Abstinenta sexuala. Cine si cum face?
 

Va salut,

As dori sa pun o intrebare simpla, din registrul vietii practice de familie. Cu tot respectul pentru toata lumea, precizez ca doresc sa ma adresez exclusiv celor care practica abstinenta sexuala ortodoxa autentica, respectiv: relatii sexuale doar cand doresti sa ai copii (evident, doar in perioadele permise), iar in rest - abstinenta totala. Repet: sunt intr-o faza in care NU ma ajuta teoretizari, ci am nevoie de marturii, DOAR de la persoanele care practica abstinenta sexuala ortodoxa autentica şi in mod continuu (retineti cele doua "conditii", pentru ca discutia sa merite sa aiba loc, iar interventiile sa fie incarcate cu autoritate). Este evident ca nu limitez dreptul la libera exprimare, dar mi-as dori ca acest subiect sa contina majoritar marturii. Teoria o cunosc, si o cunoaste aproape toata lumea. Practica ne dă bătăi de cap, după cum spune şi dictonul. Intentionez ca prezentul topic sa constituie, in final, un material de inspiratie pentru toti sotii care cauta astfel de marturii si de exemple, ca sa reuseasca si ei pe frumosul drum al casatoriei.

Intrebarile sunt: cum traiti abstinenta? Cum ati reusit sa ajungeti la abstinenta continua? Ce faceti ca sa va puteti abtine (ce "tehnici" folositi)? Sper ca este clar ca excludem din discutie cazurile de barbati sau femei care, in perioada de abstinenta totala, practica individual onanismul, pentru "indulcirea" abstinentei.

Astept cu mare interes exemple venite de la traitori autentici si deplini ai abstinentei sexuale. Orice observatie, sfat sau gand suplimentar, de la traitori, pe marginea acestui subiect, este binevenita. Multumesc.

Puteţi să ne spuneţi clar de unde aţi scos treaba cu abstinenţa ortodoxă autentică şi că ea ar fi definită de ceea ce aţi menţionat dumneavoastră? Vreo sursă ceva?

Waw,ce tema de discutie!Si la /cine si cum face/ va asteptati la exemple concrete?Poate,zic eu in naivitatea mea ca nu-i locul potrivit pentru asemenea discutii.Cu siguranta,UNII,abia asteapta sa se arunce in comentarii.

Un bun crestin nu o sa vina pe un forum (ortodox) sa-si etaleze metodele,fie si scriptic.

Suntem foarte vocali,dar.....

Subiectul este foarte delicat si nu vad cine ar putea sa raspunda altfel decat prin a... teoretiza. Chiar daca e un forum ortodox, asta nu inseamna mare lucru din punctul acesta de vedere. In general, cine intra pe-aici, el insusi este in cautarea unor raspunsuri, care sa-l ajute sa gaseasca o cale cat mai apropiata de voia lui Dumnezeu, in nadejdea ca se va mantui.
Despre abstinenta in familie (mai ales in familiile mai tinere) cred ca este un nonsens. Pe de o parte, Taina Sfineti Cununii, cere impreunare, nu abstinenta. Pentru abstinenta, este alta Taina... Tocmai impreunarea si cresterea pruncilor in legea lui Dumnezeu, este considerata de Biserica, drept sfintirea in sine. Ori prin abstinenta, cel putin aparent, se incalca legea lui Dumnezeu, si nu mai putem vorbi de... sfintire.
Daca insa discutam despre abstinenta fireasca din timpul posturilor, sau a altor perioade in care e necesar sa ne abtinem, exista doua metode distincte: in primul rand taierea voii, iar in al doilea rand, evitarea mancarurilor si bautorilor care stimuleaza practic poftele trupesti. Dupa o friptura gustoasa si un vin sanatos, e foarte firesc sa fim cuprinsi de tot felul de pofte, mai ales daca nu prea facem efort fizic indeajuns incat sa ne risipim surplusul de energie in alte directii...
Despre taierea voii, e usor de vorbit, dar greu de facut. Si-apoi, daca pentru unii este foarte usor, pentru altii pare cu totul imposibil. Iar asta tine de multe aspecte: cum am fost obisnuiti pana la un moment dat, sau care sunt slabiciunile pe care le-am mostenit de la parintii nostri... Sau poate in primul rand, indiferent de slabiciuni sau obisnuinte, cat de mult il iubim pe Dumnezeu, ca sa dorim cu adevarat sa ne abtinem. Dar raman la parerea ca acesta este un subiect extrem de delicat si nici un caz nu seamana cu celalalt. Ca atare nici sfaturile nu pot fi valabile. Eu consider ca cel mai important este ca, indiferent de cat de mult reusim sa ne abtinem (de la una sau de la alta), sa avem sufletul smerit, iar Dumnezeu vede si ne indreapta. Altfel, putem sa ne taiem toate voile (si ... madularele), daca n-am inteles ca Dumnezeu ne vrea smeriti, nicidecum cu pretentii de "sfintishori neintelesi", cu siguranta ratam ceea ce e cel mai important de fapt: MANTUIREA.

