ORTOREXIA - obsesia mâncatului sănătos
 

Interviu cu un medic nutritionist.

Dr. Mihaela Bilic: Obsesia mâncatului sănătos este o boală

Mâncatul sănătos a devenit, în ultimii ani, o obsesie și o afacere susținută prin manipularea maselor de către industria alimentară și de către diverși “specialiști” în rețete magice. Din păcate, preocuparea excesivă pentru mâncatul sănătos nu este un lucru bun, ci o afecțiune psihiatrică numită ortorexie. Medicul nutriționist, Mihaela Bilic, spune că nu există alimente sănătoase sau nesănătoase și că singurii care știu ce ne face și ce nu ne face bine suntem doar noi. De unde vine isteria mâncatului sănătos? Peste tot auzim mesaje de tip “Mâncaţi sănătos!” sau că anumite alimente, ingrediente nu sunt sănătoase. Mâncatul acesta sănătos a ajuns un fel de mâncat prohibitiv.

Este mai mult decât prohibitiv, este chiar periculos. Pentru că, uşor-uşor, mâncarea a trecut din sfera personală, în cea socială. Adică, în loc să ne gândim la ce anume ne-ar plăcea să mâncăm, la ce anume ne face poftă, la ceva care să vină efectiv din interiorul nostru, să ţină de individualitatea noastră, ne uităm în exterior şi aşteptăm să ne spună cineva ce anume trebuie să mâncăm. Este un transfer periculos. Dumnezeu ne-a lăsat acest instinct, de a ni se face foame pentru a supraviețui și de a ne asigura necesarul de alimente fără să avem nevoie de şcoală şi de doctorate. Ori, în momentul în care privim în jur şi aşteptăm ca cineva să ne dea pe o foaie de hârtie, într-o formulă dintr-asta media, ce anume ne-ar trebui, greșim. Nimeni nu știe ce ar trebui să mănânce o altă persoană pentru că nu are cum să cunoască nevoile organismului respectiv. Este vorba strict de identitatea fiecăruia, iar mâncarea ţine de identitate.

De unde crezi că a apărut povestea asta cu mâncatul sănătos? Eu o simt de vreo 5-6 ani…

Până şi aici este o mică teorie a conspiraţiei. În primul rând, trăim într-o societate în care există o abundenţă alimentară exagerată. În momentul în care există abundenţă, există concurență, iar industria alimentară trebuie să vândă. Ca să vândă, ca să facă oamenii să încerce ceva nou, găsesc argumente legate de sănătate pentru produsele lor. În al doilea rând, vorbim despre distragerea atenţiei de la supărări prin mâncare. Sunt o mulţime de probleme legate de sufletul nostru, de ceea ce ne nemulţumeşte, de ceea ce ne face fericiţi sau nefericiţi. Pentru că nu ajungem la cauza clară a problemelor sau nu suntem pregătiți să le rezolvăm, le negăm, le ascundem sau fugim de ele. Mâncarea, pentru că aşa cum am fost noi construiţi ancestral, are întotdeauna un efect de bine, măcar şi pentru o scurtă perioadă. Așadar, în momentul în care încercăm să uităm de grijile noastre, de supărări, de orice înseamnă emoţie negativă, ne uităm după mâncare. În 98% dintre cazuri, în momentul în care mâncâm, simţim o uşurare. Dacă nu ne dorim să aflăm ce anume se întâmplă cu adevărat cu noi, dacă nu avem metode cu care să ne rezolvăm problemele din viaţă, atunci mâncarea poate fi folosită drept furnizor de stare de bine. Şi dacă vorbim de sănătate, atunci problemele de sănătate apar când cantitatea de mâncare consumată este prea mare. În momentul în care ne calmăm emoțiile negative prin cantități foarte mari de mâncare, atunci este clar că aceasta nu numai că nu o să reuşească să ne liniştească. Mâncarea conține calorii pentru că este carburantul organismului, iar carburantul consumat în exces, duce la kilograme în plus și la alte probleme.

Și atunci dăm vina pe mâncare, mâncarea devine un soi de duşman…

Dacă mâncăm de foame sau de poftă, atunci lucrurile rămân în normalitate. Dacă scoatem mâncarea din acest context firesc și o folosim ca furnizor de stare de bine pentru probleme care trebuie rezolvate în cu totul alt mod, mâncarea vine cu efectele secundare reprezentate de aportul unui exces de calorii într-un organism care nu a avut senzaţie de foame. Din această cauză, nu ideea de mâncare sănătoasă ar trebuie să ne preocupe pentru că, oricum, orice este în natură şi orice este pe piaţă este sănătos. Problema este cât mâncăm şi cum reuşim noi, ca indivizi, să transformăm o mâncare sănătoasă într-una nesănătoasă. Cantitatea şi mâncatul excesiv, şi chiar dacă vorbim de o salată verde, pot aduce o problemă de sănătate.

Cum se numește obsesia mâncatului sănătos din punct de vedere medical?

