Ma gandesc sa devin calugar
 

Deoarece i-am gresit enorm de mult lui Dumnezeu, prin faptul ca am facut lucruri nu tocmai placute Lui si cel mai grav ca am hulit impotriva Duhului Sfant m-am gandit sa ma spovedesc(nu am facut asta niciodata, spre rusinea mea) si sa-i cer sfaturi duhovnicului cu privire la monahie. Pur si simplu cred ca asta ar fi rostul meu in viata, alaturi de a fi un misionar(deoarece de mult mi-as dori asta); pur si simplu nu m-as regasi in niciun domeniu "lumesc".
Intrebarile mele sunt:
● Pot "testa" viata la manastire? Adica sa ma duc la o manastire si sa stau acolo o perioada de timp pentru a vedea daca pot rezista la asa ceva?
● Dat fiind faptul ca nu stiu la ce sa ma astept de la rudele mele/familie daca le-as spune intentia mea, cert este ca imi vor tine morala zile intregi : "te-am crescut ca sa pleci la manastire", "la batranete cine ne va sprijini?", "ce le vom spune prietenilor daca vei pleca?", "cum ne va primi restul lumii?", "la manastire se duc cei cu probleme de natura emotionala mai mult, ori si tu ai asa ceva?", cum ar trebui sa ii abordez? Eu NU am nicio "problema" de mai sus, pur si simplu asa sunt eu, indreptat spre cunoasterea Dumnezeului.
Orice sfat/parere m-ar ajuta. Multumesc!

E foarte simplu.Uite aici testul.
Regaseste-te intr-un domeniu "lumesc" si cand lumea ti-e mai draga in
acel domeniu decide sa renunti la el si sa te faci calugar .
Poti ? Daca poti atunci ai chemare, daca nu poti atunci n-ai avut-o niciodata.

Din cate stiu eu, calugarii nu au lant de gat in manastiri.

Cred ca ar trebui sa citesti un pic despre viata monahala. Apoi ai putea vizita mai multe manastiri si sa stai cateva zile la fiecare, implicandu-te in ascultari. Acest lucru iti permite sa alegi ceva in functie de anumite criterii oe care ti le formezi prin lectura. Cauta un duhovnic bun si asculta-l cat mai bine aici in lume, ca sa te deprinzi cu ascultarea. Trebuie sa stii sa te smeresti si sa nu refuzi nicio munca in manastire. In paralel, trebuie sa-ti ceri mereu iertare de la Dumnezeu chiar de-ai fi facut doar un singur pacat. Si sa te feresti sa-i judeci pe altii. Duhovnicul iti poate da sfaturi cum sa te pregatesti pentru a deveni un bun calugar.

Si inca ceva. Mergand in manastire, te aduci jertfa chiar pe tine. De aceea e bine sa fii spovedit si informat, ca sa poti lupta cu feluritele ispite care exista si acolo. Nu manastirea ne mantuieste, ci calugarul cauta sa se sfinteasca iubind neconditionat pe Dumnezeu si pe aproapele. E o lupta cu noi insine pana ajungem sa facem cu bucurie asta. Iar cine castiga aceasta lupta ( cu le insusi) poate simti inca de pe pamant bucurii duhovnicesti incomparabil mai mari decat cele mai mari bucurii lumesti. Dumnezeu sa-ti ajute.

Daca dorinta ta e puternica si iti vei dori cu adevarat acest lucru, te vei ruga staruitor sa dispara toate piedicile din calaea dorintei tale. Daca aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine, piedicile vor disparea in urma rugaciunii. Pur si simplu, parintii te vor intelege. Vor intelege ca, dedicandu-te rugaciunii, ei au de castigat duhovniceste. Exista manastiri care primesc si un varstnic din familie pe langa un tanar.

Cristi, caută să te spovedești, să începi să trăiești creștinește și apoi te vei lămuri.

Cum a zis Antonia, e foarte important să te deprinzi cu duhul ascultării in relația cu părintele duhovnic. Oricum, nu mergi la mănăstire că nu ți-ai găsit în lume locul (e foarte posibil să fie doar un gând, o părere temporară), ci pentru a te dărui cu totul lui Hristos (cum și noi în lume ne rugăm să o facem, dar prin alte mijloace).

Doamne, ajută!

Ce legătură are cu ce am întrebat eu?

Tocmai, am constatat ca eu pot fi orice in domeniul tehnic(it-ist/inginer/cercetator) pentu ca asta e specializarea mea..dar eu nu am nevoie de asa ceva....nu ma satisfac sufleteste aceste meserii. Pana acum credeam ca viata presupune numai munca,bani,pensionare. Dar am realizat ca nu este asa.

" Pot "testa" viata la manastire? Adica sa ma duc la o manastire si sa stau acolo o perioada de timp pentru a vedea daca pot rezista la asa ceva?"

Sigur ca poti... sau te pot da ei afara daca te vad ca esti o loaza. :)

Calugaria este cea mai nobila lucrare din toate, cea mai rationala optiune.

Calugaria, intr-un sens profund, nu inseamna intrarea intr-o manastire sau retragerea intr-o pestera.

Calugaria inseamna, de fapt, apropierea eului propriu de focul eului Lui Dumnezeu.

Acest proces de apropriere este esenta calugariei.

Poate fi initiat oriunde, atat in manastire cat si in lume - nu depinde de o locatie anume.

Chiar daca ritmul imbunatatirii duhovnicesti este mai lent in lume decat in manastire (din cauza distragerilor), fiecare treapta urcata este mai bine testata prin felurite ispite.

In lume poate fi verificata mai eficient calitatea intelepciunii si dragostei dobandite.

In manastire se poate cadea mai usor in tot felul de inchipuiri, iar virtutile nu sunt calite in experienta coliziunilor cu viata cotidiana.

Fiecare mediu are avantajele si dezavantajele lui.

Ramane sa reflectezi ce cale ti se potriveste.

Sa te rogi sa afli indrumare de Sus si sa rabzi deocamdata cele lumesti.

Nu uita, calugaria in lume este la fel de frumoasa ca si calugaria in manastire.