Cum trebuie sa mancam pentru a fi sanatosi
 

Ce ar trebui să consumăm zilnic pentru o sănătate ca la carte? Peşte, cel puţin de 2 ori pe săptămână dar sa fie foarte proaspat. În funcţie de modul de pregătire, un peşte are un conţinut variabil în grăsimi.

Pentru a beneficia la maximum de acizii săi graşi esenţiali, nimic nu este mai bun decât un peşte pregătit în folie. Carne: da, dar nu prea multă! - carnea este o excelentă sursă de proteine, fier şi vitamine (B şi B12), dar şi de... grăsimi.

Pentru o sanatate ca la carte,n-ar trebui sa lipseasca din alimentatia noastra cele 5 categorii de alimente de mai jos:

Peste, un aliment foarte protector - peste cel putin de 2 ori pe saptamina si rigurozitate in ceea ce priveste prospetimea lor. In functie de modul de pregatire, un peste are un continut variabil in grasimi. Pentru a beneficia la maximum de acizii sai grasi esentiali, nimic nu este mai bun decit un peste pregatit in folie.

Carne: da, dar nu prea multa! - carnea este o excelenta sursa de proteine, fier si vitamine (B si B12), dar si de... grasimi. Nu trebuie deci sa mincam de mai mult de 2 ori pe saptamina. Carnea alba, iepurele, pasarea sau vitelul sunt cel mai usor de digerat.

Fructe si legume aproape la discretie - o alimentatie sanatoasa ar trebui sa integreze cel putin 2 pina la 4 portii de fructe si 3 pina la 5 portii de legume zilnic.

Lactate: nu este nevoie de prea multe - trebuie sa incercam sa diminuam consumul de lactate si sa trecem la brinzeturi slabe si putin fermentate: beaufort, brinza de capra, comté etc. Dintre toate varietatile de lapte, cel de vaca este cel mai indigest.

Cereale - Cerealele se potrivesc foarte bine cu legumele care contin mai mult de 80% umiditate. Incearca asocierea cu morcovii sau cu prazul iarna sau cu ardeii iuti, dovleceii sau rosiile vara.

Pestele poate fi de crescatorie. Stii oare ca si pestilor li se administreaza hormoni de crestere si antibiotice.
Somonul este hranit cu tablete de diverse culori preluate din E-uri care-i schimba culoarea in functie de preferinta consumatorului.
Dumnezeu cu Mila Sa!

Incearca peste oceanic, atunci! ;)

Pai ar trebui sa mancam natural,natural si iarasi ...natural!
In primul rand cred ca ar trebui sa fim abonati la piata saptamanal si sa papam cat mai multe fructe,legume,branzeturi aduse de tarani si nu cele din supermarketuri.
Deasemenea,sa nu ne lipseasca pe zi un pumnisor,nu mai mult de seminte,nuci,alune.
De baut apa,minim 2-3 litri pe zi si sucuri naturale care sunt excelente prin sursa de vitamine pe care o contin.
Ar trebui sa calcam cat mai des in magazinele de produse naturiste,unde putem gasi tot felul de produse folositoare,printre care si ulei de gatit (de exemplu eu folosesc ulei de struguri pentru prajit si cel de masline pentru salate).
De evitat sucurile care se gasesc in comert,produse gen fast food,tocaturi,mezeluri,prajeli,produse care contin tot felul de coloranti si E-uri (din pacate nu vom mai gasi aproape nici unul fara astfel de otravuri,asa ca ar fi bine sa ne invatam sa citim pe etichete ce contin mai exact).
Folositi untul romanesc si nu cel strain pentru ca,daca nu stiati,romanii fac unul din unturile cele mai pure si e si accesibil ca pret.De margarina nu mai vorbesc...fugiti de ea ca Aghiutza de tamaie!
In privinta carnii nu stiu ce sa va spun pentru ca eu am renuntat la ea de ceva ani si imi e foarte bine asa(ciupercutzele pentru mine sunt grozave atunci cand simt nevoia de ceva mai satios),dar,pentru cei care mananca,cred ca totusi pestele slab e cel mai indicat si sanatos.
Zaharul,iarasi ar fi de preferat sa fie inlocuit cu mierea.
Nu mai vorbesc de renuntat la tigari,alcool si cafea.Cu exceptia ca un paharel de vin natural sau tarie mai merge la ceva timp,cu masura,evident! :)
Cu painea iarasi e complicat in ziua de astazi pentru ca si in ea baga conservanti.Mie personal imi place cea de secara cu seminte.
Cam asta...daca imi mai aduc aminte cate ceva,voi completa! :)

