui în ce număr vrea regele însă dedesubt să fie trecuţi toţi ceilalţi fârtaţi cu excepţia lui cu litere de aur ca mentroi şi profesori iluştrii.

9. Viclemantactic-Viclemantastic a cerut ca să fie aruncat într-o groapă adâncă plină cu şerpi şi crocodili şi lei şi scorpioni dar să aibă groapa o scară lungă exact cât adâncimea ei din care regele trebuie să taie jumătate din înălţimea regelui şi el pariază pe sine că nu va păţi nimic.

10. Venind şi rîndul lui Isefăfefufătar-Găinar acesta ceru regelui ca o căpetenie vrednică ce era el ca să-i taie regele lui... simbria pe zi cu 50% şi cu banii să cumpere scule şi aparate de tortură şi arme pentru ceilalţi fârtaţi ca să-l apere pe rege.

Când auzi regele pretenţiile şi cererile lor, pricepând unde bat, hotărâ pe loc:
Ucideţii pe toţi aceşti mincinoşi necredincioşi fiindcă inima adusă de ei drept dovadă nu este a lui David ci a câinelui meu preferat care mi-a murit lătrând la lună ca turbatu' şi acum fug de pe el toţi puricii ca şobolanii de pe corabia care se scufundă, sau ce credeaţi voi că io-s mama vitregă a lu' Albă ca zăpada?.. Şi ia uite-l pe David acolo pe munte cu suliţa mea şi cu borcanul meu cu miere, că mă strigă şi cică mi le-a luat azi-noapte din cort.

Şi deci Saul a poruncit: Ucideţi-i pe toţi dublu!.. dar să-i lăsaţi pe fiecare în viaţă căci alţi slujitori mai buni n-am!

uite ca nu crezi bine! Omul este trup si suflet. Trupul NU dispare. Asta e o erezei gnostica. Nu uita ce spune Crezul: astept invierea mortilor...asta nu arata ca trupul material nu dispare? Ca nu trebuie sa satisfacem toate poftele trupesti si ca trebuie sa postim...asta e o alta "poveste"

Iezechiel cap. 37: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=33&cap=37

Păi astea-s timpurile împlinirii proorociilor de la sfârşitul vremilor... astea-s vremurile învierii, astea-s vremurile Împărăţiei Veşnice a Domnului Dumnezeu cu oamenii! Voi nu mai ştiu după cine mergeţi! Pentru El s-au jertfit înaintaşii noştrii iar voi chiar vreţi să-i faceţi penibili?

Uite, exact aşa am ajuns din pricina păcatelor noastre, dragă Fred!

Da' nu v-am zis cum era poreclit cel ce-i poreclise pe nărăviţi:

1. Lăcomică-câcămare, 2. Malahell ochi de pui mort 3., Shareban-zgârciorbu', 4. Putoritar-văru'lu'Putifar, 5. Pismurâcărât unsuros şi flocos, 6. Superştigu-Repetont, 7. Supăratu'-terminal, 8. Apreciadu-cu-ştiinţa, 9. Viclemantactic-Viclemantastic-Viclebombastick, 10. Isefăfefufătar-mare Găinar .


Pe el se autoporeclise singur ca să pară copilăros, să nu se vadă că era arţăgos şi mocirlos, se auto poreclise cu sminteală să pară foarte copilăros: Pismuţă-fentosan, dar defapt el era văr cu maimuţa lu' Satan, un fel de gorilă pitică, iar porecla lui pe drept suna ca o rană-n piept cam aşa, dacă nu se supără cineva: Neghinărăvaş în blană de iepuraş alb sau de leu... laş... pentru că nega cu viclenie ca să te lupţi contra vântului şi să ajungi pradă sofismului absolut apărându-l ca prostu', adică să fi asemenea lui: un zero sigur da singur şi decăzut... mai rău ca la-nceput.

Şi nu i-am epuizat pe toţi, că ăşti aveau şi fraţi pe Lacomo Puţinii, pe Malaihell cu sora sa Mamonica, pe Băbănel fire de spurcell, şi mulţi alţii pe care nu-i mai amintesc ca să nu vă smintesc.

Pe scurt toată pilosopheala asta de mai sus stă într-o singură chestiuniune de agarici: negina-neghinei-neghinii neagă mereu ca să aprobe apoi sau aprobă mereu ca să nege apoi şi din dialectica asta a auto-îndreptăţirii îşi suge slavă desartă autoapreciindu-se pe sine din dragoste de sine pentru duhul minciunii măririi de sine căci aşa se crede ca credulul că e o slugă foarte deşteaptă de judecător foarte competent...