ce faceti, fratilor, reinventati ortodoxia?
AUzi...abstinenta sexuala ortodoxa...Abstinenta ortodoxa e diferita de cea catolica sau cum?
De unde pana unde ideea ca trebuie practicata abstinata si ai drept la relatiile conjugale doar cand vrei copii? O alta aberatie marca Demetrius.

De abstinenta atunci cand nu mai doresti sa ai copii...am auzit.Dar de abstinenta in toate perioadele, cu dezlegare doar cand vrei sa faci copii...ba.

E pacat sa separi unirea conjugala de nasterea de prunci.Dar relatia conjugala intre soti e binecuvantata de biserica, chiar in cadru taine cununiei vedem lucrul asta, cand se roaga ptr miri sa aibe pat neintinat.

Nu inseamna ca e mai putin ortodox omul care se bucura de relatia cu sotia sa, dar care in acelasi timp nu opreste nasterea de prunci. Din punctul meu de vedere acesta e modul autentic de barbat ortodox(nu vorbim de monahi, care intra in alta categorie).

Cred ca asta e o extrema periculoasa. O extrema care poate prejudicia serios viata de familie. O vad ca si cum am apela la un prieten doar atunci cand urmaresti un scop.Pana la urma prietenul se va intrista, simtind ca profiti de el. Asa si aici: daca te atingi de sot/sotie doar cand vrei copii atunci in mod sigur o vei rani. Si o vei priva de un drept legitim dobandit prin taina cununiei.
Plus ca mai e si ispita de a ne crede "mai autentici", asa cum zicea cineva mai inainte, niste mici sfintisori.

si ma rog UNDE ai gasit tu asta scris in biblie (acest gen de abstinenta)?

nu e din biblie, e din "Traditie" :))

apoi daca ne apucam sa respectam tot felul de "traditii" babesti...unde ajungem?

Eu cred ca duhovnicul e persoana cea mai potrivita pentru a aborda astfel de probleme.
Ideea abstinentei sau situatia impusa de o stare de fapt, sunt lucruri care se preteaza la sfatul duhovnicesc.
Sunt chestiuni delicate, incercari/ispite prin care nu putem trece de capul nostru, cum ni se pare la un moment dat...
Asta in cazul ca suntem madulare ale Bisericii.

Dle Decebal, de la mine si de la cei cu care vorbesc. Nu am sursa scrisa. Stiu doar ca, daca nu doreste copil, o familie ortodoxa se abtine total, si nu periodic, asa cum fac catolicii cu ajutorul metodelor naturale de reglare a conceptiilor. Adica, daca doresc copil, au relatii conjugale. Daca nu, nu. Asta stiu. Este ceva gresit in cele de mai sus?

Dle Tikaalba, in primul rand, nu discut despre detalii ale relatiilor conjugale. Ma intereseaza metode prin care sa ajungi la abstinenta conjugala, pastrand in acelasi timp dragostea dintre soti. Cred ca nu este indecent sau prea personal subiectul.

Am să vă răspund eu.

Da. este ceva fundamental greşit în cele spuse de d-vs, şi anume noţiunea că o familie ortodoxă ar putea, în mod legitim, să nu-şi dorească copii.

Dacă un ortodox (sau un catolic) nu-şi doreşte copii, înseamnă că n-are motive să se căsătorească.

Am spus foarte clar ca-mi doresc foarte mult sa aud cuvinte de la traitori ai abstinentei conjugale. Asa cum exista traitori ai abstinentei alimentare (sau de alt fel), si mergem la ei si cerem sfat duhovnicesc. Sunteti insa liber sa teoretizati asupra subiectului, nu voi fi mai putin multumit. Va intreb insa, Dle Mosh-Neagu: ati trait vreodata abstinenta conjugala? O traiti acum? Ne puteti spune si ceva din incercarile dvs. concrete?

Am retinut cele doua idei: cea a taierii voii, si cea a evitarii mancarii si bauturilor care stimuleaza poftele trupesti.

Da, este.
Ortodocsii practica abstinenta totala: vrei copii - ai relatii conjugale. Nu vrei - nu ai deloc.
Catolicii practica abstinenta periodica: vrei copii - ai relatii conjugale. Nu vrei - nu ai relatii doar in perioada de fertilitate a ciclului unei femei. Asta inseamna o medie de 10 zile + 5 zile de la inceputul ciclului.