carnea de porc
 

Poate stiu altii sa explice stiintific ceea ce am constatat empiric. Am renuntat la carnea de porc acum vreo 20 de ani (orice produs ce contine carne de porc). Eram studenta si am observat ca intotdeauna dupa ce mancam carne de porc mintea se lenevea si ma facea sa revin mereu la cartile deja parcurse. Nu la fel se intampla dupa spanac, de exemplu (care imi place foarte mult), sau dupa ce mancam orice alt fel de carne. Asa ca am renuntat la porc si nu ne-am mai intalnit decat acum vreo cativa ani, de Craciun. Cat de rau m-am simtit in timpul acelor sarbatori, nu va pot explica. Rau din toate punctele de vedere: indiferenta, letargie, indigestie. Cumplit. Asa ca am revenit la vechea decizie: nimic cu carne de porc.

Nu inteleg de ce va feriti de grasime...

Renuntarea la anumite alimente poate fi una dintre solutii, dar nici ea nu garanteaza succesul. Personal am renuntat definitiv la carne, cu exceptia pestelui, insa nu inlocuind consumul carnii, ci pentru ca asa simt eu nevoia.

Eu am ajuns la concluzia ca toate, absolut toate alimentele sunt benefice organismului, inclusiv carnea, daca se evita excesul si fiecare isi "asculta" propriul organism fata de nevoile pe care le are. (Nu ma refer aici la preparatele mai mult sau mai putin sofisticate si care, cu cat sunt mai mult prelucrate, cu atat devin mai nocive, ci la alimentele de baza.)

Si ar mai fi ceva, foarte important din punctul meu de vedere:starea de impacare, de multumire pentru multul sau putinul pe care il avem intr-un anume moment.

Spun asta gandindu-ma la rugaciunea de multumire adusa lui Dumnezeu atat inainte dar si la terminarea mesei. Nu o data mi s-a intamplat ca, avand la masa foarte putin, dar traind starea de impacare si multumire, sa constat ca am avut parte de una dintre cele mai imbelsugate mese. De cate ori insa nu mi s-a intamplat sa simt o foame cumplita si, grabindu-ma sa ma asez la o masa plina de bunatati, sa nu-mi tihneasca mancarea, ba chiar uneori sa-mi fie si rau. Din proprie experienta pot spune ca, cu cat creste rugaciunea, cu atat scade nevoia organismului de a manca, de a se lega doar de cele materiale.

„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât şi social, şi nu doar absenţa bolilor sau a infirmităţilor” defineste wikipedia.

Daca ar fi sa analizez fiecare aliment in parte, simt cum ma cuprinde groaza, datorita riscurilor la care ma expun, indiferent ce as consuma. Dar daca am grija sa asigur acel echilibru emotional mai intai de toate, starea de multumire si recunostinta, cred eu ca as putea depasi mult mai usor multele obstacole.

Cei care spuneau ca trebuie sa mancam pentru a trai si nu sa traim pentru a manca, aveau mare dreptate.

Ps:Imaginile atasate apartin fotografului englez Car Warner care a creat o serie de fotografii utilizand alimentele.
Imaginile lui arata grote din sandwich-uri, paduri, plaje, soare si cascade facute din fructe, legume si branza.

A-ti bate joc de mincare chiar si prin poze este UN PACAT DE MOARTE!
Atentie deci ce promovam!

Ar fi putut sa dea unui om nevoias.
Putea, in schimb, sa faca poze cu chipsuri, cola si alte chimicale ca daca le irosesti pe alea nimeni nu se supara.