Defapt Malahell se pregăteşte pentru o doză de grozăvie cu fete mult pe post de stârlici şi pândă de prilej... pentru plăcerea răutăţii şi poftele vicleniei, deci e simplu e sadic şi păcătos fiindcă se mândreşte cu trecutul celebru al altuia... pe care i-l fură prin asemănare.

Cam asta: 6 virtuoşi păcătoşi cu 60 de judecători păcătoşi cu 600 de creduli păcătoşi dă 666 de uniţi în făţărnicie şi răutate ascunsă, ca un fel de competenţi foarte revoltaţi însă îmbrăcaţi cu toţii în haină de biserică şi de sfinţişori... căci totul e pentru avere mamoniacă... adică pentru mândria slavei de la gLoome.

dacă tu ai publica un roman de 300-400 de pagini, s-ar acorda un premiu Nobel pentru literatura.
nu pentru autor, sau roman, ci pentru cel ce ar reuşi să citească, cuvânt cu cuvânt, întreaga carte.

"Ulysse" de James Joyce. Premiul Nobel pentru literatura. Am incercat sa o citesc de vreo 7 ori. Cel mai departe am ajuns prima data: pana pe la pagina 10. Promit solemn ca am sa mai incerc a 8-a oara cand am sa ma calugaresc. Unii frati tin post aspru, altii nu vorbesc cu anii, mai sunt unii care se biciuiesc. Eu am sa citesc "Ulysse", de James Joyce.

nevointa poate să îmbrace diverse forme.

Da, suntem pe ultima sută de metrii a marilor nevoinţe din acest post de 7 săptămâni (18 martie-4 mai) şi cu săptămâna luminată sunt 8 săptămâni când creştinul se străduieşte a lepăda de tot păcatul pentru a face voia Domnului Dumnezeu şi a sărbătorii fericirea învierii împreună cu sfinţii.

Ce mai este de postit?

Păi trebuie să postim şi să ne stăpânim somnul păcatelor şi închipuirea şi pofta şi dorul dorinţelor şi setea infernală de păcate capitale care toate vor cu nesaţ şi cu bucurie grozavă, ca o muscă mare cu pântec colorat şi lucios, să sugă din supa de carne de pui de găină bătrână a gLumii şi să bea ca o musculiţă mică şi beţivă, ca drosofila melanogangster, din horrorinca tuturor cărţilor ştiinţelor şi cultelor omeneşti şi drăceşti ca să se dea exemplu.

Cum vine ispita? Păi din balta din spate a malahistelor ce se distreză cu satana în piscina cuviosului Malahell ochi de copil mort, creştinul e atras în faţă, înspre înainte cu ardoare, ca să privească şi să revadă fecioarele ca în prezenţa lor ce să facă? Ce credeţi că face creştinul în prezenţa fetelor ce se dau fecioare dezgolite pe alocuri sau chiar a fecioarelor?

Păi tocmai atunci naşte el o născoceală grozavă în ascuns, ca s-o înveţe pe ea cum trebuie ea să nască, ademenind-o, şi plănuieşte ca să-şi răspândească prin ea râmele, cucoţii (viermi albi de carne folosiţi la pescuit) şi omizile, deci se auto-programează sugestionându-se ca să le aducă şi pe fecioarele respective, pe fetele frumoase, la starea de malahiste ca să se bălăcească şi ele în balta aia din spate împreună cu satana.

Asta ar bea, povestea asta pe care o simte în sine ca o plăcere şi vrere, amestecul ăsta de închipuire ce se contopeşte mereu cu supa de carne a gLumii pentru ca împreună să-şi astâmpere cică setea şi dorul şi pofta cea mai mare a iubirii de sine căci el, defapt se auto-apreciază şi se notează numai cu foarte bine şi se flatează şi se măgule şi se felicită pentru competenţa lui de a se asemăna cu neghinele fariseice, adică pentru puterea de a nega cu vehemenţă ca apoi imediat să aprobe sau viceversa când situaţia nu permite din pricina unor pesoane mai bătăuşe sau s-o ţină într-o negare până la scandal, şi prin dialectica asta a aprobării şi negării el creşte singur în ochii săi pentru mintea lui 'eroică' pe care o foloseşte pentru sine, pentru egoismul iubirii de sine şi nici într-un caz pentru Dumnezeu, căci atunci când zice că o face pentru Dumnezeu el nu caută altceva decât slavă şi măriri venite de la oameni, sau compătimiri sau răsplătiri pentru jocul actoricesc sau cuviinţa de faţadă folosite ca să se scape.

