Spalarea mainilor inalta pe om

Aflati inca in pustiu, inainte de a primi Legea divina, Tora, evreii au primit porunca sa-si spele vesmintele si trupul. Marea grija pentru puritate a evreilor de mai tarziu, confruntati cu problema intinarii rituale, anume aceea care rezulta in urma contactului cu un defunct sau unui contact sexual, e dovedita de faptul ca, de jur imprejurul Mediteranei, multe sinagogi au fost construite in apropierea marii, acolo unde ablutiunile cu apa de mare puteau fi foarte usor practicate. Spalarea mainilor inaintea rugaciunii de dimineata sau inainte de a manca e legata, in mod indiscutabil, de amintirea Templului, fara a avea vreo legatura directa cu ceea ce inseamna curatenia sau igiena. Spalarea mainilor inaintea oricarei mese sau inaintea oricarui consum de paine confera alimentului respectiv statutul de hrana sfanta si, totodata, inalta mainile omului, dar si pe om in intregul sau. Ritualul "inaltarii mainilor" simbolizeaza, prin el insusi, ca si prin scopul sau, spiritualizarea actului in sine prin binecuvantare si evitarea comportamentului mecanic.

cum adica, vrei sa spui ca tu atunci cand te speli pe maini te gandesti ca le "inalti?!

Mirela, cred ca dorea sa spuna ca prin spalarea mainilor, omul ajunge sa constientizeze ca ceea ce primeste nu sunt simple roade ale pamantului sau muncii omului, ci sunt daruri ale Creatorului. Stiu ca si in cadrul Sfintei Liturghii, inainte de impartasire, preotul si diaconul se spala pe maini, pentru ca vor lua in maini o parte din agnet pentru a se impartasi. Cred ca in ambele cazuri e mai mult decat igiena.

Spalarea rituala a mainilor arata curatia ceruta celor ce slujesc. Pana in secolul al XII-lea isi spalau mainile atat episcopul cat si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe Sfanta Masa. Din secolele XII-XIII spalarea pe maini a preotilor se muta inainte de Proscomidie, in cadrul intrarii Mari spalandu-se numai episcopul sau preotul protos in cazul in care nu slujea episcopul. Din secolul al XVI-lea numai episcopul se mai spala in acest moment al slujbei.

Bine Marius, dar se mentine spalarea pe maini a preotilor si inainte de a se impartasi.

Cum si mireanul, in semn de respect, dragoste si evlavie, inainte de a lua cartile de rugaciuni in maini, le va curati, precum si la ungerea cu mir.

Si spalarea picioarelor, un ritual din saptamana patimilor - prezent in manastiri, nu e pentru igiena, ci pentru smerenie. E bine sa cunoastem semnificatia acestor gesturi.

Sfantul Chiril al Alexandriei sustine ca spalarea a avut si un caracter purificator. Era necesar ca Apostolii sa fie curati spre a primi Trupul si Sangele Sau, la Cina cea de Taina. Aceasta spalare ar confirma ipoteza unui botez anticipat, prin care Hristos i-a curatat pe ucenici de pacate.
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...are-88649.html

Despre ritualul spalarii mainilor
 

Mie, aceasta discutie mi-a amintit de textul din Sfanta Evanghelie dupa Marcu, capitolul 7:

"1. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;
3. Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.
4. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
5. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
7. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.
9. Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!"

de acord cu tine