Aţi observat şi o creştere a forţei musculare în asemenea împrejurări ? O tensiune în muşchii bicepşi, care devin neliniştiţi după scurt timp de la ingestia unui prânz bogat în spanac ?

Cum sa nu! Eu cand mananc spanac iute fac 1000 de metanii de se uita si popa inmarmurit la mine.

Cred ca exagerezi.

Mai stiu pe cineva care-si facea probleme cu mirul care se iroseste, in loc sa fie valorificat...

(Intre noi fie vorba:de cate ori ati aruncat frunzele vestede ale verzei sau alte resturi de mancare, va apuca asa, o nostalgie de nespus, sau cum se manifesta ...?)

Cartea lui Mecinicopschi.
Disclaimer- nu am procent din vanzari.

Hm ai grija poti sa te transformi in Popeye marinarul.











Autosugestie.

Pentru voi este tot pacat, chiar si un talent care face arte cu mancarea.

Bune sfaturile cam neasociate legumele cu cerealele ,dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam . Doamne Ajuta sa fie de folos tuturor grasanilor ca si "MINE"

frumos
 

Peisajele realizate din alimente sunt exceptionale, rodul unui suflet de artist inzestrat cu rabdare si tenacitate. Si nu gasesc nimic nelalocul lui, intrucat acele alimente au fost aranjate intai pentru se obtine produsul artistic (fotografii, imagini poate si video), iar apoi au fost cu siguranta folosite la prepararea hranei.

Ce mancau stramosii: ROMANII
 

,,Din timpuri imemoriale şi până prin secolul al II-lea, înainte de Hristos, romanii n-au mâncat pâine, ci un fel de fiertură, mai bine zis un terci din mei sau din făină de grâu cu tărâţe, care se fierbeau în apă sau lapte. O altă curiozitate este faptul că romanii nu beau laptele, ci îl foloseau doar la prepararea diferitelor mâncăruri. Lângă acest terci, fiecare familie romană adăuga, după gust sau posibilităţi materiale, ouă, brânză, miere, diferite condimente sau bucăţi de carne. Istoricii antichităţii susţin că aceasta a rămas mâncarea de bază, aproape zilnică, a celor săraci, până în primele veacuri ale erei creştine. Pâinea a fost considerată, multă vreme, un produs de lux. La început, plămădeala era pregătită, în mod ciudat, cu făină din mei amestecată cu must de struguri.

Mai târziu, romanii au învăţat să facă pâine cu lapte, cu untdelemn sau cu untură, în combinaţie cu tot felul de condimente, cu ouă sau chiar stafide. Dar baza alimentaţiei zilnice, cum a fost cazul şi în Dacia ocupată, o formau legumele. Varza, ceapa, usturoiul, sfecla albă, lăptucile, măcrişul, castraveţii, fasolea, lintea, frunzele de hrean, ridichile, urzicile sau prazul erau fierte, de obicei, şi pregătite cu untdelemn, oţet sau vin. Carne nu se mânca zilnic, însă oaia era un animal mai uşor de crescut decât vaca. Aceasta din urmă era păstrată în viaţă pentru lapte, tăindu-se mai mult viţeii.Existau crescătorii în care iepurii şi hârciogii erau îngrăşaţi pentru a fi sacrificaţi. Păsările de casă erau la fel de des gătite, ca şi în ziua de azi.