Deci iată cum trebuie să ne stăpânim acest şuvoi îngrozitor care vine să doboare pe ultima sută de metrii căsuţa de paie ridicată cu greu până acuma, căsuţa tainică a sfinţeniei din sufletul creştinului.

Nu vă lăsaţi doborâţi ci continuaţi alergarea, cu post, cu curăţire, cu smerire şi aerisirea inmii, cu sfinţire şi cu iubire maximă de Dumnezeu care primeşte această iubire de El mai mult din aproapele tău decât adresată direct Lui.

Opriţi-vă setea!.. asta combinată şi încurcată de care am vorbit căci ea este cantonată undeva în voi şi se manifestă fără oprelişti. Găsiţi-o şi nu o mai lăsaţi să vă programeze.

Adică neagă, neagă mereu Malahell ochi de copil mort lăsându-se învârtoşat la inimă pentru că cineva din sine aruncă vina pe altul pentru el şi el aprobă şi se învoieşte, şi atunci neagă şi el şi acuză şi el pe altul, şi-i stă lui de pază pentru asta un 'heruvim' satanic cu sabie de smoală acolo, de smoală foarte smerită la arătare dându-l pe sine însuşi drept exemplu pozitiv, şi o prostie fariseică credulă şi mituitoare mai mare nici că există şi cu asta vă ingâmfă brusc ca pe avocaţii corupţi ca să vă apere balta aia din spate, Edenu' spurcat cu piscină unde face baie Satana cu malahistele, cică se spală la piele ca să fie mai curat şi atrăgător pe afară, se îmbăiază în Edenu' ăla spurcat ce pare că e pe punctu' de a-l pierde voi iară şi iară dacă nu ascultaţi şi nu vă supuneţi răutăţii şi răzbunării... şi ca să vă flateze când vede că cedaţi binelui atunci pârăşte liliacu' la regele judecător foarte serios şi foarte drept, regele ăla care v-aţi auto-întronat şi bârfind prin spatele apropiaţilor, stând pe alte limbi ale voastre, vă chichirează gâlceava pentru Jună ca să vă răzbunaţi pe nevinovaţi... exact ca nişte cavaleri gentili, altruişti şi cuvioşi de faţadă preaplini în interior de pismă şireată ieşită din mamona şi tatulio de-aici când se-ngroaşă gLoomea... căci sunt workereşi plătiţi... ca roboţii, cu curent şi cu baterii, pentru lumina aia a lor sclipicioasă şi mofturoasă ca un bec, pregătiţi ca s-o stingă din când în când pentru ca la-ntuneric să mânce bine ca să aibă putere şi ca să întreţină lucrarea la spurcăciuni şi idoli şi descoperiri... 'înţelepte'. Deci trebuie atenţie şi în interior la limba vicleană, una vorbeşte şi una tace da' sugestionează cu supertiţ ceea ce ar vrea să spună exact ca muţii.

Neagă şi neagă învinovăţind pe altul, ironizînd cu sfidare, pentru ca să se auto-aprecieze din iubirea de sine pentru iubirea de păcat, averea pentru care se corupe mereu, se mituie, şi primind mita se învoieşte cu păcatul şi se felicită apoi ca cretinul credul şi prost, că cică are avere şi rămâne în negaţia asta până la sfârşit murind în păcatele sale... tot omul săracu'.

Învârtoşarea sau combinarea Misiunii cu păcatele.
 

O gravă problemă a nesimţirii şi împietririi apare în om când misiunea creştină se învârtoşază în el sau se combină cu păcatul sau cu păgânismul adică cu naţionalismul, pământenismul, gena, regnul, iubirea prea mare de băştinăşitatea proprie, şi mai ales cu frica şi laşitatea şi interesul personal profitor pentru păcate.

Practic ce se întâmplă?

Creştinul este 'ajutat' adică ispitit să se indigne fiind împins ca să-şi preia scaunul şi funcţia lui de şef ca să judece cu îndoială fie pe fraţi, fie lucrările Domnului sau chiar pe Dumnezeu, în timp ce se consideră pe sine drept sau sfinţişor sau negreşitor neobservând că este smintit şi că i s-a inoculat cu viclenie o misiune strâmbă, misiunea de tank necruţător, misiunea împietrit-încăpăţânată şi care calcă în picioare tot pentru tot invocând nerespectarea a toată legea, oricare ar fi ea, adică nu vede că acuză ca orbul aruncând vina pe alţii pentru propriile păcate cerând socoterală altora pentru obligaţiile şi datoriile sale.