Nu apreciez astfel de atitudini.

Despre asta vorbim aici.

Nu cred ca exista asa ceva.

Lore86, s-a pus cumva in viata ta, in mod practic, problema abstinentei conjugale?

Intervin cu o nuanta importanta. Un ortodox sau catolic se casatoreste dorindu-si copii. Dar pot fi momente care sa nu fie propice unei noi sarcini: o boala, o problema economica sau de alta natura evidenta. Vorbim de o perioada cat mai scurta posibil, decelată astfel prin intermediul rugăciunii şi al judecăţii proprii. În acel moment doar, şi doar pentru un astfel de context, se vorbeşte despre abstinenţa conjugală. Sper că m-am făcut înţeles.

Este evident ca nu indemn la eludarea sfatului duhovnicului. Dar acesta este un forum, este o intalnire intre noi, cei interesati de diverse subiecte. Discutia si impartasirea experientei proprii este unul din scopurile acestui forum. Sau gresesc? Vi se pare un subiect indecent? Mai sus am explicat ca nu cer detalii despre relatiile conjugale, ci metode si marturii referitoare la practicarea abstinentei conjugale, atunci cand prudenta cere amânarea, pentru cât mai scurt timp, a unei sarcini.

Eu cred ca subiectul este foarte clar. Nu am o bază scriptică pentru ceea ce spun, dar cred că aceasta există, din ce rezultă din discuţiile pe care le am cu unii, cu alţii. Dar vă întreb: cum să procedeze o familie care îşi doreşte un copil, dar ar fi prudent să aştepte, să spunem, două luni de zile până ce mama trebuie să termine un tratament care ar fi foarte toxic pentru făt? Să ignore orice risc medical şi să aibă relaţii conjugale? Sau să se abţină total, şi să reia relaţiile conjugale după terminarea tratamentului?

Domnule Cosmovici, sunteţi prea inteligent ca să nu intuiţi cât fariseism domneşte în Biserica Ortodoxă. Şi ştiţi cam cât ? Ei bine, cam atâta cât domneşte şi în Biserica Catolică. Doar nu luaţi în serios ideea că nu majoritatea, dar măcar un procent semnificativ de cupluri ortodoxe, ar practica "abstinenţa ortodoxă", adică abstinenţa completă. Dacă o fac, o fac de nevoie (motive care ţin de patologia dinamicii actului conjugal). Tot aşa de bine ştiţi, măcar din cercetarea datelor demografice dacă nu din realitatea de pe teren, că prea puţini catolici iau în serios Sfânta Învăţătură atât de concret cristalizată în "Humanae Vitae": ei se fac că nu au auzit că abstinenţa periodică este licită moral numai în caz de "motive grave" şi nu "by default". Aceasta, împreună cu practicarea contracepţiei propriu-zise în variantă chimică sau cauciucată este motivul pentru care natalitatea în ţările predominant catolice este tot cam cât cea din ţările predominant ortodoxe. Adică, la pământ.
O, dacă Domnul ar predica din nou, în urechile tuturor, ortodocşi şi catolici! Cum ne-ar face, din nou, El, morminte văruite! Cum ne-ar spune, din nou, că noi învăţăm pe alţii, dar nu facem! De predicat, predică El prin preoţii Lui (deşi cam rar pe acest subiect). Dar noi avem urechi de auzit, dar nu auzim. Bine că avem limbă, ca să explicăm altora cum trebuie procedat. Înaintaşii noştri, ortodocşi ori catolici, aveau 5, 6, 10 copii. Şi erau şi pe atunci o dificultate pentru familii, şi exista şi atunci abstinenţa periodică ori permanentă, sub numele de "fereală". În numai o generaţie, hai două, noi am trecut de la practicarea creştinismului la docte teorii despre creştinism. Poporul lui Dumnezeu ? Sărmane Yorrick ! L-am cunoscut, Andrei !