Pentru mesele celor foarte bogaţi, dar şi pentru marile ospeţe, se vânau cerbi şi porci mistreţi, de care pădurile Daciei erau pline, dar se mai pregăteau şi fazan, bibilică, porumbel sau păun îngrăşat, acesta din urmă fiind o raritate. Romanii beau mai ales lapte acru, „bătut”, cum spunem azi, de oaie şi de capră. Laptele dulce era folosit pentru caşcaval şi diferite sortimente de brânzeturi, ce se condimentau cu tot felul de ierburi, de fructe şi de substanţe aromatice. În mod neaşteptat, conform istoricilor, romanii nu consumau smântână şi nici unt, folosindu-le doar pentru plăcinte. Deşi cunoşteau uleiul de nucă, de migdale, de susan, de rapiţă şi de floarea soarelui, romanii foloseau în bucătărie mai ales uleiul de măsline, cu toate că era foarte scump. La rândul lor, măslinele se consumau în cantitate mare, proaspete sau conservate, iar dacă erau îndulcite cu miere se serveau fie ca aperitiv, fie ca desert. Uneori se mai prepara şi o turtă din măsline tocate. Smochinele, strugurii, alunele şi prunele se mâncau cu pâine. Merele, perele şi prunele erau puse la uscat, pentru iarnă, şi se numeau „poame”, ca şi azi.

Secrete culinare

S-au păstrat numeroase reţete şi multe informaţii despre bucătăria romanilor, însă majoritatea modurilor de preparare sunt foarte ciudate pentru gusturile lumii contemporane. Carnea de porumbel, de pildă, era pregătită cu miere, curmale, piper, untdelemn şi muştar. Ţiparul se servea cu garnitură de piersici, iar alte specii de peşti aveau drept garnituri prune, marmeladă de caise sau piure de gutui. Romanii erau pasionaţi după ciuperci, pe care le pregăteau cu miere de albine! De altfel, aproape toată bucătăria romană era o combinaţie de sărat, dulce şi picant, ceea ce ne aminteşte, în mod izbitor, de bucătăria chinezească de astăzi. Acest aspect este ilustrat şi de felul în care preparau romanii dulciurile, combinând ciudat mierea, brânza, vinul, grăsimea de porc, anasonul şi chimionul. Cele mai pitoreşti exemple sunt omleta pregătită cu lapte, apoi acoperită cu miere şi piper, sau „prăjitura” cu nuci, curmale şi migdale fierte în miere şi apoi aromatizate cu felurite condimente picante.

Masa principală din existenţa unui cetăţean roman obişnuit, era cina.Dimineaţa se gusta ceva pe fugă, iar prânzul era sărit, de cele mai multe ori. Când cina devenea ospăţ, începea de la ora 3 după-amiaza, în „triclinium”, adică sufrageria, care era încăperea cea mai mare a casei. De-a lungul celor trei pereţi, în afară de cel cu uşa de intrare, erau trei aşa-numite „paturi-canapele”, iar în mijloc se afla masa. Aceste obiecte de mobilier înlocuiau atât scaunul, cât şi noţiunea de sofa. Pe fiecare luau loc câte trei invitaţi, numărul ideal de musafiri pentru un ospăţ fiind acela de 9 persoane. Fiecare invitat se întindea pe o parte, cu cotul drept sprijinit pe o pernă. Abia în epoca lui Traian a apărut faţa de masă. Farfuria se ţinea în mâna stângă, iar resturile culinare se aruncau pe jos. Se mânca cu mâna. Când au apărut tacâmurile, invitaţii n-au mai servit ospeţele într-o rână. Femeilor le era interzis prin lege să bea vin, însă această regulă nu era respectată în casele nobililor."

Ce mancau stramosii: DACII
 

PARTEA I

,,Conform celor mai noi descoperiri arheologice (si nu numai) bucataria geto-dacica pare sa fi fost simpla, sobra, dar bine armonizata; nutritiv, oferind toate elementele necesare organismului uman. Într-un posibil retetar ar fi intrat, pe lânga pâine, diferite terciuri preparate din cereale (grâu, mei, secara, orz, ovaz) în combinatie sau nu cu alte alimente (laptele, brânza, mierea, ouale, spanacul, loboda, lintea si mazarea); alte fierturi de legume (naut, bob, linte, mazare, mazariche) sau diverse plante de sezon (macris, stevie, spanac, loboda, ciuperci, morcovi) însoteau preparatele din carne, fiarta sau prajita, de vita, oaie, porc, cal, pasare, peste, vânat si, sporadic, chiar de câine, condimentate cu usturoi, mustar, otet si, bineînteles, nelipsita sare. Fructele, mierea, lactatele, vinul, berea si posibil si alte bauturi (miedul, braga, borsul) completau meniul dacilor.

