Fiind furtună mare, căpitanul unei corăbii, dădu poruncă celui mai tânăr marinar să se urce sus pe catarg ca să lege o frânghie ce se rupsese. Marinarul se înfricosă si, mai înainte de a se urca sus, se duse putin în cabina sa.
Întorcându-se înviorat la fată, căpitanul îl ispiti:
- „Ai băut o gură de rachiu?”
- "Nu, răspunse supus marinarul, m-am rugat lui Dumnezeu.”

Se zicea despre un frate, care mai demult petrecea intr-o obste, ca era mereu tulburat si framantat; adeseori era cuprins de furie. Astfel, si-a spus el siesi: «Voi pleca de aici si voi petrece in singuratate. De nu voi mai vedea pe nimeni, voi afla linistea, iar patimile mele se vor potoli.» Si s-a dus fratele in pustie, vietuind intr-o crapatura din munte.
Fost-a o zi cand, umplandu-si el ulciorul cu apa, l-a lasat pe jos. Iar ulciorul s-a varsat. L-a ridicat atunci si iarasi l-a umplut. Dar ulciorul s-a rasturnat din nou. Si tot asa, inca si a treia oara. Si s-a umplut de furie fratele. Luand ulciorul, l-a spart. Atunci, venindu-si el in fire, a luat aminte ca fusese iarasi amagit de vrajmasul. Si a spus: «Daca pana si aici, in pustie, am fost infrant, mai bine imi va fi mie de ma voi intoarce in obste. Oriunde mergi, gasesti infruntarea, dar tot asa gasesti si rabdarea si ajutorul lui Dumnezeu.» Asa s-a ridicat fratele si s-a intors intru cele pe care le parasise

Un sfătos de necredincios crezu odată că l-a prins pe un credincios, punându-i următoarea întrebare:
-Dacă diavolul l-a înşelat pe Adam şi el ne înşală şi pe noi să păcătuim, apoi el, diavolul, trebuie pedepsit, căci nu suntem noi de vină, ci el.
-Foarte bine, – răspunse credinciosul – dar dacă eu voi zice către dumneata: „Du-te omule şi fură, bate, omoară etc.” şi dumneata vei face ceea ce te sfătuiesc eu, oare ce se va întâmpla?
- Păi, mă vor înhăţa jandarmii şi legea.
- Nu se poate, căci doar eu te-am sfătuit.
- Da, dar legea nu vrea să ştie de aşa ceva.
- Apoi, vezi, dragul meu? Aşa e şi cu ispitele şi înşelăciunile diavolului.
El ne sfătuieşte numai să facem răul, dar stă în voia noastră să îl facem ori ba.
De-l facem, suntem răspunzători şi ne vom primi pe drept pedeapsa cerească.
Pr. Iosif Trifa

Avva Matoi povestea ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant.
Si le-a zis lor avva Pafnutie:
- Ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc?
I-au raspuns lui: duhovnicesc.
Iar avva Pafnutie le-a grait:
- Duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.

Avva Pimen a spus: "Un om care invata pe altii, dar nu practica ceea ce invata, seamana cu o fantana: tuturor le da sa bea si pe toti ii spala, numai pe ea nu se poate curati. A-l invata pe aproapele este treaba unui om sanatos si nepatimas, altfel, la ce bun sa construiesti casa altuia si s-o darami pe a ta?".

Un om avea o balta pe tarina lui. Din cauza acesteia, nu putea sa faca nicio recolta. A inceput sa scoata apa cu galeata din ea, dar fara rezultat.
Un vecin gospodar, vazand truda lui, i-a spus:
- Daca doresti sa scapi de balta, trebuie sa-i seci mai intai izvoarele.
Omul a facut dupa cum i-a grait vecinul si pamantul a devenit bun de semanat.
La fel se intampla si cu cele ale sufletului. Pentru a scapa de mlastina vietii, trebuie sa seci mai intai izvoarele ei: vorbele desarte, reaua faptuire si toate cele asemenea lor.

O femeie, ajunsa la spovedanie, a inceput sa-i marturiseasca preotului mai mult greselile sotului si mai putin propriile caderi. Desi preotul i-a spus ca ea trebuie sa-si marturiseasca doar propriile pacate, femeia nu s-a oprit din enumerarea pacatelor sotului ei. La final, duhovnicul i-a dat canon pentru pacatele ei - sa rosteasca de cinci ori pe zi rugaciunea "Tatal nostru", iar pentru pacatele sotului sa rosteasca de cinci ori pe zi "Crezul".
Femeia i-a raspuns preotului:
- De ce trebuie sa iau canon si pentru pacatele sotului?
Iar preotul i-a spus:
- Pentru ca le-ai marturisit. Altadata sa le marturisesti numai pe ale tale.

Un om de stiinta i-a spus unui copil care credea in Dumnezeu, ca daca va fi in stare sa-L arate pe Dumnezeu ii va da o portocala.
Copilul i-a raspuns:
- Eu am sa va daruiesc doua portocale daca imi veti arata un loc in care sa nu fie prezent Dumnezeu.

Ioan cel Nou din Theba a slujit multa vreme un batran. Si-a implinit in toate cum se cuvine slujirea, chiar daca batranul nu i-a spus niciodata un cuvant de multumire. Dimpotriva, primea de la acesta numai cuvinte aspre.
In apropierea trecerii la cele vesnice, batranul a chemat la sine multi frati si le-a spus:
- Acesta nu este om, ci inger, caci deşi doisprezece ani de-a randul m-a servit si nu i-am zis nici un cuvant mai bland, el m-a slujit cu credinta. A indurat toate nedreptatile fara a le lua in seama.

Un frate l-a intrebat pe un batran:
- Ce inseamna a te osteni impreuna cu altii?
Batranul i-a raspuns:
- Ostasul, de nu se va osteni intai impreuna cu multi, nu poate sa invete mestesugul biruintei razboiului, ca sa se poata bate singur cu vrajmasul sau. Asa si calugarul, de nu se va invata intai a trai impreuna cu fratii in manastire si a-si infrana limba si pantecele si mania sa si alte patimi, a-si goni gandurile si a-si pazi mintea sa, unul ca acela nu va putea sa traiasca deosebit in singuratate.