Am intrat în săptămâna a șasea a Postului Mare care ne pregătește pentru Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, dar și pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Această săptămână, fiind pregătitoare pentru Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor, este numită și „Săptămâna Stâlpărilor”.
Părintele Alexander Schmemann ne spune că tema și tonul săptămânii sunt date încă de Duminică seara, la Vecernie: „Începând cu dragoste a șasea săptămână a cinstitului post, să aducem credincioșilor cântare înaintea prăznuirii stâlpilor Domnului Celui Ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”. În timpul celor șase zile premergătoare Sâmbetei lui Lazăr și Duminicii Floriilor, slujbele Bisericii ne îndeamnă să fim urmăritori ai Domnului Iisus Hristos, după cum întâi El Însuși ne vestește moartea prietenului Său, iar apoi începe călătoria Sa către Betania și Ierusalim. Centrul atenției liturgice a săptămânii este Lazăr: boala sa, moartea sa, mâhnirea rudeniilor sale și răspunsul lui Hristos la toate acestea. Astfel, Lunea auzim: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr…” Marțea: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr…” Miercurea: „Astăzi Lazăr murind se îngroapă și-l jelesc surorile…” Joi: „Două zile are astăzi Lazăr cel mort. În cele din urmă, Vinerea: „În ziua de mâine Domnul vine să ridice pe fratele cel mort (al Martei și al Mariei)”. Săptămâna a șasea este și cea care încheie postul de 40 de zile. În acest sens părintele Makarios Simonopetritul spune: `Dacă privim cele 40 de zile propriu-zise ca o perioadă distinctă de Săptămâna Mare, Postul Mare se termină în seara de vineri a Săptămânii a VI-a. Dacă totuși postul continuă până în Săptămâna Mare, începând din Sâmbăta lui Lazăr el dobândește o dimensiune diferită: din ascetic și pedagogic el devine euharistie. Ambianța lungilor cateheze duhovnicești, pe care le dezvoltau imnologic și formal slujbele Postului Mare, dispare pentru a face loc așteptării arzătoare a Mirelui, ultimelor pregătiri înaintea venirii Lui și asimilării mistagogice cu principalii protagoniști ai dramei ce va culmina în unirea cu Hristos Însuși în moartea și Învierea Sa”. |
Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale și-a exprimat solidaritatea cu poporul francez, Biserica Romano-Catolică și Arhiepiscopia de Paris în urma incendiului izbucnit la Catedrala Notre-Dame din Paris.
„Suntem profund îndurerați de catastrofa care lovește capitala Franței”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Iosif în numele clerului și credincioșilor Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. „Este vorba despre un simbol asumat ca reper mondial, dincolo de apartenență religioasă sau de convingeri”. „Martoră peste veacuri a construirii Europei Creștine, în toată complexitatea istorică și culturală”, a adăugat Mitropolitul Iosif despre Catedrala Notre Dame din Paris, „se topește acum sub povara flăcărilor necruțătoare”. „Suntem alături de Biserica Romano-Catolică și de întregul popor francez în aceste clipe de mare durere, trăind anticipat și noi pătimirile Mântuitorului”. „Catedrala Notre-Dame de Paris, construită pe parcursul a 182 de ani, este mistuită de flăcări. Câte un minut pentru fiecare an de sudoare și jertfă au pecetluit ireversibil reperul în jurul căreia s-a reconstruit Parisul”, a adăugat Mitropolitul Iosif într-un comunicat remis Agenției de Știri Basilica. „Să nu uităm însă că puterea simbolului este dincolo de ziduri și șarpante!” „Această tragedie trebuie să ne facă mai responsabili în a prețui valorile, câtă vreme sunt vii și prezente în mijlocul nostru”. „Focul nemilos aprinde în noi conștiința solidarității creștinilor și a cetățenilor lumii întregi, deoarece suntem puternici și prin asumarea simbolurilor dincolo de vremelnicia lor”. Catedrala Notre-Dame din centrul Parisului a fost cuprinsă luni, 15 aprilie 2019, de flăcări, într-un incendiu puternic care a distrus celebrul monument parizian, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franței. |
Adunarea Episcopilor Ortodocși Canonici din Franța a publicat un mesaj de solidaritate cu poporul francez, „rănit în intimitatea ființei sale” ca urmare a incendiului care a izbucnit luni la Catedrala Notre-Dame din Paris.