Unele alimente au fost servite si în stare cruda si, cu siguranta, secretele conservarii nu au fost cu totul straine dacilor. Diferitele practici de conservare (sararea, afumarea, murarea, fermentarea, uscarea, congelarea) sunt, oricum, modalitati de prelucrare primara a alimentelor, iar chiupurile (amfore dacice) mari de lut ajunse pâna la noi au avut cu siguranta si astfel de întrebuintari, nu doar pe aceea de depozitare a cerealelor, a mierii, vinului si uleiului. La fel poate fi interpretata si existenta hambarelor de suprafata si a gropilor pentru pastrarea proviziilor, atât de frecvent atestate în jurul locuintelor.

I CEREALE

a.Meiul este cereala cea mai des intalnita in asezarile dacice. Meiul putea fi consumat in mai multe moduri: macinat apoi fierte in apa sau lapte (putandu-se adauga si alte ingrediente cum ar fi branza, miere, oua, etc), terci de mei in care dacii introduceau frecvent spanac sau loboda, faina dadea un ferment (drojdie) prin amestecare cu vin dulce. Terciul de mei este cunoscut atat in lumea greco-romana dar si de catre celti, sarmati, probabil germani etc.
b.Graul este a doua cereala ca importanta in siturile dacice. Graul a constituit baza alimentatiei pentru majoritatea popoarelor Europei. Dacii au preferat cateva specii: Triticum aestivum, Triticum dicoccum si Triticum monococcum. Graul putea fi gatit fie fiert sub forma de terci, fie macinat si utilizat la producerea unor lipii sau chiar a painii dospite. Desi nu s-au gasit bucati de paine carbonizata, se poate presupune existenta acesteia si la daci, dupa cazul popoarelor europene din acea perioada. O argument in acest sens ar fi cuptoare menajere descoperite in asezarile dacice. Prepararea painii necesita apa, sare si ferment
c.Secara . Aceasta apare in asezarile dacice numai insotita cu seminte ale altor cereale (amestecate sau separate). Secara are calitatile nutritive net superioare celorlalte cereale. De obicei s-a gasit un amestec de grau si secara in raport de 2:1. Amestecarea fainii de grau cu cea de secara se intalneste in bucataria romaneasca pana tarziu in epoca moderna.
d.Orzul are multe avantaje: dezvoltare vegetativa rapida, rezistenta la frig si seceta. Orzul putea fi consumat fie fiert, sub forma de terciuri, singur sau impreuna cu leguminoase, fie transformat in faina si utilizat la producerea lipiilor si a painii. Columella mentioneaza ca painea din faina de orz era mai buna decat cea de grau, de calitate inferioara. Faina de orz s-a folosit pana nu demult la obtinerea mamaligii, atunci cand taranii nu aveau la indemana porumb. O alta modalitate importanta de utilizare a orzului era prin obtinerea maltului si fermentarea lui pentru bere.
e.Ovazul. Acesta apare insa mult mai rar. Probabil ca aceasta cereala era utilizata in hrana animalelor ca furaj, dar intrebuintarea ei ca aliment de catre comunitatile umane, nu este exclusa. Se putea prepara ca fiertura, simpla sau in combinatie cu alte cereale si legume sau transformat in faina si folosit la prepararea painii, in amestec cu faina de grau. Se pare ca faina din aceasta planta are proprietatea de a intarzia rancezirea produselor vechi (unt si a lapte inchegat).