Deci misiunea cea bună a curăţeniei şi iubirii ce vine de la Dumnezeu se combină pe nesimţite şi neobservate cu viclenia, cu păcatul, cu sadizmul necruţător şi bucuros de răul altora pentru a aplica fraierul ademenit o misiune strâmbă, vicleană, rea, dar care se presupune, de către alţi fraieri tradiţionali şi pătimaşi, că aduce roade bune, adică misiunea cea bună se preschimbă pe nevegheate în una rea care devine abuzivă, tiranică, pierzătoare şi foarte împietrită la inimă şi la suflet şi la sentiment dar foarte încăpăţânată şi ambiţioasă până la distrugerea totală a orice îi stă în calea ei cea nebună ca să se împlinească cu satisfacţie pismaşă şi ciudoasă.

Ce trebuie făcut? Trebuie simţit în adâncime şi cu sfinţenie şi gândit în profunzime şi simplitate la misiunea cea bună şi la cea rea care în fiecare moment ne acaparează, pentru a fi siguri că ne aflăm în Credinţă şi în Misiunea cea bună, căci dacă misiunea creştină se combină cu eul, cu pofta sau orgoliul personal, cu dorinţa de plăceri sau de păcate şi măriri, cu iubirea de sine contrară Domnului atunci misiunea devine una fără cruce, fără răbdare în ascultare, fără iubire blândă şi paşnică însă una plină de vise deşarte şi închipuiri măreţe, o misiune nealtruistă ci egoistă şi minteresată, nerealistă ci animată şi care are în ea o inima sadică şi împietrită şi tare ca de fier idolesc exact ca un tank blestemat sau ca o ghiulea de plumb mare cât toată inima şi omul şi cât toată casa ta.

Malahell ochi de copil mort visează şi vrea visul inversat, visul păcatelor şi nu-şi dă seama, vrea sclave malahiste cât mai multe şi cât mai frumoase sub pretextul că-şi caută şi-şi alege nevastă şi dacă vede că vrea şi se porneşte să vrea atunci e clar că dacă vrea trebuie să facă ceea ce vrea că doar nu-i ipocrit să facă ce nu vrea şi atunci ca tankul intră prin INDIGNARE în MISIUNE criminală... misiunea cea vicleană şi făţarnică şi prefăcută şi ascunsă chiar şi de sine căci nu-şi dă seama ce face şi nu se poate opri până nu face răul pe care-l doreşte şi-l vrea motivând şi justificând cu tot felul de judecăţi mincinoase şi dispreţuitoare faţă de apropiaţi sau cu o plăcere bine întreţinută de interesele cele gLoomeşti dar mascate sub tot felul de haine de biserică sau de oaie sau de omenie.

Defapt omul creştin cade astfel în MISIUNEA mândriei lucrând pentru satana deşi el îşi spune că aduce jertfe lui Dumnezeu: curăţă, îndreaptă, schimbă, înnoieşte, ajută, face, lucrează, inventează, repară, trăieşte bine, face pe plac.........

Deci nu vă lăsaţi înşelaţi căci mamona vă ispiteşte şi vă preia din mers misiunea creştină în care sunteţi ca să ajungeţi slugile oarbe şi cretine ale satanei care locuieşte în voi prin neghinele din voi şi prin aluatul fariseilor şi făţarnicilor pe care-l înghiţiţi toată ziua crezând că duceţi voi lupta cea bună împreună cu ei.

Postiţi şi regretaţi şi vă înduioşaţi şi deschideţi-vă bine toţi ochii rugându-vă cu bună credinţă şi nu cu bănuieli şi rea credinţă, cât mai mulţi ochi buni, ca să vedeţi cu ei bine tot ceea ce faceţi cu adevărat şi aerisiţi-vă inima şi iubiţi pe Dumnezeu direct dar şi prin aproapele vostru iar de omul rău şi necredincios şi făţarnic fugiţi căci vă pierde prin necredinţa voastră!

Pe foarte scurt...
 