de ce cautam noi sa rastalmacim ortodoxia.Sunt 4 feluri de vietuire in lumea crestina si anume:Fecioria,Casatoria,Curatia si Calugaria.fiecare dintre ele avandu-si rostul lor.Casatoria ridicata la rangul de Taina de catre Dumnezeu are la baza 3 aspecte:1 evitarea caderii in pacatul curviei,2.ajutorarea reciproca a sotilor si 3.nasterea de prunci.asa rosteste dumnezeiescul apostol Pavel,dupa ce constata neputinta unora de a nu se atinge de femei,le da dezlegare sa se casatoreasca"dar pentru paza impotriva desfranarilor,fiecare barbat sa isi aiba femeia lui,si fiecare femeie sa isi aiba barbatul ei,dandu-si datornica iubire unul altuia.iar IN ANUMITE VREMI INVOITI-VA a petrece in curatie post si rugaciune,apoi iarasi sa fiti impreuna ca sa nu va ispiteasca pe voi satana din pricina neanfranarii voastre"(ICorinteni,7;1-15).In anumite vremi,adica in perioadele de post de peste an ,pt ca este firesc si normal si crestineste sa pastrezi cu sfintenie insemnatatea postului,dar numai prin invoire reciproca,de comun acord,pt ca astfel se ajunge deseori la destramarea familiei.....Nicaieri in invatatura ortodoxa,nu se regaseste abstinenta,in afara posturilor......se regaseste insa invatatura despre folosirea in mod corect de Taina Casatoriei.Adica o casatorie crestina nu implica relatii sexuale nefiresti,avorturi fara numar,contraceptive cu pumnul etc.....in momentul in care crestinul a patat taina casatoriei cu cele enumerate mai sus,atunci da,se cere o anume indreptare care se poate realiza prin incercarea de a practica abstinenta ,prin curatia in primul rand a sufletului(rugaciuni,spovedanie,post),care se va oglindi si asupra trupului.Parerea mea despre chestia cu abstinenta in Taina Casatoriei este ca s-ar putea sa fie si un pic de mandrie,care cu siguranta nu este de la Dumnezeu,nu cumva incercam noi sa ne ridicam peste ce a lasat Dumnezeu sa fie firesc?Daca ne gandim logic,daca relatia intima dintre oameni ar fi atat de neplacuta in fata lui Dumnezeu,si Dumnezeu ar fi lasat asta strict pentru nasterea de prunci si atat,cred ca ne-ar fi lasat o perioada de inmultire,pe care sa o folosim in acest scop si in rest sa fim imuni la orice atingere,sentiment etc......Pe cand noi stim ca El l-a inzestrat pe om cu darul cel mai de pret,iubirea,ca nu l-a lasat pe Adam singur ci i-a creat o femeie,si ca iubirea dintre cei 2 se contopeste in Taina Casatoriei,atat sufleteste cat si trupeste ,ca sa se implineasca ceea ce tot Pavel apostolul spune "si vor fi amandoi un trup."Pentru abstinenta ramane celelalte feluri de vietuire:fecioria,calugaria,curatia...........

Dar avorturi "cu număr", sau contraceptive "fără pumn" poate să implice o căsătorie creştină? Atenţie, atenţie.

Andrei, subiectul nu mi se pare indecent. Sunt doar preocupat de gandul ca m-as face partas la vreo eroare, in sensul ca i se nazareste cuiva, din varii motive, sa faca treaba asta cu abstinenta si gata, trece la treaba fara sa aiba discernamantul potrivit. De aceea am si afirmat ca mi se pare nimerit sa se dezbata chestiunea cu duhovnicul.

Pe de alta parte, am vazut ca tu ai nuantat, in sfarsit, situatia oferind cateva date suplimentare (prudenta, perioade de boala sau alte situatii - de pilda, ma gandesc acum, unul din soti e plecat la munca in strainatate sau cu vreo bursa de studii sau are vreo sarcina de munca etc.).

In acest caz pot sa-ti spun din experienta mea (care a durat aprox. 3 luni, candva, precum si pe perioadele cand sotia era gravida, respectiv in perioada alaptarii):
a) am trait o anumita presiune/disconfort provocat de obisnuinta anterioara a practicii sexuale (care implica si dovada expresiva a dragostei, siguranta, comunicare aparte);
b) m-am confruntat cu lupta gandurilor din sfera anxietate/gelozie (ideatie prapastioasa privind fidelitatea);
c) am fost ceva mai sensibil/vulnerabil, o vreme, la "sexul frumos"...

In fata acestor piedici, mai intai am luat aminte la mine si am incercat sa inteleg ce mi se intampla de fapt. Mi-am explicat cum m-am priceput (un pic psihologic si biologic, un pic crestineste, pe masura puterilor mele) situatia de fapt. Am vorbit de 2-3 ori si cu duhovnicul, care s-a straduit sa imi releve sensul si masura incercarii. Am discutat si cu alte persoane, unul-doi prieteni. Am lasat si timpul sa aseze, cumva de la sine, lucrurile (am facut rabdare).