2. LEGUME
a.Lintea, apare adesea in combinatie cu alte plante cerealiere sau leguminoase. Lintea era consumata sub forma de fiertura impreuna cu alte cereale sau legume (intreaga sau zdrobita), posibil si carne, grasimi (animale sau vegetale) si produse lactate sau sub forma de supa.
b.Mazarea sunt destul de rare. Ambele legume se puteau consuma fierte sub forma de supa sau terci (singure sau amestecate).
c.Bobul, se pare ca a aparut pe teritoriul Romaniei este intalnit rar dar in cantitati destul de mari Bobul putea fi consumat ca si celelalte legume sub forma de terci simplu sau in amestec.
d.Nautul intalnit foarte rar, este extrem de rezistent la frig. Se prepara atat prajit cat si fiert, era insotita cel mai adesea cu o turta de branza.
e.Spanac, loboda (Atriplex patula), macris (Rumex acetosa), morcov (Daucus carota) etc. Acestea se puteau consuma fie crude (salate), fie gatite (supe sau terci, singure sau amestecate). Interesant este ca, de obicei, spanacul este insotit de mei. Macrisul, datorita frunzelor sale acre, putea fi folosit crud, ca salata sau pregatit ca si spanacul.
f.Usturoiul. Se poate consuma crud (salata) sau poate intra in compozitia unor feluri de mancare, fiind pastrat impletit ca o funie.
g.Este destul de probabil ca dacii au consumat si alte tipuri de plante cum ar fi de exemplu ciupercile, chiar daca arheologic acestea nu lasa nici o urma, ciupercile cresc in toate zonele de relief, de primavara pana toamna tarziu si sunt frecvent consumate de oameni fie crude fie gatite (prajite, fierte).
Spre deosebire de cereale care se puteau conserva foarte usor, legumele erau consumate doar in sezoanele cand se culegeau sau conservate prin diverse procedee: uscarea la soare, saramura,etc.

3.FRUCTE
a.Strugurii, folosti pentru obtinerea vinului, erau consumati si cruzi.
b.Marul putea fi consumat crud sau transformat prin fermentare in bautura.
c.Se poate presupune si consumul fructelor de padure: fragi, zmeura, afine, mure etc.