Mândracool-Malahell ochi de copil mort se uită după Păcata-stricata cu viclenia că-şi caută nevastă frumoasă ca s-o iubească, deşi e însurat sau e sub jurământ de feciorie, defapt vor să se viclenească reciporc şi vor să pape spurcăciuni împreună ca să se treateze reciporc de credinţa statornică prin trădare şi vor să formeze o relaţie foarte grozavă şi superstiţioasă împreună cu satana care-i ispiteşte, îi corupe, îi îndeamnă fără-ncetare la iseviolare... şi ei crezând că sunt frumoşi şi alintaţi se lasă mituiţi şi se învoiesc ca cretinii creduli din superstiţie şi frică şi papă păcate spurcate din pofte, din priviri, din simţuri şi gusturi căci vrea,vrea,vrea cu indignare şi supărare... să se bucure împreună de răul lui Dumnezeu şi al lor de care nu sunt conştienţi şi nici nu vor să fie pentru libertăţile încântării de sine şi a bucuriilor şi distracţiilor smintinte, învârtoşate ca şi doi porumbei sminţişori şi trădători... căci ei vor să facă nu pe placul Domnului ci pe placul gLumii şi al regelui tiran (preşedinte, primar, profesor, general, stăpân...), având ei iluzia visului mamoniac şi spectaculos unde ei sunt eroii frumuseţii şi violenţei... 'bune' adulaţi de toţi şi autoapreciindu-se singuri de cât sunt de grozavi aşa învârtoşaţi şi încurcaţi în plăceri perverse ca proştii şi ca orbii cei care au lepădat iubirea cea adevărată la primul miros dulce de cafea neagră. Vai lor sărmanii amăgiţi care se păcălesc singuri cu falsa fericire a visului inversat de abisele iseviolarelor.

Salut, a trecut postul, au trecut şi sărbătorile, şi ce crezi, au rămas cu ceva din toate astea?

Şi pe ei i-au mituti fariseii şi saducheii care se dau pe ei înşişi drept exemple bune şi dau lecţii făţarnice şi deşarte şi stau la pândă în taină căutând greşeli altora ca să-şi laude competneţa profesorală?.. Păi şi acum e tot aşa precum i-a mituit pe soldaţii de la mormânt să spună că ucenicii au furat trupul lui Iisus?

Şi ce crezi că este de făcut?

Iartă-i Doamne că nu ştiu ce-şi fac şi unde se duc! Nu vă fie frică de slujitorii vicleni ai lui mamona ci doar de Dumnezeu să vă înfricoşaţi ca să nu mai păcătuiţi.

asta merita pusa la faza zilei!
abia acum am vazut-o!

Postarile lui vso...vivi sunt arma psihica suprema: iti buleste CPU-ul din cap degraba. Sincer, doar cind vad cu coada ochiului o postare a lui, simt migrena cum ma mangaie pe frunte.

Păi nu mere din prima... ci abea la a doua sau a treia lectură... începi să pricepi ce s-a vrut să se spună de undeva... de undeva... de sus. Nici io n-am priceput încă... dar după durere te linişteşti, nu-ţi mai vine să...

...Şi abea după ce vi se ard compet microprocesoarele, integralele şi rezistorii, după ce vă puşcă umflându-se condensatorii şi se afumă ledurile şi sar toate siguranţele... abea apoi începeţi să deveniţi oameni buni adică oameni credincioşi-statorcnici ca să vă aplecaţi şi să nu mai daţi cu capul de pragul de sus ca roboţii robocopi... puii ăia alintaţi de năpârcă şi de viperă şi de pui de om cărora le mijesc corniţele contradicţiei făcând ei tot ce pot ca să devină neghine şi apoi să cadă din lac în puţul fără fund ca beroii.

Defapt orice mâncare e bună, orice friptură făcută din orice animal sau insectă cu condiţa ca ea să nu fi crescut în apropierea celui necredincios care înjură sau blastămă sau minte fără ruşine ca toţi făţarnicii nemulţumitori şi răzvrătiţi în inima lor... deci de unde se spurcă toate ca să fie ele spurcate (adică necomestibile dacă nu vrei să te chinui şi să te îmbolnăveşti) rămânând aşa pe veci şi de unde se curăţă toate ca să poate fi ele mâncate spre dragoste şi sănătate pentru veci?

Pare-se că nimic nu e idol de curăţenie sau de spurcăciune la nesfârşit ca şi inerţia din spaţiul 4D născocit şi modelat de ştiinţificii absurdului care cică în virtutea impulsului şi fără Dumnezeu ţi-ar permite să mergi drept la infinit.

Pusştiul ăla era locul unde a fost alungat cel spurcat... Nu e bine să-l deranjezi ca să te piardă şi să-i adaugi noi păcate pe cap ca o sarcină eroică de dus, căci pici în ispitele lui... şi de aia l-a dus Duhul acolo pe Hristos... pentru ca să-i încerce Credinţa.