Rezultatul: treptat m-am linistit, am capatat parca chiar o stare de seninatate si bucurie, parca rugaciunea a devenit mai limpede si mai concentrata, ca sa spun asa... Si m-am ocupat parca mai serios de munca mea si de cele ale credintei, dupa puterile mele modeste.

In concluzie, incercarea a fost folositoare si, prin sfat duhovnicesc, am iesit cu bine, chiar mai bine decat intrasem in problema asta. Acelasi lucru cred ca pot sa-l afirm si despre sotia mea, dupa cum ne-am marturisit unul altuia.
Mai pot sa adaug doar ca experienta aceasta a adus nuante noi in dragostea noastra, parca spre bine, spre un nou nivel de incredere si afectiune, spre ceva pe care l-as denumi pur si simplu maturizare a relatiei de cuplu.

Deci toate pot fi spre folos sufletesc/duhovnicesc!
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Lui!

(P.S. Daca doresti sa iti ofer ceva mai multe detalii, te rog sa ma contactezi pe privat.)

P.P.S. "Astfel, numai Domnul stie toate, noi insa, oricine am fi, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne povatuiasca si sa intrebam pe parintele duhovnicesc, ca sa nu gresim." aici: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ate-68654.html

pai e normal ,daca sotia se afla in tratament medical,sa o respecti asa cum o vei respecta si in cele 9 luni de sarcina,si in perioada lunara a femeii..dar si invers si ea te va respecta pe tine in momentul in care doamne fereste intervine ceva strain de vointa voastra.dar asta e un lucru normal si firesc,dar mesajul tau nu a sunat de prima data asa si de aceea ai creat confuzie.in ceea ce priveste discutiile cu "unii"cu "altii",sfatul meu este sa te informezi de fiecare data corect,in orice problema de natura spirituala,ca uite asa interpretam noi crestinismul si ajung "unii"si "altii"sa fie mai catolici decat papa,si ne miram uneori de ce se arunca cu atata noroi in Biserica.

daca imi este permisa o mica gluma, abstinenta se face simplu: fara dansa intransa

Pe fond aveţi dreptate, însă aici am dorit să lansez o discuţie între persoane care încearcă, în mod concret şi continuu, să corespundă învăţăturii bisericii din care fac parte, în ce priveşte viaţa sexuală dintre un soţ şi o soţie, cu accentul pe modul în care reuşesc să se abţină de la relaţiile conjugale. Fiindcă acolo intervine dificultatea cea mai mare.

Orice nevoință o trecem cu post și rugăciune. Să evităm consumul de carne (carnea este un bun ”afrodisiac”), bauturi alcoolice (în special vin), dar și anumite ceaiuri, legume sau fructe cu efect afrodisiac. Sfântul Isaac Sirul spune că începutul oricărei lupte împotriva păcatului constă în două lucruri, post şi rugăciune.

Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei ne lămurește foarte clar în această privință: ”Primul desfrâu al omului nu este “sexul”, ci “desfrâul mâncării” şi din acesta devine şi cel al sexului. “Oprirea” desfrâului mâncării este condiţia opririi desfrâului sexului. Aici este insuficienţa medicinii psihanalizei, că inversează raportul dintre sex şi mâncare şi chiar uită de “libidoul de început” al mâncării”.

Tot în acest sens Părintele Arsenie Boca ne spune “Cine nu se leapădă de carne şi de grasime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare”. Aici există o explicație mai detaliată, dar evit să o expun căci vor sări ”mai marii medicinei”...

Am păstrat pentru final înalta învăţătură a Sfântului Ioan Gură de Aur care ne spune: “Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai mult este necesar în afară de Rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană”. Și acum întreb cât timp posteau Adam și Eva înainte de căderea din Rai, 40 de zile, 15 zile, 3 zile pe săptămână? Sau tot timpul? Evident că tot timpul...

Și acum să-ți dau un răspuns...postește tot timpul idiferent dacă vrei să faci sau nu copii, postul nu te impiedică să poți avea copii, ba din contră te ajută, exemplul cel mai concludent sunt Sfinții Părinți Ioanchim și Ana. Când vei renunța la abstinență vei fi mai curat atât trupește cât și sufletește, căci nu poți avea un suflet curat întru-un trup murdar, la fel cum nu poți avea un trup curat cu un suflet murdar, între suflet și trup existând o strânsă legătură. Și să nu uităm, Dumnezeu face mai întâi “trupul” şi apoi creează sufletul pe care îl “suflă” după “măsurile trupului”. Aşadar trupul devine templu al Duhului Sfânt. Omul nu este unirea sufletului cu trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a unirii trupului cu sufletul. Să ne amintim că prima ispită adusă de diavol Mântuitorului în pustie a fost cea legată de trup. Postul întărește și nu slăbănogește, după cum circulă o falsă impresie de altfel. Un trup posititor este mult mai puternic în faţă valurilor vieţii, în faţă bolilor, este mai echilibrat, echilibru care se transpune şi în plan sufletesc, astfel sufletul devine mai puternic, putând astfel să lupte cu patimile. Nu degeaba postul şi rugăciunea sunt cele mai bune medicamente ale trupului şi sufletului.