Ortorexie. Nu ne mai gândim la nimic altceva din viața noastră și facem o obsesie din a mânca sănătos. Nu numai din a mânca sănătos dar a controla, dincolo de preocupare, orice aliment pe care îl consumăm. Aceasta se numește ortorexie și este o tulburare de comportament alimentar, o tulburare care ține de psihiatrie și intră în zona patologică. Până la urmă, de când lumea şi pământul, mâncatul ţine de supravieţuire. Mâncatul sănătos nu a fost permis ancestral doar oamenilor care au un nivel intelectual sau financiar ridicat. Este un drept al fiecăruia garantat, iar acesta este garantat de natură.

Cum combateți voi, medicii nutriționiști problema aceasta ?

Este şi aici un lucru trist. Din păcate, tot acest mâncat sănătos este un lucru care aduce bani şi care vinde. Şi, atunci, devine un subiect inepuizabil. Oamenii trebuie să știe că nu există un anumit produs care să ne facă mai tineri, mai deştepţi sau care funcționează pe post de medicament. Este clar că aşa cum nu ne ajută, nici nu ne omoară.

Despre mâncare se pot spune lucruri nelimitate, pentru că nu se poate demonstra nimic. Și unii pot face din asta un business, despre nutriţie poate vorbi oricine, nu trebuie să fii medic. Lucrurile se superficializează pe principiul hai să auzim ce mai este sănătos de mâncat, să vedem cine ce-a mai făcut. Oamenii simpli şi cu bun simţ de la ţară nu se vor întreba niciodată nici ce fiță mănâncă mâine, nici ce cumpărături să facă. Ei mănâncă ce au în bătătură și asta nă relația firească față de mâncare. Noi, dacă nu mai avem ce modă să urmăm sau ce fiţe să mai comentăm, atunci putem transforma şi mâncarea în aşa ceva.

Este nu numai păcat, este de-a dreptul ridicol. În momentul în care, dintr-o normalitate încerci să faci o chestiune complicată şi sofisticată, atunci chiar s-ar putea să apară probleme de sănătate.

Este o discutie foarte interesanta.
Deja s-a ajuns la conflicte si violenta in acest domeniu si pe mine ma sperie.

Eu observ aceasta problema ("boala") de mai multa vreme.
Nu stiu, partea asta cu campaniile producatorilor si concurenta din industria alimentara eu nu o inteleg si nu vad legatura ei cu obsesia pentru un anume fel de alimentatie si fobia pentru altul.
Consider ca exista mai multe componente sau cauze (mai importante decat concurenta producatorilor):

1. Faptul ca medicina nu poate explica (inca) unele boli cumplite si o pune inca pe seama alimentatiei. Aia e cancerigen, aia e rau, aia e rau.
Dar nu exista explicatii si studii stiintifice reale, corecte, la baza acestor indicatii.
Oamenii sunt total derutati pentru ca toata discutia este contradictorie: un aliment ba e bun, ba e rau, ba chiar distrugator. Ex. lapte si derivate, carne, soia, paine, sare etc.
In acelas fel se discuta si despre rolul alimentatiei in prelungirea vietii.
Unii spun ca ajungi la varste inainte, 100, peste 100 de ani doar cu un anume regim de hrana. Ori cine a dovedit asta si cum.
Cei care au ajuns la aceste varste nu, caci fiecare a mancat si trait in felul lui, fara a-si pune astfel de probleme.

S-a ajuns pana la a recomanda postul total, zile si luni intregi. Adica alimentatia omului in sine a ajuns sa fie considerata rea, distrugatoare. Nici apa nu este buna!!!

Pentru mine un exemplu foarte bun este fumatul si cancerul la plamani si moartea. Exista oameni care nu au fumat vreodata si s-au imbolnavit de plamani sau altele si au murit si altii care au fumat tigara de la tigara si au ajuns la peste 100 de ani. Am doua exemple din astea si or mai fi. Si atunci?

2. Aspectul ecologic si respectul (ca eu aici n-as numi iubire de animale si prin deductie urasau dispret fata de vegetale).
Aici s-a ajuns la violenta. Vegani extremi au ajuns sa atace macelari, sau crescatori de animale.
Se discuta si despre raul pe care il fac animalele naturii (chestia cu eliminarea de CO2 si alte gaze). Se considera ca acestea produc acum poluarea cea mai mare! Cat este de aberant?

3. Sa ma ierte Dumnezeu, imi este foarte greu sa scriu acest aspect, dar este si el, cel putin in unele tari foarte important in declansarea acestei obsesii.
Este vorba despre regimul alimentar cerut de credinta, adica postul. Mai ales in ortodoxie.
Se sustine ca produsele de dulce (deci cele animale) fac rau credintei, nu te lasa sa te rogi, nu sunt bune, sunt daunatoare. Desi in scripturi tocmai se explica totusi ca tot ceea ce este lasat de Dumnezeu pe pamant ca hrana este curat si sa nu uram hrana.
Se spune ca postul este sanatos, ca cei care postesc, mai ales negru, traiesc mai mult si etc.
Eu aici mi-as dori niste explicatii din partea bisericii.