În comunicat se menționează faptul că monumentul emblematic al Bisericii Catolice din Franța reprezintă un loc de reculegere și pelerinaj pentru ortodocși. „Notre-Dame din Paris este mai mult decât o catedrală. Ea este un loc de întâlnire cu transcendența, un loc de dialog cu istoria și de speranță în infinit”. În încheiere, episcopii ortodocși își exprimă sprijinul și se roagă pentru credincioșii și clerul Arhidiecezei romano-catolice din Paris, condus de Monseniorul Michel Aupetit |
Comunicatul Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța: text integral
În această primă zi din Săptămâna Sfântă pentru frații și surorile noastre catolice, catedrala Notre-Dame din Paris tocmai a fost parțial distrusă de flăcări. Această dramă teribilă este dincolo de înțelegere. Uimirea face loc ororii. Dincolo de apartenența religioasă și confesională, acest monument emblematic al Bisericii Catolice din Franța vorbește imaginarului colectiv al lumii. Ortodocșilor le face plăcere să se reculeagă acolo, cum ar fi în cazul serbării pomenirii Sfântului Dionisie din Paris ca semn al trecutului nostru comun sau să venereze sfânta coroană de spini. Notre-Dame din Paris este mai mult decât o catedrală. Ea este un loc de întâlnire cu transcendența, un loc de dialog cu istoria și de speranță în infinit. Această minune arhitecturală a străbătut veacurile, fiind o mărturie a greutăților vremilor, pentru a deveni simbolul identității Franței. Credeam Notre-Dame a fi imuabilă. Distrugerea sa parțială ne afectează pe toți cu multă intensitate. Împărtășim durerea fraților și surorilor noastre catolice care astăzi își pierd o parte din ei înșiși. Parizienii, francezii și împreună cu ei toată lumea sunt bulversați. De asemenea, Adunarea Episcopilor Ortodocși din Franța își oferă întreg sprijinul ei și se roagă pentru un popor rănit în intimitatea ființei sale și, în special, pentru Arhiepiscopul de Paris, Monseniorul Michel Aupetit, pentru clerul și toți credincioșii săi care, în această zi Sfântă de Luni, trăiesc într-o profunzime cu totul specială taina Pătimirii, care, potrivit credinței noastre comune, nu este niciodată separată de Hristos cel Înviat. |
În prima parte a săptămânii Sfintelor Pătimiri vor începe pregătirile pentru prepararea și sfințirea Sfântului și Marelui Mir în Biserica Ortodoxă Română.
Sfințirea este o ceremonie specifică Bisericilor Autocefale. Sfântul și Marele Mir este pregătit și sfințit în momentul în care cantitatea de mir existentă se apropie de epuizare, în funcție de cerințele lucrării pastorale și misionare a Bisericii. Când va avea loc sfințirea Marelui Mir? După prepararea Sfântului și Marelui Mir, pe parcursul primelor zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, sfințirea va avea loc în Joia Mare, la Catedrala Patriarhală. Ceremonialul se va desfășura în cadrul Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Cine va oficia sfințirea? Slujba Sfintei Liturghii și sfințirea Marelui Mir vor fi oficiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Când este utlizat Sfântul și Marele Mir? Sfântul și Marele Mir este utilizat la sfințirea bisericilor, antimiselor și la oficierea Sfintei Taine a Mirungerii. În vechime se folosea și la ungerea împăraților, regilor, domnitorilor, la solemnitatea încoronării. Din ce este alcătuit? Sfântul și Marele Mir este preparat din untdelemn de măsline și vin natural, la care se adaugă esențe și aromate din diferite specii de plante, arbuști și rășini, cele mai multe provenind din Orient. Când a fost sfințit ultima oară? În România, Sfântul și Marele Mir a fost sfințit ultima oară în anul 2010. |
Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este un eveniment ingradit intre marea minune a invierii lui Lazar si Saptamana Patimilor. Biserica ii acorda o mare insemnatate, socotind-o printre cele 12 sarbatori Imparatesti ale anului. Si iata de ce:
Intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care El a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. De data aceasta, chiar El singur isi pregateste intrarea conform profetiilor, ca sa fie recunoscut dupa Lege ca este Mesia, Imparatul lui Israel. De aceea, inainte de a intra in cetate, trimite doi ucenici ca sa-I aduca manzul unei asine pentru a intra calare pe el, dupa cum prevestise proorocul Zaharia: “Salta de bucurie fiica Sionului… Imparatul tau vine calare pe asina“ (Zah. IX, 9; Mt. XXI, 4). [20.04, 20:03] CORNEL BISERICA: Iisus voia sa precizeze El Insusi, din timpul vietii, ca este Mesia, Imparatul lumii cel asteptat, a carui imparatie nu va avea sfarsit. In vederea acestei Imparatii Dumnezeu a creat lumea; Imparatia lui Dumnezeu este cauza si scopul creatiei. Intrervenind caderea, Iisus a coborat in lume pentru a o instaura din nou. De-a lungul vietii Sale a vestit neincetat “apropierea” ei, si-a inceput chiar propovaduirea spunand: “pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor“, si-a trimis ucenicii sa vesteasca, acelasi lucru. Intrand ca Imparat in Ierusalim, Iisus anticipeaza biruinta Sa apropiata, ca si biruinta finala a omenirii intregi pe care o purta in Sine. Dumnezeu a venit pe lume, pentru a aduce salvarea si mantuirea ei. Poporul Il intampina cu strigate, repetand psalmul mesianic: “Osana! bine cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului, Osana intru cei de sus” (Marcu XI, 9-10; Matei XXI, 9; Luca XIX, 38). Acest Psalm, 117, era cantat la marea Sarbatoare a Corturilor. Atunci, in ziua a 7-a a sarbatorii, se faceau procesiuni solemne cu ramuri de finic, salcii si palmieri. Agitand buchetele de ramuri verzi, se inconjura altarul, parca in intampinarea Celui ce trebuia sa vina, Mesia Cel asteptat. Se canta: “Osana, Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua“. |
La intrarea in Ierusalim, regasim tot doua categorii. Unii “Osana“, altii “rastigneste-L“. Fariseii si carturarii au hotarat rastignirea Lui, chiar inainte de a-L judeca. Desi au vazut puterea Lui Dumnezeiasca prin care L-a inviat pe Lazar, desi au vazut minunile, faptele, invatatura Lui, nimic n-a putut sa-i convinga. La farisei domina ura impotriva Lui. Trebuie nimicit. Ne incurca, ne impiedica de a ajunge sa dominam noi peste toate popoarele lumii.
Cele doua categorii le regasim pana in ziua de azi. Si pana astazi, in locul magilor, adevaratii oameni de stiinta se inspira de la adevarul adus de Dumnezeu in lume; si pana astazi in locul pastorilor, oamenii cu inima curata se inchina inaintea Lui; dar tot pana astazi in locul lui Irod si al fariseilor, urmasii lor scot sabia ca sa-L nimiceasca; daca se poate – sa-L scoata cu totul din istorie. Sa acoperi soarele ca sa nu mai straluceasca? Sa acoperi luna ca sa nu mai lumineze? Este lipsa judecatii umane, vointa rea, care nu vrea sa recunoasca existenta unui Creator si Mantuitor, dorind sa-L stearga din istorie si din inimile oamenilor. Dar Imparatia lui Dumnezeu va veni. Momentul Intrarii Domnului in Ierusalim marcheaza venirea Ei in slava. |
Mii de bucureșteni, clerici și credincioși, au rememorat Intrarea Domnului în Ierusalim și au făcut o mărturisire de credință prin participarea la Pelerinajul de Florii.