Să ne ajute Dumnezeu şi Maica Domnului tuturor să punem început bun!

...............................

Dragă lore86 (te rog să mă ierți!), dacă te atingi de soție doar când vrei copii s-ar putea ca ea să se mântuiască, însă tu spui neortodox (dpmdv), spui: ”în mod sigur o vei răni”... Hm!

neortodox ar fi daca scopurile casatoriei ar fi doar nasterea de prunci!

asta in cazurile ideale. In realitate, viata bate teoria. Rar am intalnit familii ortodoxe care sa se fereasca de nasterea de prunci prin infranare. Alte familii de crestini imi marturiseau cu senitatate ca de cand si-a pus steriletul nu mai ramas gravida. Dar avorturi nu a facut...

Exprimarea initiala era neclara. Cel putin eu am inteles ca abstinenta ortodoxa o intelegi doar prin relatii conjugale in zile fertile. Or asta e o anomalie.

sustin abstinenta in familie pe perioade determinate, cat sa nu fie pagubiti nici unul dintre soti.
Din discutiile purtate cu unii prieteni, am inteles ca o metoda eficienta e de a dormi separat. Apoi alimentatia. O alta metoda care ajuta sunt metaniile atunci cand trupul isi cere drepturile. Si un alt lucru pe care l-am observat este munca. Dupa o zi istovitoare de munca, singurul lucru care il doresti la sfarsitul zilei e un pat confortabil si un somn tihnit.
Dar repet, solutia functioneaza pe termen scurt(o luna, doua , trei). E posibil sa functioneze si pe un termen mai lung, dar eu inca nu am cunostinta practica de asta.

In definitiv, ce vorbesc eu...Sunt deja la a patra nastere in termen de 6 ani...;)

exista o diferenta intre abstinenta si castitate sau cei doi termeni sunt perfect sinonimi? ce parere aveti?

Perfect sinonimi nu, in nici un caz.
Castitatea e feciorie, virginitate, inocenta, nepatat.
Abstinenta nu implica feciorie ci abtinere de la ceva pe care l-ai practicat. De fapt accentul principal in cazul abstinentei imi pare ca este CUMPATAREA, iar nu neaparat retragerea totala a unui comportament (aceasta fiind ipostaza extrema, forma radicala a abstinentei). E control a ceva ce AI CUNOSCUT deja.

Abstinenta e un demers voluntar in ipostaza vointei de frana, de retinere, de blocare/reprimare a unui impuls pe termen mai scurt sau mai lung.
Castitatea aduce nuanta inocentei, a necunoasterii/neexperimentarii prealabile.

Asadar, pot spune despre o fecioara ca este casta, iar despre o femeie care a fost maritata afirmam ca este eventual abstinenta, iar nu casta...
Vaduva nu e casta, ci abstinenta.


Aha!
Esti abstinent cand te abtii sa nu reiei (cel putin o vreme) practica unui comportament experimentat anterior.
Esti cast cand te retii sa nu incepi practica unui comportament neexperimentat inca.

Lore, Lore...de la tine chiar aşteptam mai mult. Părintele Arsenie ne spune: Nu vreţi copii, trăiţi ca fraţii! Ce e rău în a te abţine de la relaţia conjugală, dacă nu vrei copii? Sau mai corect e să nu te abţii şi să te fereşti prin diferite metode de a nu avea copii? Asta e cumva soluţia?

Bravo...accepţi abstineţa când nu doreşti copii, dar nu accepţi relaţia conjugală când vrei să ai copii. Te contrazici...

Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare.

Şi care a fi scopul firesc lăsat de Dumnezeu pentru care se unesc doi soţi? Pentru plăcere sau pentru naşterea de prunci? Despărţirea rostului instinctului perpetuării vieţii de plăcerea ce-l însoţeşte, alegând plăcerea şi refuzându-i rostul, nu este altceva decât păcat. Dumnezeu ne-a înzestrat cu atâtea daruri nu pentru a căuta plăcerea şi pentru a da viaţă.

Şi cine este de vină, cel care nu se atinge sau cel care este atins de sinele lui? Rănile de cele mai multe ori nu ni le provoacă alţii, ci chiar noi, fiind atinşi de sinele nostru, căci viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.

