Gandire intunecata
 

Buna, simt ca am o mare problema, m-am casatorit acum 1 luna si am crezut ca asta era cauza problemelor, faptul ca nu eram casatoriti. Ideea este ca nici dupa casatorie nu mi-am gasit linistea.
Ma simt goala sufleteste si incapabila de a gandi ce trebuie facut, ma simt ca un copil abandonat sau mai mult ca unul caruia sa-i spui ce sa faca.
Sunt pandita la orice pas de ghinion, orice e rau mi se intampla numai mie, in ziua nuntii am plans atat de mult, nimic nu a fost bine, nimic cum mi-am dorit eu, am gresit si cu nasii cu care eu nu prea ma inteleg decat superficial.
Dar cu ghinionul nu am terminat,, ma urmareste peste tot, de vreo 7-8 ani nu mai stiu cine sunt, singurul lucru bun din viata mea sunt sotul si copilul meu,Acum sunt iarasi dezamagita si de lume, am aflat ca sunt iarasi insarcinata si nimeni nu a prea reactionat cum ne-am fi dorit, intra-devar noi am zis ca nu mai facem altul, dar daca s-a intamplat eu nu-mi pot omori copilul.
Sunt intr-o stare de de-abia ma tarasesc de azi pe maine, in casa nu-mi vine sa fac nici curat nici nimic, simt ca acum am inceput sa-mi neglijez si copilul, avem o groaza de datorii la banci si la cunoscuti, acum trebuie sa facem alt credit sa dam banii la cunoscuti inapoi, ca din nunta nu am reusit sa achitam tot.Am luat banii sa reusim sa ne terminam casa, dar acum nu prea merge cum am stabilit.Copilul pentru ca nu mai faceam fata l-am inscris la o gradi particulara cu banii pe care ii luam pe concediu crestere copil plateam acolo, acum trebuie sa-l retrag si sa stau acasa, ca nu merita sa ma chinui la sv pe 700 ron pe care ii dau toti la gradi mai ales daca sunt iarasi insarcinata, in schimb m-am inscris la o scoala de asistent farmacist, simt nevoia sa fac ceva, sa fac bine sa reusesc sa-mi gasesc un job bun.
O sa-l tin acasa pt ca la cresa nu avem prioritate ca suntem din ilfov, si gradinita de stat de la 2 ani nu gasesc si nici nu avem cunostinte care sa ne ajute,
Chiar nu stiu ce sa mai fac si cum sa reusesc sa gasesc o cale sa-mi revin.
In casa ca sa fac ce trebuie mi-am facut si plan cu ce sa fac dar degeaba, parca ma tine ceva sa fac pana si mancare,
Sunt exasperata, va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat.Va multumesc!

Sfaturile probabil ca le cunoasteti deja:
1.Spovedanie
2.Duminica la Biserica
3.Rugaciunea
4.Rabdare

Acum vreo două duminici s-a citit la biserică pericopa evanghelică „Despre grijile vieţii” (Matei 6, 22-33). Spunea Părintele Galeriu că important e să nu ne îngrijorăm niciodată, dar să ne îngrijim de ale vieţii. Însă niciodată să nu uităm că suntem în mâna lui Dumnezeu şi că tot ce avem avem prin purtarea lui de grijă. A ne îngrijora, a fi obsedaţi de grija zilei de mâine înseamnă a nu avea credinţă.

Îţi recomand să citeşti această pericopă şi, dacă vei avea timp, caută şi predica părintelui Galeriu. Poate că te va ajuta.

Mai cred, de asemenea, că bine ţi-ar prinde o spovedanie profundă; să te pregăteşti, adică, postind şi meditând, adunându-te în sinea ta înainte, cercetându-ţi toate păcatele şi punându-le, apoi, înaintea Domnului. Iar apoi, bineînţeles, să te împărtăşeşti.

Cu alte cuvinte, dă-i toată viaţa ta, împreună cu grijile tale, lui Dumnezeu, şi trăieşte tu viaţa Lui.

Pana la urma, sa inteleg bine, problemele principale sunt de ordin material?

Cred ca casatoria tot este o cruce pe care trebuie sa o duci!

Nu neaparat, dar astea fac ca totul sa para si mai greu.

Sa sti ca faptul ca te casatoresti in Biserica nu iti asigura nici o liniste, nici o fericire, oamenii trebuie sa ajunga la asta cu ajutorul lui Dumnezeu. Asa cum a spus si parintele meu duhovnic, deseori e iad pana sa vina raiul in casatorie. Conteaza foarte mult sa fiti smeriti, sa aveti rabdare si sa nu deznadajduiti. Comunicati tot si mergeti des la Biserica! Spovediti-va de cate ori credeti necesar!

Eu cred ca daca viitorii soti se casatoresc fiind curati cum s-au nascut, vor avea fericire, parerea mea.

Eu cred ca au un mare avantaj dar si ispite tocmai pentru ca au fost curati. Dar fiind insipiti si trecand peste ele vor avea si mai multe cununi.
Nu cred ca exista ceva fix in lumea asta ce-ti garanteaza fericirea sau mantuirea, e un razboi lung cu tine insuti si tot potrivnicul Domnului, dar cu ajutorul Lui nimic nu e imposibil. Cum spune Parintele Noica, sa cerem de la Dumnezeu imposibilul!

Pai nu prea ai vorbit cine stie ce despre altele, cel putin cele care ar conta cu adevarat.
Ca la nunta a iesit asa si nu asa, ca a mai fost o discutie..nu cu lucrurile astea traiesti intr-o casnicie, nunta e o formalitate, importanta este binecuvantarea lui Dumnezeu si pacea in familie.

Un copil este o bucurie, nu conteaza ce zic altii.

Deci ce fel de alte probleme decat cele materiale?

Cum stati cu credinta? Duhovnic aveti?
Parintii nu va ajuta?

Ai zis ceva de o casa, este casa-casa sau apartament?