PARTEA a-II-a

,,II. CARNE
a.Pe primul loc in preferintele alimentare ale dacilor era carnea de vita, arar pe locul al doilea. Resturi osteologice apartinand acestor mamifere s-au gasit in toate siturile. Vitele erau crescute in principiu pentru produse secundare (lapte, branza), eventual pentru reproducere si munca, aceste animale fiind sacrificate in general la maturitate. Vitele din epoca dacica, erau probabil de talie relativ mica si aveau o constitutie supla. Aceasta perioada este numita "regresiunea dacica".
b.Pe locul doi in preferintele culinare ale dacilor, par a se situa suinele. Porcinele erau tinute in exclusivitate ca producatoare de carne si eventual grasimi, de aceea si strategia de crestere si planificarea sacrificarii se deosebeau radical fata de cea adoptata pentru speciile folosite in scopuri, mai cu seama utilitare. Tipul crescut de daci pare a fi unul primitiv, cu o crestere inceata, apartinand unei rase cu talie destul de mica. Acest luau ar explica si sistemul de gestionare al turmelor, in majoritatea sitarilor predominind animalele taiate in jurul varstei de 2 ani (se pare ca atingeau maturitatea sexuala mai tarziu, ajungand la greutatea optima de sacrificare abia la 2 ani). In foarte putine situri se intalnesc suine sacrificate tinere si tot asa numarul exemplarelor batrane este destul de redus. Se poate spune deci, ca majoritatea indivizilor erau sacrificati la sfarsitul perioadei de crestere si pastrati doar cativa pentru reproducere, stiut fiind ca dupa o anumita varsta cresterea lor devine nerentabila.
c.Ovicaprinele erau utilizate si ele pentru obtinerea de carne, dar si de produse secundare (lana, lapte). Rasele de ovine crescute in epoca dacica erau suple, apartinand unui tip neameliorat inca. S-a remarcat preponderenta in asezari, a oilor si numarul mic de capre cracute de daci. In ceea ce priveste gestionarea turmelor de oi, ea este orientata fie spre productia de carne - caracterizata prin sacrificarea unor animale tinere (intre 6 luni si 2 ani), fie pentru obtinerea de produse secundare.
d.Cabalinele par sa fi constituit si ele o sursa de came dupa cum o dovedesc unele descoperirile de resturi osteologice provenite de la cai, care apar la fel de fragmentate ca si cele ale altor specii, prezinta urme de arsura etc.
e.Intr-o foarte mica masura in alimentatia comunitatilor geto-dace se pare ca intrau si canidele, dupa cum o dovedeste prezenta unor resturi osteologice arse sau cu urme de retezare cu unelte taioase. Acest animal intra si in alimentatia altor populatii (celti, germani etc.).
f.La aceste specii se adauga aparitia in asezarile epocii La Tene de le noi a gainii domestice. Se consumau atat exemplarele tinere cat si cele adulte. Datorita taliei specifice mici, rolul gainilor in asigurarea proteinelor animale este destul de redus. Nu trebuie uitat insa, ca ele erau si furnizoare de oua.
g.Gasca domestica este foarte rar intalnita.
h.Ca in cazul gainilor si in cazul pestilor, resturile osoase sunt destul de putine in asezari (s-au pastrat in general oase de la pesti de mari dimensiuni, restul fiind probabil distruse de aciditatea solului). Practicarea pescuitului de catre dacii din asezari aflate in apropierea unor cursuri de apa, este incontestabila mai ales ca in numeroase astfel de asezari au fost descoperite unelte de pescuit (carlige de undita, greutati de la plasele de pescuit etc).
i.Tot un caracter sporadic si fara o importanta foarte mare in alimentatia comunitatilor dacice, o are si culesul scoicilor si al melcilor, ale caror cochilii au fost destul de des descoperite in cateva asezari dacice.
j.Spre deosebire de cele doua ocupatii pomenite anterior, vanatoarea se practica pe scara ceva mai larga. Se vanau cu precadere animale mari - cerbul si mistretul disputandu-si adesea primatul in descoperirile arheologice, la acestea adaugandu-se capriorul, bourul, ursul, iepurele etc. Vanatoarea avea asadar un caracter preponderent alimentar, furnizand o cota importanta din carnea necesara locuitorilor asezarilor, ajungand in unele cazuri la procente foarte mari. Si materialul provenit de la aceste animale are un aspect tipic de "resturi de bucatarie" prezentand sparturi, taieturi, arsuri etc.
GATITUL CARNII. In antichitate predomina consumul carnii fierte, poate si datorita faptului ca se obtinea in acest fel si supa si carne. Se intalneste deasemenea consumul carnii pregatite prin prajire, fie in cuptoare, fie in frigari, rar pe gratar. Utilizarea gratarului pentru gatirea carnii era cunoscuta, desi rara. Cantitatile mari de came obtinute prin sacrificarea unor animale domestice sau vanarea unora salbatice, impuneau necesitatea conservarii carnii. Doua posibilitati simple de pastrare erau afumarea si conservarea prin sarare.

III. GRASIMI

GRASIMILE ANIMALE, cele mai frecvente puteau fi untura de porc si seul. Cercetatorii sunt insa de parere ca suinele crescute de daci, de un tip primitiv, nu ofereau o cantitate prea mare din acest produs.
GRASIMILE VEGETALE. Descoperirea in urma sapaturilor arheologice a numeroase amfore, ar putea fi un indiciu pentru importul uleiurilor sudice. Tot in urma sapaturilor arheologice a fost pusa in evidenta existenta in asezarile dacice a unor plante, care au un continut ridicat de ulei: lubit (Camelina sativa), mac (Papaver somniferum), mustar (Sinapis alba). Din acestea se puteau obtine uleiuri comestibile, dar care puteau fi intrebuintate si in alte scopuri: iluminat, tabacitul pieilor etc.

IV. LACTATE
a.Columella pornind de la aceiasi preponderenta a produselor lactate in alimentatie, ne spune ca cei mai multi dintre nomazi si geti se numesc "bautori de lapte". Accentul cadea probabil pe laptele de vita. Laptele de oaie si de capra se situeaza in preferintele culinare ale dacilor pe locul doi.
b.Transformarea laptelui in branza era necesara in primul rand din motive de conservare.
c.Consumul de lapte acru si unt nu suntem tot atat de bine informati.