Consider ca aceasta obsesie este creata si trebuie definita si analizata si explicata de medici, oameni de stiinta si ai bisericii, ca sa se lamureasca odata aceste probleme.

In schimb se uita mereu si sunt lasate la o parte aspecte care intr-adevar influenteaza negativ viata si sanatatea oamenilor: stres, lipsa de somn, galagie, noxe, dependente diverse, gene etc.

Si obsesia asta nu se refera numai la alimente ci si la alte lucruri: cosmetice, haine etc. Totul sa fie bio, mereu apar substante care sunt etichetate ca periculoase si canceroase.

Chiar zilele trecute am citit despre o noua substanta care sa gaseste in cosmetice si ar fi rea. Pe scurt se numeste D5.
Ati aflat despre ea? Eu am gasit-o in deodorant si sunt derutata.

Mă da' sperioasă mai sunteţi!
Da' de ce ai nevoie să-ţi explice ştiinţa/medicina, câtă vreme ai explicaţii duhovniceşti? :39:

Pai asa-numitele "explicatii duhovnicesti" sunt, sau pot fi depasite. ;)

Postul nu e facut pentru ca ...uram hrana sau pentru ca "e sanatos" pentru trup ,ci din alte "ratiuni".

Ca de exemplu...?

Nu pot sa fie, pentru ca reactia omului la mancare/nemancare e aceeasi de la inceputul lumii si pana azi.

Imbuibarea expune sufletul spre anumite lucruri, postul spre altele.

Ce iti place tie sa le ametesti...

Daca nu reusesti sa-ti argumentezi punctul tau de vedere "echilibrat" fara a deforma ceea ce au spus altii si nu-ti convine, mai bine nu mai spui, inseamna ca sunt doar prostii.

Si in societate tot asa procedezi cu "indizerabilii"?

Acum este adevarat ca nu este bine sa mancam grasimi, prajeli in exces, sau in fiecare zi cartofi prajiti si fripturi sau mancare tip fast-food, sau sa exageram cu mancarurile foarte sarate sau foarte condimentate, insa nici nu trebuie sa cadem in cealalta extrema- aceea de a sta si cantari fiecare inghititura.

Pentru un om sanatos (care nu sufera de boli care sa impuna un anumit regim alimentar), nu este nici un risc sau pericol daca din când in când mai mananca si carne prajita, si cartofi prajiti sau RAR mai serveste si un pahar de vin sau o bere.

Ceea ce din pacate este adevarat este faptul ca astazi mare parte din hrana consumata (in special de cei care locuiesc la oras si nu au posibilitatea sau neamuri in sate de a obtine produse naturale) este departe de a fi naturala, fiind preparata cu tot felul de aditivi alimentari sau substante chimice, daunatoare (mai ales prin acumularea lor in timp in organism) omului.

1. Exista discutii pe acest forum cum ca ar trebui sa traim fara hrana, apa si chiar fara a respira. Ca asa sustin unii prin carti.
La asta m-am referit undeva.

2. Imi este teama pentru ca aici de exemplu au inceput sa atace macelari, crescatori de animale la propriu, sa distruga magazine, aceia care sunt vegani extremisti.

3. Nu exista explicatii in scripturi de ce anumite alimente fac rau la credinta, sau te opresc din rugaciune. De ce daca mananci (moderat, normal) nu poti sa-ti traiesti credinta. Eu asta vreau sa inteleg si nu este explicat.
De ce daca beau o cana cu lapte sau mananc un ou nu mai sunt bun credincios si nu mai pot sa ma rog.

Nici medicii sau oamenii de stiinta nu explica suficient sau explica contradictoriu legatura dintre alimentatie si boli.

Daca sariti asa si sunteti grozavi, de ce nu veniti cu exemple lamuritoare, cu surse.
Eu am raspuns din observatiile mele practice, la articolul pus de Mirela.
Voi aveti ceva de spus la el, sau aveti treaba cu mine?

P.S. A nu se intelege gresit. Si eu postesc, in limitele mele, dar dintr-un anumit motiv (ma refer la credinta) si nu am dat in ortorexie.
Nu am inteles insa rostul profund al alegerii anumitor alimente in detrimentul altora si nici de ce unii se preocupa numai de post, ceea ce ajunge pana la urma la ortorexie.

Serios, de unde ti-au venit prostiile astea?

Daca perioada respectiva se mai numeste si Postul Mare, atunci da, ai o problema.
Orice om normal ar trebui sa poata sa manince vegan o luna si jumatate fara probleme, cine nu poate are mai degraba o patima legata de mancare.
Si de obicei nici o patima nu vine singura.
Postul este tocmai partea a acestei solutii.

Cum definesti tu "a fi bun credincios"?
Sigur ca poti sa te rogi, si budhistii se roaga si postesc chiar mai cu sport decat tine.
Si totusi, credinta lor nu e mantuitoare.