Cat timp va intarzia raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre?
 

Ma intreb cat va mai intarzia Dumnezeu in a apleca urechea si catre mine pacatoasa. Nu stiu ce nu fac bine, caci simt ca bat pasul pe loc de vreo...3 ani. Parca nimic nu se misca; parca m-am oprit in loc si nu stiu incotro sa o iau: la stanga sau la dreapta...Ma gandesc si la casatorie (dar nu apare nimeni); ma gandesc si la calugarie (dar nu am suficient curaj). Intradevar, progresul il simt in interior. Simt pace, chiar si in furtuna...Insa uite ca a venit momentul in care imi vine sa strig: pana cand Doamne? Oare cat timp va mai dura starea aceasta? Oare ce vrea sa ma invete Domnul de ma tine asa...in stand-by?

Acum, la nici doua minute de la postare, am ascultat raspunsul la nelamurirea mea la radio Trinitas :) Poate ca Domnul mi-a vorbit :)

Daca ne incredintam purtarii de grija a lui Dumnezeu, El ne poarta de grija. Sa cerem lui Dumnezeu sa se faca voia Lui si sa ne inarmam cu rabdare. Acesta este raspunsul! Cum reusim sa ne lasam in voia lui Dumnezeu? Teoretic stiu, practic...imi pare drum lung si anevoios...

'Numai cel ce a staruit mult in rugaciune, pretuieste mai mult darul, atunci cand vine.' Iarasi ascult, chiar acum, o predica tot la radio Trinitas :)

Domnul este milostiv, numai ca eu, putincredincioasa, sunt pe cale 'sa ma inec'...

Ai duhovnic?
Maine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana, care erau drepti in fata Domnului, dar se tot rugau si rugau de zeci de ani pentru a le da un copilas, iar rabdarea si staruinta lor a fost rasplatita din plin.
Dar din cat citesc, tu nu stii prea bine ce sa ii ceri lui Dumnezeu...

Nu stiu :( Nu stiu ce e mai bine pentru mine: calugaria sau casatoria...Stiu doar ca ceva lipseste, ca nu mi-e bine asa cum este. Macar de-as fi in stare sa ma las in voia Lui...macar asa nu m-as mai chinui...

rabdare,rabdare si iar rabdare....daca ai hotarat sa gasesti "calea"spre mantuire.....ai de luptat din rasputeri .........cum te abati un picut de la cale...ai picat..o iei de la capat....citeste sfaturile parintelui Arsenie Papacioc(Dumnezeu sa-l odihnesca)....eu lupt de vreo 20 ani ptr.aceasta "cale"....si nu cred ca am reusit sa fac macar o jumatate de pas pe ea......

Un parinte spunea (nu-mi mai amintesc exact cine) ca mai bine e sa te casatoresti si sa regreti dupa aceea ca nu te-ai calugarit, decat sa intri in monahism si sa-ti para rau ca nu te-ai casatorit. :)

Nu te grabi sa faci ceva daca inima ta nu te indeamna cu adevarat catre acel lucru. Dumnezeu te va lumina, iti va arata la un moment dat calea pe care trebuie sa mergi. Incearca sa traiesti crestineste, nu te indeparta de Sfintele Taine, care ne dau Viata, echilibru sufletesc.

Iti recomand spre citire Viata de familie a Parintelui Paisie Aghoritul. Personal, pot spune ca mi-a fost de mare folos.

In afara de rugaciunile consacrate, voi cum va rugati? Ma tot gandesc ca poate undeva gresesc. Cum ‘vorbiti’ voi cu Dumnezeu? Cum si ce ii cereti?

"orice suspin e o rugaciune"...asa zicea parintele Arsenie Papacioc....deci iti inchipui ca Dumnezeu este in fata ta,iar tu i Te adresezi..."Doamne...Ajuta-ma!!!"..."Doamne Miluieste-ma!!!""...acestea spuse din adancul inimii....si atunci ai sa simti Mana intinsa a lui Dumnezeu......si sa crezi cu tarie, ca ce ai cerut.....ai si primit.....nu-i nevoie de 100 de matanii si 10-20-rugaciuni ,dar cu gandul si inima la desertaciunile acestei lumi....ptr.ca degeaba le-ai facut(nu sunt spre mantuire).......Dumnezeu , Maica Sfanta si Sfintii Parinti Ioachim si Ana sa te ajute .......

Când Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor, ori noi așteptăm ca să ne facă nouă toată treaba, cum ar fi să avem un job fără să răsfoim anunțurile de angajare, sau nu știm ce cerem, vrem ceva nepotrivit, care ne va face poate rău.