V.CONDIMENTE
a.Intre condimente, pe primul loc se situeaza sarea, indispensabila in alimentatia umana. Exista mai multe posibilitati de obtinere a sarii: evaporarea apei de mare, extragerea din mine etc. Dacia dispunea de importante zacaminte de sare, aflate in general la mica adancime sau la zi, incat foarte probabil principala sursa de obtinere a sarii a fost extragerea din saline.
b.Otetul, obtinut in general din vin, putea sa intre si el in compozitia anumitor feluri de mancare.
c.Dintre mirodenii avem pomenita o singura planta - mustarul ale carui seminte se pare ca intrau in componenta unor mancaruri de linte, bob.

VI. BAUTURI
a.La daci era cunoscut si apreciat vinul conform izvoarelor scrise si descoperirilor arheologice, care atesta existenta vitei de vie si a productiei de vin la daci. In multe asezari au fost descoperite seminte de struguri si de asemenea, numeroase fragmente de amfore de productie locala. La consumul vinurilor de productie proprie, se adauga a vinurilor de import provenite in principal din lumea greaca, dupa cum o dovedesc amforele cu stampile epigrafice.
b.O alta bautura frecventa in lumea barbara era berea.
c.Probabil ca au existat si alte bauturi (mied) dar informatii referitoare la ele nu s-au pastrat pana la noi."

Cum trebuie sa mancam pentru a fi sanatosi ?
 

....

Cu gura!

Alimentatia sanatoasa depaseste biologicul. In acest sens, acest act trebuie sa devina mai mult decat schimb de materie si, implicit energie, cu mediul inconjurator. Prin urmare, aritmetica simpla pe baza numarului de calorii, prescrisa de nutritionisti, ne este de folos, dar este loc si de mai bine. Ea nu tine seama de hrana spirituala.

Alimentatia sanatoasa presupune sa primim constant Sfanta Euharistie, sa tinem posturile de peste an si de peste saptamana, sa binecuvantam mancarea inainte prin rugaciunea de inainte de masa, sa nu ne ridicam niciodata satui de la masa, sa multumim lui Dumnezeu pentru "painea cea de toate zilele", sa facem milostenie din cele ce ne prisosesc.

Aceste reguli nu le aflam de la nutritionist, insa, in mod cert numai asa ne hranim sanatos atat trupul, cat si sufletul.

Organismul nostru ne transmite intotdeauna semnale despre ce este benefic sau nu pentru noi,trebuie doar sa le intelegem.De exemplu,cand glicemia e scazuta simti nevoia sa mananci dulce,in starile de depresie,nu stiu de ce,mananci sarat.Excludem cazul celor care mananca foarte mult,chiar daca nu le este foame,cand au suparari.Deci trebuie sa mananci ceea ce iti place si nu te face sa devii greoi la trup si in gandire.

Scotianule, multumim de informatii. Mi-ati facut foame, domnule......

Apropo - sfat - a manca sanatos inseamna si a manca atunci cand iti este foame.

Recunosc:si mie imi era foame cand am scris :71: si sa recunoastem>romanii erau niste gurmanzi.Nu prea le statea in fire sa-si refuze ceva cand aveau posibilitatea.Cu atat mai fascinanta este povestea de la ce preferau ei si pina la ce consumam noi astazi.Am citit undeva o intimplare cu un sfant(nu mai imi aduc aminte exact despre cine era vorba)care fiind cu inca o persoana in fata unei pesteri i-a spus acelei persoane ca Cel de Sus le lasase de mancare inauntru : peste prajit,apa proaspata,paine,fructe si verdeturi.As spune ca aveau o masa extrem de bine conceputa.Sunt de acord cu sugestia ta :69:

Foarte bine punctat! Subcriu in intregime. Eu cunosc oameni cu o alimentatie foarte sanatoasa care-s lipsiti de energie din cauza unei vieti lipsite de esenta.

Pentru a fi sanatosi trebuie sa facem si sport (miscare) nu doar sa mancam sanatos.