Astăzi tot mai des vorbim de iubire, de iubirea de Dumnezeu, de iubirea faţă e aproapele. Eu însă nu aş îndrăzni să vorbesc de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de apropele, căci eu le consider trepte mult mai înalte. Ne amăgim de multe ori cu aceste sintagme spunând că noi Îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele căci noi mergem la Biserică, ne rugăm, postim, facem milostenie, într-un cuvânt suntem oameni buni, dar acestea nu sunt altceva decât cuvinte goale până când noi nu vom reuşi să ne golim de sinele nostru şi de orice plăcere.

Cum putem vorbi noi de dragostea faţă de Dumnezeu şi de dragostea de aproapele, când noi nici măcar primele trepte nu le-am urcat spre înalta treaptă a iubirii adevărate, desăvârşite? Ne amăgim! Vorbim de o falsă iubire, mereu motivată de sinele nostru, de plăcerea noastră, de neputinţa noastră.

„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”.. Câţi dintre noi ne lăpădăm de noi înşine, adică ne lepădăm de patimi şi plăceri, apoi ne luăm crucea de zi cu zi, adică răbdăm şi ne jertfim pentru Dumnezeu şi aproapele, apoi câţi dintre noi Îi urmăm Lui Hristos? Şi când amintesc de acestea mă refer la fapte, nu la simple vorbe. A vorbi frumos şi a alege cuvinte frumoase e simplu, cu fapta e mai greu. Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că după ce ne împărtăşim să stăm închişi în noi cu Hristos. Câţi dintre noi facem lucrul acesta, stând mai multe ore sau o zi numai cu Hristos? Câţi dintre noi simţim dulceaţa împărtăşirii cu Hristos? Păi dacă o facem numai din politeţe sau ca pe un canon sau că ştim că e bine, vă spun că nu avem cum să simţim acea dulceaţă, iar dacă nu o simţim e clar că nu putem rămâne cu Hristos, ci ne întoarcem imediat după împărtăşanie la cele lumeşti şi trecătoare, dar plăcute nouă. Este normal dacă nu simţim dulceaţa să nu rămânem, la fel şi cum ai sta cu cineva de vorbă. Dacă îţi face plăcere să vorbeşti cu cineva, vei sta ore în şir la dicuţii, dar dacă nu îţi face plăcere, atunci vei sta câteva minute din politeţe şi apoi vei pleca. Şi cum vom simţi noi dulceaţa împărtăşirii cu Hristos dacă noi nu ne golim de sinele nostru şi de orice plăcere? Vedeţi cum stăm noi fraţilor? Ne amăgim cu vorbe goale, dar fapte ba.

Pentru a vorbi de o dragoste adevărată, pură ar trebui să ne întoarcem la starea lui Adam în Rai, înainte de cădere, când pe toate le vedea curate. Adam traia într-o simplitate deplină, el contempla, Îl iubea pe Dumenzeu şi întreaga Lui Creaţie. Şi cum ne întoacem noi la acea stare înainte de cădere din Rai? Prin vorbe sau prin fapte?

Şi care ar fi acest drept legitm? Că să ne iubim soţul mai întâi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu. Şi ca să-L iubim pe Dumnezeu cu adevărat trebuie să trecem la fapte, nu la vorbe - eu Îl iubesc, eu îmi iubesc soţul/soţia şi am dreptul să fiu iubit/iubită de soţ. Iar faptele sunt împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Apoi împlinirea învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, care nu au făcut altceva, decât să-L urmeze pe Hristos. A iubi un Sfânt înseamnă a-i urma învăţăturile pe care ni le-a lăsat. Astfel noi îl cinstim pe Sfânt.

În mintea noastră stâmbă şi lucrurile drepte se strâmbă. Păi dacă noi nu facem ceva, cum să ne sfinţim? Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci s-au sfinţit prin faptele şi trăirea lor. Fără fapte vorbele sunt goale...aşa că ispita de care spui s-ar putea să fie în sânul aceleuia pe care chipurile o vede...dar inspita din sânul lui unde este? A pus-o în sacul din spate şi o vede doar la vecinul?

Ovidiu, iar incepem sa ne bagam bocancii in sufletul celuilalt si sa ne consideram mai ortodocsi decat se pare ca suntem... Un crestin ortodox e o persoana cu respect si delicatete pentru aproapele. Nu e critic normativ cu barda-n mana. Nu face legea tuturor dupa masura ta! Ca nici Domnul nu o face...
Intruzivitatea/obraznicia nu sunt virtuti.