Procesiunea a început sâmbătă după-amiază la Mănăstirea Radu Vodă cu slujba de binecuvântare a ramurilor de salcie și de finic oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În jurul orei 16:15, procesiunea condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul: preoți, monahi, monahii și credincioși mireni din Capitală a plecat spre Catedrala Patriarhală cu ramuri în mâini, în sunet de toacă și de cântări specifice perioadei liturgice în care ne aflăm. În fruntea procesiunii a fost purtată icoana Intrării Domnului în Ierusalim. Au fost făcute scurte opriri la Catedrala „Sfântul Spiridon Nou” și apoi la Biserica „Sfânta Ecaterina”, unde s-au rostit ectenii și fragmente din Acatistului Intrării Domnului în Ierusalim. Pe Dealul Patriarhiei, pelerinii au fost întâmpinați de Patriarhul României. Preafericirea Sa a sfințit cu agheasmă Icoana Intrării Domnului în Ierusalim și a citit apoi rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că „această frumoasă zi binecuvântată de Dumnezeu este o prevestire a Săptămânii Sfintelor pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos și a biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr și apoi asupra propriei Sale morți ca să ne dăruiască nouă bucuria învierii”. „Deja Pelerinajul de Florii este o pregustare a bucuriei Sfintelor Paști”, a spus Părintele Patriarh indicând miile de fețe prezente pe Colina Bucuriei pe care a observat „lumină din lumina învierii și bucurie din bucuria Învierii lui Hristos”. |
Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a primit în Vinerea Mare vizita delegației Patriarhiei Române care va aduce în țara noastră Lumina de la Biserica Mormântului Domnului.
Delegația este condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. În cadrul întrevederii, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oferit Patriarhului Teofil un dar liturgic și a transmis un mesaj de felicitare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mulțumit și a adresat Părintelui Patriarh Daniel urări pascale cu prilejul apropiatei Sărbători a Învierii Domnului. De asemenea, la întâlnire a fost prezent arhim. Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Așezămintelor românești de la Ierusalim, Ierihon și Iordan. Vizita delegației la locurile sfinte Membrii delegației au ajuns miercuri în Țara Sfântă și au fost întâmpinați la aeroport de Arhim. Teofil Anăstăsoaie împreună cu reprezentanți ai Ambasadei României la Tel Aviv. Delegația a vizitat Așezământul Românesc de la Ierusalim, locul Botezului Domnului, Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul, Mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordan, precum și locuri de închinare de la Betleem, Ierusalim și Galileea. Liturghie Patriarhală În Joia Mare au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil în Biserica Sf. Ap. Iacov, primul apostol al Ierusalimului. Alături de Preafericirea Sa a slujit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul și ierarhi din Patriarhia Ierusalimului. După Liturghie, delegația a asistat la ceremonia spălării picioarelor oficiată de Patriarhul Teofil în curtea Sfântului Mormânt. Ziua s-a încheiat cu o recepție la Reședința Patriarhală la care au participat delegațiile din Bisericile Ortodoxe surori prezente la Ierusalim pentru a primi Sfânta Lumină. |
La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a avut loc sâmbătă, în jurul orei 14:33, minunea pogorârii Sfintei Lumini.
După pogorâre, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a distribuit credincioșilor focul sfânt. La Ierusalim se află o delegație a Patriarhiei Române care va aduce în această seară Lumina Sfântă pentru a fi distribuită în bisericile din țară. Delegația condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul va sosi pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București în jurul orei 18.30. Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanță pentru Biserica Ortodoxă. Ceremonialul începe în dimineața Sâmbetei Mari și are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată. După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox și începe tradiționala procesiune care presupuneînconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt. După Procesiune se despecetluiește Mormântul și schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice duce înăuntrul lui candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină. În continuare, Patriarhul se dezbracă de veșmintele arhierești pentru a arăta smerenie și evlavie față de Iisus Hristos și rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb. După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră și reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmărește pe patriarh. Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citește în genunchi rugăciunea specială și îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare și sfințire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată și se răspândește în Biserică. În același timp aprinde și candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plinește cu ieșirea Patriarhului și împărțirea flăcării sfinte credincioșilor. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 21:03:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.