Poate că ai dreptate în felul tău şi înţeleg unde vrei să baţi. În mesajul meu însă, nu mă adresez "vouă" ci "nouă" adică e valabil şi pentru urechile mele. Înţelegi?
Eu te întreb: ce ne facem? Căci de dreapta credinţă nu se mai prea vorbeşte. Dacă devenim tot mai căldicei şi spunem "lasă că vorbim despre asta altădată, e prea complicat să vorbim acum"...ce facem frate Ioane, încotro ne îndreptăm? Poate greşesc, te rog să mă ierţi!

Dar ce altceva isi propune casatoria?

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.
Dumnezeu nu a dat în Biblie o astfel de poruncă. Nicaieri in Biblie NU gasim asa ceva.
Când Dumnezeu vorbeşte despre datoria soţilor de a întreţine relaţii sexuale cu partenerul sau partenera de căsătorie, spune:
Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:3-6)
Când spune Apostolul Pavel că este o îngăduinţă şi nu o poruncă, se referă la decizia de a întrerupe pentru o perioadă hotărâtă de ambii soţi raporturile sexuale pentru a se îndeletnici cu postul şi cu rugăciunea. Atenţie, aceasta este o îngăduinţă şi nu o poruncă. Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.
Abstinenţa de la relaţii sexuale cu soţul sau soţia nu este înfrânare a poftelor pentru că întreţinerea unei relaţii sexuale sănătoase cu soţul sau soţia este o datorie, lăsată de Dumnezeu

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". Bineînţeles că nu este vorba de sabie împotriva aproapelui, ci de sabie împotriva păcatului. Cât de folos ne-ar fi să înţelegem acest cuvânt.

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12). Dacă nu toate sunt de folos, atunci de ce mi-ar fi de folos păcatul înaintea lui Dumnezeu pentru a îndeplini dragostea faţă de soţ? Vezi cum ne punem noi pe primul loc înaintea lui Dumnezeu?

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

De acord, frate Ovidiu, sa tinem de dreapta credinta. Insa, vezi tu, aici pe forum se vede ca noi avem un mod certaret de a ne sustine unii pe altii... Scopul nostru e de fapt sa fim o familie mare in care fiecare poarta slabiciunile celuilalt, intr-un fel... O familie in care toti se suspicioneaza si se cearta ca nu respecta regulile... cum vine asta? Este pace acolo? E ragaz si pentru altceva decat pentru cearta? Si atunci cum sa mai creasca pruncii daca nu e pace si securitate emotionala mai intai?
Nu facem reprosuri atunci cand vrem sa sustinem pe aproapele... Nici noua nu ne prieste cand vrem sa crestem si suntem apostrofati sistematic... Asta e dresaj, nu dragoste frateasca...
Deci dreapta credinta ne-o insusim impreuna, fiind atenti la unele nuante, intrucat fiecare detine o anumita modalitate subiectiva de a cauta virtutea. Nu merge cu norma. In cele sufletesti nimic nu merge cu norma... Parintele normativ din noi poate deveni daunator atunci cand e prea categoric.
In VT Dumnezeu era foarte normativ, asa scrie acolo...
Evanghelia muta accentul, dupa cum stim, pe blandete si jertfa. Lucrarea Mantuitorului a fost una a dragostei jertfelnice si asta cred ca e invitatia si pentru noi. Asa ne e Modelul, asa sa ne silim si noi a cauta sa facem si sa fim. Domnul spunea Adevarul, intrucat Este Adeavrul. Dar ai vazut ce Adevar bland avem? Vezi tu ce Dumnezeu avem? Cate duce El, cu Dragostea Lui de nespus... Nu cu cearta si apostrofarea le duce, ci, asa cum ne-au tot invatat Parintii, cu Duhul Dragostei. Puterea lui Hristos nu e dreptatea iudeilor ci Dragostea Jetfei de Sine. Domnul a fost aspru cu Sine, fara asemanare de aspru, in sensul ca si-a taiat intru totul Sfanta Voie, ascultind de Tatal. Nu cu altii a fost aspru, ci cu Sine mai intai. Celorlalti le-a vazut neputinta si le-a purtat-o. Acesta a fost si scopul Intruparii, intrucat boala si moartea (iata neputintele noastre!) stapaneau pamantul. Modul cum El a indreptat omenitatea a fost Dragostea jertfelnica. Noi nu putem face la fel, insa putem sa tindem la aceasta, dupa masura si in ritmul fiecaruia.
Toate cele bune, frate si iarta-ma ca te-am necajit!
Domnul fie cu noi! AMIN+

Da, a dat: abstinenta=infranare.
--------------------------------------------
Ca sa fie corect, in citatul de mai sus trebuie sa folosesti muulte ghilimele.